Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
- coordonator -
Vasile Drăghici
Marian Alexandru
Mariana Mitra-Niță COLECȚIA EXAMENE
Mihai Stanciu
Teste-grilă
DREPT PENAL Șl DREPT PROCESUAL PENAL
pentru examenele
de admitere în
profesiile juridice
Drept penal_______
COLECȚIA EXAM ENE
UJ
Adrian STOICA
- 2015-prezent: Profesor universitar în cadrul Universității „Ovidius” Constanța, Facultatea de Drept și
Științe Administrative
Coordonator
-2016-prezent: Decan al Facultății de Drept și Științe Administrative, Universitatea „Ovidius" Constanța Prof. univ. dr. Adrian Stoica
- 2006-prezent: Trezorier adjunct, Secretar al Uniunii Internaționale a Executorilor Judecătorești,
actualmente, Consultant permanent al Biroului Executiv al Uniunii Internaționale a Executorilor Judecătorești
- 1999-prezent: executor judecătoresc Prof. univ. dr. Vasile Drăghici Prof. univ. dr. Marian Alexandru
- Titlul tezei de doctorat: „Executarea silită imobiliară”, coordonator prof. univ. dr. loan Leș
- articole publicate în reviste naționale și internaționale de specialitate sau cărți publicate la edituri Conf. univ. dr. Mariana Mitra-Niță Asist, univ. dr. Mihai Stanciu
naționale/internaționale
Vasile DRĂGHICI
- profesor universitar doctor la Departamentul Drept al Facultății de Drept și Științe Administrative din
cadrul Universității Ovidius din Constanța;
- teza de doctorat a domniei sale, realizată sub coordonarea de excepție a domnului prof. univ. dr.
George Antoniu, cu tema Obiectul juridic al infracțiunii, studiu original de o profundă analiză, care evidențiază cu
o acuratețe complexă minunata lume a științelor penale;
- este unul dintre membrii fondatori ai școlii de Drept de la malul Pontului Euxin;
- este specializat în domeniul științelor penale, cu o activitate de predare și coordonare a cursurilor și
TESTE-GRILĂ
seminariilor de drept penal - parte generală, drept penal - parte specială, criminalistică - la Studii de licență,
precum și cursuri de drept penal comparat, infracționalitatea în domeniul maritim și fluvial și criminalistică - în
cadrul programelor de master; PENTRU EXAMENELE
- articole publicate în reviste naționale și internaționale de specialitate sau cărți publicate la edituri
naționale/internaționale (peste 50 de studii și 16 cărți);
- procuror, cu o activitate de peste 29 de ani; DE ADMITERE ÎN PROFESIILE
JURIDICE
Marian ALEXANDRU
Studii: Universitatea Politehnică București - Facultatea de Automatică (Studii universitare de licență);
Universitatea București - Facultatea de Drept (Studii universitare de licență); Universitatea Națională de Apărare
„CAROL I” (Studii postuniversitare în domeniul managementului resurselor umane); Școala Doctorală -
Academia de Poliție „Alexandru loan Cuza” București (cu teza „Infracțiuni contra patrimoniului săvârșite prin
fraudă”);
Activitate profesională: Prim Procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Tulceâ; Procuror General la DREPT PENAL Șl DREPT PROCESUAL PENAL
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța; Membru fondatpr și membru al Comitetului Director al
„Asociației Profesionale a Procurorilor din România”; Profesor Universitar Doctor la Universitatea „Ovidius”
Constanța - Facultatea de Drept și Științe Administrative.
Cărți publicate: „Procedura penală - Partea generală - Noul Cod de procedură penală”; „Modurile de
sesizare în procesul penal - Noul Cod de procedură penală”; „Percheziția judiciară - Noul Cod de procedură
penală”; „Controlul și controlul judiciar pe cauțiune - Noul Cod de procedură penală”; „Participanții în procesul
penal - Noul Cod de procedură penală”; „Apelul și căile de atac extraordinare în procesul penal - Noul Cod de
procedură penală”; „Măsurile preventive prevăzute de Noul Cod de procedură penală”.
Mariana MITRA-NIȚĂ
- Conferențiar universitar doctor la Departamentul Drept al Facultății de Drept și Științe Administrative din
cadrul Universității „Ovidius” din Constanța;
- tema tezei de doctorat (2008): „Extrădarea în legislația penală română”, coordonator științific prof. univ.
dr. Alexandru Boroi;
- este specializată în domeniul științelor penale, cu o activitate de seminarizare și predare ale cursurilor și
seminariilor de drept penal-parte generală, drept penal - parte specială, criminologie, etiologoia crimei orga
nizate, drept internațional penal, infracțiuni prevăzute în legi speciale - la Studii de licență, precum și cursuri de
criminologie, respectiv Strategii și politici penale privind prevenirea și combaterea criminalității - în cadrul pro
gramelor de master;
- articole publicate în reviste naționale de specialitate sau capitole de carte publicate la edituri
naționale/internaționale (peste 40 de studii și 7 cărți).
Cuvânt introductiv...................... 9
; Respect pentru autorii noștri, respect pentru profesia aleasă! [
i ... * TITLUL I. DREPT PENAL. PARTEA GENERALĂ............. ...... ............................ 11
i Prezenta lucrare, în tot sau în parte, este purtătoare de drepturi de autor, aflate sub protecția Legii nr. 8/1996 privind •
! dreptul de autor și drepturile conexe. întrucât, în contemporaneitate, aceste drepturi sunt ignorate și încălcate într-o i
[ măsură alarmantă, în pofida sistemului valorilor și convențiilor sociale nescrise, a devenit necesară apărarea lor prin [
Capitolul I. Infracțiunea....................................................................................... 11
i forța și sub sancțiunea legii. ] 1. Dispoziții generale............................................................. 11
' UNIVERSUL JURIDIC SRL, titular al dreptului de autor asupra prezentei lucrări, precizează pentru cititorii săi: [
2. Condițiile preexistente ale infracțiunii.................. 17
■
! conform art. 196 din Legea nr. 8/1996, constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la o lună la un an i
I
A. Obiectul infracțiunii.............................................................................................. 17
[ sau cu amendă reproducerea, fără autorizarea sau consimțământul titularului drepturilor recunoscute de lege, a [ B. Subiecții infracțiunii................................... 20
i operelor purtătoare de drepturi de autor sau a produselor purtătoare de drepturi conexe; [
C. Locul și timpul.................... 22
[ £ conform art. 14 din Legea nr. 8/1996, prin reproducere se înțelege realizarea, integrală sau parțială, a uneia ori a [
• mai multor copii ale unei opere, direct sau indirect, temporar ori permanent, prin orice mijloc și sub orice formă, [ 3. Conținutul constitutiv al infracțiunii............................................................................. 23
i inclusiv realizarea oricărei înregistrări sonore sau audiovizuale a unei opere, precum și stocarea permanentă ori i A. Latura obiectivă.......................................................................................................... 23
[ temporară a acesteia cu mijloace electronice. i
j i
i. Elementul material...................................... 4...........................23
i Editura își rezervă dreptul de a acționa, prin mijloace legale și prin implicarea i ii. Urmarea imediată.................................. 24
[ autorităților competente, în vederea protejării drepturilor patrimoniale de autor al căror i
1i deținător este în baza contractelor de editare. !i
iii. Legătura (raportul) de cauzalitate............................ ..25
’
B. Latura subiectivă................................ 26
i. Elementul subiectiv (vinovăția)....................................................... 26
Descrierea CIP a Bibliotecii Naționale a României ii. Mobil (motiv).......................................................................................................... 27
Teste-grilă pentru admiterea în profesiile juridice : drept penal și drept iii. Scop........................................ 28
procesual penal / prof. univ. dr. Vasile Drăghici, prof. univ. dr. Marian
Alexandru, conf. univ. dr. Mariana Mitra-Niță, asist, univ. dr. Mihai 4. Tentativa.................................................................. 28
Stanciu ; coord.: prof. univ. dr. Adrian Stoica. - București: Universul A. Actele preparatorii........... ..........................................................................................28
Juridic, 2019
Conține bibliografie B. Tentativa............................................. 29
ISBN 978-606-39-0482-0 C. Desistarea și împiedicarea producerii rezultatului................................................ 34
I. Drăghici, Vasile D. Infracțiunea fapt consumat și fapt epuizat................................ 35
II. Alexandru, Marian
III. Mitra-Niță, Mariana
5. Unitatea de infracțiuni........................ 36
IV. Stanciu, Mihai A. Unitatea naturală...................................................... 36
V. Stoica, Adrian (coord.)
B. Unitatea legală............................... 39
34 6. Autorul și participanții.................................................................................................... 45
A. Aspecte generale............................................................................ 45
Redactor: Ciprian Radu B. Autoratul și coautoratul............................................................................................. 46
Tehnoredactor: Marcela Radu
Copertă: Vlad Pătrută
C. Instigatorul................................. 48
______________ / D. Complicele......................................................................... 50
E. Alte aspecte privind pluralitatea de făptuitori.................................... 51
B Universul
Redacție:
tel.: 0732.320.666
e-mail: redactie@universuljuridic.ro Juridicffl ujmagro”
Capitolul II. Pedepsele......................................................................................................... 53
1. Pedepsele principale................... 53
■BBMHSBBBHn nilul sit® rare ....... . ....
Distribuție:
tel.: 021.314.93.15 Portal: Librăria UJmag: A. Aspecte generale......................................................................................................... 53
fax: 021.314.93.16 tel.: 0725.683.560 tel.: 0733.673.555; 021.312.22.21
e-mail: distributie@universuljuridic.ro e-mail: portal@universuljuridic.ro e-mail: comenzi@ujmag.ro B. Detențiunea pe viață................................................................................................... 54
editurauniversuljuridic.ro universuljuridic.ro ujmag.ro C. închisoarea..................... 56
Q Editura Universul Juridic Q Universul Juridic Qujmag.ro D. Amenda......... ..................................... 56
6 Teste-grilă pentru examenele de admitere în profesiile juridice Cuprins 7
2. Pedepsele accesorii și pedepsele complementare...................................................... 58 Capitolul II. Participanții în procesul penal ..............................................................150
A. Pedepsele accesorii................................... 58
B. Pedepsele complementare. Interzicerea exercitării unor drepturi...................... 59 Capitolul III. Probele, mijloacele de probă și procedeele probatorii...................... 159
C. Degradarea militară................................................. ............................ ...................... 62 Capitolul IV. Măsurile preventive și alte măsuri procesuale...................... >........... 167
3. Măsurile de siguranță...................................................................................................... 63
Capitolul V. Actele procesuale și procedurale comune.............................................. 176
Capitolul III. Cauzele care înlătură răspunderea penală...... ..................................... 68
1. Amnistia................................ 68 TITLUL IV. DREPT PROCESUAL PENAL. PARTEA SPECIALĂ.................. 179
2. Prescripția............................................................................................................ 69
3. Lipsa plângerii prealabile....................................... 71 Capitolul I. Urmărirea penală................................................... 179
4. Retragerea plângerii prealabile și împăcarea.............................................................. 72 Capitolul II. Camera preliminară.................................................................. 186
Capitolul IV. Cauzele care înlătură sau modifică executarea pedepsei................... 73 Capitolul III. Judecata.................................................................................................. .....188
Capitolul V. Cauzele care înlătură consecințele condamnării....................... 77 Capitolul IV. Proceduri speciale..................................................................................... 202
1. Reabilitarea de drept...................................................................................................... 77
2. Reabilitarea judecătorească................................... 78 Capitolul V. Executarea hotărârilor penale......... .................................................... 208
Prezenta lucrare reprezintă materializarea efortului comun realizat de către membrii Prof. univ. dr. Adrian Stoica
disciplinelor Drept penal, împreună cu colegi, titulari ai materiei Drept procesual penal,
cadre didactice ale Facultății de Drept și Științe Administrative, Universitatea „Ovidius”
din Constanța, cu scopul de a veni în întâmpinarea absolvenților cu specializare în
domeniul drept, interesați de admiterea în cadrul diferitelor profesii juridice.
Cartea este concepută ca o veritabilă colecție de teste-grilă în materiile amintite,
structurată pe capitole și secțiuni, care are o abordare eclectică a tematicilor solicitate la
concursurile sau examenele organizate de către Institutul Național al Magistraturii sau
Institutul Național Pentru Pregătirea și Perfecționarea Avocaților.
După cum se poate remarca cu destulă ușurință, aceste teste-grilă reprezintă modele
substanțiale de pregătire a persoanelor interesate să participe la concursurile sau exa
menele organizate de autoritățile sus-menționate. La elaborarea lor, s-au avut în vedere
diferite surse esențiale, și anume: conținutul unui text legal, opinii doctrinare sau soluții
jurisprudențiale. Datorită complexității problematicii abordate, unele teste-grilă din
materia dreptului penal au necesitat construcția a patru variante de răspunsuri. Totodată,
s-a ținut cont de legislația în vigoare, fără a intra în sfera unor texte legale declarate
neconstituționale și asupra cărora legiuitorul încă nu a venit cu soluțiile legale cores
punzătoare. Chiar și în aceste condiții, am păstrat rigorile concursurilor sau examenelor
amintite, iar fiecare test-grilă al cărții poate avea doar una sau două variante corecte.
Facem precizarea, de la bun început, că nu există test-grilă fără nicio variantă corectă.
Neîndoielnic, împreună cu autorii am avut în vedere această formă de debut a cărții,
întrucât, pe viitor, conținutul său va fi îmbunătățit cu alte elemente care să conducă la o și
mai bună înțelegere a materiilor examinate.
Interesant este faptul că testele-grilă sunt realizate de către autori diferiți, cu viziuni și
abordări juridice diferite, însă aceștia sunt antrenați să respecte anumite rigori de
construcție a unui test-grilă, cu precădere datorită faptului că toți sunt cadre didactice cu
experiență. De asemenea, cu excepția doamnei conf. univ. dr. Mariana Mitra-Niță (avocat),
ceilalți dețin și calitatea de procuror, motiv pentru care lucrarea de față conține și
contribuții evidente din partea autorilor din perspectiva lor ca practicieni ai dreptului. Ca
urmare a acestui fapt, testele-grilă prezentate în carte oferă viitorilor candidați un material
deosebit de util de antrenament, dar și un criteriu de obiectivare al stadiului de pregătire
pentru susținerea concursului sau examenului de admitere în diferite profesii juridice.
însă, spre surprinderea unora dintre dumneavoastră, simt nevoia să evoc și de
această dată o precizare pe care o socotesc pertinentă: utilizarea excesivă a testelor-grilă
suprimă din dinamismul și creativitatea specifice activităților corespunzătoare profesiilor
juridice și dezvoltă un spirit intuitiv, limitat la șablonul soluționării unei grile. De aceea,
12 Drept penal. Partea generală
2. Infracțiunea: 9. Sunt forme ale intenției, ca principală formă de vinovăție, prevăzute în mod
a. este cea mai importantă instituție a dreptului penal și prima din punct de vedere expres în Codul penal român:
cronologic dintre cele trei; a. numai intenția directă și indirectă;
b. este indiscutabil un fenomen uman; b. și intenția depășită;
c. reprezintă întotdeauna o acțiune sau o inacțiune exterioară subiectului activ. c. numai intenția directă.
3. Reprezintă infracțiune fapta care îndeplinește următoarele condiții obli 10. Ca formă de vinovăție, intenția există atunci când făptuitorul:
gatorii: a. prevede rezultatul faptei sale și, deși nu-1 urmărește, acceptă posibilitatea pro
a. este săvârșită cu vinovăție și este prevăzută de lege; ducerii lui;
b. este săvârșită cu vinovăție și este prevăzută într-o ordonanță simplă emisă de b. prevede rezultatul faptei sale, dar nu-1 acceptă, socotind fără temei că el nu se va
Guvern; produce;
c. este prevăzută într-o ordonanță de urgență emisă de Guvern, este săvârșită cu c. nu prevede rezultatul faptei sale, deși trebuia și putea să îl prevadă;
intenție depășită, nejustificată și imputabilă. d. și atunci când este depășită.
4. Unicul temei al răspunderii penale îl reprezintă: 11. Intenția directă există atunci când:
a. și săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală, atunci când lezează o valoare a. infractorul prevede rezultatul faptei sale și, deși nu-1 urmărește acceptă posibi
socială de o importanță deosebită; litatea producerii lui;
b. numai săvârșirea unei infracțiuni, indiferent de forma și gravitatea sa; b. infractorul aruncă victima de la etajul 4, dar aceasta nu decedează, ci doar suferă o
c. existența unei hotărâri judecătorești de condamnare. ruptură de șold;
c. infractorul prevede și urmărește uciderea lui X, dar din eroare îl ucide pe Y.
5. în dreptul penal român:
a. vinovăția este formată din factorul intelectiv sub forma prevederii urmărilor 12. Intenția, ca formă de vinovăție cu care se poate comite o infracțiune:
socialmente periculoase; a. poate fi premeditată sau spontană;
b. vinovăția este formată din doi factori, respectiv factorul volitiv și factorul inte b. nu poate antrena reținerea unei circumstanțe atenuante;
lectiv ce trebuie îndepliniți întotdeauna în mod cumulativ, în caz contrar nu subzistă c. poate caracteriza o infracțiune progresivă prescriptibilă și care necesită o plângere
vinovăția ca trăsătură a infracțiunii; prealabilă din partea persoanei vătămate;
c. unul dintre factorii vinovăției are o pondere mai mare în raport de celălalt. d. nu poate caracteriza o infracțiune progresivă imprescriptibilă.
Infracțiunea 13 14 Drept penal. Partea generală
c. și atunci când infracțiunea a rămas în forma tentativei, indiferent de forma sa; c. există infracțiuni care necesită plângere prealabilă din partea persoanei vătămate,
d. niciodată în cazul infracțiunilor imprescriptibile. indiferent de forma de vinovăție cu care au fost comise: intenție, culpă, praeterintenție;
d. premeditarea caracterizează numai infracțiunile comise cu intenție directă.
23. Diferența dintre intenția directă și cea indirectă:
a. contribuie la stabilirea gradului de pericol al faptei comise, dar și la periculozitatea 30. Sunt false afirmațiile:
infractorului; a. culpa simplă este cea mai blândă formă de vinovăție;
b. se poate face în funcție de instrumentul folosit la comiterea faptei; b. în cazul culpei simple, rezultatul nu poate fi prevăzut de făptuitor;
c. nu constă în gradul de urmărire sau nu a rezultatului proiectat în plan mental de c. culpa se regăsește numai în cazul infracțiunilor de rezultat;
către făptuitor; d. culpa caracterizează și infracțiuni progresive, complexe și de obicei.
d. nu are importanță sub aspectul naturii și a cuantumului pedepsei aplicate în
concret. 31. Intenția depășită se realizează:
a. prin săvârșirea unei fapte cu intenție indirectă și producerea unui rezultat mai grav
24. Sunt adevărate afirmațiile: decât cel acceptat de făptuitor prin săvârșirea faptei, rezultat care însă nu este imputabil
a. uciderea unei persoane prin înecare poate caracteriza ambele forme ale intenției; făptuitorului dincolo de limita ce ar rezulta din acceptarea sa;
b. intenția indirectă poate fi spontană sau premeditată; b. prin săvârșirea unei fapte cu intenție directă și producerea unui rezultat mai grav
c. intenția indirectă nu poate caracteriza infracțiuni omisive. decât cel urmărit, rezultat care este însă prevăzut și acceptat de făptuitor la momentul
săvârșirii faptei;
25. în care dintre formele și modalitățile vinovăției infractorul nu prevede
c. prin săvârșirea unei fapte cu intenție și producerea unui rezultat mai grav, care se
rezultatul faptei sale:
datorează culpei făptuitorului;
a. și în situația cazului fortuit;
d. prin reunirea obligatorie a intenției și culpei, indiferent de modalitățile acestora.
b. numai în cazul culpei simple;
c. și în cazul culpei cu prevedere.
32. O infracțiune praeterintenționată:
26. Culpa simplă sau neglijența se reține atunci când: a. nu poate fi comisă de un minor responsabil penal;
a. făptuitorul merge cu viteza peste limita legală și accidentează mortal un pieton; b. se sancționează la fel ca infracțiunea continuată;
b. infractorul nu prevede rezultatul faptei sale, deși trebuia și putea să-l prevadă; c. poate fi imprescriptibilă;
c. infractorul nu prevede rezultatul faptei sale, deși trebuia sau putea să-l prevadă; d. de regulă este specifică infracțiunilor de rezultat.
d. făptuitorul prevede rezultatul faptei sale, dar nu-1 acceptă, socotind fără temei că
acesta nu se va produce. 33. Praeterintenția, ca formă a vinovăției:
a. poate caracteriza infracțiuni prescriptibile sau imprescriptibile;
27. Sunt adevărate afirmațiile: b. nu este întotdeauna o formă mixtă de vinovăție;
a. infracțiunile comise din culpă sunt întotdeauna prescriptibile; c. caracterizează în toate cazurile o infracțiune progresivă.
b. infracțiunile continue, continuate și complexe nu se pot comite din culpă;
c. faptele (acțiunile sau inacțiunile) comise din culpă, indiferent de forma sa, sunt 34. Infracțiunile comise cu praeterintenție:
infracțiuni numai atunci când în lege se prevede în mod expres acest lucru; a. nu evidențiază întotdeuna un pericol social mai mic în raport cu cele intenționate;
d. infracțiunile progresive și cele de obicei nu se pot comite din culpă. b. evidențiază un pericol social egal în raport cu cele comise din culpă cu prevedere;
c. spre deosebire de faptele comise cu intenție sau culpă, cele comise cu
28. Diferența dintre intenția indirectă și culpa cu prevedere: praeterintenție nu pot caracteriza o infracțiune complexă care să lezeze valori sociale de
a. nu subzistă numai sub aspectul acceptării sau neacceptării rezultatului faptei; aceeași natură.
b. aceasta poate rezulta din modul în care se comite elementul material sau al
relațiilor dintre subiecții infracțiunii; 35. Fapta constând într-o acțiune:
c. poate transforma o infracțiune imprescriptibilă în una prescriptibilă.
a. este infracțiune numai dacă este săvârșită cu intenție;
b. constituie infracțiune când este săvârșită cu intenție;
29. Sunt adevărate afirmațiile:
c. este infracțiune când este comisă și din culpă, numai când legea o prevede în mod
a. premeditarea nu se poate reține în cazul ambelor forme ale intenției;
expres.
b. nu există niciodată culpă sau intenție depășită cu premeditare;
Infracțiunea 17 18 Drept penal. Partea generală
36. Fapta constând într-o inacțiune: 3. Condițiile concomitente ale infracțiunii sunt:
a. este infracțiune numai dacă este săvârșită cu intenție directă; a. obiectul juridic și locul;
b. constituie infracțiune când este săvârșită cu intenție; b. subiecții și obiectul;
c. este infracțiune întotdeauna când este comisă și din culpă; c. locul și timpul.
d. constituie infracțiune când este săvârșită cu vinovăție.
4. Obiectul juridic al infracțiunii îl poate constitui:
37. Inacțiunea sau abstențiunea: a. numai o valoare socială ce beneficiază de protecție juridico-penală;
a. constă într-o intervenție indirectă a infractorului; b. și o faptă materială;
b. constă într-o acțiune directă și nemijlocită a infractorului; c. niciodată un bun material.
c. costă într-o atitudine a făptuitorului care nu face ceva ce legea penală impune sau
ordonă să se facă; 5. Obiectul juridic al unei infracțiuni îl constituie:
d. poate caracteriza atât o infracțiune de rezultat cât și una de pericol. a. bunul sustras sau distrus prin săvârșirea faptei;
b. relațiile sociale vătămate sau periclitate prin săvârșirea faptei;
38. Săvârșirea unei infracțiuni comisive prin omisiune există când: c. obiectivul urmărit de infractor prin săvârșirea faptei;
a. există o obligație legală sau contractuală de a acționa;
d. obiectul corp delict care aparține infractorului.
b. trebuie să existe în mod expres o obligație legală sau contractuală de a acționa;
c. autorul omisiunii, printr-o acțiune sau inacțiune anterioară, a creat pentru valoarea
6. Obiectul juridic poate fi:
socială protejată o stare de pericol care a înlesnit producerea rezultatului.
a. calificat și material;
39. Sunt false afirmațiile: b. necalificat și complex;
a. infracțiunile de rezultat se pot comite cu orice formă de vinovăție; c. material și complex;
b. infracțiunile de pericol se pot comite cu orice formă de vinovăție; d. principal și secundar.
c. infracțiunile comise din culpă sunt numai infracțiuni de rezultat;
d. omuciderile simt numai fapte intenționate. 7. Au o existență abstractă:
a. obiectul generic și specific;
40. Sunt adevărate afirmațiile: b. obiectul material și complex;
a. coautoratul se poate comite cu orice formă de vinovăție; c. obiectul specific și material.
b. complicitatea și instigarea se comit numai cu intenție;
c. inacțiunea poate constitui infracțiune, indiferent cu ce formă de vinovăție se 8. Lipsa obiectului juridic al infracțiunii conduce la:
comite aceasta. a. inexistența infracțiunii;
b. neaplicarea unei sancțiuni;
c. schimbarea încadrării juridice a faptei.
2. Condițiile preexistente ale infracțiunii
9. Obiectul juridic generic sistematizează infracțiunile în partea specială a
A. Obiectul infracțiunii
9 C. pen., pe care le împarte pe:
1. Reprezintă condiții preexistente (sau factori) ai infracțiunii: a. articole;
a. obiectul și subiecții infracțiunii; b. paragrafe și teze;
b. elementul material; c. titluri și capitole;
c. cerințele esențiale și scopul; d. litere și denumiri marginale.
d. locul și timpul săvârșirii infracțiunii.
10. Obiectul juridic specific:
2. Condițiile preexistente ale infracțiunii poartă această denumire deoarece: a. diferă întotdeauna de la o infracțiune la alta;
a. unele trebuie să existe anterior comiterii infracțiunii; b. servește la determinarea individualității unei infracțiuni în cadrul unui grup de
b. nu trebuie să existe și ulterior comiterii infracțiunii; infracțiuni;
c. pot fi preexistente, concomitente și subsecvente. c. împarte infracțiunile pe alineate.
Infracțiunea 19 20 Drept penal. Partea generală
7. Nu pot avea calitatea de subiecți activi ai infracțiunii: 14. Subiect pasiv general al unei infracțiuni este:
a. minorii care au dobândit capacitate de exercițiu prin căsătorie; a. statul
b. persoanele care au împlinit vârsta de 100 de ani; b. persoana fizică sau juridică care a suferit răul produs prin infracțiune;
c. minorii care nu au împlinit vârsta de 14 ani; c. numai persoana juridică care a suferit un rău produs prin infracțiune;
d. persoana fizică sau juridică care au devenit victime ale infracțiunii.
d. niciodată iresponsabilii.
15. Subiectul pasiv al infracțiunii:
8. Structurarea subiectului activ al infracțiunii pe diferite categorii are impor
a. trebuie să fie în imediata apropiere a subiectului activ;
tanță deoarece: b. trebuie să fie titularul valorii sociale ocrotite penal;
a. aceștia nu pot beneficia de un regim sancționator diferit; c. nu are importanță vârsta sau starea de sănătate a acestuia;
b. execută pedeapsa separat; d. nu are importanță în ceea ce privește încadrarea juridică a faptei comise.
c. unele infracțiuni pot fi comise numai de femei;
d. cetățenii străini nu execută pedepsele în România. 16. Subiectul pasiv circumstanțial al infracțiunii:
a. trebuie să aibă calitatea cerută în norma incriminatoare;
9. Subiectul activ al infracțiunii: b. poate caracteriza o infracțiune comisă cu orice formă de vinovăție;
a. poate fi și dublu calificat; c. nu poate fi în același timp și pentru aceeași infracțiune, subiect activ pentru o altă
b. poate schimba încadrarea juridică a faptei comise; infracțiune.
c. poate fi și o autoritate publică;
d. nu poate fi o persoană care nu este prezentă la locul comiterii infracțiunii sau în C. Locul și timpul
apropierea comiterii acesteia.
1. Când locul sau timpul comiterii faptei constituie o cerință esențială prevă
10. Persoana juridică va fi subiect activ al infracțiunii atunci când: zută în conținutul infracțiunii, nerealizarea acestuia:
a. infracțiunea a fost săvârșită în realizarea obiectului ei de activitate sau în interesul a. nu influențează existența infracțiunii;
ori în numele persoanei juridice și cu forma de vinovăție prevăzută de legea penală; b. face ca fapta să realizeze condițiile unei tentative;
b. infracțiunea are legătură cu atribuțiile de serviciu ale societății comerciale, autori c. face ca fapta să nu mai fie infracțiune.
tății ori instituției respective;
2. Dacă locul de comitere a faptei reprezintă o condiție agravantă, nerealizarea
c. se dovedește în sarcina conducerii unei instituții ori societăți că a existat un interes
acestuia:
patrimonial;
a. face ca fapta să nu mai fie infracțiune;
d. persoana juridică nu poate răspunde penal în nicio împrejurare. b. nu influențează existența infracțiunii în varianta tip;
c. nu influențează existenta infracțiunii în varianta calificată.
11. Care sunt persoanele juridice care nu răspund niciodată penal?
9 99
4. Elementul material al laturii obiective se poate prezenta în variante alter 2. Ca element al laturii obiective, urmarea socialmente periculoasă:
native: a. presupune o modificare perceptibilă fizic a realității înconjurătoare;
a. numai între acțiuni; b. implică o atingere a valorii sociale ocrotite prin norma penală;
b. și între inacțiuni; c. reprezintă la unele infracțiuni, o condiție de existență a acestora;
d. poate consta în realizarea unei anchete penale pentru pedepsirea infractorului.
c. între acțiuni și inacțiuni.
3. Urmarea imediată care se produce prin săvârșirea unei infracțiuni se mate
5. Elementul material: rializează:
a. este întotdeauna expres desemnat de norma incriminatoare; a. fie într-un rezultat, fie într-o stare de pericol;
b. se poate deduce din împrejurările arătate în normă; b. numai într-un rezultat palpabil;
c. nu poate exprima în el și urmarea imediată a infracțiunii; c. și în consecințele subsecvente ale infracțiunii;
d. se poate prezenta în concret printr-o multitudine de modalități faptice. d. într-un rezultat ireversibil, ce poate caracteriza o infracțiune de rezultat prescrip
tibilă sau imprescriptibilă.
6. Acțiunea sub care se poate realiza elementul material poate consta:
4. Infracțiunile care au în conținutul lor referiri la rezultatul produs:
a. și în acte materiale;
a. sunt de regulă infracțiuni materiale sau de rezultat;
b. în cuvinte; b. nu pot fi infracțiuni de pericol, de atitudine sau formale;
c. și într-o atitudine a făptuitorului care nu face ceva ce legea penală ordonă să se facă. c. pot caracteriza o infracțiune complexă, praeterintenționată și imprescriptibilă.
Infracțiunea 25 26 Drept penal. Partea generală
2. Elementul esențial al laturii subiective este: 3. Lipsa unui mobil al făptuitorului în săvârșirea faptei penale:
a. vinovăția, care poate coexista sau nu cu vinovăția ca trăsătură esențială a infrac a. poate înlătura caracterul penal al faptei;
țiunii; b. de regulă, constituie un indiciu de anormalitate psihică al făptuitorului;
b. mobilul și scopul; c. constituie cauză de impunitate.
c. prevăzut întotdeauna de norma de incriminare;
d. acțiunea sau inacțiunea făptuitorului. iii. Scop
1. Scopul săvârșirii unei infracțiuni:
3. Sunt adevărate următoarele afirmații: a. caracterizează de regulă comiterea unei infracțiuni cu intenție directă, dar nu este
a. existența vinovăției, ca trăsătură esențială a infracțiunii, presupune întotdeauna și exclusă nici reținerea uneia comisă cu intenție indirectă sau intenție depășită;
existența vinovăției ca element al conținutului unei infracțiuni; b. desemnează finalitatea urmărită prin săvârșirea faptei;
b. poate exista vinovăție, ca element al conținutului unei infracțiuni, fără a exista c. poate caracteriza o infracțiune prescriptibilă sau imprescriptibilă.
însă ca trăsătură esențială a infracțiunii;
c. poate exista vinovăție ca trăsătură esențială a infracțiunii, fără să existe vinovăție 2. Sunt adevărate următoarele afirmații:
ca element subiectiv al infracțiunii. a. urmarea imediată reprezintă finalitatea produsă de elementul material și este un
element extern al infracțiunii;
4. Forma de vinovăție ca element subiectiv este prevăzută în norma incrimi b. scopul reprezintă finalitatea propusă în plan mental de către făptuitor și aparține
natoare: laturii interne a infracțiunii și trebuie să existe în toate cazurile;
a. întotdeauna; c. astfel, din punct de vedere cronologic scopul apare primul și poate coincide cu
b. doar în unele cazuri; urmarea imediată, sau aceasta poate fi mai gravă sau mai blândă decât scopul.
c. numai în cazul culpei;
d. fie în denumirea marginală a infracțiunii, fie în conținutul acesteia și poate carac 4. Tentativa
teriza o variantă mai blândă a infracțiunii.
A. Actele preparatorii
5. Forma de vinovăție, ca element subiectiv, când nu este prevăzută, se deduce:
a. și după locul de comitere a faptei interzise; 1. în legislația noastră penală, actele preparatorii:
b. prin raportare la elementul material al laturii obiective, respectiv modus operandi; a. nu au relevanță juridică penală;
c. prin raportare la timpul de comitere a faptei; b. pot fi asimilate tentativei și sancționate în mod corespunzător;
d. nu și prin raportare la gabaritul subiecților infracțiunii. c. nu pot fi incriminate ca infracțiuni autonome;
d. pot fi reținute ca acte de complicitate și pedepsite ca atare.
ii. Mobil (motiv)
2. Actele preparatorii:
1. Mobilul unei infracțiuni:
a. se comit numai cu intenție;
a. desemnează acel sentiment (dorință, tendință, pasiune) care conduce la nașterea în b. sunt posibile numai la infracțiunile intenționate și praeterintenționate;
mintea făptuitorului a ideii săvârșirii unei infracțiuni și care îl determină să o comită; c. sunt posibile numai la infracțiunile de rezultat;
b. desemnează finalitatea urmărită de făptuitor prin săvârșirea infracțiunii; d. nu se pot reține ca o împrejurare de agravare a răspunderii penale.
c. desemnează atitudinea psihică a făptuitorului ce precede și însoțește fapta
infracțională și urmările ei; 3. Care sunt condițiile pe care trebuie să le îndeplinească activitățile desfă
d. caracterizează infracțiuni comise intenție directă sau indirectă. șurate pentru a putea fi considerate acte premergătoare?
a. să se concretizeze printr-o activitate obiectivă, capabilă să creeze condiții favo
2. în dreptul penal, mobilul actului de conduită prohibit de lege: rabile pentru săvârșirea infracțiunii;
a. reprezintă țelul urmărit prin săvârșirea faptei; b. activitatea de pregătire să nu cuprindă acte ce intră în conținutul elementului
b. nu trebuie să fie prevăzut expres de norma incriminatoare; material al laturii obiective;
c. poate atrage reținerea unei circumstanțe agravante; c. să existe legătură de cauzalitate între decizia de a comite infracțiunea și rezultatul
d. nu poate caracteriza o infracțiune în formă asimilată. produs prin infracțiune.
Infracțiunea 29
30 Drept penal. Partea generală
8. S-a constatat că X, după ce a luat hotărârea de a avea raport sexual cu 14. Infracțiunile la care nu este posibilă tentativa sunt:
numita Y, a încercat, fără să folosească constrângerea, să aibă un astfel de raport, a. aceleași ca cele la care nu este posibil coautoratul;
însă, față de riposta violentă a victimei, dându-și seama de opunerea acesteia, a b. acele infracțiuni care nu au obiect material sau sunt comise din culpă sau cu
abandonat hotărârea luată: praeterintenție;
a. X nu a săvârșit nicio infracțiune; c. cele cu consumare anticipată;
d. cele cu executare în timp și cele comisive.
b. X a săvârșit o tentativă întreruptă la infracțiunea de viol;
c. X a săvârșit acte pregătitoare la infracțiunea de viol.
15. Tentativa:
a. nu este posibilă la infracțiunile omisive proprii;
9. Există tentativă absolut improprie (absurdă): b. este sancționată la toate infracțiunile de rezultat la care este și posibilă;
a. atunci când prin natura lui, mijlocul folosit este apt să producă rezultatul, dar în c. comisă de un minor care nu răspunde penal, se sancționează cu o măsură educativă;
cazul concret, în raport de condițiile existente, s-a dovedit a fi insuficient sau defectuos, d. la infracțiunea de omor o transformă pe acesta într-o infracțiune prescriptibilă,
sau în situația când obiectul material lipsea în mod accidental din locul unde făptuitorul deoarece tentativa este o stare generală obligatorie de atenuare a răspunderii penale.
credea că se află;
b. atunci când mijlocul folosit, prin natura lui, nu era apt în nicio împrejurare să 16. Care sunt infracțiunile Ia care tentativa nu este posibilă datorită specificului
producă rezultatul urmărit de făptuitor; elementului material?
c. atunci când făptuitorul execută în întregime elementul material al laturii obiective a. infracțiunile continue și continuate;
b. infracțiunile din culpă și praeterintenționate;
a infracțiunii și cu toate acestea rezultatul urmărit nu se produce;
c. infracțiunile de obicei;
d. atunci când mijlocul folosit era apt pentru producerea rezultatului dorit, dar făptui d. infracțiunile omisive și cele de atitudine.
torul nu l-a mânuit în mod corespunzător.
17. Care sunt infracțiunile la care tentativa nu este posibilă datorită elemen
10. în cazul tentativei absurde: tului subiectiv?
a. valoarea socială ce se dorește a fi lezată există; a. infracțiunile săvârșite din culpă, indiferent de modalitatea sa;
b. valoarea socială ce se dorește a fi lezată nu există; b. infracțiunile săvârșite cu intenție indirectă;
c. aceasta nu se pedepsește niciodată. c. infracțiunile care nu sunt condiționate de niciun mobil sau scop;
d. infracțiunile săvârșite cu praeterintenție.
11. în cazul tentativei proprii, mijloacele folosite pot fi:
18. Care sunt condițiile pe care trebuie să le îndeplinească tentativa pentru a se
a. prin natura lor apte să producă rezultatul, dar când hotărârea infracțională a fost
diferenția de actele premergătoare și de infracțiunea consumată?
pusă în executare, aceste mijloace s-au dovedit a fi insuficiente;
a. existența unei intenții sau rezoluții de a săvârși o infracțiune și punerea în exe
b. prin natura lor apte să producă rezultatul, dar când hotărârea infracțională a fost cutare a acesteia;
pusă în executare, aceste mijloace s-au dovedit a fi defectuoase; b. săvârșirea infracțiunii în funcție de scopul propus;
c. prin natura lor inapte să producă rezultatul. c. întreruperea executării sau neproducerea rezultatului.
12. Sunt adevărate următoarele afirmații: 19. în actuala reglementare a Codului penal, tentativa este incriminată:
a. la infracțiunea de omor sunt posibile toate formele tentativei, inclusiv cea absurdă; a. pentru toate infracțiunile din Codul penal;
b. în cazul infracțiunilor de furt și de viol nu este posibilă tentativa perfectă; b. doar pentru infracțiunile grave și deosebit de grave;
c. numai atunci când Codul penal prevede expres acest lucru;
c. este posibilă tentativa și la infracțiunea continuată și la cea de obicei.
d. pentru toate infracțiunile care au ca urmare moartea persoanei.
13. Tentativa nu este posibilă: 20. Legea penală română incriminează:
a. niciodată la infracțiunile săvârșite din culpă sau praeterintenționate; a. tentativa întreruptă
b. la infracțiunile omisive proprii și cele cu executare promptă; b. tentativa perfectă
c. la infracțiunile al căror început de executare este asimilat infracțiunii consumate c. tentativa absolut improprie
d. la infracțiunile de pericol. d. tentativa relativ improprie.
Infracțiunea 33 34 Drept penal. Partea generală
21. în legislația penală română: 27. în cazul persoanei juridice, tentativa se sancționează:
a. cu amendă cuprinsă între minimul special și maximul special al amenzii prevăzute
a. tentativa se pedepsește numai când în lege se prevede expres aceasta;
de lege pentru infracțiunea consumată, reduse la jumătate, iar la această pedeapsă nu se
b. tentativa se sancționează cu aceeași pedeapsă care este prevăzută de lege și pentru
pot adăuga mai multe pedepse complementare;
infracțiunea consumată;
b. cu amendă cuprinsă între minimul special și maximul special al amenzii prevăzute
c. tentativa se pedepsește nelimitat, în cazul tuturor infracțiunilor la care aceasta este
de lege pentru infracțiunea consumată, reduse la jumătate, iar la această pedeapsă se pot
posibilă.
adăuga una sau mai multe pedepse complementare;
c. cu amendă cuprinsă între minimul special și maximul special al amenzii prevăzute
22. Sancționarea tentativei:
de lege pentru infracțiunea consumată, reduse la jumătate, iar la această pedeapsă este
a. întotdeauna reduce pedeapsa prevăzută de lege la jumătate, fiind o stare generală obligatorie adăugarea uneia sau mai multor pedepse complementare.
obligatorie de atenuare;
b. poate schimba natura pedepsei prevăzută de lege;
c. nu poate schimba niciodată natura pedepsei prevăzută de lege; C. Desistarea și împiedicarea producerii rezultatului
d. adoptă sistemul diversificării pedepsei.
1. Sunt cauze de impunitate:
23. în cazul în care se comite o tentativă pedepsibilă la o infracțiune care a. desistarea și împiedicarea producerii rezultatului;
prevede pedepse alternative: b. denunțarea mitei, după ce organul de urmărire a fost sesizat pentru infracțiunea de
dare de mită;
a. limitele pedepsei pentru tentativă se determină în raport cu pedeapsa cea mai grea
c. grațierea.
prevăzută pentru infracțiunea consumată;
b. instanța trebuie mai întâi să se fixeze asupra uneia dintre pedepsele prevăzute
2. Cauzele de impunitate:
pentru infracțiunea consumată și apoi să aplice pedeapsa pentru tentativă;
a. pot fi prevăzute în partea generală și partea specială a Codului penal;
c. limitele pedepsei pentru tentativă se determină în raport cu pedeapsa cea mai
b. nu se pot reține în cazul minorilor care răspund penal;
ușoară prevăzută pentru infracțiunea consumată, având în vedere că tentativa este o stare
c. anulează reținerea unei cauze de neimputabilitate.
generală obligatorie de atenuare.
3. Care sunt condițiile desistării?
24. Limita minimă a pedepsei în cazul săvârșirii unei tentative pedepsibile: a. renunțarea la comiterea infracțiunii să fie determinată de intervenția unei alte
a. nu poate fi mai mică de 15 zile în cazul pedepsei închisorii;
persoane;
b. nu poate fi mai mică de 300 lei dacă s-a aplicat pedeapsa amenzii; b. renunțarea la comiterea infracțiunii să se bazeze pe voința liberă a făptuitorului;
c. șe determină prin înjumătățirea minimului special prevăzut de lege pentru infrac c. renunțarea la săvârșirea infracțiunii să se facă în timp util și să fie definitivă.
țiunea consumată.
4. Pentru a fi cauză de impunitate, desistarea:
25. Tentativa la o infracțiune pedepsită cu detențiunea pe viață se va sancționa: a. trebuie să intervină înainte de consumarea faptei;
a. cu închisoarea între 10 și 25 de ani; b. trebuie să se facă din proprie inițiativă;
b. cu închisoarea între 10 și 20 de ani; c. trebuie să intervină înainte de începerea executării elementului material;
c. cu închisoarea între 15 și 25 de ani; d. se poate reține și în favoarea instigatorului.
d. întotdeauna cu o pedeapsă de o altă natură decât cea prevăzută de lege.
5. Desistarea:
26. Tentativa nu se pedepsește: a. poate consta numai într-o acțiune a făptuitorului;
a. și atunci când făptuitorul s-a desistat de la săvârșirea faptei pusă în executare, mai b. poate consta într-o acțiune sau inacțiune, raportat la natura infracțiunii săvârșite;
înainte ca organul de urmărire penală să o descopere; c. este posibilă la toate infracțiunile intenționate.
b. numai atunci când făptuitorul a împiedicat mai înainte de descoperirea faptei
producerea rezultatului; 6. Se poate reține ca și cauză de nepedepsire a tentativei doar desistarea, nu și
c. atunci când făptuitorul fie că s-a desistat, fie că a împiedicat producerea rezulta împiedicarea producerii rezultatului, în cazul infracțiunii de:
tului mai înainte de descoperirea faptei; a. omor;
d. atunci când făptuitorul se prezintă de bunăvoie la organul judiciar și sesizează b. evadare;
fapta pe care intenționa să o comită. c. ultraj prin amenințare comisă în formă orală.
Infracțiunea 35 36 Drept penal. Partea generală
7. împiedicarea producerii rezultatului: 2. Sunt susceptibile întotdeauna de forma fapt epuizat infracțiunile:
a. nu trebuie să aibă loc întotdeauna înainte de descoperirea faptei de către orice a. deviate;
persoană, ci înainte de producerea urmărilor periculoase; b. continue sau continuate;
b. trebuie să fie expresia voinței libere a făptuitorului, să fie voluntară ca în cazul c. complexe;
desistării; d. rămase în faza tentativei.
c. poate interveni și ca urmare a unei constrângeri morale sau fizice, dar să aibă loc
înainte de comiterea elementului material al faptei; 3. Sunt adevărate afirmațiile:
d. poate să se facă de orice persoană, care dorește să-1 ajute pe făptuitor. a. în cazul infracțiunilor cu durată de consumare, prescripția răspunderii penale
începe să curgă de la momentul epuizării;
8. Dacă actele îndeplinite până în momentul desistării sau împiedicării produ b. în cazul infracțiunilor cu durată de consumare, legea aplicabilă va fi, legea în
cerii rezultatului constituie o altă infracțiune: vigoare de la momentul epuizării;
a. desistarea sau împiedicarea producerii rezultatului constituie cauză de impunitate c. este posibil ca la momentul consumării faptei să fie incidență o anume infracțiune,
pentru tentativa la infracțiunea în vederea căreia făptuitorul începuse executarea ori iar la momentul epuizării să se schimbe încadrarea juridică a acesteia;
împiedicase producerea rezultatului; d. în cazul infracțiunilor cu durată de consumare, acestea se pot prelungi fie ca
b. făptuitorul va fi pedepsit pentru un concurs de 2 infracțiuni, respectiv infracțiunea urmare a voinței făptuitorului, fie total independent de voința acestuia.
comisă și tentativa pe care a urmărit să o săvârșească înainte de desistare sau împiedicare
a producerii rezultatului; 4. Sunt false afirmațiile:
a. infracțiunile care se prelungesc în timp, independent de voința făptuitorului, pot fi
c. desistarea sau împiedicarea producerii rezultatului nu mai produce niciun efect,
infracțiuni imprescriptibile de rezultat;
făptuitorul fiind sancționat cu pedeapsa prevăzută pentru infracțiunea consumată pe care
b. infracțiunile care se prelungesc în timp, prin repetabilitatea elementului material,
a urmărit inițial să o săvârșească.
sunt numai infracțiuni intenționate și pot constitui o stare generală de agravare;
c. infracțiunea de omor nu se poate prelungi în timp;
9. S-a reținut în fapt că X a pătruns într-o încăpere, fără drept, a scos dintr-un
d. infracțiunile care cunosc și momentul epuizării sunt numai infracțiuni de rezultat.
dulap mai multe lucruri cu intenția de a și le însuși, dar apoi, din proprie inițiativă,
părăsește încăperea fără să-și însușească ceva. Fapta lui X săvârșită în împre
jurările de mai sus: 5. Unitatea de infracțiuni
9
4. X, după ce a pătruns prin efracție în locuința lui Y, a aprins lumina și a 10. Orice întrerupere a activității infracționale poate avea valoarea epuizării
căutat bunurile pe care dorea să le sustragă, dar, din cauza volumului mare al acelei infracțiuni în cazul:
acestora, le-a ridicat în două rânduri, fără pauze transportându-le în locuința a. infracțiunii continue succesive;
bunicii sale. Ce formă a unității de infracțiune este săvârșită în cazul b. numai la infracțiunea continuă permanentă;
sus-mentionat? c. tuturor formelor infracțiunii continue.
a. unitatea legală de infracțiune;
11. Data consumării unei infracțiuni continue este momentul:
b. unitatea naturală de infracțiune, sub forma infracțiunii simple, chiar dacă făptui a. când se comite acțiunea/inacțiunea care durează suficient pentru a avea o semni
torul a comis mai multe acte materiale; ficație penală;
c. infracțiunea continuată, deoarece făptuitorul a comis mai multe acte materiale, în b. la care a încetat acțiunea/inacțiunea infracțională;
baza aceleiași rezoluții infracționale și împotriva aceluiași subiect pasiv. c. în care s-a produs rezultatul cerut de lege.
5. Care este data la care se consideră săvârșită infracțiunea simplă: 12. Când se epuizează o infracțiune continuă:
a. aceea a comiterii primei acțiuni sau inacțiuni; a. în momentul producerii rezultatului;
b. în momentul încetării acțiunii/inacțiunii infracționale;
b. aceea a efectuării celei de a doua acțiuni sau inacțiuni;
c. coincide cu momentul consumării infracțiunii.
c. aceea a comiterii ultimei acțiuni sau inacțiuni.
13. Care este momentul în raport cu care se aplică beneficiul grațierii în cazul
6. Prelungirea în mod natural a acțiunii sau inacțiunii ce constituie elementul săvârșirii unei infracțiuni continue:
material după consumare, până la intervenția unei forțe contrare, constituie trăsă a. momentul consumării infracțiunii;
tura caracteristică a infracțiunii: b. momentul epuizării activității infracționale;
a. progresive; c. momentul producerii rezultatului;
b. continuate; d. momentul actelor preparatorii.
c. continue permanente sau succesive.
14. Instanța a stabilit că X a luat hotărârea de a-și ucide soția acuzată de infi
delitate și care îl amenința cu divorțul. Astfel, într-o seară la ora 22.00 a așteptat-o
7. Infracțiunea de lipsire de libertate în mod ilegal este o infracțiune: pentru a-și pune în aplicare planul, la poarta fabricii unde aceasta lucra în
a. continuă permanentă; schimbul doi. în jurul orei 22.30, inculpatul a observat pe trotuarul opus o femeie
b. continuată; care semăna atât la fizic cât și la îmbrăcăminte. Crezând că este soția sa, a alergat
c. simplă; spre aceasta care s-a speriat și a început să fugă. Inculpatul a ajuns-o din urmă și
d. intenționată sau praeterintenționată. i-a aplicat o puternică lovitură de cuțit în abdomen determinând decesul acesteia.
Ce formă a unității de infracțiune este săvârșită în cazul sus-menționat?
8. în cazul infracțiunii continue permanente: a. o unitate naturală de infracțiune în forma infracțiunii unice;
b. o unitate naturală de infracțiune în forma infracțiunii deviate;
a. nu este posibilă comiterea acesteia în formă continuată;
c. o unitate legală de infracțiune în forma infracțiunii deviate;
b. suntem în prezența unei forme a unității naturale de infracțiune; d. se reține un concurs de infracțiuni între tentativa la infracțiunea inițială și cea
c. momentul de la care începe să curgă termenul de reabilitare judecătorească este consumată comisă în concret.
diferit față de situația unei infracțiuni instantanee;
d. întreruperea sa conduce de regulă la epuizarea infracțiunii. 15. X împreună cu soțul ei, locuiau la mătușa acesteia în vârstă de 80 de ani,
urmând a o îngriji, având unele promisiuni că după moartea ei, aceasta le va lăsa
9. în cazul infracțiunii continue: casa. Animată de a intra cât mai repede în posesia casei, X a luat hotărârea de a o
a. se aplică o pedeapsă până la maximul special, iar dacă acesta este neîndestulător ucide, procurând o cantitate de paration, din care a picurat pe o napolitană pe care
mătușa o avea în casă. Ulterior, mătușa a fost vizitată de o vecină, căreia la plecare
se poate adăuga și un spor de până la 3 ani în cazul pedepsei închisorii;
i-a dat napolitana, iar aceasta i-a dat-o unui copil, care după ce a mâncat-o a murit.
b. termenul de prescripție a răspunderii penale curge din momentul epuizării; Ce va trebui să rețină instanța?
c. elementul material poate consta numai într-o acțiune; a. mătușa va răspunde penal pentru moartea copilului;
d. elementul material poate consta într-o acțiune sau inacțiune. b. în speță, este vorba despre o infracțiune deviată;
Infracțiunea 39 40 Drept penal. Partea generală
c. vecina va beneficia de eroarea de fapt, drept cauză de neimputabilitate; 5. Data săvârșirii infracțiunii continuate o reprezintă:
d. X nu va răspunde pentru infracțiunea de omor. a. data comiterii oricăreia dintre acțiunile sau inacțiunile ce intră în conținutul infrac
țiunii continuate;
16. Infracțiunea deviată poate fi săvârșită în următoarele moduri: b. data comiterii primei acțiuni sau inacțiuni ce intră în conținutul infracțiunii conti
a. a minori ad majus, a majori ad minus (dacă legea penală interzice mai puțin, va nuate;
interzice și mai mult și invers); c. momentul epuizării și anume data săvârșirii ultimei acțiuni sau inacțiuni ce intră în
b. aberatio ictus și error in persona (greșeala făptuitorului sau eroarea făptuitorului); conținutul infracțiunii continuate;
c. ubi eadem ratio ubi idem just (pentru situații identice trebuie să existe aceeași d. momentul epuizării și anume data săvârșirii primei acțiuni sau inacțiuni ce intră în
soluție juridică); conținutul infracțiunii continuate.
d. reductio ad absurdum (reducerea la absurd, situație inadmisibilă).
6. în cazul infracțiunii continuate există:
a. o repetare a faptei incriminate de un număr de ori din care să rezulte o obișnuință
B. Unitatea legală
a făptuitorului, o îndeletnicire a acestuia;
1. Identificați formele unității legale de infracțiune: b. unitate legală de infracțiune, fiind o creație a legiuitorului;
a. infracțiunea de obicei, progresivă și complexă; c. pluralitate de infracțiuni;
b. infracțiunea continuă, continuată și deviată; d. pluralitate ocazională de infracțiuni.
c. infracțiunea simplă, de obicei și progresivă.
7. Sunt adevărate afirmațiile:
2. Infracțiunea este continuată: a. infracțiunea continuată reprezintă o acțiune/inacțiune care se prelungește în timp
a. atunci când o persoană săvârșește la diferite intervale de timp acțiuni sau inacțiuni și după momentul consumării;
care prezintă fiecare în parte conținutul unei infracțiuni, înainte de a fi fost condamnată b. infracțiunea continuată reprezintă o formă particulară a pluralității de infracțiuni,
definitiv pentru vreuna din ele; având în vedere contribuțiile multiple ale făptuitorului;
b. infracțiunea al cărei rezultat obținut după momentul consumării și excluzând c. infracțiunea continuată presupune o unitate sau pluralitate de subiect pasiv;
intervenția făptuitorului, se va amplifica în mod progresiv, dând naștere la noi urmări, d. infracțiunea continuată presupune obligatoriu o imitate de subiect activ.
corespunzătoare unor infracțiuni mai grave;
c. infracțiunea prin care o persoană săvârșește, la diferite intervale de timp, dar în 8. în cazul în care infracțiunea continuată a început să fie comisă mai înainte de
realizarea aceleiași rezoluții infracționale și împotriva aceluiași subiect pasiv, acțiuni sau împlinirea vârstei de 18 ani și a continuat și după acest moment:
inacțiuni care prezintă, fiecare în parte, conținutul aceleiași infracțiuni; a. rămâne la latitudinea instanței de judecată modul în care acesta va răspunde;
d. infracțiunea în al cărei conținut intră, ca element constitutiv sau ca element b. infractorul răspunde penal ca major;
circumstanțial agravant, o acțiune sau inacțiune care constituie, prin ea însăși, o faptă c. infractorul răspunde penal ca minor;
prevăzută de legea penală. d. nu se pot aplica în niciun caz măsuri educative.
3. Dintre particularitățile infracțiunii continuate, putem reține: 9. Nu pot fi săvârșite în formă continuată:
a. niciodată aceasta nu se comite din culpă; a. infracțiunile comise din culpă;
b. subiectul activ trebuie să acționeze întotdeauna în calitate de autor, nu și în cele b. infracțiunile ce presupun un subiect activ calificat;
lalte forme de participație penală; c. infracțiunile complexe și omisive;
c. este o stare generală obligatorie de agravare a răspunderii penale; d. infracțiunile al căror obiect nu este susceptibil de divizare.
d. forma de vinovăție a infracțiunii continuate este întotdeauna intenția, în toate
formele sale, fiind exclusă praeterintenția și culpa. 10. în raport cu care moment al infracțiunii continuate se calculează termenul
de prescripție a răspunderii penale:
4. Reprezintă condiții de existență a infracțiunii continuate:
a. data comiterii ultimei acțiuni sau inacțiuni;
a. pluralitate de acte de executare;
b. momentul consumării infracțiunii continuate;
b. identitate de acte de executare;
c. data comiterii primei acțiuni sau inacțiuni;
c. unitate de rezoluție infracțională;
d. data la care s-a produs rezultatul.
d. identitate de subiect activ și pasiv.
Infracțiunea 41 42 Drept penal. Partea generală
11. Precizați în care dintre următoarele situații se poate realiza o agravare 17. Infracțiunea complexă este:
facultativă a pedepsei: a. infracțiunea al cărei rezultat obținut după momentul consumării și excluzând
a. în cazul reținerii unei infracțiuni continuate sau a unei circumstanțe agravante intervenția făptuitorului, se va amplifica în mod progresiv, dând naștere la noi urmări,
legale generale; corespunzătoare unor infracțiuni mai grave;
b. infracțiunea care se realizează prin repetarea faptei incriminate de un număr de ori
b. în cazul reținerii unui concurs de infracțiuni sau a unei pluralități intermediare;
atât de mare încât să rezulte o obișnuință a făptuitorului, o îndeletnicire a acestuia;
c. în cazul reținerii unei infracțiuni complexe, care lezează două sau mai multe valori
c. infracțiunea prin care o persoană săvârșește, la diferite intervale de timp, dar în
sociale.
realizarea aceleiași rezoluții infracționale, acțiuni sau inacțiuni care prezintă, fiecare în
parte, conținutul aceleiași infracțiuni;
12. Infracțiunea continuată: d. infracțiunea în al cărei conținut intră, ca element constitutiv sau ca element
a. este cauză reală facultativă de agravare a pedepsei; circumstanțial agravant, o acțiune sau inacțiune care constituie, prin ea însăși, o faptă
b. este cauză reală obligatorie de agravare a pedepsei; prevăzută de legea penală.
c. este cauză personală facultativă de agravare a pedepsei;
d. este cauză personală obligatorie de agravare a pedepsei. 18. O infracțiune este complexă:
a. numai atunci când în conținutul său intră ca element constitutiv o acțiune sau
13. Sancționarea infracțiunii continuate: inacțiune care constituie prin ea însăși o faptă prevăzută de legea penală;
a. elementul material, fiind format dintr-o pluralitate de fapte, pedeapsa se aplică b. când în conținutul său intră ca element constitutiv sau ca circumstanță agravantă o
într-o pluralitate de etape, respectiv în două, ca la concursul de infracțiuni; acțiune sau inacțiune care constituie ea însăși o faptă prevăzută de legea penală;
b. pedeapsa se aplică întotdeauna într-o singură etapă; c. când elementul material al laturii obiective se repetă de mai multe ori în aceeași
c. nu împrumută în niciun caz sistemul sancționator de la concursul de infracțiuni; împrejurare;
d. se face într-un număr de etape corespunzător numărului actelor materiale ale in d. când latura obiectivă a infracțiunii se amplifică progresiv fără intervenția făptui
fracțiunii. torului.
14. Dacă infractorul, condamnat definitiv pentru o infracțiune continuată sau 19. Infracțiunea unică complexă:
a. are numai un obiect juridic principal;
complexă, este judecat ulterior și pentru alte acțiuni sau inacțiuni care intră în
b. numai în anumite cazuri are și un obiect juridic secundar;
conținutul aceleiași infracțiuni:
c. are întotdeauna un obiect juridic principal și un obiect juridic secundar;
a. instanța anulează hotărârea anterioară și pronunță o nouă hotărâre, stabilind o
d. poate fi o infracțiune de rezultat sau una de pericol.
pedeapsă care poate fi mai mică decât cea pronunțată anterior;
b. instanța anulează hotărârea anterioară și pronunță o nouă hotărâre, stabilind o 20. Infracțiunea complexă:
pedeapsă corespunzătoare, care nu poate fi mai ușoară decât cea pronunțată anterior; a. se poate comite cu oricare formă de vinovăție prevăzută de lege;
c. instanța pronunță o nouă hotărâre și aplică regulile de la concursul de infracțiuni; b. nu poate avea un singur subiect pasiv;
d. instanța poate aplica o pedeapsă egală cu cea stabilită inițial. c. poate leza valori sociale de aceeași natură;
d. nu poate fi și progresivă.
15. în cazul săvârșirii unei infracțiuni continuate, care este momentul care se ia
în calcul pentru stabilirea stării de recidivă: 21. în cazul infracțiunii complexe:
a. momentul consumării infracțiunii; a. valorile sociale din structura obiectului juridic sunt întotdeauna lezate prin acțiuni
b. data săvârșirii infracțiunii; sau inacțiuni diferite;
c. data epuizării infracțiunii; b. se poate reține desistarea și împiedicarea producerii rezultatului;
d. data condamnării infractorului. c. se poate reține și comiterea sa în formă continuată;
d. nu poate fi imprescriptibilă.
16. Care este momentul în raport cu care se aplică beneficiul amnistiei sau
grațierii în cazul săvârșirii unei infracțiuni continuate: 22. Infracțiunile praeterintenționate:
a. sunt de regulă infracțiuni de rezultat;
a. momentul consumării infracțiunii;
b. pot fi și infracțiuni complexe;
b. data comiterii ultimei acțiuni sau inacțiuni;
c. sunt întotdeauna progresive;
c. momentul producerii rezultatului;
d. nu poate viza o infracțiune contra patrimoniului complexă.
d. data descoperirii făptuitorului.
Infracțiunea 43 44 Drept penal. Partea generală
23. în cazul infracțiunilor contra persoanei, pluralitatea subiecților pasivi 29. Precizați elementele de asemănare dintre infracțiunea continuă și pro
determină realizarea: gresivă:
a. unui concurs de infracțiuni în toate cazurile; a. ambele se pot săvârși cu toate formele de vinovăție;
b. unei infracțiuni unice, agravante în toate cazurile; b. ambele cunosc două momente și anume momentul consumării și momentul
c. unei unități legale de infracțiune, sub forma infracțiunii complexe, dar numai în epuizării;
cazul infracțiunilor contra vieții persoanelor. c. la ambele infracțiuni termenul de prescripție al răspunderii penale curge din
momentul consumării faptei.
24. Tâlhăria este o infracțiune:
a. simplă, deoarece elementul material se poate comite printr-un singur act; 30. Care’este momentul consumării infracțiunii progresive?
b. complexă întotdeauna; a. momentul epuizării rezultatului;
c. care se poate comite și în forma continuată. b. momentul prin care se săvârșesc acțiunile prin care se realizează elementul
material specific laturii obiective;
25. Care sunt efectele juridice ale infracțiunii complexe în formă tip? c. momentul încetării ultimei acțiuni sau inacțiuni;
a. infracțiunea complexă constituie o cauză de agravare a răspunderii penale astfel că d. momentul încetării acțiunii sau inacțiunii, oricare ar fi durata acesteia.
tratamentul sancționator este mult mai grav decât cel prevăzut de legea penală pentru
fiecare faptă din conținutul infracțiunii complexe; 31. X a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de loviri sau vătămări
b. infracțiunea complexă este o infracțiune momentană, întrucât nu presupune o cauzatoare de moarte conform art. 195 C. pen. S-a reținut că X și Y aflați sub
prelungire în timp a acțiunii sau inacțiunii ori a consecințelor acesteia; influența băuturilor alcoolice, s-au luat la trântă pe câmp, în prezența unor
c. infracțiunea complexă se consumă în momentul în care se săvârșesc acțiunile martori. Inculpatul a reușit să trântească victima la sol, după care a imobilizat-o cu
prin care se realizează elementele materiale specifice laturii obiective ale infracțiunilor fața spre pământ, el aflându-se deasupra ei și cu forță a tras cu mâinile spre spate
absorbite; capul victimei, provocându-i hiperextensia coloanei cervicale. Victima, transportață
d. infracțiunea sau infracțiunile absorbite în infracțiunea complexă își pierd auto la spital, a decedat după mai multe zile. Din raportul medico-legal rezultă că
nomia infracțională. moartea victimei s-a datorat edemului bulbar consecutiv contuziei și dilacerării
modulare, cu fractura coloanei cervicale. Astfel:
26. Infracțiunea complexă în agravantă poate: a. fapta săvârșită de X este o formă a unității naturale de infracțiune;
a. leza două valori sociale de aceeași natură; b. fapta săvârșită de X este o formă a unității legale de infracțiune;
b. leza două valori sociale de natură diferită; c. fapta, așa cum este descrisă, este comisă cu intenție directă;
c. fi comisă cu intenție, culpă sau praeterintenție. d. fapta este imprescriptibilă.
27. Denumirea de infracțiune progresivă este dată acelei infracțiuni: 32. Repetarea faptei de un număr de ori din care să rezulte obișnuința auto
a. a cărei latură obiectivă după ce â atins momentul consumării, corespunzător unei rului, constituie elementul material al infracțiunii:
anumite infracțiuni, se amplifică fără intervenția făptuitorului, fie prin agravarea urmării a. de obicei;
produse, fie prin producerea de noi urmări vătămătoare corespunzătoare unei infracțiuni b. continuate;
mai grave; c. continue;
b. a cărei latură obiectivă după ce a atins momentul consumării se prelungește în d. complexe colective.
timp, până la intervenția unei forțe care pune capăt acelei activități infracționale;
c. care produce consecințe grave și foarte grave; 33. în cazul căror forme ale unității de infracțiune, elementul material implică
d. care este săvârșită de făptuitor progresiv, pornind de la acte infracționale mai întotdeauna o repetabilitate?
simple la acte infracționale mai complexe. a. infracțiunea complexă și cea progresivă;
b. infracțiunea continuată și de obicei;
28. Infracțiunea progresivă: c. infracțiunea continuă și continuată.
a. se comite numai cu praeterintenție;
b. se sancționează potrivit încadrării juridice atrase de rezultatul cel mai grav produs; 34. Actele de executare din structura infracțiunii de obicei:
c. poate caracteriza și o infracțiune complexă; a. dobândesc caracter infracțional după un număr de repetări explicit determinat în
d. nu poate fi imprescriptibilă. norma de incriminare;
46 Drept penal. Partea generală
Infracțiunea 45
B. Autorâtul și coautoratul
b. produc o agravare facultativă a pedepsei aplicate;
c. nu au caracter infracțional, dacă sunt analizate fiecare izolat.
1. Autorul presupune:
a. săvârșirea faptei de către un autor numai cu intenție, indiferent de forma sa;
35. Infracțiunea de obicei se consumă în momentul:
b. săvârșirea faptei de către un autor cu orice formă de vinovăție;
a. comiterii primei acțiuni;
c. săvârșirea faptei de către un autor numai cu intenție sau din culpă;
b. de regulă în momentul comiterii celui de-al treilea act ce intră în compunerea
d. săvârșirea faptei numai de către o persoană fizică.
elementului material al infracțiunii;
c. în care s-au epuizat două sau mai multe acțiuni ale făptuitorului;
d. intervenției organelor judiciare. 2. Autorul la o infracțiune poate fi:
a. și statul, în cazul anumitor infracțiuni grave;
36. Precizați elementele de diferențiere dintre infracțiunea de obicei și infrac b. simplu, necalificat;
c. numai o persoană fizică, care îndeplinește condițiile generale pentru a răspunde
țiunea continuată:
a. ambele se comit cu forme de vinovăție diferite; penal.
b. se consideră consumate la momente diferite de timp;
3. Conducerea unui autovehicul, succesiv, de către un inculpat major și de unul
c. fiind forme ale unității legale de infracțiune, ambele au aceeași metodă de
sancționare; minor, ambii fără a avea permis de conducere, corespunzător categoriei din care
d. la infracțiunea continuată fiecare act de executare poate antrena răspunderea face parte vehiculul condus, reprezintă:
penală, pe când în cazul celei de obicei, un act de executare luat separat nu are semni a. coautorat la infracțiunea de conducere a unui autovehicul fără permis de con
ficație penală. ducere;
b. o singură infracțiune săvârșită în condițiile prevederilor art. 77 alin. 1 lit. d) Cod
penal, constând în săvârșirea infracțiunii de către un infractor major, împreună cu un
6. Autorul și participanții minor;
A. Aspecte generale c. câte o infracțiune individuală, săvârșită de fiecare inculpat.
1. Pentru a se reține participația penală, trebuie să: 4. în cazul în care autorul comite o faptă mai puțin gravă decât cea la care a
a. se comită cel puțin o tentativă, chiar și nepedepsibilă; fost instigat ori sprijinit, acest lucru:
b. își aducă contribuția, la comiterea faptei, mai multe persoane decât era necesar, a. va profita tuturor participanților;
potrivit naturii faptei; b. nu va profita tuturor participanților;
c. își aducă contribuția, mai multe persoane, la săvârșirea faptei, chiar și fără a ști c. poate profita tuturor participanților.
unii de alții;
d. comiterea unei tentative pedepsibile. 5. Care sunt condițiile ce trebuie îndeplinite pentru realizarea coautoratului?
a. activitatea coautorilor trebuie să vizeze același scop și să aibă același mobil;
2. în cazul participației penale: b. coautorii trebuie să fie obligatoriu în același loc și să acționeze în același timp;
a. participanții pot acționa cu forme diferite de vinovăție, unii chiar fără vinovăție; c. să existe o legătură subiectivă între coautori.
b. o persoană fizică sau juridică poate răspunde atât ca autor cât și ca instigator,
datorită contribuțiilor sale multiple; 6. Coautoratul nu este posibil în cazul în care:
c. toți participanții trebuie să acționeze cu aceeași formă de vinovăție. a. mai multe persoane care au împreună obligația legală de a plăti pensia de între
ținere stabilită pe cale judecătorească în favoarea unui minor, nu plătesc cu rea-credință
3. Reprezintă forme ale pluralității de infractori: timp de trei luni această pensie;
a. pluralitatea naturală; b. un participant imobilizează victima și celălalt îi aplică lovitura mortală;
b. pluralitatea constituită, care mai este denumită și pluralitate necesară; c. unii dintre participanți săvârșesc o parte a acțiunii infracționale, iar alții cealaltă
c. participația penală. parte a ei, în situația unei infracțiuni complexe.
Infracțiunea 47 48 Drept penal. Partea generală
7. Se va reține coautoratul atunci când: 12. Precizați la care dintre următoarele infracțiuni coautoratul nu este posibil:
a. două persoane săvârșesc împreună infracțiunea de incest; a. la infracțiunile omisive proprii;
b. mai multe persoane se hotărăsc, în temeiul unei înțelegeri prealabile, să nu b. la viol și amenințare;
denunțe o infracțiune, în cazurile în care nedenunțarea este incriminată de lege; c. la infracțiunile cu subiect activ calificat;
c. după comiterea de către X a unui furt, A și B hotărăsc împreună ca, în schimbul d. la infracțiuni în persona propria.
unei sume de bani, să îl ajute să valorifice bunurile sustrase, astfel că A le depozitează în
podul casei sale, iar B găsește cumpărători pentru respectivele bunuri;
13. Sunt adevărate următoarele afirmații:
d. mai multe persoane săvârșesc în aceeași cauză infracțiunea de mărturie minci
a. nu este posibil coautoratul la infracțiunile praeterintenționate;
noasă, în temeiul unei înțelegeri prealabile.
b. coautorii trebuie să primească toți aceeași pedeapsă în concret;
8. S-a reținut în fapt, că inculpații X și Y au atacat împreună victima Z. în c. nu este posibil coautoratul la infracțiunile în persoana proprie.
timpul atacului, X a lovit-o pe victimă cu cuțitul, pe când Y a imobilizat-o și a
încercat să o dezarmeze atunci când aceasta se pregătea să se apere. în urma 14. Dacă într-un caz o persoană comite și acte de autorat și acte de instigare, va
acestor acțiuni simultane și conjugate, a rezultat moartea victimei. Cum trebuie să răspunde:
fie calificate contribuțiile celor doi făptuitori în săvârșirea infracțiunii de omor? a. ca autor și instigator, datorită contribuțiilor sale multiple;
a. X este autor, iar Y este complice concomitent la comiterea infracțiunii de omor; b. numai ca autor;
b. amândoi sunt coautori la infracțiunea de omor; c. numai ca instigator, deoarece acesta se mai numește și autorul moral al infrac
c. fiecare va răspunde ca autor distinct pentru fapta sa; țiunii;
d. ambii vor primi pedeapsa prevăzută de lege pentru autor. d. ca instigator, deoarece acesta a avut o participare inițială la comiterea faptei.
11. S-a stabilit că unul dintre inculpați, după ce se înțelesese în prealabil cu C. Instigatorul
celălalt inculpat, a împins victima pentru a-i distrage atenția și a dat astfel posi
bilitatea celui din urmă inculpat să-i sustragă din geantă o sumă de bani. Cum 1. Instigarea prezintă următoarele condiții:
trebuie calificate contribuțiile coinculpaților din punctul de vedere al formei de
a. activitatea de determinare trebuie să se situeze în timp anterior luării hotărârii de a
participație?
săvârși fapta de către autor;
a. este o participație proprie, formată dintr-o activitate de autorat și una de compli
b. instigatorul să determine, să acționeze cu orice formă a intenției: directă sau
citate concomitentă, ambele comise cu intenție;
b. fiecare va răspunde ca autor distinct pentru fapta sa; indirectă;
c. amândoi sunt coautori, chiar dacă faptele lor nu sunt identice; c. instigatorul să promită, în timpul săvârșirii faptei, că va favoriza pe făptuitor, chiar
d. cel care împinge victima este complice concomitent. dacă după săvârșirea faptei promisiunea nu este îndeplinită.
Infracțiunea 49 50 Drept penal. Partea generală
7. Complicitatea prezintă următoarele condiții: 3. Participantul nu se pedepsește dacă, înainte de descoperirea faptei:
a. complicele să acționeze cu intenție directă, indirectă sau depășită; a. denunță săvârșirea infracțiunii, astfel încât consumarea acesteia să poată fî
b. să existe o promisiune, înainte, în timpul sau după comiterea faptei, de tăinuire a împiedicată, sau dacă împiedică el însuși consumarea infracțiunii;
bunului provenit din fapta penală sau de favorizare a autorului; b. autorul se desistă;
c. autorul poate comite fapta cu orice formă de vinovăție, chiar și fără vinovăție; c. complicele se desistă.
d. să existe o activitate de înlesnire sau ajutor numai cu intenție la săvârșirea unei
4. Sunt adevărate următoarele afirmații:
fapte penale.
a. săvârșirea faptei prevăzute de legea penală de către mai multi participanți cu
aceeași formă de vinovăție este specifică participației proprii;
8. Imediat ce X, autorul, a pătruns în localul unei societăți comerciale pentru a
b. săvârșirea faptei prevăzute de legea penală de către mai mulți participanți cu
sustrage bunuri, complicele Y, a părăsit locul de unde, potrivit înțelegerii, ar fi aceeași formă de vinovăție este specifică participației improprii;
trebuit să asigure paza. Ulterior plecării complicelui, autorul a sustras mai multe c. săvârșirea faptei prevăzute de legea penală de către mai mulți participanți cu
bunuri, constatând absența lui Y doar după ce a părăsit sediul societății. în acest forme de vinovăție diferite este specifică participației improprii;
caz, Y: d. coauțoratul dă naștere numai unei participații penale proprii.
a. nu va fi sancționat întrucât s-a desistat;
b. nu va fi sancționat pentru complicitate la o tentativă de furt;
c. va fi sancționat pentru complicitate la o infracțiune consumată de furt.
1. Sancționarea participanților:
a. se realizează raportat la pedeapsa prevăzută de lege pentru autor;
b. se realizează raportat la pedeapsa aplicată autorului;
c. nu se poate face după criteriul diversificării pedepsei;
d. se face după criteriul parifîcării pedepsei.
5. Pedepsele principale conform Codului penal sunt: 5. Detențiunea pe viață nu se poate aplica niciodată, chiar dacă este prevăzută
a. detențiunea pe viață; expres ca pedeapsă unică în norma de incriminare, în următoarele cazuri:
b. interzicerea unor drepturi de la 1 la 5 ani; a. dacă făptuitorul suferea de o boală gravă în momentul pronunțării condamnării;
c. internarea într-un centru de detenție; b. dacă făptuitorul nu este recidivist;
d. privative și neprivative de libertate. c. dacă infractorul, la data pronunțării hotărârii de condamnare, a împlinit 60 de ani;
d. niciodată infractorului minor.
6. Precizați care sunt pedepse principale pentru persoana fizică:
a. detențiunea pe viață; 6. Dacă pedeapsa aplicată de către instanța de judecată este detențiunea pe
b. interzicerea unor drepturi de la 1 la 5 ani; viață:
c. confiscarea extinsă, degradarea militară; a. se aplică în mod obligatoriu și degradarea militară, dacă cel condamnat este un
d. amenda de la 30 la 400 de zile. militar în retragere;
56 Drept penal. Partea generală
Pedepsele 55
C. închisoarea
b. termenul de încercare în cazul liberării condiționate este egal cu durata reabilitării
în cazul în care pedeapsa aplicată este detențiunea pe viață, considerată ca executată prin
1. Pedeapsa închisorii:
efectul grațierii;
a. este adaptabilă și revocabilă;
c. nu se pot aplica și pedepse accesorii;
b. are ca scop prevenirea comiterii de noi infracțiuni;
d. aceasta nu poate fi amnistiată.
c. se execută numai în penitenciare.
7. Detențiunea pe viață este pedeapsă unică în cazul:
2. închisoarea are ca limite generale absolute:
a. infracțiunii de capitulare;
a. 1 lună - 25 ani;
b. infracțiunii de genocid comis pe timp de război;
b. 15 zile-25 ani;
C. infracțiunilor de război.
c. 15 zile-30 ani.
8. în cazul în care un minor comite o infracțiune pentru care legea prevede
detențiunea pe viață: 3. Executarea pedepselor privative de libertate în dreptul penal român se
a. pedeapsa detențiunii pe viață se va înlocui cu închisoarea; bazează pe un sistem:
b. nu i se va aplica niciodată această sancțiune minorului, indiferent de gravitatea a. celular;
faptei comise; b. progresiv și regresiv;
c. se va aplica o măsură educativă privativă de libertate. c. de muncă obligatorie.
9. în cazul în care cel condamnat la pedeapsa detențiunii pe viață a împlinit 4. Munca în timpul executării pedepsei privative de libertate:
vârsta de 65 de ani în timpul executării pedepsei: a. este obligatorie pentru toți condamnații;
a. aceasta șe poate înlocui cu închisoarea pe timp de 25 de ani, deoarece aceasta este b. nu este obligatorie;
limita maximă specială a închisorii; c. este obligatorie pentru condamnații apți de muncă.
b. se dispune liberarea condiționată;
c. aceasta se poate înlocui cu închisoarea pe timp de 30 de ani și interzicerea exer 5. Munca prestată de condamnat în închisoare:
citării unor drepturi pe durata de 5 ani; a. este remunerată și se consideră vechime în muncă;
d. aceasta se înlocuiește cu închisoarea pe timp de 30 de ani și interzicerea exerci b. nu este remunerată și nu se consideră vechime în muncă;
tării unor drepturi pe durata lor maximă. c. este remunerată, cu excepția muncilor cu caracter gospodăresc, necesare locului
de deținere.
10. Pentru condamnatul care a împlinit vârsta de 65 de ani la data pronunțării
hotărârii de condamnare la detențiunea pe viață: 6. Sunt adevărate afirmațiile:
a. se aplică pedeapsa închisorii în limita maximă specială prevăzută de lege; a. limitele generale ale pedepsei închisorii nu pot fi depășite niciodată;
b. se aplică în mod obligatoriu pedeapsa închisorii pe timp de 30 de ani și pedeapsa b. limitele speciale ale pedepsei închisorii pot fi depășite ca efect al împrejurărilor de
complementară a interzicerii exercitării unor drepturi pe timp de 5 ani; atenuare sau agravare;
c. această sancțiune se va executa efectiv, putându-se ulterior dispune liberarea c. limitele generale ale pedepsei închisorii pot fi depășite în caz de pluralitate de stări
condiționată a condamnatului. de atenuare sau de agravare;
d. niciodată nu se pot aplica două pedepse principale pentru o unică infracțiune și
11. Sunt adevărate afirmațiile: pentru același făptuitor.
a. pedeapsa detențiunii pe viață nu este alternativă cu închisoarea în cazul infracțiu
nilor contra securității statului;
D. Amenda
b. pedeapsa detențiunii pe viață nu se aplică niciodată infractorului minor, în cazul în
care subzistă circumstanțe atenuante și când infracțiunea a rămas în forma tentativei;
c. detențiunea pe viață se poate aplica în cazul unui concurs de infracțiuni ca pe 1. Amenda, ca pedeapsă principală, în dreptul penal:
deapsă rezultantă sau în cazul recidivei, chiar și atunci când pentru niciuna dintre a. nu atrage un antecedent penal, deoarece nu este o pedeapsă privativă de libertate
infracțiunile concurente legea nu prevede această pedeapsă. și se aplică în cazul infracțiunilor de o gravitate mică;
Pedepsele 57 58 Drept penal. Partea generală
b. se poate aplica cumulat pe lângă pedeapsa închisorii în cazul comiterii unei sin b. va dispune înlocuirea cu pedeapsa închisorii, putând dispune și suspendarea sub
gure infracțiuni; supraveghere a executării pedepsei închisorii;
c. nu atrage niciodată reținerea recidivei. c. în acest caz, numărul zilelor-amendă neexecutate se înlocuiește cu un număr
corespunzător de zile cu închisoare.
2. Executarea pedepsei amenzii penale, în cazul persoanei fizice:
a. se prescrie în termen de 5 ani;
b. se poate executa eșalonat, într-o perioadă stabilită de instanță, dar care nu poate
2. Pedepsele accesorii și pedepsele complementare
depăși perioada în care aceasta se prescrie;
A. Pedepsele accesorii
c. se poate face prin prestarea unei munci în interesul comunității, neremunerată.
1. Pedepsele accesorii:
3. Ori de câte ori legea prevede că o infracțiune se pedepsește numai cu amenda
a. se pot aplica pe lângă pedepsele principale, urmând modalitatea de executare a
fără a-i arăta limitele, minimul și maximul numărului de zile amendă se încadrează
acestora;
între:
b. se aplică numai pe lângă pedepsele principale privative de libertate;
a. 80 - 180 de zile amendă;
c. au întotdeauna aceeași durată cu cea a pedepsei principale pe lângă care au fost
b. 60-180 de zile amendă; aplicate.
c. 60-160 de zile amendă.
2. Pedepsele accesorii:
4. Când legea prevede pedeapsa amenzii, fără a-i arăta limitele, alternativ cu a. nu se aplică niciodată pe lângă pedeapsa amenzii penale
pedeapsa închisorii de maxim 2 ani, minimul și maximul numărului de zile amendă b. se execută, chiar dacă pedeapsa închisorii pe lângă care a fost aplicată este
se încadrează între următoarele limite: suspendată sub supraveghere
a. 60 - 180 de zile amendă; c. durata lor se reduce la jumătate în cazul în care infracțiunea comisă a rămas în
b. 120 - 260 de zile amendă; forma tentativei.
c. 120 - 240 de zile amendă.
3. Pedepsele accesorii pot fi aplicate:
5. Când legea prevede pedeapsa amenzii, fără a-i arăta limitele, alternativ cu a. dacă pedeapsa principală este închisoarea de cel puțin 2 ani;
pedeapsa închisorii mai mare de 2 ani, minimul și maximul numărului de zile b. dacă pedeapsa principală este închisoarea;
amendă se încadrează între: c. numai dacă pedeapsa principală aplicată este detențiunea pe viață;
a. 80 - 300 de zile amendă; d. dacă pedeapsa principală este amenda.
b. 180 - 300 de zile amendă;
c. 160 - 300 de zile amendă. 4. Pedeapsa accesorie se aplică:
a. și condamnărilor minori, dacă pe parcursul executării măsurii educative privative
6. înlocuirea pedepsei amenzii cu pedeapsa închisorii poate produce urmă de libertate aceștia devin majori;
toarele consecințe: b. pe lângă pedeapsa închisorii de cel puțin 15 zile;
a. dacă amenda neexecutată a însoțit pedeapsa închisorii, numărul zilelor-amendă c. pe lângă pedeapsa detențiunii pe viață.
neexecutate se înlocuiește cu un număr corespunzător de zile cu închisoare, care se
adaugă la pedeapsa închisorii, pedeapsa astfel rezultată fiind considerată o singură 5. Pedeapsa accesorie se aplică de drept:
pedeapsă; a. când instanța a pronunțat pedeapsa detențiunii pe viață;
b. dacă persoana condamnată, cu rea-credință, nu execută pedeapsa amenzii, în tot b. atunci când pedeapsa prevăzută de lege este detențiunea pe viață;
sau în parte, numărul zilelor-amendă neexecutate se înlocuiește cu un număr cores c. când instanța a pronunțat pedeapsa închisorii de cel puțin 2 ani sau când s-a dispus
punzător de zile cu închisoare; suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei;
c. amenda astfel înlocuită nu va constitui antecedent penal. d. și când s-a dispus pedeapsa amenzii.
7. Instanța de judecată stabilind că persoana condamnată se sustrage cu 6. Pedeapsa accesorie nu se mai execută:
rea-credință de la executarea pedepsei amenzii: a. în cazul în care se dispune liberarea condiționată;
a. va putea dispune înlocuirea acesteia cu pedeapsa închisorii în limitele prevăzute b. în cazul dispunerii suspendării sub supraveghere sau în cazul amnistierii sau
pentru infracțiunea săvârșită, ținând seama de partea din amendă care a fost achitată; grațierii pedepsei principale;
Pedepsele 59 60 Drept penal. Partea generală
3. Durata pedepsei complementare a interzicerii exercitării unor drepturi: 10. Aplicarea pedepsei complementare a interzicerii exercitării unor drepturi
a. nu poate fi mai mare decât durata pedepsei principale pe lângă care a fost aplicată; este obligatorie:
b. poate fi mai mare decât durata pedepsei principale pe lângă care a fost aplicată; a. când legea prevede această pedeapsă, indiferent de limita de pedeapsă principală
c. poate fi prelungită, dacă scopul pentru care a fost dispusă nu s-a atins la împlinirea
aplicată de instanță, care poate fi chiar și amenda;
duratei dispuse inițial.
b. când legea prevede această pedeapsă, cu condiția ca pedeapsa principală aplicată
să fie închisoarea de cel puțin 2 ani;
4. Care dintre următoarele situații constituie b pedeapsă complementară a
c. numai pentru infracțiunile pentru care se prevede o sancțiune de cel puțin 2 ani
interzicerii unor drepturi?
a. degradarea militară a rezerviștilor; închisoare.
b. interzicerea dreptului de a ocupa o funcție sau de a exercita o profesie de natura
aceleia de care s-a folosit condamnatul pentru săvârșirea infracțiunii; 11. Aplicarea pedepsei interzicerii unor drepturi este obligatorie:
c. interzicerea unei funcții, datorită incapacității, chiar și temporare a făptuitorului de a. când legea prevede această pedeapsă, indiferent de limita de pedeapsă principală
a ocupa funcția respectivă. aplicată de instanță;
b. când legea prevede această pedeapsă, cu condiția ca pedeapsa principală aplicată
5. Constituie pedeapsă complementară a interzicerii unor drepturi: să fie închisoarea de cel puțin 2 ani;
a. interzicerea unei funcții sau profesii; c. pentru infracțiunile comise cu intenție directă calificată prin scop.
b. interzicerea dreptului de a ocupa o funcție sau de a exercita o profesie de natura
aceleia de care s-a folosit condamnatul pentru săvârșirea infracțiunii; 12. Aplicarea pedepsei complementare a interzicerii exercitării unor drepturi
c. interzicerea unei funcții datorită incapacității făptuitorului de a ocupa funcția; este facultativă:
d. expulzarea. a. când legea prevede această pedeapsă, indiferent de durata pedepsei principale
aplicată de instanță;
6. Măsura interzicerii de a se afla în anumite localități poate fi luată: b. când legea prevede această pedeapsă, cu condiția ca pedeapsa principală aplicată
a. numai dacă instanța aplică pedeapsa închisorii; de instanță să fie închisoarea de cel puțin 2 ani;
b. chiar dacă instanța aplică pedeapsa amenzii, cu îndeplinirea celorlalte condiții c. dacă pedeapsa principală aplicată de instanță este închisoarea sau amenda și instanța
legale;
constată că, față de natura și gravitatea infracțiunii această pedeapsă este necesară.
c. numai dacă făptuitorul a mai fost condamnat anterior pentru alte infracțiuni.
Pedepsele 61 62 Drept penal. Partea generală
13. Aplicarea pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi este facul C. Degradarea militară
tativă întotdeauna când:
a. instanța aplică inculpatului pedeapsa închisorii mai mică de 2 ani; 1. Pedeapsa complementară a degradării militare:
b. instanța reține circumstanțe atenuante legale în cazul unei infracțiuni pentru care a. constă în pierderea gradului și a dreptului de a purta uniformă;
legea prevede obligativitatea aplicării pedepsei complementare; b. este prescriptibilă;
c. instanța dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei, iar infracțiunea c. se dispune pe o perioadă cuprinsă între 1 și 10 ani;
este comisă din culpă; d. se poate aplica pentru infracțiunile comise cu intenție, dacă pedeapsa principală
d. când nu este prevăzută de lege, dar instanța consideră necesar că, față de natura și aplicată este de cel puțin 5 ani și de cel mult 10 ani.
gravitatea faptei și persoana făptuitorului este necesară aplicarea acesteia.
2. Degradarea militară se poate aplica:
14. Sunt adevărate afirmațiile: a. numai militarilor activi;
a. aplicarea pedepsei complementare a interzicerii exercitării unor drepturi este b. pe o perioadă de la 1-5 ani;
facultativă în cazul tuturor infracțiunilor comise din culpă; c. chiar și militarilor rezerviști.
b. aplicarea pedepsei complementare a interzicerii exercitării unor drepturi este
facultativă când nu este prevăzută de lege, dar instanța consideră necesar că, față de 3. Degradarea militară:
natura și gravitatea faptei și persoana făptuitorului este necesară aplicarea acesteia, indi a. nu poate fi niciodată înlăturată ca efect al amnistiei postcondamnatorii;
ferent de natura pedepsei principale aplicate; b. se dispune în mod obligatoriu dacă pentru infracțiunea săvârșită pedeapsa prevă
c. aplicarea pedepsei complementare a interzicerii exercitării unor drepturi prevăzută zută de lege este închisoarea mai mare de 10 ani;
de lege pentru infracțiunea de luare de mită se aplică dacă pedeapsa principală aplicată c. se dispune în mod obligatoriu dacă o infracțiune intenționată, cu un pericol social
este închisoarea indiferent de cuantumul ei.
mediu a fost comisă de un militar activ;
d. se aplică numai militarilor activi și rezerviști.
15. Precizați modul în care se poate executa pedeapsa complementară a inter
zicerii unor drepturi:
4. Pedeapsa complementară a degradării militare:
a. în timpul executării pedepsei închisorii cu executare efectivă;
b. și după amnistierea faptei; a. nu își mai poate produce efectele dacă infracțiunea care a determinat condamnarea
c. de regulă, după executarea pedepsei principale sau considerarea acesteia ca a fost amnistiată în timpul executării pedepsei principale;
executată. b. nu poate face obiectul unei grațieri individuale;
c. nu se poate dispune niciodată pe lângă o pedeapsă principală de 2 ani închisoare a
16. în cazul concursului de infracțiuni pedeapsa complementară a interzicerii cărei executare a fost suspendată sub supraveghere.
exercitării unor drepturi:
a. se aplică pe lângă pedeapsa rezultantă; 5. Degradarea militară se aplică în mod obligatoriu condamnaților militari
b. se aplică doar pe lângă fiecare dintre pedepsele principale; activi și rezerviști:
c. se aplică pe lângă fiecare dintre pedepsele principale și apoi pe lângă pedeapsa a. în cazul infracțiunilor grave, ce au atras aplicarea pedepsei detențiunii pe viață;
rezultantă. b. în cazul infracțiunilor ce au atras aplicarea unei pedepse mai mare de 5 ani
închisoare;
17. Pedeapsa complementară a interzicerii exercitării unor drepturi poate fi c. în cazul infracțiunilor ce prevăd un minim special de 10 ani închisoare;
înlăturată: d. în cazul infracțiunilor pentru care s-a aplicat o pedeapsă de cel puțin 10 ani
a. și prin grațierea totală a pedepsei aplicate, în anumite cazuri; închisoare.
b. prin efectul amnistiei;
c. prin efectul prescripției executării pedepsei. 6. Degradarea militară se aplică în mod obligatoriu condamnaților militari și
rezerviști:
18. Pedeapsa complementară a interzicerii exercitării unor drepturi:
a. în cazul infracțiunilor grave ce au atras pedeapsa detențiunii pe viață, indiferent de
a. nu se poate executa în timpul executării pedepsei principale;
forma de vinovăție cu care s-a comis infracțiunea;
b. se execută de regulă după executarea pedepsei principale;
b. în cazul infracțiunilor ce au atras o pedeapsă mai mare de 10 ani închisoare;
c. întotdeauna și după grațierea totală sau a restului de pedeapsă;
d. după prescripția executării pedepsei. c. în cazul infracțiunilor care prevăd un minim special de 15 ani închisoare.
Pedepsele 63 64 Drept penal. Partea generală
7. Degradarea militară este facultativă în cazul condamnaților militari și re c. se pot aplica și dacă fapta săvârșită nu este infracțiune, ci o simplă faptă prevăzută
zerviști: de legea penală, dar cu condiția ca aceasta să nu fie justificată.
a. când pedeapsa aplicată de instanță este închisoarea de cel puțin 5 ani și de cel mult
10 ani; 5. Măsurile de siguranță:
b. când infracțiunea a fost săvârșită cu intenție, iar instanța a aplicat pedeapsa închi a. sunt întotdeauna imprescriptibile;
sorii de 4 ani; b. nu pot fi niciodată înlăturate ca efect al amnistiei;
c. în cazul infracțiunii de ucidere din culpă, când s-a aplicat pedeapsa închisorii de c. pot fi înlăturate ca efect al grațierii, dar numai dacă se prevede astfel în actul de
7 ani. grațiere.
9. în cazul concursului de infracțiuni, pedepsele complementare: 7. Nu se poate dispune niciodată o măsură de siguranță:
a. se aplică pe lângă pedeapsa rezultantă; a. dacă făptuitorul este minor;
b. se stabilesc obligatoriu, în prima etapă, pe lângă fiecare pedeapsă principală în b. dacă fapta comisă nu este prevăzută de legea penală;
parte; c. dacă fapta comisă nu prezintă o periculozitate semnificativă.
c. se grațiază de drept, dacă este grațiată pedeapsa rezultantă;
d. se stabilesc pe lângă fiecare dintre pedepsele principale și apoi se aplică pe lângă 8. Sunt adevărate afirmațiile:
pedeapsa rezultantă. a. ca regulă, amnistia și grațierea nu înlătură măsurile de siguranță;
b. reabilitarea și prescripția înlătură măsurile de siguranță;
c. dezincriminarea faptei va înlătura întotdeauna executarea măsurii de siguranță;
3. Măsurile de siguranță d. amnistia antecondamnatorie și grațierea antecondamnatorie pot înlătura aplicarea
unei anumite măsuri de siguranță.
1. Constituie măsuri de siguranță:
a. confiscarea specială și confiscarea extinsă; 9. Dacă în caz de concurs de infracțiuni se aplică mai multe măsuri de siguranță:
b. interzicerea de a se afla în anumite localități; a. cea mai grea dintre ele le va absorbi pe celelalte;
c. interzicerea de a părăsi localitatea; b. se vor executa toate, deoarece acestea se dispun în considerarea înlăturării unei
d. interdicția de a reveni în locuința familiei pe o perioadă determinată. stări de pericol;
c. se va aplica sistemul absorbției, în cazul măsurilor de siguranță de aceeași natură
2. Nu sunt măsuri de siguranță: și cu același conținut, dar pe durate diferite.
a. supravegherea;
b. libertatea supravegheată; 10. Caracterul măsurilor de siguranță este unul:
c. obligarea la tratament medical și internarea medicală. a. educativ și preventiv;
b. preventiv;
3. Măsurile de siguranță se pot lua: c. de pedeapsă.
a. numai însoțind o pedeapsă;
b. indiferent dacă făptuitorului i se aplică ori nu o pedeapsă; 11. Sunt adevărate afirmațiile:
c. ca o consecință a răspunderii penale. a. la individualizarea măsurilor de siguranță se au în vedere criteriile generale pre
văzute de lege și mijloacele de prevenție folosite de legiuitor;
4. Măsurile de siguranță: b. la individualizarea măsurilor de siguranță se au în vedere gravitatea stării de
a. nu se pot dispune niciodată dacă fapta săvârșită nu este o infracțiune de o anumită pericol și posibilitățile de înlăturare a acesteia;
gravitate; c. o măsură de siguranță are caracter de sancțiune de drept penal;
b. nu se mai aplică dacă pedeapsa stabilită de instanță este detențiunea pe viață; d. măsurile de siguranță cu caracter medical nu se pot aplica unui minor.
66 Drept penal. Partea generală
Pedepsele 65
c. ambele se pot revoca după trecerea unui termen de cel puțin jumătate din durata
12. Măsura de siguranță a obligării la tratament medical:
dispusă inițial, dacă se face dovada că temeiurile care au stat la baza dispunerii lor au
a. poate fi luată în mod provizoriu de către procuror în cursul urmăririi penale;
încetat.
b. se poate executa și în timpul executării pedepsei privative de libertate;
c. poate fi luată numai de instanță;
19. Măsura de siguranță a interzicerii unei funcții sau profesii se aseamănă cu
d. se poate dispune pe o perioadă de minimum un an și de maxim 5 ani.
pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi ce are un conținut similar,
prin:
13. Măsura de siguranță privind obligarea la tratament medical:
a. momentul de la care operează interdicția;
a. se dispune o perioadă nedeterminată;
b. faptul că ambele se pot dispune numai pe lângă o pedeapsă cu închisoarea;
b. se dispune până la însănătoșirea persoanei aflate la tratament;
c. durata minimă pe care trebuie să opereze interdicția;
c. se va executa până la terminarea executării pedepsei, nu și după această limită;
d. pentru că au o natură juridică diferită, se pot aplica în mod cumulat în cazul
d. se poate aplica persoanei fizice și juridice.
aceleiași infracțiuni.
14. Sunt adevărate afirmațiile:
20. Măsura de siguranță a interzicerii exercitării unei funcții sau profesii:
a. când persoana față de care s-a luat măsura de siguranță a obligării la tratament
a. se dispune pe perioadă nedeterminată;
medical nu se prezintă regulat la tratament, se poate dispune arestarea preventivă sau
b. poate fi revocată;
internarea într-un centru de reeducare;
c. se poate dispune doar dacă instanța a stabilit pedeapsa închisorii de cel puțin un an
b. când persoana față de care s-a luat măsura de siguranță a obligării la tratament
pentru infracțiunea respectivă.
medical nu se prezintă regulat la tratament, se poate dispune internarea medicală;
c. neexecutarea obligării la tratament medical nu constituie infracțiune;
21. Măsura de siguranță a interzicerii unei funcții sau profesii:
d. neexecutarea obligării la tratament medical constituie infracțiunea de nerespec-
a. poate fi luată pe o perioadă de maxim 3 ani;
tarea hotărârilor judecătorești sau neexecutarea sancțiunilor penale, după caz.
b. se poate dispune și de către procuror;
c. poate fi revocată, dar numai după trecerea unui termen de cel puțin un an, dacă se
15. Sunt false afirmațiile:
a. în nicio situație obligarea la tratament medical nu este obligatorie;
constată că temeiurile care au impus luarea ei au încetat.
b. aplicarea și executarea măsurilor de siguranță atrage un antecedent penal, ce poate
fi înlăturat prin efectul reabilitării; 22. Sunt supuse confiscării speciale:
c. obligarea la tratament medical se poate aplica și minorilor. a. bunurile dobândite prin săvârșirea faptei prevăzute de legea penală care servesc la
despăgubirea victimei;
16. Măsura de siguranță a internării medicale: b. bunurile care au fost date pentru a determina săvârșirea unei fapte prevăzute de
a. se ia în mod obligatoriu față de o persoană bolnavă mintal ori toxicomană care a legea penală;
săvârșit o faptă prevăzută de legea penală și care prezintă pericol pentru societate; c. bunurile care au fost folosite în orice mod la săvârșirea unei infracțiuni dacă
b. se ia mod obligatoriu în cazul persoanei față de care s-a luat măsura obligării la aparținând altei persoane, aceasta nu cunoștea scopul folosirii lor.
tratament medical, dar nu s-a prezentat în mod regulat la tratament;
c. se poate lua în cazul persoanei față de care s-a luat măsura obligării la tratament 23. Sunt supuse confiscării speciale:
medical, dar care nu s-a prezentat în mod regulat la tratament. a. bunurile produse prin fapta prevăzută de legea penală și bunurile a căror deținere
este interzisă de lege;
17. Măsura de siguranță a internării medicale se ia împotriva persoanei care a b. bunurile dobândite prin comiterea infracțiunii, chiar dacă aparțin persoanei
săvârșit o faptă prevăzută de legea penală, fiind: vătămate;
a. bolnav mintal sau toxicoman; c. bunurile care au fost date pentru a răsplăti pe infractor;
b. bolnav de o boală gravă, incurabilă; d. bunurile care au fost destinate să servească la comiterea infracțiunii, chiar dacă nu
c. bolnav, datorită rănilor produse prin automutilare. sunt ale infractorului.
18. Identificați elementele comune dintre interzicerea exercitării unei funcții, 24. Sunt supuse confiscării speciale:
profesii sau meserii ca pedeapsă complementară și ca inăsură de siguranță: a. bunurile care au fost folosite în orice mod la săvârșirea unor infracțiuni prin presă;
a. ambele au o durată maximă prestabilită de lege și anume de 5 ani; b. bunurile produse, modificate sau adaptate în scopul săvârșirii unor infracțiuni,
b. ambele au o durată minimă prestabilită de lege și anume 1 an; chiar dacă nu au fost utilizate la comiterea acesteia;
Pedepsele 67
c. bunurile arătate la varianta b) dacă acele bunuri au fost utilizate la comiterea CAPITOLUL III
infracțiunii;
CAUZELE CARE ÎNLĂTURĂ RĂSPUNDEREA PENALĂ
d. dacă bunurile care au servit la comiterea infracțiunii sunt ale infractorului.
6. Amnistia:
a. vizează numai infracțiuni cu un grad de pericol social redus;
b. nu poate opera ca o restitutio in integrum;
c. nu are niciodată efecte asupra drepturilor civile ale persoanei vătămate.
7. Amnistia antecondamnatorie:
a. împiedică dispunerea măsurilor de siguranță, care se pot aplica doar pe lângă o
pedeapsă;
Cauzele care înlătură răspunderea penală 69 70 Drept penal. Partea generală
b. nu împiedică niciodată dispunerea măsurilor de siguranță, deoarece amnistia nu 6. Sunt adevărate afirmațiile:
produce efecte asupra acestora; a. nicio infracțiune care are ca urmare moartea victimei nu se prescrie, fiind lezat un
c. face să curgă termenul de reabilitare pentru infracțiunea respectivă de la data apli drept fundamental;
cării legii de amnistie. b. regula o reprezintă prescriptibilitatea răspunderii penale, iar excepția o reprezintă
imprescriptibilitatea acesteia;
8. Efectele amnistiei se pot produce: c. toate termenele de prescripție ale răspunderii penale încep să curgă din momentul
a. numai in rem; consumării faptei;
b. și in personam', d. nu toate termenele de prescripție ale răspunderii penale încep să curgă din mo
c. și asupra pedepsei rezultante în cazul unui concurs de infracțiuni. mentul consumării faptei, ci și din cel al epuizării acesteia.
12. Prescripția specială: 3. în cazul vătămării mai multor persoane prin aceeași faptă pedepsită la plân
a. Codul penal o reglementează în cazul ambelor tipuri de prescripție; gerea prealabilă:
b. aceasta se împlinește dacă termenul de prescripție al executării pedepsei se a. plângerea produce efecte numai dacă este făcută de către toate persoanele;
împlinește cu încă o dată, indiferent de numărul întreruperilor; b. plângerea produce efecte și dacă este făcută de o singură persoană;
c. odată depusă, nu mai este posibilă retragerea acesteia.
c. aceasta se regăsește numai în cazul prescripției răspunderii penale;
d. nu se poate aplica în cazul minorilor.
4. Retragerea plângerii prealabile și împăcarea
13. Prescripția specială:
a. operează numai în caz de întreruperi, nu și în caz de suspendare a termenului de 1. Pentru a putea produce efecte, retragerea plângerii prealabile:
prescripție; a. trebuie să se facă față de toți participanții;
b. înlătură răspunderea penală dacă termenul de prescripție prevăzut de lege este b. este suficient, dacă este făcută numai față de un participant;
depășit cu încă jumătate; c. poate fi făcută și numai de către una dintre persoanele vătămate prin aceeași faptă.
c. înlătură răspunderea penală în cazul tuturor infracțiunilor;
2. Care dintre următoarele afirmații sunt false:
d. nu produce în nici un caz efecte în cazul infracțiunilor contra umanității.
a. ca natură juridică, retragerea plângerii prealabile reprezintă o cauză generală care
înlătură posibilitatea de executare a pedepsei;
14. Suspendarea cursului prescripției răspunderii penale intervine: b. ca natură juridică, retragerea plângerii prealabile reprezintă o cauză generală care
a. când o împrejurare de neprevăzut ori de neînlăturat împiedică punerea mișcare a înlătură răspunderea penală;
acțiunii penale; c. în cazul săvârșirii faptei de mai mulți participând, înlăturarea răspunderii penale
b. în cazurile și condițiile prevăzute în Codul de procedură penală; față de toți se poate face prin retragerea plângerii prealabile;
c. când se săvârșește o nouă infracțiune; d. în cazul săvârșirii faptei de mai mulți participând, înlăturarea răspunderii penale
d. când o împrejurare de neprevăzut ori de neînlăturat împiedică continuarea față de toți se poate face prin retragerea plângerii prealabile față de aceștia.
procesului penal.
3. împăcarea:
a. se face de regulă numai în latura penală a cauzei;
3. Lipsa plângerii prealabile b. este obligatoriu să fie totală, adică în latura penală și civilă;
c. poate avea loc în cazul tuturor infracțiunilor, care se comit între membri aceleiași
1. Fapta pentru care punerea în mișcare a acțiunii penale este condiționată de familii.
introducerea unei plângeri prealabile de către persoana vătămată săvârșită de mai
multe persoane: 4. Precizați care sunt efectele juridice ale împăcării:
a. atrage răspunderea penală a tuturor participanților la săvârșirea ei, chiar dacă a. înlătură răspunderea penală și stinge acțiunea civilă;
plângerea s-a făcut numai cu privire la unul dintre participanți; b. nu stinge în totalitate acțiunea civilă;
b. atrage răspunderea doar a participantului față de care partea vătămată nu și-a c. înlătură doar executarea pedepsei principale nu și a celor complementare.
retras plângerea;
5. Pentru a putea opera, condițiile împăcării sunt:
c. pentru a atrage răspunderea penală, plângerea prealabilă a părții vătămate trebuie
a. să intervină doar în cazurile prevăzute de lege;
făcută față de toți participanții.
b. să intervină până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare;
c. să fie personală, totală și uneori chiar necondiționată.
2. In cazul infracțiunilor pentru care punerea în mișcare a acțiunii penale este
condiționată de introducerea unei plângeri prealabile, iar acțiunea penală a fost
pusă în mișcare din oficiu, înlăturarea răspunderii penale se poate face:
a. prin retragerea plângerii prealabile;
b. atât prin retragerea plângerii prealabile cât și prin împăcare;
c. prin împăcare și dacă este însușită de către procuror.
74 Drept penal. Partea generală
14.0 pedeapsă grațiată: 21. Pedeapsa complementară a interzicerii exercitării unor drepturi poate fi
a. nu mai poate forma obiectul unei cereri de reabilitare; înlăturată:
b. poate forma obiectul unei cereri de reabilitare de drept sau judecătorească; a. prin grațierea totală a pedepsei aplicate, în anumite cazuri;
c. este considerată ca inexistentă dacă au trecut 5 ani de la apariția actului de grațiere. b. prin efectul amnistiei;
c. prin efectul prescripției executării pedepsei.
15.0 pedeapsă suspendată sub supraveghere:
a. nu poate atrage starea de recidivă, deoarece suspendarea se poate acorda doar în 22. Prescripția executării pedepsei:
cazul infracțiunilor ușoare și în cazul făptuitorilor care nu prezintă periculozitate socială; a. înlătură executarea pedepsei aplicate în cazul tuturor infracțiunilor;
b. poate forma obiectul unei legi de amnistie; b. nu intervine dacă s-a pronunțat o pedeapsă cu închisoarea de 7 ani pentru o insti
c. nu poate forma niciodată obiectul unei legi de grațiere, deoarece prin acordarea gare la infracțiunea de omor;
suspendării pedepsei, făptuitorului i s-a acordat deja un beneficiu și nu mai poate profita c. intervine în termen de 20 de ani dacă condamnarea este dispusă pentru o com
de altul. plicitate la tentativă de omor, deoarece tentativa este o stare generală și obligatorie de
atenuare;
16. O pedeapsă grațiată sau prescrisă: d. se întrerupe atunci când se săvârșește o nouă infracțiune sau când se începe exe
a. atrage în continuare un antecedent penal al făptuitorului; cutarea pedepsei.
b. nu poate forma primul termen al stării de recidivă;
c. atrage întotdeauna reabilitarea de drept, deoarece aceasta intervine în cazul con 23. Prescripția executării pedepsei:
a. nu vizează pedepse ce constau în detențiunea pe viață, deoarece această pedeapsă
damnărilor pentru infracțiuni ușoare și cele două instituții intervin în cazul infracțiunii de
se dispune pentru infracțiuni deosebit de grave;
o mică gravitate.
b. intervine dacă au trecut 20 de ani în cazul în care pedeapsa aplicată este deten
țiunea pe viață;
17. Care este efectul prescripției executării pedepsei, conform Codului penal
c. nu vizează niciodată și pedepse grațiate condiționat;
român?
d. se întrerupe în cazurile și condițiile prevăzute în C. pr. pen.
a. înlătură executarea pedepsei interzicerii unor drepturi;
b. nu înlătură executarea pedepsei interzicerii unor drepturi;
24. Prescripția înlătură:
c. înlătură executarea măsurilor de siguranță;
a. executarea măsurilor de siguranță;
d. nu înlătură executarea niciunei măsuri de siguranță.
b. drepturile persoanei vătămate;
c. executarea pedepselor principale și a celor accesorii;
18. Precizați care pedepse principale nu se prescriu niciodată când au fost d. și răspunderea penală și executarea pedepsei.
aplicate pentru infracțiunile:
a. de înaltă trădare comisă de însăși președintele țării; 25. Dacă în cursul termenului de prescripție se comite o nouă infracțiune:
b. de omor calificat, chiar și în forma tentativei; a. va lua naștere întotdeauna un concurs de infracțiuni;
c. contra capacității de apărare a României. b. termenul de prescripție al executării pedepsei se va întrerupe;
c. nu se va suspenda termenul de prescripție al răspunderii penale.
19. Sunt imprescriptibile din punct de vedere al executării lor:
a. măsurile educative aplicabile minorilor infractori; 26. Executarea amenzii penale:
b. toate măsurile de siguranță și toate pedepsele complementare aplicabile persoa a. se prescrie în termen de 5 ani în cazul persoanei fizice;
nelor fizice; b. se prescrie în termen de 3 ani în cazul persoanei juridice;
c. pedepsele grave, aplicate pentru infracțiuni deosebit de grave constând în deten c. în cazul persoanei fizice, se prescrie într-un termen egal cu cel al reabilitării de
țiunea pe viață. drept.
20. Executarea pedepsei amenzii penale, în cazul persoanei fizice: 27. în cazul persoanei fizice, prescripția executării pedepsei:
a. se prescrie în termen de 5 ani; a. înlătură executarea pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi;
b. se poate executa eșalonat, într-o perioadă stabilită de instanță, dar care nu poate b. determină încetarea executării pedepsei accesorii;
depăși perioada în care aceasta se prescrie; c. înlătură executarea măsurilor de siguranță care se pot dispune numai pe lângă o
c. se poate face prin prestarea unei munci în interesul comunității, neremunerată. pedeapsă principală.
78 Drept penal. Partea generală
c. o persoană ce nu putea fi stăpână pe acțiunile sale sau față de o persoană care nu 35. Omorul calificat și uciderea din culpă:
era în stare să-și dea seama de fapta sa; a. pot fi infracțiuni complexe;
d. când sinuciderea sau încercarea de sinucidere a avut loc sau când făptuitorul a b. în cazul pluralității de subiecți pasivi, va lua naștere o pluralitate de infracțiuni;
profitat de starea de neputință a victimei de a se apăra. c. în cazul acestora, forma de vinovăție cu care se comit este expres prevăzută de
lege;
29. La infracțiunea de determinarea sau înlesnirea sinuciderii: d. nu au subiecți circumstantiati.
3 3 3
a. tentativa este posibilă și se pedepsește;
b. tentativa nu este posibilă; 36. Infracțiunea de ucidere din culpă:
c. tentativa este posibilă și nu se pedepsește;
a. fiind o infracțiune contra vieții persoanei, aceasta este imprescriptibilă;
d. forma de vinovăție este intenția directă sau indirectă.
b. fiind o infracțiune contra vieții persoanei, în cazul acesteia nu se poate dispune o
condamnare cu suspendare sub supraveghere sau o eventuală liberare condiționată;
30. La infracțiunea de ucidere din culpă, este posibilă:
c. nu poate cunoaște niciodată niciuna dintre formele atipice ale tentativei întrerupte.
a. numai participația proprie;
b. participația proprie sau improprie, după caz;
c. numai participația improprie; 37. Sunt adevărate următoarele afirmații:
d. prescripția răspunderii penale. a. infracțiunile comise cu intenție indirectă, care au avut ca urmare moartea unei
persoane sunt imprescriptibile;
31. Dacă prin uciderea prin culpă s-a cauzat moartea a două sau mai multor b. numai infracțiunile comise cu intenție directă care au avut ca urmare moartea unei
persoane: persoane simt imprescriptibile;
a. limitele speciale ale pedepsei prevăzute de alin. 1 și 2 se majorează cu cel mult o c. infracțiunile comise din culpă, care au avut ca urmare moartea unei persoane sunt
treime; imprescriptibile;
b. limitele speciale ale pedepsei prevăzute de alin. 1 și 2 se pot majora cu cel puțin d. infracțiunile comise cu praeterintenție, care avut ca urmare moartea unei persoane
jumătate; sunt imprescriptibile.
c. limitele speciale ale pedepsei prevăzute de alin. 1 și 2 se majorează cu cel mult
jumătate; 38. In cazul infracțiunilor contra vieții persoanei:
d. se va reține o singură infracțiune de ucidere din culpă în variantă agravată, ca a. acestea se pot săvârși cu orice formă de vinovăție;
infracțiune simplă. b. forma de vinovăție este de natură a schimba încadrarea juridică a faptei;
c. subiectul pasiv nu poate fi niciodată o persoană juridică;
32. La infracțiunea de ucidere din culpă nu este posibil a se reține niciodată: d. modalitatea formei de vinovăție schimbă încadrarea juridică a faptei.
a. coautoratul sau tentativa, în niciuna dintre formele sale;
b. comiterea sa în formă progresivă;
c. săvârșirea acesteia în formă continuată; 2. Infracțiuni contra integrității corporale sau sănătății
d. un concurs de infracțiuni, dacă victimele decedează în urma aceluiași accident
rutier, în aceeași împrejurare. 1. în cazul infracțiunii de lovire sau alte violente:
a. trebuie să se producă o lezare fizică ce necesită minim o zi de îngrijiri medicale;
33. Uciderea din culpă este o infracțiune: b. trebuie ca numărul maxim de zile de îngrijiri medicale să nu îl depășească pe cel
a. comisivă, care se poate săvârși doar prin acțiune; al concediului medical sau al recuperării medicale;
b. comisivă, care se poate săvârși atât prin acțiune, cât și prin inacțiune; c. trebuie ca numărul maxim de zile de îngrijiri medicale să nu depășească 90 de zile;
c. de pericol;
d. poate fi o infracțiune simplă sau progresivă.
d. simplă, complexă sau progresivă.
2. Infracțiunea de lovire sau alte violențe:
34. Uciderea din culpă se reține în variantă agravată:
a. se consumă în momentul apariției efectelor dureroase sau vătămătoare;
a. când fapta a fost comisă de două sau mai multe persoane împreună;
b. când prin fapta comisă s-a cauzat moartea a două sau mai multor persoane; b. are întotdeauna obiect material;
c. când fapta a fost comisă de către o persoană care a mai săvârșit un omor; c. se consumă în momentul atingerii violente a corpului victimei;
d. dacă este săvârșită în public. d. se sancționează și în forma tentativei.
Infracțiuni contra persoanei 89 90 Drept penal. Partea specială
5. Infracțiunea de lovire sau alte violențe: 11. în cazul infracțiunii prevăzute în art. 193 C. pen.:
a. se comite cu orice formă de vinovăție, deoarece legea nu prevede nimic în acest a. pentru existența acesteia nu este necesar ca autorul să fi comis fapta dintr-un
sens; anume mobil sau într-un anumit scop;
b. poate da naștere unui concurs ideal omogen de infracțiuni, comis cu forme de b. participația penală este posibilă în toate formele sale, inclusiv cea improprie;
vinovăție diferite; c. acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate
c. este întotdeauna absorbită de infracțiunea de șantaj; numai în cazul formei tip a infracțiunii;
d. poate avea ca punct de plecare al prescripției răspunderii penale și momentul d. nu se poate schimba încadrarea juridică a faptei în funcție de calitatea subiecților
epuizării, dar și momentul consumării sale. infracțiunii.
6. Infracțiunea de lovire sau alte violențe este mai gravă atunci când: 12. Sunt adevărate următoarele afirmații:
a. infracțiunea de loviri sau alte violențe este absorbită natural în cea de omor și
a. este comisă asupra unei rude apropriate sau a soțului;
absorbită juridic în cea de ultraj;
b. este comisă asupra unui membru de familie;
b. consimțământul victimei în cazul infracțiunii de loviri sau alte violențe nu este
c. are ca urmare o zi de îngrijiri medicale;
valabil, neoperând ca o cauză justificativă;
d. are ca urmare producerea unei infirmității fizice permanente.
c. infracțiunea de loviri sau alte violențe se poate comite și printr-o inacțiune;
d. infracțiunea de loviri sau alte violențe nu se mai reține în cazul devierii acțiunii
7. Se reține infracțiunea de loviri sau alte violențe, prevăzută și pedepsită de făptuitorului la o altă persoană.
art. 193 C. pen.:
a. lovirea unei persoane (îmbrâncirea); 13. Poate reprezenta infracțiunea de vătămare corporală, fapta prin care s-a
b. orice acte de violență asupra unei persoane, numai dacă au produs o minimă pricinuit:
suferință fizică; a. pierderea unei proteze;
c. orice acte de violență, dacă au produs suferințe fizice și\sau psihice; b. pierderea cunoștinței;
d. dacă se comite de către un profesor asupra studentului său, în pauză la uni c. avortul;
versitate. d. punerea în primejdie a vieții persoanei, indiferent de forma de vinovăție cu care se
comite fapta.
8. Lovirea sau alte violențe, comise din culpă, ce au produs o vătămare ce
necesită 10 zile de îngrijiri medicale, constituie infracțiunea de: 14. Infracțiunea de vătămare corporală se poate comite:
a. vătămare corporală din culpă; a. cu oricare dintre formele intenției, chiar și cea depășită sau cu intenție repentină;
b. lovirea sau alte violențe; b. dacă victima și-a pierdut degetul mic de la mâna strângă;
Infracțiuni contra persoanei 91 92 Drept penal. Partea specială
c. numai cu praeterintenție; 20. Infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte implică din
d. numai printr-o acțiune. partea făptuitorului:
a. intenție directă pentru comiterea lovirii sau vătămării și intenție indirectă față de
15. Consecințele prevăzute de lege pentru ca fapta să constituie infracțiunea de producerea morții victimei;
vătămare corporală sunt: b. intenție pentru comiterea lovirii sau a vătămării, chiar dacă față de rezultatul
a. vătămarea integrității corporale sau a sănătății care necesită pentru vindecare produs (moartea) făptuitorului nu i se poate impune vreo culpă;
îngrijiri medicale cel mult de 90 de zile; c. intenție directă pentru comiterea lovirii sau a vătămării și culpa, indiferent de
b. sluțirea, chiar și temporară; formele sale față d,e rezultatul produs (moartea);
c. sluțirea cu caracter permanent și care nu poate fi înlăturată pe care naturală; d. existența responsabilității la momentul consumării faptei nu și la cel al epuizării
d. vătămarea integrității corporale sau a sănătății, care necesită pentru vindecare acesteia.
îngrijiri medicale de 90 de zile și recuperare medicală de 100 de zile.
21. Forma de vinovăție în cazul infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare
16. Infracțiunea de vătămare corporală se reține dacă s-a produs una din de moarte:
următoarele consecințe: a. poate fi culpa;
a. punerea în primejdie a vieții unei persoane, dar numai cu intenție depășită; b. este numai praeterintenția;
b. avortul sau o infirmitate temporară fizică sau psihică; c. poate fi și intenția indirectă cu caracter spontan;
c. slăbirea văzului pe o perioadă de 60 de zile; d. o face pe aceasta o infracțiune imprescriptibilă.
d. pierderea unui simț sau organ ori încetarea temporară a funcționarii acestora.
22. La infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte:
17. Infracțiunea de vătămare corporală: a. obiectul material lipsește;
a. poate fi condiționată de numărul de zile de îngrijiri medicale sau de o anumită b. urmarea imediată constă în decesul victimei;
urmare imediată prevăzută de lege; c. legătura de cauzalitate rezultă ex re;
b. se comite cu toate formele de vinovăție; d. putem identifica și un moment al epuizării.
c. în varianta avortului, se poate comite și cu intenție indirectă;
23. Infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte:
d. nu se poate comite niciodată din culpă.
a. este o infracțiune contra vieții persoanei;
b. se reține în variantă agravată în.caz de pluralitate de subiecți pasivi;
18. X îl taie pe față pe Y în formă de Z. Y se vindecă în 19 zile. Precizați care
c. nu poate atrage reținerea unei recidive, datorită formei de vinovăție cu care se
este încadrarea juridică a faptei comisă de către X:
comite;
a. infracțiunea de loviri sau alte violențe, raportat la numărul de zile de îngrijiri
d. nu se poate comite în niciun caz în formă continuată.
medicale;
b. infracțiunea de vătămare corporală, raportat la urmarea imediată a faptei; 24. A îl împinge pe B în urma unei discuții mai aprinse. B cade și se lovește cu
c. tentativă de omor, raportat la instrumentul folosit (cuțitul); capul de marginea unei clădiri. Acesta se ridică acuzând ușoare dureri în zona
d. o infracțiune pențru care termenul de prescripție al răspunderii penale este de 8 ani. capului și merge acasă. După 2 zile se internează acuzând dureri de cap și amețeli,
iar după 10 zile de spitalizare acesta decedează. Sunt adevărate următoarele
19. Sunt false următoarele afirmații: afirmații:
a. diferența dintre loviri sau alte violențe și vătămarea corporală subzistă și sub a. în speță este vorba despre o infracțiune din culpă;
aspectul numărului de zile de recuperare medicală; b. se poate reține o infracțiune de omor;
b. infracțiunea de loviri sau alte violențe și vătămarea corporală se pot comite și prin c. este vorba despre o infracțiune progresivă, comisă cu praeterintenție;
acțiune și prin inacțiune; d. termenul de prescripție al răspunderii penale curge de la data consumării infracțiunii.
c. vătămarea corporală absoarbe natural infracțiunea de loviri sau alte violențe, dar
se pot reține în concurs ideal; 25. Fapta conducătorului auto care, din culpă, provoacă o vătămare corporală
d. infracțiunile de loviri sau alte violențe, vătămarea corporală și loviri sau vătămări unei persoane, pentru vindecarea căreia sunt necesare 10 zile de îngrijiri medicale:
cauzatoare de moarte nu se pot reține în concurs ideal, deoarece cea din urmă le absoarbe a. constituie infracțiunea de lovire sau alte violențe, raportat la numărul de zile de
pe primele în mod natural. îngrijiri medicale;
Infracțiuni contra persoanei 93 94 Drept penal. Partea specială
b. nu constituite infracțiunea de vătămare corporală din culpă; b. se consumă în momentul creării stării de pericol pentru dezvoltarea fizică, inte
c. constituie infracțiunea de vătămare corporală;
lectuală sau morală a minorului;
d. fapta nu este infracțiune.
c. se consumă doar în momentul producerii unei vătămări fizice sau psihice efective
minorului;
26. Dacă s-a provocat vătămarea corporală din culpă a mai multor persoane:
d. atrage reținerea unei singure infracțiuni complexe agravante în caz de pluralitate
a. limitele speciale se majorează cu jumătate;
b. se va reține o singură infracțiune de vătămare corporală din culpă în variantă de subiecți pasivi.
agravată;
c. se reține un concurs de infracțiuni de vătămare corporală din culpă (atâtea infrac 32. în cazul infracțiunii de încăierare, nu se pedepsește persoana care:
țiuni câte persoane au fost vătămate); a. a participat la încăierare pentru a apăra pe altul;
d. va exista o singură infracțiune complexă. b. a participat la încăierare pentru a realiza un interes legitim;
c. a participat la încăierare împotriva voinței sale sau care a încercat să-i despartă
27. Ce are în comun infracțiunea de loviri sau alte violențe cu vătămarea pe alții.
corporală din culpă:
a. au aceeași modalitate de punere în mișcare a acțiunii penale, indiferent de forma 33. Dacă în cursul săvârșirii infracțiunii de încăierare s-a cauzat o vătămare
tip sau agravantă a infracțiunilor; corporală a uneia sau mai multor persoane și nu se cunoaște care dintre partici
b. este posibilă participația în toate formele sale; pant a realizat-o:
c. calitatea circumstanțială a subiecților activi nemijlociți; a. se va aplica tuturor, cu excepția victimei, pedeapsa prevăzută în art. 194 alin. 1
d. ambele se pot comite și în formă continuă sau continuată.
C. pen.;
b. se va aplica tuturor, cu excepția victimei, pedeapsa prevăzută în art. 194 alin. 1
28. Subiectul activ al infracțiunii de rele tratamente aplicate minorului poate fi:
C. pen. al cărei maxim se majorează cu un an;
a. orice persoană fizică responsabilă penal;
c. se va aplica tuturor, cu excepția victimei, pedeapsa închisorii de la 1 la 5 ani.
b. numai persoana căreia minorul i-a fost încredințat spre creștere și educare;
c. oricare dintre părinții minorului, indiferent dacă locuiesc sau nu împreună;
d. doar părintele minorului. 34. Tentativa se pedepsește:
a. în cazul tuturor infracțiunilor contra vieții comise cu intenție;
29. Urmarea socialmente periculoasă a infracțiunii de rele tratamente aplicate b. în cazul infracțiunii de vătămare corporală comisă cu intenție directă;
minorului constă în: c. în cazul infracțiunii de vătămare corporală comisă cu intenție indirectă;
a. punerea în primejdie a sănătății minorului; d. și în cazul infracțiunii de rele tratamente aplicate minorului.
b. punerea în primejdie gravă a dezvoltării fizice, intelectuale sau morale a minorului;
c. punerea în primejdie a vieții minorului; 35. Acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei
d. transmiterea unei stări anxioase sau depresive asupra minorului. vătămate în cazul următoarelor infracțiuni:
a. vătămarea corporală din culpă, dar numai în forma de bază;
30. Aplicarea de lovituri minorului de către unul din părinți, faptă ce a avut ca b. vătămarea corporală în forma de bază;
efect pierderea unui organ, poate constitui: c. lovirea sau alte violențe în ambele forme ale sale și vătămarea corporală din culpă.
a. infracțiunea de rele tratamente aplicate minorului în concurs cu cea de vătămare
corporală;
b. doar infracțiunea de rele tratamente aplicate minorului; 3. Infracțiuni săvârșite asupra unui membru de familie
c. infracțiunea de rele tratamente aplicate minorului în concurs cu cea de violență în
familie; 1. Constituie infracțiunea de violență în familie:
d. o infracțiune continuată. a. omorul comis asupra concubinului sau logodnicului;
b. omorul comis asupra unei rude în linie dreaptă;
31. Infracțiunea de rele tratamente aplicate minorului: c. omorul comis de fratele firesc al adoptatului asupra acestuia din urmă;
a. nu poate cunoaște forma simplă a infracțiunii, ci este necesară o atitudine de con
d. omorul comis asupra unei rude de gradul IV în linie colaterală.
tinuitate;
96 Drept penal. Partea specială
Infracțiuni contra persoanei ,95
9. Constituie infracțiunea de pruncucidere, omorul comis de:
2. Infracțiunea de lovire, dacă subiectul pasiv este un membru de familie cu a. mamă, cu premeditare;
făptuitorul, se pedepsește: b. mamă, aflată într-o stare de tulburare psihică pricinuită sau nepricinuită de actul
a. numai cu închisoarea; nașterii;
b. cu închisoare sau cu amendă; c. și tatăl copilului nou-născut;
c. numai cu amendă. d. mamă aflată într-o stare de tulburare psihică pricinuită obligatoriu de naștere.
3. Uciderea fratelui mamei, reprezintă: 10. Pentru a se reține infracțiunea de ucidere a copilului nou-născut de către
a. omor; mamă, sunt necesare următoarele condiții:
b. omor calificat; a. o calificare a subiectului activ și pasiv;
c. violență în familie; b. un termen de maxim 48 de ore de la naștere;
d. o infracțiune imprescriptibilă. c. fapta să fie comisă numai cu intenție indirectă;
d. fapta se poate comite cu orice formă de vinovăție.
4. Omorul comis asupra soțului sau unei rude apropiate:
a. nu se poate reține în cazul în care victima este fiul fratelui tatălui făptuitorului; 11. Subiectul pasiv al infracțiunii de pruncucidere:
b. nu se poate reține în cazul în care victima este soția fratelui tatălui făptuitorului; a. este copilul nou-născut, cu condiția de a fi viabil;
c. nu se poate reține în cazul în care făptuitorul era despărțit în fapt de soția sa b. este copilul nou-născut, cu condiția să fie viu;
(victima) care locuia în altă localitate. c. dacă este plural, va da naștere unui concurs de infracțiuni real sau ideal.
5. Omorul săvârșit asupra fratelui soției reprezintă: 12. Prin infracțiunea de pruncucidere se înțelege uciderea copilului nou-născut,
a. omor calificat, comis asupra unui membru de familie;
săvârșită imediat după naștere de către mama aflată:
b. omor simplu;
a. într-o stare de tulburare psihică pricinuită de naștere;
c. violență în familie.
b. în stare de beție involuntară și completă;
c. într-o stare de tulburare psihică gravă pricinuită de naștere;
6. Sunt adevărate afirmațiile:
d. într-o stare de tulburare psihică gravă chiar și nepricinuită de naștere.
a. omorul asupra soțului se mai numește uxoricid;
b. omorul asupra părinților sau fratelui/surorii se mai numește paricid sau fratricid;
13. Participanții la săvârșirea infracțiunii de pruncucidere pot răspunde, în
c. subiect pasiv al infracțiunii de violență în familie nu poate fi fiica făptuitorului,
calitate de instigatori sau complici pentru săvârșirea infracțiunii de:
dacă este adoptată;
a. omor simplu sau calificat;
d. nu se poate reține violența în familie dacă făptuitorul bate victima, fratele său
b. pruncucidere;
biologic, dar care este adoptat de altă familie și făptuitorul cunoștea acest lucru.
c. violență în familie.
7. Uciderea copilului nou-născut, cu intenție directă, comis imediat după
14. Dacă mama, imediat după naștere, în timpul somnului, se rostogolește peste
naștere, de către mama aflată într-o stare de tulburare nepricinuită de către actul
copilul nou-născut, sufocându-1, se va reține infracțiunea de:
nașterii, constituie:
a. violență în familie;
a. omor calificat, asupra unei persoane aflată în neputință de a se apăra;
b. ucidere din culpă, în varianta calificată;
b. omor simplu;
c. pruncucidere;
c. pruncucidere;
d. ucidere din culpă, în varianta simplă.
d. violență în familie.
c. nu poate da naștere unui concurs ideal omogen de infracțiuni comis cu forme 18. La infracțiunea de șantaj:
diferite de vinovăție; a. tentativa este posibilă, dar nu este sancționată;
d. poate fi o infracțiune progresivă. b. tentativa nu este posibilă, de aceea nu se pedepsește;
c. poate avea ca obiect și o faptă pur imaginară, dar compromițătoare pentru subi
ectul pasiv;
12. Amenințarea:
d. diferența acesteia în raport de infracțiunea de tâlhărie subzistă sub aspectul naturii
a. este lipsită de obiect material;
folosului urmărit.
b. nu se poate comite în coautorat;
c. se comite cu orice formă a intenției, inclusiv cea depășită; 19. Precizați elementele comune ale infracțiunii de amenințare și șantaj:
d. poate cunoaște și un moment al epuizării. a. ambele se comit numai cu intenție directă;
b. ambele sunt infracțiuni de pericol;
13. în cazul infracțiunii de amenințare: c. în cazul ambelor infracțiuni, subiecții sunt necalificați;
a. pluralitatea de subiecți pasivi, atrage reținerea uni concurs real sau ideal de d. în cazul ambelor infracțiuni se pot identifica două momente: cel al consumării și
infracțiuni; cel al epuizării.
b. subiectul pasiv nu poate fi o persoană iresponsabilă;
c. are ca obiect numai comiterea unei infracțiuni de o anumită gravitate pentru 20. Acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei
subiectul pasiv; vătămate în cazul infracțiunilor de:
d. se consumă în momentul producerii efective a unei stări de temere subiectului a. lipsire de libertate în mod ilegal, forma tip;
pasiv. b. amenințare și loviri sau alte violențe;
c. șantaj și hărțuire;
d. vătămarea corporală din culpă și vătămarea corporală în forma tip.
14. Prin comiterea infracțiunii de șantaj se pot încălca:
a. relațiile sociale referitoare la patrimoniul unei persoane fizice;
b. numai libertatea psihică a unei persoane; 5. Infracțiuni contra libertății și integrității sexuale
c. libertatea fizică sau psihică a unei persoane;
d. relațiile sociale privitoare a viața subiectului pasiv. 1. La infracțiunea de viol:
a. subiectul activ nemijlocit nu poate fi decât bărbatul și subiectul pasiv nu poate fi
15. în cazul infracțiunii de șantaj, folosul urmărit de făptuitor: decât femeia;
a. trebuie să fie injust; b. subiectul activ nemijlocit poate fi orice persoană fizică, indiferent de sex;
c. participația penală este posibilă în toate formele sale;
b. poate să fie de natură patrimonială sau nepatrimonială;
d. pluralitatea de subiecți pasivi va da naștere unei singure infracțiuni complexe, în
c. trebuie să fie pentru sine sau pentru altul;
variantă agravată.
d. nu poate fi unul just.
2. Constrângerea la infracțiunea de viol:
16. Șantajul, ca infracțiune complexă, absoarbe în conținutul său infracțiunile de: a. poate să fie concomitentă cu comiterea elementului material;
a. vătămare corporală, dar numai în varianta tip; b. poate să fie posterioară actului sau raportului sexual;
b. lovirea sau alte violențe, dar numai în varianta tip; c. poate să nu existe de la începutul comiterii faptei, dar să apară în timpul desfă
c. amenințarea; șurării lui;
d. furt. d. nu poate să fie făcută de către o altă persoană decât cea care realizează raportul
sau actul sexual.
17. Infracțiunea de șantaj:
a. este absorbită în lipsirea de libertate în mod ilegal, atunci când în schimbul 3. Forma de vinovăție cu care se comite infracțiunea de viol:
eliberării se cere un folos material sau orice alt avantaj patrimonial; a. este numai intenția directă;
b. poate fi și intenția depășită;
b. poate fi reținută numai atunci când victima acceptă solicitarea făptuitorului;
c. este intenția în toate formele sale, inclusiv cea depășită;
c. poate fi reținută indiferent dacă victima acceptă sau nu solicitarea făptuitorului;
d. subzistă chiar și în caz de consimțământ tacit al victimei.
d. se comite numai cu intenție directă, calificată prin scop.
Infracțiuni contra persoanei 101 102 Drept penal. Partea specială
4. Fapta tatălui de a-și obliga fiica în vârstă de 12 ani să întrețină raporturi c. ambele au ca circumstanță agravantă comună, săvârșirea faptei în participație
sexuale cu el: penală concomitentă;
a. reprezintă infracțiunea de viol, în varianta agravată; d. ambele au o circumstanță agravantă comună comisă cu intenție depășită și trans
b. reprezintă infracțiunea de act sexual cu un minor; formă infracțiunile în categoria celor imprescriptibile.
c. constituie infracțiunea viol în concurs cu infracțiunea de incest;
d. va face ca termenul de prescripție al răspunderii penale să curgă de la un alt 10. Sunt adevărate următoarele afirmații:
moment decât cel al comiterii infracțiunii. a. infracțiunea de viol și infracțiunea de șantaj pot absorbi infracțiunea de ame
nințare și loviri sau alte violențe în forma tip;
b. niciodată infracțiunea de viol nu absoarbe infracțiunea de lipsire de libertate în
5. In cazul infracțiunii de viol:
mod ilegal, ci se rețin în concurs;
a. se absoarbe infracțiunea de lipsire de libertate în mod ilegal;
c. pluralitatea de victime la infracțiunea de șantaj și viol nu va da naștere unui
b. elementul material constă numai într-un raport sexual realizat prin constrângere;
concurs de infracțiuni;
c. aceasta absoarbe infracțiunea de incest, devenind o infracțiune complexă;
d. violul este întotdeauna o infracțiune de rezultat și poate îmbrăca forma infracțiunii
d. nu se poate identifica și un moment al epuizării.
progresive, pe când șantajul poate fi atât o infracțiune de pericol, cât și una de rezultat.
6. S-a constatat că X, după ce a luat hotărârea de a avea raport sexual cu 11. Violul este mai grav dacă:
numita Y, a încercat, fără să folosească constrângerea, să aibă un astfel de raport, a. se săvârșește de două sau mai multe persoane;
însă, față de riposta violentă a victimei, dându-și seama de opunerea acesteia, a b. victima este membru al familiei;
abandonat hotărârea luată. Astfel: c. când făptuitorul se află în îngrijirea victimei;
a. fapta constituie infracțiune, deoarece îndeplinește toate condițiile prevăzute în d. când devine imprescriptibil.
art. 15 alin. 1 C. pen.;
b. fapta nu constituie infracțiunea de viol; 12. Violul este în variantă agravată:
c. fapta constituie tentativă pedepsibilă la infracțiunea de viol; a. când făptuitorul profită de imposibilitatea victimei de a se apăra;
d. fapta va putea constitui infracțiunea de corupere sexuală a minorilor în cazul în b. când victima se află în îngrijirea făptuitorului;
care victima nu a împlinit 14 ani. c. victima nu a împlinit vârsta de 16 ani;
d. când violul se comite în mod continuat.
7. Violul urmat de căsătoria dintre autor și victimă înainte de rămânerea
definitivă a hotărârii de condamnare: 13. Actul sexual cu o persoană de sex feminin având vârsta între 15 și 18 ani,
a. înlătură răspunderea penală a autorului; realizat prin constrângere morală de către medicul curant, folosindu-se de calitatea
b. nu se pedepsește, în ceea ce-1 privește pe autor, însă eventualii participant răs sa, constituie:
pund penal; a. act sexual cu un minor;
c. nu are nicio relevanță juridică. b. viol, în variantă calificată;
c. coruperea sexuală a minorilor;
8. X întreține prin constrângere un raport sexual cu Y. Victima Y, fiind însăr d. agresiunea sexuală.
cinată în luna a treia, din cauza agresiunilor fizice suferite, pierde sarcina. Care este
încadrarea juridică a faptei comisă de către X? 14. Infracțiunea de viol este mai gravă, atunci când:
a. infracțiunea de viol în concurs cu infracțiunea de vătămare corporală; a. a fost comisă de unchi asupra nepoatei sale care locuiește cu făptuitorul;
b. infracțiunea de viol în variantă agravantă; b. s-a cauzat victimei o vătămare corporală;
c. s-a comis de soț asupra soției sau de soție asupra soțului;
c. infracțiunea de viol în formă tip comisă cu praeterintenție;
d. după comiterea violului, victima a fost lipsită de libertate 4 ore.
d. o infracțiune comisă cu praeterintenție pentru care instanța va aplica în mod obli
gatoriu și o pedeapsă complementară, care nu se prescrie niciodată.
15. Sunt adevărate afirmațiile:
a. se poate reține coautoratul la viol în agravanta comiterii faptei de două sau mai
9. Precizați elementele comune ale infracțiunii de viol și ale infracțiunii de multe persoane împreună și în același timp și agravanta de la art. 77 lit. a);
lipsire de libertate în mod ilegal: b. în cazul în care o persoană determină pe o alta să comită un viol și apoi imo
a. ambele se pot săvârși cu intenție, în ambele forme ale sale; bilizează victima ca autorul instigat să comită violul, se va reține instigare la viol și nu
b. ambele au ca circumstanță agravantă comună, comiterea acestora asupra unui complicitate concomitentă, deoarece instigarea este principală în raport cu complicitatea;
minor;
Infracțiuni contra persoanei 103 104 Drept penal. Partea specială
c. violul poate fi comis și de către o persoană de sex masculin care, din cauza unei 22. Actele cu caracter obscen comise în public asupra unui minor, poate
probleme de sănătate, nu mai poate îndeplini funcția erectilă; constitui:
d. nu se va reține niciodată o infracțiune de viol, atunci când făptuitorul a întreținut a. infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri;
un raport sexual cu victima decedată, dar despre care făptuitorul credea că doarme. b. infracțiunea de coruperea sexuală a minorilor;
c. concurs de infracțiuni între coruperea sexuală a minorilor și ultraj contra bunelor
16. Fapta aceluia care prin promisiune de căsătorie determină o persoană de moravuri;
sex feminin în vârstă de 14 ani și 6 luni de a avea cu el raport sexual constituie: d. un concurs ideal eterogen de infracțiuni, ca formă a pluralității de infracțiuni.
a. o faptă care nu este prevăzută de legea penală;
b. infracțiunea de act sexual cu un minor, în forma tip; 23. Ademenirea unei persoane în vederea comiterii de acte sexuale cu un minor
c. viol, în formă calificată; de sex diferit sau de același sex, constituie infracțiunea de:
d. o infracțiune pentru care prescripția răspunderii penale nu va curge nici de la a. coruperea sexuală a minorilor;
consumarea faptei și nici de la epuizarea acesteia, ci de la un alt moment prevăzut expres
b. complicitate la viol;
delege.
c. instigare la comiterea infracțiunii de act sexual cu un minor;
17. Subiect pasiv al infracțiunii de act sexual cu un minor poate fi: d. o infracțiune pentru care operează întotdeauna principiul oficialității procesului penal.
a. o persoană de același sex cu făptuitorul;
b. numai o persoană de sex diferit față de făptuitor; 24. Elementul material la infracțiunea de hărțuire sexuală se comite prin:
c. un minor cu vârsta cuprinsă între 15 și 18 ani; a. lovire sau amenințare;
d. un minor în vârstă de 8 ani, care și-a dat consimțământul la acel act sexual. b. constrângere de orice natură;
c. mai multe fapte ale subiectului activ nemijlocit;
18. Minorul cu vârsta între 15 și 18 ani: d. viu grai sau în scris.
a. este întotdeauna subiect pasiv al infracțiunii de act sexual cu un minor;
b. nu este întotdeauna subiect pasiv al infracțiunii de act sexual cu un minor; 25. Poate avea calitate de subiect activ al infracțiunii de hărțuire sexuală:
c. poate fi subiect activ al infracțiunii de act sexual cu un minor; a. orice persoană fizică ce poate răspunde penal;
d. nu poate fi autor al unei infracțiuni de viol în formă agravată. b. numai o persoană care lucrează în aceeași unitate cu victima infracțiunii;
c. o persoană care abuzează de autoritatea sau influența pe care i-o conferă funcția
19. Raportul sexual cu o minoră mai mare de 15 ani constituie infracțiune dacă sau un coleg al victimei;
făptuitorul are, la data săvârșirii faptei, calitatea de: d. profesorul universitar asupra unui student al său.
a. tutore, chiar dacă victima nu-i cunoștea această calitate;
b. profesor sau educator, chiar dacă victima nu-i cunoștea această calitate;
c. medic curant, iar acesta se folosește de această calitate pentru a săvârși fapta; 6. Infracțiuni care aduc atingere domiciliului și vieții private
d. procuror sau judecător. f
1. Infracțiunea de violare de domiciliu:
20. Actul sexual cu un minor se va reține în variantă agravată dacă: a. are atât subiectul activ, cât și subiectul pasiv necalifîcați;
a. victima nu a împlinit vârsta de 15 ani; b. este susceptibilă de aplicare a amenzii penale în toate formele sale de comitere
b. victima are vârsta între 15 și 18 ani, iar fapta a fost săvârșită de tutore sau curator; (modalitatea faptică a elementului material, forma tip și cea agravată);
c. victima nu a împlinit vârsta de 18 ani, iar actul sexual a fost determinat de oferirea c. este o infracțiune de pericol concret;
de bani de către făptuitor; d. dacă în aceeași împrejurare elementul material se comite în toate formele sale, se
d. victima are vârsta între 15 și 18 ani, iar fapta a fost comisă de profesor sau educator. afectează unitatea de infracțiune.
21. Actele cu caracter obscen comise asupra unui minor, pot constitui infrac 2. La infracțiunea de violare de domiciliu:
țiunea de:
a. obiectul material lipsește;
a. tentativă la infracțiunea de act sexual cu un minor;
b. tentativa se pedepsește;
b. hărțuire sexuală;
c. de regulă participația este posibilă în toate formele sale;
c. corupție sexuală a minorilor în formă consumată;
d. forma de vinovăție este numai intenția directă.
d. agresiune sexuală.
Infracțiuni contra persoanei 105 106 Drept penal. Partea specială
3. La infracțiunea de violare de domiciliu: 9. Fapta celor 3 inculpați care, pentru a pătrunde în casa victimei au sărit
a. expresia „calități mincinoase” nu absoarbe (include) și pe aceea de „calități gardul în curtea acesteia, fiind surprinși de poliție în momentul în care se pregăteau
oficiale”; să intre în casă, reprezintă:
b. acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, a. tentativă întreruptă la infracțiunea de violare de domiciliu, varianta tip;
chiar și în varianta agravată a infracțiunii;
b. tentativă întreruptă la infracțiunea de violare de domiciliu, varianta agravată;
c. se reține ca agravantă și comiterea faptei de către o persoană mascată;
c. infracțiunea de violare de domiciliu în formă consumată, varianta tip;
d. putem identifica și un moment al epuizării.
d. infracțiunea de violare de domiciliu în formă consumată, varianta agravată.
4. în cazul infracțiunii de violare de domiciliu:
a. aceasta se consumă chiar dacă făptuitorul a pătruns numai în curtea casei în care 10. Numitul X, aflând ca într-un bloc de locuințe este o garsonieră liberă,
dorea inițial să intre; nelocuită, s-a mutat în garsoniera respectivă (care, într-adevăr era nelocuită),
b. se va reține o circumstanță agravantă specială dacă infracțiunea se comite de către titularul acesteia fiind internat în spital. După o lună, adevăratul proprietar s-a
trei persoane împreună; reîntors din spital și a găsit garsoniera sa ocupată abuziv, astfel că a cerut în mod
c. se consideră consumată chiar dacă pătrunderea s-a făcut numai cu jumătate din ferm numitului X să părăsească locuința, dar acesta a refuzat categoric. în raport
corpul autorului; de cele întâmplate:
d. elementul material este alternativ. a. fapta nu constituie infracțiune, ci este vorba despre un litigiu civil;
b. fapta constituie infracțiunea de violare de domiciliu prevăzută în art. 224 alin. (1)
5. La infracțiunea de violare de domiciliu: teza a II- a C. pen. (refuzul de a părăsi);
a. subiectul activ nu poate fi proprietarul imobilului; c. fapta constituie infracțiunea de violare de domiciliu prevăzută în art. 224 alin. (1)
b. subiectul activ poate fi chiar și proprietarul imobilului în care se pătrunde;
teza a I- a C. pen. (pătrunderea fără drept);
c. se consideră consumată și atunci când se pătrunde în curtea victimei, care nu era
d. fapta constituie infracțiunea de tulburare de posesie, în forma ocupării pe nedrept
împrejmuită;
d. se consideră consumată și atunci când se pătrunde fără drept în rezerva din spital a a unui imobil.
victimei.
11. Infracțiunea de divulgarea secretului profesional poate fi comisă:
6. Violarea de domiciliu va fi reținută în variantă agravată atunci când este a. de către orice persoană care răspunde penal;
săvârșită: b. de persoana care, întâmplător, face serviciu altei persoane;
a. și în timpul unei calamități; c. de persoana care divulgă date ce i-au fost încredințate, exercitând legal o profesie
b. prin folosire de calități mincinoase; sau funcție;
c. prin simulare de calități mincinoase; d. și din culpă simplă.
d. în zorii zilei.
12. în cazul infracțiunii de divulgarea secretului profesional:
7. Infracțiunea de violare de domiciliu este mai gravă: a. participația este posibilă sub forma coautoratului, instigării și a complicității;
a. dacă se comite de o persoană înarmată, indiferent dacă arma este sau nu la vedere;
b. participația este posibilă numai sub forma instigării și a complicității anterioare;
b. dacă se comite în timpul nopții sau în amurg;
c. pluralitatea de subiecți pasivi atrage reținerea unei pluralități de infracțiuni;
c. dacă făptuitorul se folosește exclusiv de folosirea unor calități oficiale;
d. ca și în cazul infracțiunii de pruncucidere nu se poate reține coautoratul.
d. dacă se comite în timpul unei eclipse totale de soare la ora 12 ziua.
5. Fapta constând în însușirea unui bun pe are făptuitorul îl sustrage din mâna
victimei, fără ca victima să opună rezistență, constituie infracțiunea de:
a. tâlhărie în formă simplă;
b. furt simplu;
c. furt calificat;
d. o infracțiune pentru care poate interveni împăcarea părților.
7. Fapta aceluia care sustrage din apartamentul victimei, de la care are cheile, 13. Constituie furt calificat, conform art. 229 C. pen.:
cu aceeași ocazie, mai multe bunuri pentru transportul cărora face mai multe a. furtul comis într-un mijloc de transport;
drumuri între apartamentul victimei și autoturismul său, reprezintă: b. furtul unui act are servește la dovedirea stării civile, legitimare sau identificare;
a. o singură infracțiune de furt, în formă simplă; c. furtul unui vehicul în zorii zilei, cu scopul de a-1 folosi pe nedrept;
b. o infracțiune de furt în formă continuată; d. sustragerea unui bun de la o persoană aflată în imposibilitate de a se apăra.
c. o infracțiune de furt în formă continuă;
d. o infracțiune pentru care acțiunea penală se pune întotdeauna în mișcare din 14. Este calificat furtul dacă:
oficiu. a. este comis într-un loc public, dar numai dacă se afla de față mai mult de două
persoane;
b. este comis dintr-o casă sau dintr-un sediu al unei firme;
8. Infracțiunea de furt se consumă în momentul:
c. este comis prin ruperea unui sigiliu pentru a lua bunul;
a. deposedării victimei de bun;
d. este comis de o persoană care avea capul acoperit cu o glugă și era în amurg.
b. imposedării autorului cu acel bun, indiferent de perioada de timp cât a durat pose
darea bunului;
15. Inculpații au fost condamnați pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de
c. și în momentul scoaterii bunului din sfera de posesie a subiectului pasiv.
furt calificat, prin schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea de furt
calificat consumat. Instanța a reținut că cei trei inculpați au sustras țiței și au fost
9. Fapta inculpatului care, după ce a escaladat gardul pătrunzând fără drept în
surprinși la locul faptei după ce au umplut două bidoane de motorină, conținând 50
curtea unei întreprinderi, a intrat în garajul acesteia de unde a luat două roți de
de litri de motorină, urmând să mai umple alte trei asemenea bidoane. Astfel:
rezervă pe care le-a dus lângă gardul întreprinderii și, în timp ce încerca să le
a. fapta inculpaților constituie o tentativă întreruptă la infracțiunea de furt;
scoată din unitate, a fost surprins de un muncitor constituie:
b. fapta inculpaților constituie o infracțiune de furt calificat în formă consumată;
a. o infracțiune consumată de furt calificat; c. acțiunea penală se va pune în mișcare din oficiu și o eventuală împăcare a părților
b. tentativă la infracțiunea de furt calificat; nu are nicio relevanță juridică;
c. tentativă la infracțiunea de furt calificat în concurs cu infracțiunea de violare a d. în cazul în care se restituie bunul sustras, aceștia vor putea beneficia de o cir
sediului profesional în formă consumată; cumstanță atenuantă legală.
d. o singură infracțiune complexă.
16. Luarea unui vehicul din posesia sau detenția altuia, fără consimțământul
10. Furtul săvârșit prin punerea victimei în stare de inconștiență sau neputință acestuia, cu scopul de a-1 folosi pe nedrept:
de a se apăra întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de: a. întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt în scop de folosință;
a. furt calificat, pentru care acțiunea penală se pune în mișcare din oficiu; b. constituie furt simplu;
b. tâlhărie, în forma simplă; c. constituie furt calificat;
c. tâlhărie, în forma calificată; d. va antrena răspunderea penală ca și pentru situația în care vehiculul s-ar fi sustras
d. o unică infracțiune complexă, ce lezează două valori sociale de natură diferită. cu scopul vinderii lui în străinătate.
11. Dacă la comiterea furtului, autorul a fost ajutat nemijlocit de alte persoane, 17. Se urmărește numai la plângerea prealabilă a persoanei vătămate:
care însă nu au știut că se comite o infracțiune, încadrarea juridică va fi: a. furtul între soți, indiferent dacă locuiesc sau nu împreună;
a. furt simplu; b. furtul comis de tutore în paguba minorului;
b. furt calificat, săvârșit de două sau mai multe persoane împreună; c. furtul comis de găzduitor în paguba celui pe care îl găzduiește;
c. furt simplu, cu reținerea unei circumstanțe agravante judiciare; d. furtul săvârșit de un minor în paguba vecinului său.
d. o participate improprie.
18. Sunt aplicabile dispozițiile art. 231 C. pen., pedepsirea unor furturi la plân
12. Nu reprezintă infracțiunea de furt calificat: gerea prealabilă, în cazul în care subiectul activ este:
a. luarea unui bun mobil din posesia altuia prin amenințarea cu o armă; a. fie găzduitorul, fie găzduitul, care fură unul în paguba celuilalt;
b. sustragerea unor bunuri în timpul nopții; b. găzduitul care sustrage bunuri de la persoana care îl găzduiește;
c. flirtul săvârșit într-un mijloc de transport în comun; c. militarul în termen, care sustrage bunuri din dormitorul comun;
d. sustragerea unor bunuri în timpul unei calamități. d. furtul săvârșit între logodnici.
Infracțiuni contra patrimoniului 111 112 Drept penal. Partea specială
3. Tâlhăria:
9. Infracțiunea de tâlhărie este calificată atunci când:
a. este întotdeauna o infracțiune complexă;
a. s-a comis prin simulare de calități oficiale sau calități mincinoase;
b. este o infracțiune de rezultat;
c. se poate comite cu orice formă a vinovăției, inclusiv cea depășită; b. a avut ca urmare moartea victimei;
d. nu se poate comite în formă continuată. / c. se comis dintr-o locuință sau dependință a acesteia;
d. s-a comis asupra unui mijloc de transport.
4. Elementul material al infracțiunii de tâlhărie:
a. constă într-un bun mobil; 10. In cazul infracțiunii de tâlhărie calificată:
b. este același ca la infracțiunea de furt, la care se adaugă folosirea violenței fizice a. se absorb două infracțiuni, aceea de furt și de amenințare;
sau psihice; b. furtul nu absoarbe vătămarea corporală;
c. degradarea unui bun mobil prin folosirea violenței fizice sau psihice; c. se reține un concurs de infracțiuni dintre aceasta și violarea de domiciliu;
d. poate consta fie într-o singură atitudine, fie în mai multe fapte ale autorului. d. se poate comite numai cu intenție directă sau praeterintenție.
Infracțiuni contra patrimoniului 113 114 Drept penal. Partea specială
2. Infracțiunea de abuz de încredere există în cazul în care făptuitorul își 8. Sunt false afirmațiile:
însușește: a. obiectul material al infracțiunii de abuz de încredere nu poate avea o origine
a. un bun mobil încredințat, de victimă, pentru transport; ilicită;
b. și un bun imobil, prin natura lui; b. urmarea imediată a infracțiunii de abuz de încredere poate să constea în produ
c. o sumă de bani care îi fusese dată, de victimă, cu titlu de împrumut; cerea unei uzuri bunului mobil deținut;
d. o sumă de bani înmânată, în vederea depunerii la bancă pe numele victimei. c. în cazul infracțiunii de abuz de încredere se pot reține ambele cauze generale de
nepedepsire: desistarea și împiedicarea producerii rezultatului;
3. Fapta inculpatului care primește de la partea vătămată un obiect spre d. în cazul infracțiunii de abuz de încredere detenția bunului mobil trebuie obliga
păstrare și la împlinirea termenului convenit refuză restituirea bunului, afirmând toriu să fie încredințată cu un anume scop.
în mod mincinos că nu l-a primit reprezintă:
a. infracțiunea de înșelăciune; 9. Obiectul material al infracțiunii de gestiune frauduloasă, îl poate constitui:
b. infracțiunea de furt prin omisiune; a. numai bunurile mobile;
c. infracțiunea de abuz de încredere, pentru care acțiunea penală se pune întotdeauna b. și bunurile imobile;
în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate; c. niciodată o sumă de bani;
d. gestiune frauduloasă. d. o universalitate de bunuri mobile și/sau imobile.
Infracțiuni contra patrimoniului 115 116 Drept penal. Partea specială
17. însușirea pe nedrept a unui bun mobil al altuia ajuns din eroare în posesia
10. Subiect activ nemijlocit al infracțiunii de gestiune frauduloasă poate fi:
a. persoana care are în conservare bunurile; făptuitorului, constituie:
b. persoana care are numai în administrare bunurile; a. abuz de încredere;
c. și persoana care are în folosință bunurile; b. însușirea bunului găsit sau ajuns din eroare la făptuitor;
d. numai un gestionar sau un administrator la o persoană juridică. c. furt prin inacțiune;
d. o infracțiune pentru care împăcarea înlătură răspunderea penală.
11. Autor al infracțiunii de gestiune frauduloasă poate fi:
a. orice persoană al cărei patrimoniu este prejudiciat;
18. Fapta aceluia care, cumpărând un autoturism, I-a înstrăinat, deși prin con
b. persoana căreia i s-au încredințat bunuri spre conservare sau administrare;
c. orice persoană fizică ce îndeplinește condițiile generale ale răspunderii penale; tractul de vânzare-cumpărare se stipulase ca la plata integrală a prețului, cumpă
d. și o persoană juridică. rătorul poate dispune de acel bun, constituie infracțiunea de:
a. abuz de încredere;
12. în cazul infracțiunii de gestiune frauduloasă: b. înșelăciune;
a. subiectul activ este dublu calificat și anume funcționar și gestionar; c. furt.
b. este suficient ca subiectul activ să fie numai gestionar;
c. nu este condiționată de producerea unui anume rezultat; 19. Un bun mobil găsit, trebuie predat autorităților sau celui care l-a pierdut, în
d. subiectul activ la gestiune frauduloasă poate fi și părintele care administrează
termen de maxim:
bunurile copiilor săi minori sau majori.
a. 10 zile, calculate din momentul în care bunul a fost găsit;
13. Gestiunea frauduloasă este mai gravă atunci când: b. 10 zile calendaristice;
a. este comisă de administrator; c. 10 zile lucrătoare.
b. este comisă în scopul de a dobândi un folos patrimonial;
c. a produs consecințe deosebit de grave; 20. Sunt adevărate afirmațiile:
d. este comisă de către lichidatorul averii creditorului sau de către un reprezentant al a. însușirea unui bun mobil al altuia, uitat într-un loc nu constituie infracțiunea de
acestuia. însușirea bunului găsit sau ajuns din eroare la făptuitor;
b. fapta șoferului de taxi care își însușește un bun mobil uitat în mașină reprezintă
14. Există gestiune frauduloasă în variantă agravată atunci când:
a. pagubele simt pricinuite cu rea-credință, deci atunci când fapta este comisă cu infracțiunea de însușirea bunului găsit sau ajuns din eroare la făptuitor;
intenție directă; c. cel ce ia o poșetă lăsată temporar nesupravegheată, comite infracțiunea de furt;
b. fapta este săvârșită cu ocazia administrării bunurilor; d. persoana care ia de pe câmp un animal ce păștea, comite infracțiunea de însușirea
c. fapta este comisă de administratorul judiciar; bunului găsit.
d. fapta este săvârșită cu ocazia conservării bunurilor.
21. La infracțiunea de înșelăciune, urmarea imediată constă:
15. La infracțiunea de gestiune frauduloasă, sunt adevărate afirmațiile: a. într-o stare de pericol cu privire la patrimoniul victimei;
a. ca și în cazul infracțiunii de abuz de încredere, la gestiunea frauduloasă proprie
b. într-o pagubă ce se produce în patrimoniul victimei;
tarul bunurilor nu poate fi subiect activ al infracțiunii;
c. în obținerea pentru sine sau pentru altul a unui folos material injust;
b. tentativa este posibilă și se pedepsește;
c. tentativa, deși posibilă, nu este incriminată; Q d. într-o acțiune sau inacțiune.
d. acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate
numai în cazul formei tip, nu și în cazul agravantelor. 22. La infracțiunea de înșelăciune:
a. obiectul material poate fi un bun mobil sau imobil;
16. Tutorele care a sustras o parte din pensia de urmaș cuvenită minorilor b. elementul material constă întotdeauna într-o acțiune;
aflați sub tutela sa, se face vinovat de comiterea infracțiunii de: c. latura subiectivă a infracțiunii include scopul de a obține pentru altul un folos
a. gestiune frauduloasă;
material injust;
b. abuz de încredere;
d. se reține în variantă agravată dacă se comite prin prezentarea ca adevărată a unei
c. furt;
d. furt calificat, deoarece victima este un minor. fapte mincinoase.
Infracțiuni contra patrimoniului 117 118 Drept penal. Partea specială
12. Ocuparea în întregime sau în parte, fără drept, a unui imobil aflat în 1. în cazul infracțiunii de ultraj, sunt adevărate următoarele afirmații:
posesia altuia, constituie: a. faptele prevăzute în alin. (l)-(3), comise asupra unui polițist sau jandarm, aflat în
a. un litigiu civil, deoarece fapta nu este tipică; exercitarea atribuțiilor de serviciu sau în legătură cu exercitarea acestor atribuții, se
b. tulburare de posesie, în forma tip; sancționează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru acea infracțiune, al cărei maxim se
c. tulburare de posesie, în forma agravată; majorează cu jumătate;
d. violare de domiciliu. b. faptele prevăzute în alin. (l)-(3), comise asupra unui polițist sau jandarm, aflat în
exercitarea atribuțiilor de serviciu sau în legătură cu exercitarea acestor atribuții, se
13. La infracțiunea de tulburare de posesie: sancționează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru acea infracțiune, ale cărei limite se
a. elementul material este reprezentat de acțiunea de pătrundere fără drept într-un majorează cu jumătate;
imobil;
c. faptele prevăzute în alin. (l)-(3), comise asupra unui polițist sau jandarm, aflat în
b. tentativa este posibilă, dar nu este incriminată;
exercitarea atribuțiilor de serviciu sau în legătură cu exercitarea acestor atribuții, se
c. consumarea are loc instantaneu, la momentul intrării făptuitorului în imobil;
sancționează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru acea infracțiune, ale cărei limite se
d. acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.
majorează cu o treime.
14. Obiectul material al infracțiunii de tulburare de posesie poate să fie:
a. un imobil, deoarece numai acesta poate fi ocupat; 2. Se va reține infracțiunea de ultraj:
b. un bun mobil sau imobil; a. atunci când subiectul pasiv este un avocat sau executor judecătoresc în exercitarea
c. ocuparea fără drept a unui imobil aflat în posesia altuia; atribuțiilor de serviciu;
d. corpul unei persoane fizice. b. atunci când subiectul pasiv este un polițist, care nu se află în exercitarea atribu
țiilor de serviciu, dar infracțiunea este comisă în legătură cu o asemenea faptă;
15. Se va reține infracțiunea de tulburare de posesie: c. atunci când victima infracțiunii este un profesor universitar în timpul serviciului;
a. atunci când făptuitorul refuză în mod categoric să iasă din casa victimei; d. dacă fapta se comite numai cu intenție directă.
b. atunci când făptuitorul pătrunde fără drept^/în curtea altei persoane, staționând
acolo preț de o oră și jumătate; 3. Infracțiunea de ultraj:
c. și atunci când ocuparea, prin desființarea semnelor de hotar, vizează un teren
a. se reține într-o variantă agravantă specială atunci când sunt mai multe persoane
extravilan;
ultragiate;
d. și atunci când făptuitorul intră și ocupă prin viclenie mașina victimei și doarme în
interior timp de 5 ore. b. se reține și atunci când se comit acțiuni de violență împotriva unui polițist ieșit la
pensie, dar pentru fapte îndeplinite în legătură cu exercitarea atribuțiilor sale de serviciu;
16. Infracțiunea de tulburare de posesie este tipică atunci când: c. se poate reține și atunci când funcționarul aflat în exercitarea atribuțiilor de
a. se comite prin violență sau amenințare; serviciu își depășește aceste atribuțiuni;
b. se comite de două sau mai multe persoane împreună; d. nu se poate comite niciodată din culpă.
c. se comite prin desființarea sau strămutarea semnelor de hotar, a unui imobil aflat
în posesia altuia; 4. Infracțiunea de ultraj:
d. se comite chiar de către proprietarul imobilului, care nu se afla în posesia legitimă a. este, ca și infracțiunea de tâlhărie, întotdeauna o infracțiune complexă;
a altei persoane. b. nu poate fi săvârșită în formă continuată;
c. uneori se poate comite și cu intenție depășită;
d. nu poate absorbi infracțiunea de viol.
Infracțiuni privind autoritatea și frontiera de stat 121
17. într-o seară inculpații X și Y au sustras păsări din domiciliul unei persoane, c. în cauzele civile, mai înainte de a se fi pronunțat o hotărâre definitivă;
pe care imediat după aceea le-au dus în locuința inculpatei Z, căreia cu acest prilej d. în alte cauze, mai înainte de a se fi pronunțat o hotărâre.
i-au spus că sunt furate, iar aceasta le-a dat pentru ele sume modice de bani.
Inculpații X și Y i-au spus inculpatei Z că în viitor vor sustrage și alte păsări, pe 23. La infracțiunea de mărturie mincinoasă, subiectul activ poate fi:
care i le vor vinde acesteia, lucru care, de altfel, s-a întâmplat încă de 3 ori. în a. orice persoană care face afirmații mincinoase în fața instanței de judecată;
raport de normele de incriminare, inculpata va răspunde penal pentru: b. martorul, ascultat într-o cauză penală sau civilă;
a. o infracțiune de tăinuire, săvârșită în mod continuat; c. orice persoană, care face declarații ce nu corespund adevărului în fața organului
b. complicitate la infracțiunea de furt, comisă în mod continuat; judiciar;
c. o infracțiune de tăinuire și complicitate de furt, comisă în formă continuată; d. expertul chemat să realizeze o expertiză într-o cauză civilă.
d. un concurs real eterogen de infracțiuni, fără conexitate.
24. Infracțiunea de mărturie mincinoasă:
a. se poate reține în orice procedură în care se ascută martori;
18. Elementele comune ale infracțiunii de favorizarea făptuitorului și tăinuire
b. are întotdeauna un subiect activ nemijlocit calificat;
sunt:
c. nu se poate comite și printr-o inacțiune;
a. acestea pot fi comise și concomitent cu infracțiunile la care se referă;
d. nu poate avea un obiect juridic complex.
b. nu se pedepsesc atunci când sunt comise de un membru de familie, având aceeași
cauză specială de nepedepsire;
25. Sunt adevărate următoarele afirmații:
c. pedeapsa aplicată în cazul acestor două infracțiuni poate fi mai mare decât
a. niciodată nu se poate reține coautoratul la infracțiunea de mărturie mincinoasă;
pedeapsa aplicată autorului faptei din care provine bunul sau pedeapsa prevăzută de lege,
b. mărturia mincinoasă se deosebește de falsul în declarații prin raportare la calitatea
raportat la infracțiunea la care se referă;
subiectului pasiv;
d. amândouă se prescriu în termen de 5 ani.
c. se va reține în variantă atenuantă atunci când făptuitorul își retrage mărturia min
cinoasă înainte de arestarea inculpatului;
19. Precizați la care dintre următoarele infracțiuni fapta săvârșită de un mem d. persoana incriminată nu poate comite în propria cauză o mărturie mincinoasă.
bru de familie nu se pedepsește:
a. la infracțiunea de nedenunțare și de favorizarea făptuitorului; 26. Lovirea sau orice alte acte de suferințe fizice exercitate de un polițist, care
b. la infracțiunea de tăinuire și loviri sau alte violențe; nu se află în exercitarea atribuțiilor de serviciu, constituie infracțiunea de:
c. la infracțiunea de favorizarea făptuitorului și mărturia mincinoasă. a. purtare abuzivă, în varianta agravată;
b. lovirea sau alte violențe, chiar și în forma tip;
20. Infracțiunea de mărturie mincinoasă, poate fi comisă într-o cauză: c. cercetare abuzivă;
a. numai civilă sau penală în care se ascultă martori; d. o infracțiune pentru care acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea preala
b. disciplinară, în care se ascultă martori; bilă a persoanei vătămate.
c. orice altă cauză în care se ascultă martori.
27. Supunerea unei persoane la executarea unei măsuri de siguranță sau edu
21. Infracțiunea de mărturie mincinoasă: cative, în alt mod decât cel prevăzut de dispozițiile legale, constituie:
a. este o infracțiune de pericol abstract; a. supunerea la rele tratamente;
b. este o infracțiune de pericol concret; b. represiune nedreaptă;
c. este o infracțiune de rezultat, pedepsindu-se doar dacă pe baza ei s-a pronunțat o c. cercetare abuzivă;
soluție de către organul judiciar; d. tortura.
d. devine imprescriptibilă dacă mărturia mincinoasă se referă la o infracțiune
imprescriptibilă. 28. X, procuror, în cadrul unei anchete îi aplică lui Y, persoană cercetată
pentru infracțiunea de omor, mai multe lovituri în zona ficatului, pe o perioadă
22. Martorul care, în fața instanței, face cu intenție afirmații mincinoase pri îndelungată, acesta fiind în arest preventiv, în scopul de a obține de la această
vitor la împrejurări esențiale asupra cărora a fost întrebat nu se pedepsește pentru persoană informații de natură a-i dovedi vinovăția. Astfel, X va răspunde pentru:
săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă dacă își retrage mărturia: a. infracțiunea de purtare abuzivă;
a. într-o cauză penală, mai înainte de a se produce arestarea inculpatului; b. infracțiunea de supunere la rele tratamente;
b. într-o cauză penală, chiar și după arestarea inculpatului, dar înainte de pronunțarea c. infracțiunea de tortură;
unei hotărâri definitive; d. infracțiunea de cercetare abuzivă.
Infracțiuni contra înfăptuirii justiției 127 128 Drept penal. Partea specială
29. Sunt adevărate următoarele afirmații: 36. Infracțiunea de evadare, varianta agravantă se reține dacă:
a. subiectul activ la infracțiunea de tortură este dublu calificat; a. fapta este comisă prin folosirea de violențe;
b. infracțiunea de tortură se poate comite numai cu intenție în ambele forme ale sale; b. fapta este săvârșită în timpul nopții;
c. infracțiunea de tortură nu absoarbe și infracțiunea de lovituri sau vătămări cauza c. fapta este săvârșită de două sau mai multe persoane împreună;
toare de moarte, acestea reținându-se în concurs; d. fapta este comisă de către o persoană înarmată.
d. poate avea un mobil identic cu cel al infracțiunii de abuz în serviciu.
37. Sunt adevărate afirmațiile:
30. Infracțiunea de tortură: a. nu pot fi autori la infracțiunea de evadare minorii care pleacă în mod nepermis
a. nu se poate comite cu intenție depășită, deoarece aceasta este condiționată de un dintr-un centru de reeducare sau cei care părăsesc tot în același mod instituția în care
anume scop; execută măsura de siguranță a internării medicale;
b. este întotdeauna o infracțiune complexă; b. este autor al infracțiunii de evadare și cel care părăsește în mod nepermis arestul
c. este o infracțiune de serviciu sau în legătură cu serviciul; preventiv;
d. poate fi prescriptibilă sau imprescriptibilă. c. nu se poate reține complicitatea la evadare, căci aceasta este o infracțiune
distinctă;
31. Infracțiunea de tortură este mai gravă atunci când: d. evadarea se reține în concurs cu infracțiunile de loviri sau ale violențe, vătămarea
a. a produs una din urmările prevăzute de art. 193 C. pen.; corporală sau amenințarea.
b. a produs una dintre urmările prevăzute de art. 194 C. pen.;
c. a avut ca urmare moartea victimei; 38. Pedeapsa pentru infracțiunea de evadare:
d. se comite de două sau mai multe persoane împreună. a. poate fi suspendată sub supraveghere;
b. nu poate fi mai mare decât pedeapsa aplicată pentru infracțiunea pentru care s-a
32. Subiect activ ai infracțiunii de represiune nedreaptă poate fi: dispus condamnarea din care făptuitorul evadează;
a. un judecător; c. se contopește cu restul de pedeapsă rămas neexecutat;
b. un procuror; d. se adaugă la restul rămas neexecutat din pedeapsa ce se execută.
c. persoana vătămată, dacă pentru punerea în mișcare a acțiunii penale este necesară
plângerea prealabilă a acesteia. 39. Constituie infracțiunea de nerespectarea hotărârilor judecătorești:
a. împiedicarea unei persoane de a folosi un imobil deținut în baza unei hotărâri
33. Fapta de a condamna o persoană știind că este nevinovată, constituie: judecătorești;
a. abuz în serviciu, în formă calificată; j b. sustragerea de la executarea măsurilor de siguranță constând în obligarea la trata
b. supunerea la rele tratamente; ment medical sau internarea medicală;
c. represiunea nedreaptă, în formă calificată; c. împotrivirea la executarea unei hotărâri judecătorești prin notificarea către organul
d. întotdeauna o infracțiune complexă. de executare a refuzului de a executa;
d. refuzul de a executa o pedeapsă complementară.
34. Infracțiunea de evadare:
a. este mai gravă atunci când se comite de două sau mai multe persoane împreună;
b. se consumă în momentul în care persoana deținută reușește să iasă din curtea
penitenciarului chiar și cu un singur picior, fiind surprinsă în acel moment de un gardian;
c. poate da naștere unei pluralități intermediare de infracțiuni sau a oricărei forme de
recidivă.
16. Elementul material al infracțiunii de trafic de influență, se poate realiza 4. Precizați la care dintre următoarele infracțiuni subiectul activ nemijlocit este
prin: dublu calificat:
a. primirea de bani și/sau alte foloase; a. gestiune frauduloasă și luare de mită;
b. pretinderea de bani sau alte foloase; b. delapidare și uciderea copilului nou-născut de către mamă;
c. acceptarea de promisiuni, de daruri, direct sau indirect, dar numai când acestea
c. tortura și abuzul în serviciu;
sunt destinate făptuitorului.
d. înalta trădare și falsul intelectual.
6. Fapta administratorului asociației de proprietari de însușire, folosire sau se află în exercitarea atribuțiilor de serviciu asupra unui coleg de serviciu cu autorul, care
traficare în interesul său sau pentru altul de bani, valori sau alte bunuri pe care le este și acesta un funcționar public cu autoritate de stat și care se afla în exercitarea atri
administrează constituie infracțiunea de: buțiilor sale de serviciu;
a. furt, în formă continuată; d. purtarea abuzivă se poate comite și de către o persoană juridică, în toate formele
b. abuz de încredere; de participație.
c. delapidare.
12. Sunt false afirmațiile:
7. Fapta profesorului care, în timpul cursului, adresează unui student injurii, a. urmarea imediată, în cazul infracțiunii de abuz în serviciu poate consta într-o
va răspunde penal pentru infracțiunea de: tulburare însemnată a bunului mers al unui organ de stat;
a. purtare abuzivă, în forma de bază; b. în cazul infracțiunii de abuz în serviciu tentativa este posibilă și este incriminată,
b. abuz în serviciu; datorită caracterului său complex;
c. fapta nu este prevăzută de legea penală; c. purtarea abuzivă se poate comite în formă continuată;
d. uzurparea funcției d. purtarea abuzivă nu este condiționată de vreun mobil sau scop.
7. în cazul infracțiunii de fals intelectual: c. se reține și atunci când se contraface un înscris emis de o unitate bancară din mediul
a. alterarea privește materialitatea înscrisului; privat, nu și atunci când se alterează un înscris emis de Banca Națională a României;
b. alterarea privește conținutul actului; d. există întotdeauna un obiect material.
c. alterarea poate fi și ulterioară întocmirii actului;
d. se pot preciza mai multe împrejurări neadevărate în conținutul aceluiași act, fără 14. Sunt adevărate afirmațiile:
ca acest lucru să afecteze unitatea de infracțiune. a. din punct de vedere obiectiv, infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură
privată se poate săvârși prin contrafacerea sau alterarea scrierii ori a subscrierii;
8. Infracțiunea de fals intelectual: b. infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată absoarbe înșelăciunea,
a. poate avea ca subiect activ nemijlocit numai o persoană cu studii superioare; deoarece prima are un element material cumulativ, fiind format și din folosirea lui sau
b. se referă numai la falsificarea actelor de studii;
încredințarea actului altei persoane spre folosire;
c. se săvârșește numai cu prilejul întocmirii actului oficial;
c. infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată se consumă în momentul
d. impune aplicarea unei pedepse complementare, constând în interzicerea dreptului
finalizării activității de falsificare a actului și prezentarea acestuia unui prieten pentru a se
persoanei de a mai ocupa funcția pe care o avea făptuitorul în momentul comiterii
infracțiunii. lăuda cu fapta sa;
d. infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată poate viza și un ordin de
9. Subiectul activ nemijlocit al infracțiunii de fals intelectual poate fi: plată sau un contract de asistență juridică, precum și împuternicirea avocațială.
a. brice funcționar aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu;
b. numai un funcționar public aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu; 15. Pentru existența infracțiunii de fals material în înscrisuri sub semnătură
c. un funcționar cu atribuții de control; privată:
d. și unul plural, caz în care se poate reține o circumstanță agravantă legală cu a. este suficient să se realizeze contrafacerea scrierii sau alterarea înscrisului;
caracter general. b. este obligatoriu ca falsificarea înscrisului să fie urmată de folosirea acestuia;
c. trebuie să producă o anumită consecință juridică;
10. Infracțiunea de fals intelectual, sub aspectul elementului material se poate d. este necesar ca actul să nu fie autentificat la notar.
săvârși prin:
a. acțiuni sau inacțiuni;
16. Falsificatorul unui înscris sub semnătură privată, dacă îl încredințează altei
b. falsificarea înscrisului oficial numai cu prilejul întocmirii acestuia;
persoane spre folosire, va răspunde:
c. alterarea înscrisului în orice mod; ,
a. pentru un concurs de infracțiuni;
d. falsificarea semnăturii funcționarului care trebuia să întocmească actul.
b. pentru instigare la infracțiunea de uz de fals;
11. Falsul intelectual săvârșit prin omisiunea de a insera într-un înscris oficial c. numai pentru infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată.
unele date sau împrejurări se poate săvârși sub aspectul subiectiv:
a. atât cu intenție directă cât și indirectă; 17. Folosirea unui înscris sub semnătură privată de către cel care a falsificat un
b. niciodată din culpă; asemenea înscris constituie:
c. numai cu intenție directă, fiind prevăzută în mod expres de textul de lege. a. un concurs real eterogen de infracțiuni;
b. o infracțiune de uz de fals;
12. Falsul material în înscrisuri sub semnătură privată: c. numai o infracțiune de fals în înscrisuri sub semnătură privată;
a. se poate comite și în formă continuată; d. o infracțiune pentru care acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea preala
b. are ca rezultat numai crearea unei stări de pericol; bilă a persoanei vătămate.
c. poate avea ca urmare atât crearea unei stări de pericol cât și o vătămare a inte
reselor unei persoane;
18. Folosirea unui înscris sub semnătură privată falsificat de către o persoană,
d. se reține ori de câte ori se falsifică un testament.
alta decât falsificatorul acelui înscris, constituie:
a. o infracțiune de uz de fals;
13. La infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată:
a. tentativa este posibilă numai în forma întreruptă și se pedepsește; b. o infracțiune de fals în înscrisuri sub semnătură privată;
b. tentativa este posibilă, dar nu se pedepsește; c. complicitate la infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată.
Infracțiuni de fals 139
140 Drept penal. Partea specială
19. Obiectul material al infracțiunii de uz de fals poate fi:
a. doar un înscris oficial; 25. Din punct de vedere obiectiv, infracțiunea de fals privind identitatea se
b. doar un înscris sub semnătură privată; săvârșește prin:
c. un înscris oficial sau un înscris sub semnătură privată, care a fost alterat și nu a. atribuirea unei identități false altei persoane;
contrafăcut. b. declararea necorespunzătoare a identității, făcută într-un club de noapte pentru a
impresiona o persoană de sex feminin, deoarece făptuitorul profita de asemănarea sa cu
20. în cazul infracțiunii de uz de fals: un actor celebru;
c. încredințarea unui înscris pentru identificare, spre a fi folosit fără drept;
a. pedeapsa prevăzută de lege este mai mică, dacă înscrisul falsificat și folosit este
d. prezentarea unui cadru didactic în fața studenților atât cu numele actual, cât și cu
sub semnătură privată;
numele anterior, pentru o mai bună identificare a sa.
b. pedeapsa prevăzută de lege este mai mare dacă înscrisul falsificat folosit este
oficial; 26. Cel care primește de la o altă persoană un înscris, care servește pentru legi
c. pedeapsa prevăzută de lege este aceeași, indiferent dacă înscrisul este oficial ori timare și nu-i aparține, spre a fi folosit fără drept:
sub semnătură privată. a. nu răspunde penal;
b. răspunde penal pentru fals privind identitatea în modalitatea asimilată prevăzută
21. Infracțiunea de fals în declarații se consideră a fi consumată când: în art. 327 alin. 2 C. pen.;
a. declararea necorespunzătoare a adevărului se face în fața unui organ de stat; c. este complice la infracțiunea de fals privind identitatea;
b. este necesar ca declararea necorespunzătoare a adevărului să se facă în vederea d. în cazul în care înscrisul este folosit, nu se va reține și uzul de fals, dar se poate
producerii unei consecințe juridice; reține un fals privind identitatea în concurs ideal cu înșelăciunea.
c. este necesar ca, potrivit legii, declarația necorespunzătoare adevărului să fi produs
27. în cazul infracțiunii de fals privind identitatea, prevăzută în art. 327 alin. 2
consecințe juridice.
și 3, subiectul activ nemijlocit poate fi:
a. numai cel care încredințează altei persoane actul care servește la dovedirea stării
22. Subiectul activ nemijlocit al infracțiunii de fals în declarații: civile;
a. poate fi martorul, expertul sau interpretul; b. numai cel care încredințează altei persoane un înscris care servește la dovedirea
b. este persoana care face în public declarații necorespunzătoare adevărului; stării civile, spre a fi folosit fără drept;
c. poate fi orice persoană, capabilă să facă declarații producătoare de consecințe c. atât cel care încredințează altei persoane un înscris care servește la dovedirea stării
juridice <_ ' civile, cât și cel care îl folosește.
d. nu poate fi unul plural, nefiind posibil coautoratul.
28. La infracțiunea de fals privind identitatea:
23. Infracțiunea de fals în declarații: a. nu poate exista obiect material;
a. are ca obiect material înscrisul în care se consemnează declarația; b. participația este posibilă, inclusiv sub forma coautoratului;
c. se reține numai intenția directă;
b. se reține și atunci când făptuitorul face un denunț calomnios la organul competent
d. se reține și atunci când o persoană publică se prezintă pe scenă sau la TV cu un
pe numele vecinului său;
pseudonim.
c. are ca obiect material acțiunea de a face declarații necorespunzătoare adevărului;
d. se deosebește de infracțiunea de mărturie mincinoasă prin calitatea subiectului 29. Sunt adevărate următoarele afirmații:
activ nemijlocit. a. falsul în înscrisuri sub semnătură privată nu se poate reține în concurs cu uzul
de fals;
24. încredințarea unui înscris care servește pentru dovedirea stării civile altei b. în cazul infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale se va reține ca faptă
persoane, spre a fi folosit fără drept constituie: consumată și atunci când alterarea documentului este numai parțială sau când vizează
a. infracțiunea de fals privind un înscris sub semnătură privată; modul de autentificare al acestuia;
b. infracțiunea de fals privind identitatea; c. în cazul infracțiunii de bigamie, se absoarbe natural și infracțiunea de fals în
c. instigare la infracțiunea de uz de fals; declarații;
d. instigare la infracțiunea de uz de fals sau înșelăciune după caz. d. se va reține o infracțiune de fals material în înscrisuri oficiale, atunci când profe
sorul pune o notă în catalog unui student, fără ca acesta să se prezinte la examen.
Infracțiuni de fals 141
CAPITOLUL VII
30. Precizați la care dintre următoarele infracțiuni de fals în înscrisuri este INFRACȚIUNI CARE ADUC ATINGERE UNOR RELAȚII
posibil coautoratul:
a. fals în declarații; PRIVIND CONVIEȚUIREA SOCIALĂ
b. falsul intelectual, indiferent de modul în care se comite elementul material;
c. fals privind identitatea.
1. în cazul infracțiunii de bigamie, persoana necăsătorită, care se căsătorește cu
31. X, suspect în cadrul unei anchete penale pentru o infracțiune de omor, face o persoană pe care o știe căsătorită:
afirmații necorespunzătoare adevărului pentru a-și asigura propria apărare. Astfel: a. răspunde penal în calitate de coautor al infracțiunii;
a. X va răspunde pentru infracțiunea de mărturie mincinoasă; b. răspunde penal în calitate de complice nemijlocit al autorului infracțiunii;
b. X va răspunde pentru infracțiunea de fals în declarații; c. nu răspunde penal.
c. X nu va răspunde penal pentru aceste afirmații neadevărate.
2. Sunt adevărate afirmațiile:
32. Precizați la care dintre următoarele infracțiuni se absoarbe infracțiunea de a. dacă subiecții infracțiunii de bigamie sunt amândoi căsătoriți cu alte persoane,
uz de fals: atunci ei vor răspunde în calitate de coautori;
a. fals în înscrisuri oficiale și fals în înscrisuri sub semnătură privată;
b. în cazul bigamiei nu se poate reține coautoratul, datorită naturii faptei;
b. fals în înscrisuri sub semnătură privată și fals în declarații;
c. falsul intelectual și fals privind identitatea. c. și delegatul de stare civilă poate răspunde pentru infracțiunea de bigamie.
33. La care dintre infracțiunile de fals în înscrisuri, subiectul activ nemijlocit 3. Poate fi comisă și de un bărbat și de o femeie:
este întotdeauna calificat: a. infracțiunea de incest și bigamie;
a. falsul în înscrisuri oficiale, în forma agravată; b. infracțiunea de pruncucidere;
b. falsul intelectual; c. infracțiunea de viol.
c. falsul în declarații;
d. falsul privind identitatea, în varianta calificată.
4. Se reține infracțiunea de incest, realizarea unui raport sexual între:
a. frate și soră;
34. Precizați Ia care dintre următoarele infracțiuni, subiectul activ nemijlocit
este un funcționar public: b. unchi și nepoată;
a. delapidare, gestiune frauduloasă, fals intelectual; c. bunic și nepoată;
b. fals intelectual, luare de mită, tortura; d. verișori primari.
c. tortura, delapidarea, purtarea abuzivă.
5. Infracțiunea de incest:
35. Precizați la care dintre următoarele infracțiuni, forma de vinovăție este a. are ca element material actul sexual de orice natură;
numai intenția directă: b. se poate realiza chiar și între frați și surori adoptați;
a. abandonul de familie în forma inacțiunii și falsul intelectual comis tot în forma
c. poate fi comisă de tată asupra fiului având în vedere că aceștia sunt rude în linie
inacțiunii;
directă;
b. falsul în declarații și falsul în înscrisuri oficiale;
c. mărturia mincinoasă și falsul în declarații. d. poate fi comisă în coautorat.
36. Precizați la care dintre următoarele infracțiuni nu există obiect material: 6. Sunt adevărate afirmațiile:
a. luare de mită și falsul în declarații; a. în cazul infracțiunii de incest nu se poate reține coautoratul, datorită naturii faptei;
b. mărturia mincinoasă, violarea de domiciliu și tulburarea de posesie; b. subiecții implicați în comiterea incestului pot fi de același sex sau de sex opus;
c. falsul intelectual, lipsirea de libertate în mod ilegal în varianta răpirii persoanei și c. incestul se poate comite cu orice formă a intenției, chiar și depășită;
purtarea abuzivă. d. incestul poate avea și un moment al epuizării.
Infracțiuni care aduc atingere unor relații privind conviețuirea socială 143 144 Drept penal. Partea specială
7. La infracțiunea de abandon de familie, elementul subiectiv îl constituie 14. Infracțiunea de abandon de familie se poate săvârși prin:
vinovăția: a. neîndeplinirea cu rea-credință a obligației de întreținere stabilită pe cale jude
a. sub forma intenției; cătorească;
b. numai sub forma intenției directe; b. neîndeplinirea cu rea-credință a obligației de întreținere prevăzută de lege;
c. atât sub forma intenției, cât și sub forma culpei. c. neîndeplinirea cu rea-credință a obligației de întreținere
8. La infracțiunea de abandon de familie, subiectul activ este: 15. în cazul infracțiunii de abandon de familie sunt adevărate afirmațiile:
a. persoana care are obligația legală de întreținere, față de cel îndreptățit la între a. aceasta se poate comite și sub forma unei infracțiuni complexe;
ținere; b. fapta are obiect material;
b. doar persoana care are de plătit o pensie de întreținere stabilită pe cale judecă c. în cazul pluralității de subiecți pasivi secundari, nu se va reține întotdeauna o
torească; singură infracțiune;
c. orice persoană ce are capacitate penală. d. cele 3 luni de neplată trebuie să fie consecutive
9. în cursul judecății pentru săvârșirea infracțiunii de abandon de familie, 16. Subiectul activ al infracțiunii de nerespectare a măsurilor privind încredin
îndeplinirea de către inculpat a obligațiilor de întreținere determină din partea țarea minorului poate fi:
instanței dispunerea după caz la: a. oricare dintre părinții minorului;
a. condamnarea inculpatului la o pedeapsă cu suspendarea executării pedepsei sub b. orice persoană fizică responsabilă penal;
supraveghere; c. o persoană căreia i s-a încredințat minorul prin hotărâre judecătorească.
b. reducerea pedepsei la jumătate;
c. amânarea aplicării pedepsei.
b. fapta nu a fost săvârșită cu vinovăția prevăzută de lege (b), există o cauză justi
TITLUL III ficativă (d), lipsește plângerea prealabilă (e);
c. a fost retrasă plângerea prealabilă, în cazul infracțiunilor pentru care retragerea
DREPT PROCESUAL PENAL. PARTEA GENERALĂ acesteia înlătură răspunderea penală (g), există o cauză de neimputabilitate (d), fapta nu
este prevăzută de legea penală (b).
b. clasare, întrucât fapta a fost săvârșită în stare de legitimă apărare; 14. Acțiunea civilă în procesul penal se exercită de către:
c. clasare, întrucât fapta a fost săvârșită din cauza unei constrângeri fizice căreia a. succesorii persoanei vătămate, în mod automat;
inculpatul nu i-a putut rezista. b. reprezentantul legal al persoanei vătămate lipsită de capacitate de exercițiu, în
nume propriu;
9. Suspectul sau inculpatul poate cere continuarea urmăririi penale dacă s-a c. procuror, în numele persoanei vătămate cu capacitate de exercițiu restrânsă.
dispus:
a. renunțarea la urmărirea penală;
15. în cursul urmăririi penale, acțiunea penală se stinge:
b. clasarea cauzei ca urmare a intervenției prescripției, în oricare dintre cele două
forme ale sale; a. prin încheierea unui acord de recunoaștere a vinovăției;
c. clasarea cauzei ca urmare a intervenirii grațierii. b. în caz de renunțare la aplicarea pedepsei;
c. în caz de renunțare la urmărirea penală.
10. Persoana vătămată sau succesorii acesteia nu se mai pot constitui parte
civilă în cadrul procesului penal atunci când: 16. Persoana vătămată poate introduce acțiune civilă la instanța civilă pentru
a. au formulat cerere de constituire ca parte civilă în cursul cercetării judecătorești; repararea prejudiciului cauzat prin infracțiune atunci când:
b. au formulat cerere de constituire ca parte civilă în cursul procedurii de cameră a. procesul penal în care s-a constituit parte civilă a fost suspendat ca urmare îmbol
preliminară; năvirii grave a inculpatului, aflat în imposibilitate de a participa la proces;
c. au formulat cerere de constituire ca parte civilă în cursul urmăririi penale, fără a
b. instanța penală a dispus la fond admiterea în parte a acțiunii civile, însă persoana
indica însă natura pretențiilor și întinderea acestora.
vătămată dorește obligarea inculpatului la acoperirea pretențiilor sale în integralitate;
11. Persoana vătămată X s-a constituit parte civilă într-o Cauză penală având ca c. acțiunea civilă a fost exercitată de procuror pentru persoana vătămată în vârstă de
obiect cercetarea infracțiunii de tâlhărie, faptă prevăzută de art. 233 C. pen., dar 15 ani, iar după pronunțarea hotărârii definitive se constată din probe noi că prejudiciul
pentru că timp de 1 an cercetările nu au fost finalizate, formulează o cerere scrisă nu a fost integral acoperit.
prin care încunoștințează organele de urmărire penală că renunță la pretențiile
civile și nici nu mai dorește să participe la procesul penal. Cererea formulată de X 17. în cursul cercetării judecătorești instanța dispune disjungerea acțiunii civile
produce următoarele efecte juridice: întrucât soluționarea acesteia determina depășirea termenului rezonabil de solu
a. X nu mai poate fi audiat în cauză în calitate de persoană vătămată; ționare a acțiunii penale, iar în decurs de o lună dispune achitarea inculpatului,
b. X nu poate introduce acțiune civilă la instanța civilă pentru aceleași pretenții; întrucât fapta nu este prevăzută de legea penală. Asupra acțiunii civile va hotărî:
c. X poate reveni în cursul procesului penal asupra renunțării la pretențiile civile
a. instanța civilă sesizată de partea interesată, care poate dispune admiterea acesteia
în cazul în care se dispune trimiterea în judecată a persoanei vinovate de comiterea
în totalitate;
infracțiunii.
b. instanța penală, care poate dispune respingerea acesteia în totalitate;
12. în situația unei fapte prevăzute de legea penală săvârșită de un minor în c. instanța penală, care o va lăsa nesoluționată.
vârstă de 13 ani, procurorul dispune clasarea întrucât:
a. există cauza de neimputabilitate a iresponsabilității; 18. X a fost condamnat la pedeapsa închisorii pentru săvârșirea pe o perioadă
b. există cauza de neimputabilitate a minorității; de 5 ani a infracțiunii de înșelăciune în formă continuată, faptă prevăzută de
c. fapta nu a fost săvârșită cu forma de vinovăție prevăzută de lege. art. 244 C. pen. cu aplic, art. 35 alin. 1 C. pen., în dauna unei societăți comerciale,
în cursul judecății acțiunea civilă a fost disjunsă pentru a nu determina depășirea
13. într-o cauză penală având ca obiect infracțiunea de fals în înscrisuri sub
termenului rezonabil de soluționare a acțiunii penale. Cu ocazia soluționării acțiunii
semnătură privată, prevăzută de art. 322 alin. 1 C. pen., instanța poate dispune
civile, instanța poate hotărî:
următoarele soluții asupra acțiunii civile:
a. că fapta nu există, instanța penală realizând o apreciere greșită a probelor;
a. respingerea acțiunii civile, în situația în care dispune achitarea inculpatului
întrucât fapta nu există; b. că prejudiciul este unul redus, deși activitatea delictuală s-a întins pe o perioadă
b. respingerea acțiunii civile, în situația în care dispune achitarea inculpatului lungă de timp;
întrucât fapta nu este prevăzută de legea penală; c. că fapta există, dar că a fost săvârșită de o altă persoană decât condamnatul.
c. desființarea totală sau parțială a înscrisului, în situația în care dispune achitarea
inculpatului întrucât există cauza de neimputabilitate a erorii.
Acțiunea penală și acțiunea civilă în procesul penal 149
19. Instanța civilă sesizată cu o acțiune pentru repararea daunelor materiale CAPITOLUL II
cauzate printr-o faptă delictuală, acțiune formulată de o persoană ce a avut ante
rior calitatea de parte civilă într-uh proces penal în care inculpatul a fost achitat PARTICIPANT!! ÎN PROCESUL PENAL
pentru faptele ce au dat naștere daunelor materiale, poate hotărî:
a. că există un prejudiciu rezultat din comiterea faptei delictuale;
b. că persoana ce a avut calitatea de inculpat în procesul penal este vinovată de 1. în timp ce încerca să pătrundă prin efracție într-un autoturism, A este
producerea prejudiciului; surprins de un agent de poliție care îl somează să stea pe loc, iar pentru a-și asigura
c. declinarea competenței de soluționare a acțiunii civile în favoarea instanței penale, scăparea, A ridică de jos o cărămidă și o aruncă de la mică distanță spre zona
aceasta fiind cea competentă să judece acțiunea civilă în legătură cu o acțiune penală. capului agentului de poliție, fără a-1 nimeri, după care fuge, dar este prins din urmă
de agentul de poliție. Competența materială de a efectua cercetările în cauză
20. în situația unei fapte prevăzute de legea penală săvârșită de un minor în aparține:
vârstă de 16 ani, cu privire la care s-a stabilit în cursul judecății că nu avea discer a. parchetului de pe lângă judecătorie, competent să cerceteze infracțiunea de ten
nământ la momentul comiterii faptei, instanța dispune: tativă de furt calificat;
a. achitarea întrucât există cauza de neimputabilitate a iresponsabilității; b. parchetului de pe lângă judecătorie, competent să cerceteze infracțiunea de ultraj;
b. achitarea întrucât există cauza de neimputabilitate a minorității; c. parchetului de pe lângă tribunal, competent să cerceteze infracțiunea de ultraj.
c. încetarea procesului penale întrucât fapta nu a fost săvârșită cu forma de vinovăție
prevăzută de lege. 2. Procurorii din cadrul D.N.A. au efectuat cercetări într-o cauză penală pentru
mai multe infracțiuni de competența acestora, precum și pentru o infracțiune de
21. Temeiul acțiunii penale îl constituie:
competența parchetului de pe lângă judecătorie, cu privire la care, după admi
a. tragerea la răspundere penală a infractorului;
nistrarea probatoriului, dar înainte de emiterea rechizitoriului, dispun declinarea
b. în toate cazurile fapta concretă săvârșită;
competenței de soluționare a cauzei privind această infracțiune în favoarea parche
c. încălcarea dispoziției normei de incriminare.
tului de pe lângă judecătorie care nu mai administrează nicio probă și emite rechi
zitoriul. Instanța ce trebuie sesizată în mod legal de către parchetul de pe lângă
judecătorie este:
a. tribunalul, având în vedere că acesta are competența materială de a judeca infrac
țiunile cu privire la care urmărirea penală a fost efectuată de către D.N.A.;
b. judecătoria, având în vedere că rechizitoriul a fost întocmit de către parchetul de
pe lângă judecătorie;
c. judecătoria, deoarece pe de o parte are competență generală de a judeca în primă
instanță, inclusiv atunci când urmărirea penală a fost efectuată de către D.N.A., iar pe de
altă parte pentru că rechizitoriul a fost întocmit de către parchetul de pe lângă judecătorie.
4. Au calitatea de părți în procesul penal: 11. Competența pentru infracțiunile săvârșite pe teritoriul României este
a. inculpatul, suspectul, partea responsabilă civilmente; determinată, în ordine, de:
b. partea civilă, suspectul, persoana vătămată; a. locul săvârșirii infracțiunii, locul în care a fost prins suspectul, locuința persoanei
c. inculpatul, partea responsabilă civilmente, partea civilă. vătămate;
b. locul în care a fost prins inculpatul, sediul persoanei vătămate, locuința suspec
5. Au calitatea de subiecți procesuali principali în procesul penal: tului la momentul la care a săvârșit fapta;
a. suspectul, martorul, expertul; c. locul săvârșirii infracțiunii, sediul inculpatului persoană juridică la momentul la
b. suspectul, persoana vătămată; care a săvârșit fapta, sediul persoanei vătămate.
c. persoana vătămată, partea civilă, partea responsabilă civilmente.
12. Curțile de apel sunt competente să judece în primă instanță:
a. infracțiunile săvârșite de judecătorii de la curțile militare de apel, precum și de
6. Au calitatea de organe judiciare în procesul penal:
procurorii de la parchetele de pe lângă aceste instanțe;
a. organele de cercetare penală, expertul judiciar, procurorul;
b. infracțiunile săvârșite de comisarii de poliție;
b. judecătorul de drepturi și libertăți, judecătorul de cameră preliminară, interpretul
c. infracțiunile săvârșite de magistrații-asistenți de la înalta Curte de Casație și Justiție.
autorizat;
c. procurorul, instanțele judecătorești, organele de cercetară penală speciale. 13. în situația în care infracțiunea a fost comisă la Constanța, persoana vătă
mată își are locuința Ia Timișoara, inculpatul a fost prins la București, iar acesta își
7. Nu sunt părți în procesul penal:
avea locuința la momentul la care a săvârșit fapta la Iași, competența teritorială de
a. partea responsabilă civilmente, partea civilă, suspectul;
a judeca dosarul în primă instanță aparține instanței din Constanța:
b. persoana vătămată, suspectul; a. în situația în care parchetul sesizează simultan atât instanța din Constanța, cât și
c. inculpatul, partea civilă. cele din Timișoara, București și Iași;
b. în situația în care parchetul sesizează succesiv instanța din Constanța, iar apoi, în
8. Au calitatea de subiecți procesuali: zilele următoare, și celelalte instanțe din Timișoara, București și Iași;
a. avocatul suspectului, expertul parte al persoanei vătămate, agentul procedural; c. chiar dacă urmărirea penală a fost efectuată de către parchetele din Timișoara,
b. avocatul persoanei vătămate, persoana vătămată, interpretul autorizat angajat de București sau Iași.
persoana vătămată;
c. martorul propus de suspect, organele speciale de constatare, interpretul autorizat 14. Judecătoria judecă:
angajat de inculpat. a. o infracțiune de hărțuire comisă de un avocat;
b. o infracțiune de ucidere din culpă săvârșită de un muncitor necalificat;
9. Competența materială: c. o infracțiune de furt comisă în dauna unui deputat.
a. este o competență pe linie orizontală;
b. este determinată în raport de gravitatea sau specificul infracțiunii cercetate; 15. Reunirea unei cauze aflată în fața primei instanțe cu alta aflată tot în fața
c. presupune stabilirea căreia dintre parchetele de același grad îi revine competența primei instanței, dar după desființarea sau casarea hotărârii în apel:
să efectueze sau să supravegheze urmărirea penală cu privire la o anumită infracțiune. a. nu este posibilă în nicio situație din cauza stadiilor procesuale diferite;
b. este lăsată la aprecierea instanței atunci când obiectul acestora privesc mai multe
10. X s-a urcat sub influența băuturilor alcoolice la volan și a condus pe mai acte materiale comise de aceeași persoană și care alcătuiesc o singură infracțiune;
multe străzi, iar în timp ce a ajuns în fața casei lui A, de profesie avocat, l-a c. este obligatorie atunci când obiectul acestora privesc două sau mai multe infrac
observat pe acesta pe trotuar, iar pe fondul unui conflict recent determinat de țiuni, dar care au la bază o singură acțiune sau inacțiune săvârșită de o persoană.
faptul că nu l-a apărat corespunzător într-un dosar penal, intră cu mașina pe
trotuar și dă peste acesta, cauzându-i vătămări ce au necesitat 91 de zile de îngrijiri 16. Cererea de reunire a două cauze aflate în fața instanței de apel, formulată
medicale. Competența de a judeca dosarul în primă instanță aparține: de persoana vătămată, va fi:
a. judecătoriei, competentă material să judece infracțiunea de vătămare corporală, a. respinsă de instanță atunci când cauzele privesc două sau mai multe infracțiuni
prevăzută de art. 194 alin. 1 lit. b) C. pen.; săvârșite de același inculpat împotriva aceleași persoane vătămată, dacă se apreciază că
b. curții de apel, competentă personal în raport cu calitatea lui A de avocat; prin aceasta se întârzie judecata în cauza în care a fost formulată cererea;
c. tribunalului, competent material să judece infracțiunea de ultraj judiciar, prevăzută b. respinsă în toate cazurile, reunirea cauzelor în apel nefiind permisă;
de art. 279 alin. 1 și 4 C. pen. raportată la infracțiunea de tentativă la omor, prevăzută de c. admisă în toate cazurile în care infracțiunile din cele două cauze sunt aceleași și au
art. 20 C. pen. raportat la art. 188 alin. 1 C. pen. fost comise de inculpat la diferite intervale de timp, în baza aceleași rezoluții infracționale.
Participanții în procesul penal 153 154 Drept procesual penal. Partea generală
17. Tribunalul judecă: 23. X a fost trimis în judecată de parchetul de pe lângă curtea de apel pentru
a. o infracțiune de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte comisă față de primarul săvârșirea în calitate de notar a infracțiunii de fals intelectual, prevăzută de art. 321
unui municipiu; alin. 1 C. pen. Este competentă să judece cauza:
b. calea de atac a apelului formulată împotriva sentinței pronunțate în primă instanță a. curtea de apel, chiar dacă după săvârșirea infracțiunii X și-a pierdut calitatea de
notar prin demisie;
de judecătorie într-o cauză privind comiterea infracțiunii de furt la plângere prealabilă;
b. curtea de apel, dar doar dacă X avea calitatea de notar la momentul sesizării
c. o infracțiune de omor calificat comisă de un executor judecătoresc.
instanței;
c. judecătoria, dacă după săvârșirea infracțiunii X și-a pierdut calitatea de notar prin
18. Excepția de necompetență poate fi invocată: demisie.
a. în tot cursul judecății, până la pronunțarea hotărârii definitive, dacă privește
necompetență materială a instanței inferioare celei competente potrivit legii; 24. Există conflict de competență:
b. până la începerea cercetării judecătorești, dacă privește necompetență personală a a. negativ, atunci când parchetul A declină competența de soluționare a unei cauze în
instanței superioare celei competente potrivit legii; favoarea parchetului B, iar acesta o declina mai departe parchetului C;
c. până la terminarea cercetării judecătorești, dacă privește necompetență teritorială. b. pozitiv, atunci când instanța A se recunoaște competentă să judece o cauză, iar
instanța B se recunoaște competentă la rândul său să judece aceeași cauză;
19. Sunt supuse căii de atac încheierile prin care s-a dispus: c. negativ, atunci când instanța A declină competența de judecare a unei cauze în
a. reunirea cauzelor, dar doar odată cu fondul; favoarea instanței B, iar aceasta se recunoaște competentă să judece cauza.
b. disjungerea cauzei;
c. declinarea de competență. 25. Conflictul de competență:
a. pozitiv, determină suspendarea de drept a judecății până la soluționarea sa;
20. în ceea ce privește declinarea de competență: b. negativ, nu determină suspendarea judecății de drept până la soluționarea sa, dar
în fapt cauza nu se va judeca;
a. hotărârea de declinare a competenței este supusă căii de atac;
c. este soluționat de instanța ierarhic superioară celei care și-a declinat prima compe
b. dacă a fost determinată de competența materială sau după calitatea persoanei,
tența sau cea care s-a declarat prima competentă.
instanța căreia i se trimite cauza este obligată să procedeze la readministrarea probelor și
la refacerea actelor îndeplinite de către instanța care și-a declinat competența, acestea 26. Existența unui conflict de competență produce următoarele efecte:
fiind nule absolut; a. judecata se suspendă de drept, atât în cazul conflictului negativ, cât și al celui
c. dacă declinarea a fost determinată de competența teritorială, instanța căreia i se pozitiv;
trimite cauza menține obligatoriu, probele administrate, actele îndeplinite și măsurile b. niciun act nu mai poate fi efectuat în cauză;
dispuse de către instanța care și-a declinat competența. c. instanța care și-a declinat competența ori s-a declarat competentă cea din urmă
poate lua măsurile și poate efectua actele ce reclamă urgență.
21. Dobândirea calității după săvârșirea infracțiunii:
a. nu atrage nicio consecință atunci când privește calitatea persoanei vătămate; 27. în cursul urmăririi penale, contestațiile privind măsurile asigurătorii sau
b. determină competența de soluționare în primă instanță în favoarea înaltei Curții de măsurile preventive sunt de competența:
Casație și Justiție atunci când calitatea dobândiră este de membru al Guvernului; a. judecătorului de cameră preliminară;
c. determină competența de soluționare în primă instanță în favoarea înaltei Curții de b. judecătorului de drepturi și libertăți;
c. procurorului ierarhic superior.
Casație și Justiție atunci când calitatea dobândită este de chestor de poliție.
28. Este încălcată competența funcțională sau materială a organelor de urmă
22. Un dosar penal înregistrat la parchetul de pe lângă judecătorie poate fi
rire penală privind o faptă de ultraj comisă împotriva unui jandarm aflat în exer
preluat în vederea efectuării urmăririi penale de către un parchet ierarhic superior: cițiul atribuțiilor de serviciu, ce a avut ca urmare moartea acestuia atunci când:
a. în nicio situație, încălcarea normelor de competență materială fiind sancționată cu a. urmărirea penală este efectuată de organele de cercetare penală, sub suprave
nulitatea absolută; gherea unui procuror din cadrul parchetului de pe lângă tribunal;
b. prin dispoziția oricărui procuror din cadrul parchetului ierarhic superior, care b. urmărirea penală este efectuată de către un procuror din cadrul parchetului de pe
dorește preluarea dosarului și efectuarea urmăririi penale; lângă judecătorie;
c. prin dispoziția procurorului general al parchetului de pe lângă curtea de apel, c. urmărirea penală este efectuată de către un procuror din cadrul parchetului de pe
pentru preluarea dosarului la pachetul respectiv. lângă tribunal.
Participanții în procesul penal 155 156 Drept procesual penal. Partea generală
29. Urmărirea penală se efectuează, în mod obligatoriu, de către procuror: 35. într-o cauză penală aflată pe rolul unei curți de apel în calea de atac a
a. în cazul infracțiunilor pentru care judecata în apel aparține înalte Curți de Casație apelului, în faza dezbaterilor, inculpatul X formulează cerere de strămutare pe
și Justiție; motiv că unul dintre judecătorii completului a fost avocatul persoanei vătămate
b. în cazul infracțiunilor pentru care competența de a efectua urmărirea penală înainte de a intra în magistratură. în acest caz:
aparține D.I.I.C.O.T.; a. cererea de strămutare trebuie respinsă în toate cazurile;
c. în cazul infracțiunilor pentru care judecata în primă instanță aparține tribunalelor. b. în situația în care Cererea este admisă, procurorul poate formula cale de atac;
c. în situația în care cererea este respinsă, inculpatul poate formula cale de atac.
30. Constituie cazuri de incompatibilitate a procurorului:
a. acesta a fost avocat al unui martor din proces, chiar și în altă cauză; 36. într-o cauză penală ce are ca obiect cercetarea a trei frați pentru comiterea
b. acesta este cumnatul avocatului uneia dintre persoanele vătămate; împreună a unei infracțiuni de tâlhărie calificată, prevăzută de art. 234 C. pen., la
c. acesta a efectuat anterior în cauză acte de urmărire penală în calitate de organ de care a fost martor un avocat:
cercetare penală. a. martorul nu poate fi asistat de un avocat ales;
b. frații pot fi asistați de același avocat cu singura condiție ca toți să fie de acord;
31. Dosarul B a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei Iași și a fost soluționat în c. martorul nu poate fi avocatul fraților.
primă instanță cu soluția de condamnare, pentru ca în apel să se decidă casarea
sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare către Judecătoria Iași. Se află în 37. Inculpatul X este cercetat în stare de arest preventiv într-o cauză penală, iar
incompatibilitate judecătorul care:
pe perioada arestului comite infracțiunea de lovire sau alte violențe, prevăzută de
a. a soluționat cauza în primă instanță, iar după casarea cu trimitere judecă din nou
art. 193 alin. 1 C. pen. constând în lovirea cu palma peste față a unui colegul de
cauza;
celulă, cât timp acesta era ținut de un alt arestat. în această situație:
b. a hotărât casarea cu trimitere și apoi judecă apelul împotriva noii sentințe;
a. inculpatul X poate opta să nu fie asistat de un avocat pe perioada audierii cu
c. a soluționat cauza în primă instanță, iar după casarea cu trimitere și pronunțarea
privire lâ infracțiunea de lovire sau alte violențe;
unei noi sentințe, judecă apelul.
b. inculpatul X și celălalt participant la infracțiune pot decide să fie asistați de același
32. Imparțialitatea organelor judiciare poate fi invocată: avocat ales indiferent de poziția lor procesuală;
a. prin formularea de către persoana vătămată a unei cereri de abținere; c. asistența juridică a celui de-al doilea participant la infracțiune este obligatorie.
b. prin formularea de către inculpat a unei cereri de strămutare a cauzei, chiar și
atunci când aceasta privește doar pe unul dintre judecătorii cauzei în faza apelului; 38. Competența de a soluționa cererile de abținere sau de recuzare aparține:
c. prin formularea de către suspect a unei cereri de recuzare. a. judecătorului de cameră preliminară, atunci când privesc pe grefierul ce participă
la procedura de cameră preliminară;
33. Cererea de strămutare a unei cauze penale: b. unui alt complet de judecată, atunci când privesc pe unul dintre judecătorii com
a. este, după caz, de competența înaltei Curți de Casație și Justiție, curților de apel pletului;
sau tribunalelor; c. procurorului ierarhic superior, atunci când privesc pe procurorul ce participă la
b. determină suspendarea judecării cauzei până la soluționarea cererii; judecarea apelului.
c. se soluționează în ședință publică, în cel mult 30 de zile de la înregistrarea cererii.
39. Cererea persoanei care a suferit o vătămare fizică, materială sau morală
34. Persoana vătămată A a formulat cerere de strămutare a cauzei penale printr-o faptă penală prin care declară că nu mai dorește să participe la procesul
înregistrate pe rolul judecătoriei, aflate în faza dezbaterilor, pe motiv de existență a penal:
unei suspiciuni rezonabile că imparțialitatea tuturor judecătorilor instanței este a. poate fi considerată o cerere de retragere a plângerii prealabile în cazul infracțiu
afectată datorită calității inculpatului, despre care a aflat că este fiul președintelui nilor pentru care acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei
judecătoriei. în acest caz:
vătămate;
a. competența de soluționare a cererii aparține înaltei Curți de Casație și Justiție;
b. nu produce niciun efect în procesul penal, persoana vătămată neavând un drept de
b. cererea se soluționează printr-o sentință, fie că este admisă, fie că este respinsă;
opțiune în legătură cu obligația organelor judiciare de a stabili adevărul;
c. dacă cererea este admisă, cauza se trimite unei alte instanțe de același grad din
c. conduce în toate cazurile la participarea acesteia în calitate de martor în procesul
circumscripția curții de apel care va proceda în toate cazurile la refacerea tuturor actelor
penal, în cazul infracțiunilor pentru care acțiunea penală se pune în mișcare din oficiu.
îndeplinite anterior de instanța de la care s-a strămutat cauza.
Participanții în procesul penal 157 158 Drept procesual penal. Partea generală
40. în timp ce se afla în vacanța de vară pe litoralul românesc, X, cetățean 45. Au dreptul de a consulta dosarul de urmărire penală:
chinez, a intrat într-o altercație cu un alt turist care i-a aplicat o lovitură cu pumnul a. numai avocații părților sau ai subiecților procesuali principali;
în zona feței, cauzându-i vătămări corporale ce au necesitat pentru vindecare un b. martorii, cu privire la propriile declarații pe care le-au dat în cauză;
număr de 2 zile de îngrijiri medicale, fapt pentru care X a depus plângere penală, c. inculpatul, necondiționat, după mai mult de 10 zile de la dobândirea calității de
în cursul procesului penal X are următoarele drepturi: inculpat.
a. de a consulta dosarul penal oricând, la cererea sa expresă;
b. de a fi ascultat; 46. Asistența juridică este obligatorie în următoarele cazuri:
c. de a i se comunica traducerea în limba natală a oricărei soluții de netrimitere în a. suspectul a fost minor la data comiterii infracțiunii, dar a devenit major în cursul
judecată. urmăririi penale;
b. suspectul este cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de furt, fiind arestat preventiv
41. X a fost prins în flagrant în timp ce încerca să fugă cu bunurile sustrase într-o altă cauză în care este acuzat de comiterea infracțiunii de tâlhărie calificată;
dintr-un magazin de bijuterii. înainte de prinderea în flagrant, X s-a întâlnit cu Y, c. partea responsabilă civilmente este o persoană cu capacitate de exercițiu restrânsă.
vecin de-al său, care nu avea nicio legătură cu fapta comisă de X, dar care a fost
depistat împreună cu acesta de organele de poliție. în stadiul inițial al anchetei X a 47. Asistența juridică este obligatorie în următoarele cazuri:
dobândit calitatea de suspect, iar Y pe cea de martor, astfel că cei doi au urmă a. în cursul urmăririi penale, în cauzele în care legea prevede pentru infracțiunea
toarele drepturi în procesul penal: săvârșită pedeapsa detențiunii pe viață sau pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani;
a. Y are dreptul de a fi asistat de un avocat ales; b. în cursul procedurii în cameră preliminară, în cauzele în care legea prevede pentru
b. X are dreptul de a nu da nicio declarație în procesul penal; infracțiunea săvârșită pedeapsa detențiunii pe viață sau pedeapsa închisorii mai mare de
c. atât X, cât și Y, au dreptul de a consulta dosarul penal. 5 ani;
c. în cursul judecății, în cauzele în care legea prevede pentru infracțiunea săvârșită
42. în calitate de administrator al unei societăți comerciale, A a încheiat un pedeapsa detențiunii pe viață sau pedeapsa închisorii de 5 ani sau mai mare.
contract comercial cu X care l-a indus în eroare pe A la momentul încheierii con
tractului prin prezentarea ca adevărată a unei situații mincinoase, cu scopul de ă 48. Nu este obligatorie asistența juridică în următoarele cazuri:
obține un folos patrimonial injust, cauzând o pagubă în dauna societății comerciale. a. partea civilă este o persoană lipsită de capacitate de exercițiu;
Recuperarea prejudiciului în procesul penal se poate face prin: b. organul judiciar apreciază că din anumite motive partea responsabilă civilmente
a. constituirea lui A ca parte civilă în procesul penal; nu și-ar putea face singură apărarea;
b. constituirea societății comerciale ca parte civilă în procesul penal; c. inculpatul este cercetat sub control judiciar pe cauțiune într-o altă cauză.
c. constituirea lui A ca persoană vătămată în procesul penal.
49. Asistența juridică este obligatorie în următoarele cazuri:
43. A, în vârstă de 19 ani, i-a aplicat persoanei vătămate un pumn în zona feței a. cu ocazia audierii suspectului înainte de a se dispune măsura preventivă a reținerii;
determinând căderea și lovirea acesteia cu capul de bordură, acțiune urmată de b. cu ocazia audierii inculpatului înainte de a se dispune prelungirea măsurii pre
decesul persoanei vătămate. în urma expertizării psihiatrice a lui A s-a stabilit că ventive a controlului judiciar pe cauțiune;
acesta prezintă o boală psihică și că la momentul comiterii faptei avea discernă c. cu ocazia audierii persoanei vătămate într-o cauză penală, ce este cercetată într-o
mântul diminuat, dar nu abolit. Asistența juridică a lui A în procesul penal este: altă cauză penală în stare de arest la domiciliu.
a. facultativă în cursul urmăririi penale;
b. obligatorie în cursul urmăririi penale; 50. Nu poate avea calitatea de avocat al unei părți sau subiect procesual
c. obligatorie în cursul procedurii de cameră preliminară și al judecății. principal:
a. persoana care a luat la cunoștință despre fapte și împrejurări de fapt relevante în
44. Avocatul beneficiază de următoarele drepturi în procesul penal: cauză, anterior angajării ca avocat;
a. dreptul de a asista la efectuarea oricărui act de urmărire penală, cu excepția celor b. vărul primar al părții sau subiectului procesual principal;
excluse de lege, indiferent de partea sau subiectul procesual principal pe care îl asistă; c. vărul primar al procurorului.
b. să consulte dosarul de urmărire penală/mdiferent de stadiul procesual, drept ce nu
îi poate fi restricționat;
c. să consulte declarațiile părții sau subiectului procesual pe care îl asistă, indiferent
de stadiul procesual, drept ce nu îi poate fi restricționat.
160 Drept procesual penal. Partea generală
11. Audierea suspectului/inculpatului se face după următoarele reguli: 17. La cererea persoanei vătămate, aceasta va fî audiată numai de către o
a. este lăsat să declare tot ce știe cu privire la acuzație, după care i se pot pune persoană de același sex, cu excepția cazului când se apreciază că aceasta aduce
întrebări; atingere bunei desfășurări a procesului penal ori drepturilor și intereselor părților,
în cazul comiterii următoarelor infracțiuni:
b. poate să uzeze de dreptul la tăcere doar cu privire la toate acuzațiile;
a. proxenetism, faptă prevăzută de art. 213 alin. 1 C. pen.;
c. se poate consulta cu avocatul său doar după aducerea la cunoștință a acuzațiilor și
b. hărțuire, faptă prevăzută de art. 208 C. pen.;
înainte de audierea propriu-zisă. c. violarea vieții private, faptă prevăzută de art. 226 C. pen.
12. Au obligația de a da declarații în cursul procesului penal: 18. Y formulează plângere penală împotriva lui C pentru săvârșirea infrac
a. martorul, partea civilă; țiunii de șantaj, prevăzută de art. 207 alin. 1, 2 și 3 C. pen. în cursul procesului
b. inculpatul, partea responsabilă civilmente; penal, Y și C au următoarele drepturi și obligații:
c. persoana vătămată, expertul audiat în cauză. a. C are obligația de a se prezenta la toate chemările organelor judiciare și de a
supune adevărul;
13. Pot refuza să dea declarații în calitate de martori: b. Y și C au obligația de a comunica orice schimbare de adresă;
a. soția inculpatului, fosta soție a suspectului, nepotul de soră al suspectului; c. Y are dreptul de a fi ascultat, iar C dreptul la tăcere.
b. copiii fraților și surorilor inculpatului, bunica inculpatului, copilul inculpatului;
19. în cursul urmăririi penale, este obligatorie înregistrarea cu mijloace tehnice
c. fratele suspectului, sora inculpatului, fostul soț al inculpatei.
audio sau audiovideo, cu excepția situației când aceasta nu este posibilă, a urmă
toarelor audieri:
14. Nu poate refuza să dea declarație în calitate de martor;
a. cele ale suspectului sau inculpatului;
a. vărul primar al suspectului, copilul fratelui inculpatului; b. cele ale persoanei vătămate;
b. concubina suspectului, cu care acesta conviețuiește de mai mulți ani, copilul c. cele ale martorilor, dacă aceștia solicită expres acest lucru.
băiatului inculpatului;
c. fratele mamei inculpatului, cumnatul inculpatului. 20. A este cercetat în calitate de suspect pentru săvârșirea infracțiunii de vătă
mare corporală din culpă, prevăzută de art. 194 C. pen. privind producerea unui
15. în situația în care X, minor în vârstă de 10 ani, a perceput în mod direct accident de circulație soldat cu victime. în autoturism cu A se aflau fosta sa soție,
săvârșirea unei infracțiuni de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, acesta: fratele său, copilul fratelui său în vârstă de 13 ani și sora mamei sale. Toate persoa
a. nu poate fi audiat în cursul procesului penal în calitate de martor deoarece nu are nele au fost citate pentru a fi audiate în calitate de martori, situație în care:
discernământ; a. fosta soție, fratele și sora mamei lui A au dreptul de a nu da declarații;
b. poate fi audiat în calitate de martor, dar declarația sa nu poate servi în mod deter b. copilul fratelui este obligat să dea declarație, audierea urmând a avea loc în pre
zența tatălui său;
minant la pronunțarea unei soluții de condamnare, deoarece acesta nu poartă respon
c. fratele, copilul acestuia și fosta soție au dreptul de a nu da declarații.
sabilitatea propriei declarații, în condițiile în care nu poate fi tras la răspundere penală
pentru mărturie mincinoasă;
21. Declarația unui martor:
c. poate fi audiat în calitate de martor, însă este obligatoriu ca la audiere să participe a. poate fi folosită împotriva acestuia, dacă în cursul procesului penal dobândește
unul dintre părinți, tutorele sau persoana ori reprezentantul instituției căreia îi este încre ulterior calitatea de suspect sau inculpat;
dințat minorul spre creștere și educare. b. nu poate fi folosită în favoarea acestuia, dacă în cursul procesului penal dobân
16. în cursul urmăririi penale, numește obligatorie înregistrarea cu mijloace dește ulterior calitatea de suspect sau inculpat;
c. poate fi folosită împotriva celorlalți participanți la comiterea infracțiunii, dacă în
tehnice audio sau audiovideo a următoarelor audieri: cursul procesului penal dobândește ulterior calitatea de suspect sau inculpat.
a. cele ale suspectului sau inculpatului;
b. cele ale persoanei vătămate; 22. Nu este obligat să depună jurământ, înainte de audierea în calitate de martor:
c. cele ale martorilor. a. minorul în vârstă de 14 ani;
b. minorul care nu a împlinit vârsta de 14 ani;
c. minorul care nu a împlinit vârsta de 16 ani.
Probele, mijloacele de probă și procedeele probatprii 163 164 Drept procesual penal. Partea generală
23. Declarația martorului minor: 28. Judecătorul de drepturi și libertăți sesizat de procuror cu o cerere de auto
a. se înregistrează în mod obligatoriu prin mijloace tehnice video și audio; rizare a măsurilor de supraveghere tehnică:
b. nu poate fi folosită în mod determinant la pronunțarea unei hotărâri de renunțare a. dacă admite cererea trebuie să întocmească minuta și să emită mandatul de supra
la aplicarea pedepsei; veghere tehnică;
c. poate fi luată, la cerere, în prezența unui psiholog. b. dacă respinge cererea nu mai poate admite o cerere ulterioară formulată de pro
curor având același obiect;
24. Sunt metode speciale de cercetare: c. nu poate încuviința alte măsuri de supraveghere decât cele indicate de procuror în
a. obținerea datelor privind tranzacțiile financiare ale unei persoane, participarea cerere, cu toate că rezultă în mod cert necesitatea acestora pentru stabilirea adevărului.
autorizată la anumite activități, livrarea supravegheată;
29. Datele rezultate din măsurile de supraveghere tehnică:
b. utilizarea investigatorilor și a colaboratorilor sub acoperire ori cu identitate reală,
a. nu pot fi folosite în alte cauze penale, deoarece judecătorul de drepturi și libertăți
supravegherea audio, video sau prin fotografiere;
le-a autorizat ținând cont de probele din dosar și de cele expuse de procuror în cerere;
c. accesul la un sistem informatic, localizarea sau urmărirea prin mijloace tehnice. b. pot fi folosite și în alte cauze penale, indiferent care este natura infracțiunii ce face
obiectul cercetării în celelalte cauze;
25. Procedeul probator al confruntării: c. pot fi folosite în aceeași cauză penală și pentru probarea altor infracțiuni decât
a. constă în audierea persoanelor cu privire la faptele și împrejurările în privința cele pentru care s-au autorizat măsurile, cu condiția să privească infracțiunile prevăzute
cărora declarațiile date anterior se contrazic, activitate ce este obligatorie în procesul expres de lege.
penal;
b. se finalizează cu întocmirea unei declarații pentru fiecare persoană audiată în care 30. D este cercetat intr-o cauză penală pentru săvârșirea în formă continuată a
sunt consemnate lămuririle făcute suplimentar; infracțiunii de tâlhărie calificată, activitatea infracțională debutând pe data de
c. permite persoanelor audiate, cu acordul organului judiciar, să își pună întrebări 01.01.2018 și continuând timp de 1 an. în cauză, durata totală a măsurilor de supra
reciproc. veghere tehnică:
a. poate fi de maxim 6 luni, cu privire la persoana lui D și infracțiunea de care este
26. X este cercetat penal pentru săvârșirea în concurs a trei infracțiuni, acuzat, în toate cazurile;
respectiv furt, faptă prevăzută de art. 228 alin. 1 C. pen. și pedepsită cu închisoarea b. poate fi de 6 luni, cu privire la persoana lui D și fiecare dintre faptele materiale ce
intră în conținutul constitutiv al infracțiunii de tâlhărie calificată;
de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă, amenințare, faptă prevăzută de art. 206 C. pen.
c. poate depăși 6 luni cu privire la persoana lui D și infracțiunea de care este acuzat.
și pedepsită cu închisoarea de la 3 luni la 1 an sau cu amendă și șantaj, faptă
prevăzută de art. 207 alin. 1 C. pen. și pedepsită cu închisoarea de la 1 la 5 ani.
31. Procurorul poate dispune în toate cazurile, în cursul urmăririi penale, în
Autorizarea măsurilor de supraveghere tehnică: lipsa unui mandat eliberat de judecătorul de drepturi și libertăți:
a. nu este legală dacă este dispusă în cursul urmăririi penale de către judecătorul de a. obținerea datelor privind existența conturilor bancare ale unei persoane;
drepturi și libertăți cu privire la infracțiunile de furt și șantaj; b. obținerea datelor privind tranzacțiile financiare ale unei persoane efectuate
b. este legală dacă este dispusă în caz de urgență de către procuror cu privire la printr-un cont bancar;
infracțiunea de furt; c. obținerea datelor privind conținutul conturilor bancare ale unei persoane.
c. este legală dacă este dispusă în cursul urmăririi penale de către judecătorul de
drepturi și libertăți cu privire la infracțiunea de șantaj, iar probele obținute sunt folosite și 32. într-un dosar penal, procurorul a obținut autorizarea de către judecătorul
pentru probarea infracțiunii de amenințare. de drepturi și libertăți a mai multor percheziții domiciliare, valabilă pe o perioadă
de 15 zile. Punerea în aplicare a mandatelor percheziție poate fi făcută în mod legal:
27. Interceptarea comunicațiilor efectuate de persoana vătămată: a. după realizarea flagrantului la ora 18.00 și întocmirea tuturor actelor procedurale
a. nu poate fi făcută în procesul penal decât dacă există acordul prealabil al acesteia; în legătură cu acesta, chiar dacă pătrunderea efectivă în locuințe are loc la ora 22.00;
b. poate fi făcută în aceleași condiții ca și pentru suspect, inculpat sau martor; b. la ora 01.00, dacă vizează un club de noapte deschis publicului și începând cu ora
c. poate fi făcută indiferent de natura infracțiunii ce face obiectul cercetării ori de 06.00 pentru celelalte locații;
c. doar dacă la adresele percheziționate se află cel puțin o persoană, în caz contrar
câte ori se impune pentru stabilirea adevărului.
activitatea procedurală neputând fi desfășurată.
Probele, mijloacele de probă și procedeele probatorii 165 166 Drept procesual penal. Partea generală
33. Cu ocazia efectuării unei percheziții domiciliare într-un cauză penală având 40. Cercetarea la fața locului:
ca obiect cercetarea infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art. 244 C. pen., a. poate fi dispusă și de către lucrătorii de poliție judiciară;
organele de urmărire penală sunt obligate să ridice: b. se dispune ori de câte ori există suspiciuni cu privire la decesul unei persoane;
a. cuțitele găsite în zona bucătăriei; c. constituie un mijloc de probă.
b. obiectele în privința cărora există suspiciunea că pot avea o legătură cu săvârșirea
unei infracțiuni de hărțuire, prevăzută de art. 208 C. pen.; 41. Sunt mijloace materiale de probă:
c. înscrisurile ce au stat la baza inducerii în eroare a persoanei vătămate. a. toporul ce a fost folosit la comiterea omorului;
b. procesele-verbale întocmite de organele de constatare;
34. în sensul legii procesual penale, prin „domiciliu” se înțelege: c. înscrisurile ce poartă urme de sânge, în cazul comiterii unei infracțiuni de violență.
a. locuința ce este folosită de o persoană fizică sau juridică;
42. în situația în care o parte din activitatea infracțională cercetată într-o cauză
b. terenul aflat în extravilanul localității, tară semne de delimitare, ce este folosit de
o persoană juridică; penală se desfășoară într-o altă localitate, pentru probarea activității infracționale,
c. un garaj aflat pe domeniul public, alături de alte garaje, ce este folosit de o per procurorul poate:
soană fizică. a. solicita prin comisie rogatorie ca organele de cercetare penală în a căror circum
scripție se află localitatea respectivă să obțină mandate de percheziție domiciliară și să le
35. Percheziția unui vehicul în sensul legii procesual penale presupune exa pună în executare;
minarea: b. delega procurori din cadrul parchetului corespunzător în grad, în a cărui circum
a. unui autovehicul pentru a determina eventualele defecțiuni care au condus la scripție se află localitatea respectivă, să procedeze la audierea inculpaților și să dispună
producerea unui accident de circulație; reținerea acestora;
b. bunurilor ce se află într-o căruță; c. delega organele de cercetare penală în a căror circumscripție se află localitatea
c. rezervorului unui autoturism nefolosit, abandonat pe domeniul public. respectivă să procedeze la audierea unor martori și să ridice bunuri și înscrisuri.
39. în cadrul procesului penal, examinarea fizică a unei persoane se poate face:
a. doar cu consimțământul acesteia, în toate cazurile;
b. și fără consimțământul acesteia, situație în care este necesar să fie încuviințată de
judecătorul de drepturi și libertăți;
c. doar cu consimțământul acesteia în cazul infracțiunilor la regimul circulației.
168 Drept procesual penal. Partea generală
22. Se poate dispune controlul judiciar pe cauțiune: 29. Nu poate fi dispusă măsura arestului la domiciliu față de un inculpat cu
a. în cazul comiterii unei infracțiuni pedepsite cu pedeapsa închisorii de cel mult privire la care există suspiciunea rezonabilă că a săvârșit următoarele fapte penale:
3 ani, atunci când inculpatul exercită presiuni asupra persoanei vătămate; a. de distrugere a autoturismului fratelui;
b. în cazul comiterii unei infracțiuni de ultraj; b. de ucidere din culpă a nepotului de soră;
c. în cazul comiterii unei infracțiuni de violare de domiciliu. c. de omucidere a concubinei, cu care conviețuia de 10 ani.
23. Este necesară audiereâ suspectului/inculpatului de către organele de urmă 30. Legea prevede aceleași condiții și cazuri de dispunere pentru următoarele
rire penală atunci când se dorește: măsuri preventive:
a. luarea măsurii preventive a controlului judiciar; a. controlul judiciar și reținerea;
b. prelungirea măsurii preventive a controlului judiciar pe cauțiune; b. controlul judiciar pe cauțiune și arestul la domiciliu;
c. prelungirea măsurii arestării preventive. c. arestul la domiciliu și controlul judiciar.
24. în calea de atac împotriva ordonanței prin care procurorul a dispus luarea 31. în cursul urmăririi penale, propunerea de arestare preventivă se soluțio
nează:
măsurii controlului judiciar pe cauțiune, organul judiciar competent se pronunță:
a. în baza materialului de urmărire penală și a probelor administrate în fața judecă
a. prin sentință;
torului de drepturi și libertăți;
b. prin încheiere, ce poate fi atacată cu contestație;
b. de către judecătorul de cameră preliminară de la instanța competentă potrivit legii
c. prin încheiere, ce este definitivă.
să soluționeze cauza în primă instanță;
c. în camera de consiliu, cu prezența obligatorie a procurorului.
25. Pentru luarea măsurii controlului judiciar legea prevede următoarele
condiții/cazuri: 32. Nu este legală măsura arestării preventive dispusă:
a. inculpatul încearcă să influențeze un alt participant la comiterea infracțiunii; a. față de persoana vătămată, inculpată în aceeași cauză pentru săvârșirea infracțiunii
b. există probe din care rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârșit o de favorizarea făptuitorului, faptă prevăzută de art. 269 C. pen.;
infracțiune, iar controlul judiciar este necesar în scopul bunei desfășurări a procesului b. față de un expert, inculpat în aceeași cauză pentru săvârșirea infracțiunii de măr
penal; turie mincinoasă, faptă prevăzută de art. 273 alin. 1 C. pen.;
c. inculpatul încearcă să influențeze un martor sau un expert. c. față de un suspect cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de omor, faptă prevăzută
de art. 188 C. pen.
26. Plângerea împotriva ordonanței prin care s-a dispus luarea măsurii contro
lului judiciar în cursul urmăririi penale se soluționează: 33. Pe perioada arestului la domiciliu:
a. în mod obligatoriu în termen de 5 zile de la înregistrare; a. inculpatul nu poate părăsi domiciliul, la fel cum persoana arestată preventiv nu
b. în camera de consiliu, cu prezența obligatorie a inculpatului; poate părăsi centrul de reținere;
c. cu citarea inculpatului, lipsa acestuia nefiind însă de natură să împiedice soluțio b. inculpatul poate părăsi domiciliul, doar cu permisiunea procurorului;
narea căii de atac. c. inculpatul poate părăsi domiciliul în cazuri urgente și pentru motive întemeiate,
fără permisiunea organelor judiciare.
27. Față de X a fost pusă în mișcare acțiunea penală pentru că i-a aplicat o
lovitură cu pumnul copilului său minor, în urma căruia acesta a suferit leziuni trau 34. Constituie cazuri de aplicare a măsurii controlului judiciar pe cauțiune:
matice pentru care necesită 5 zile de îngrijiri medicale. Față de X ar putea fi dispuse a. inculpatul încearcă o înțelegere frauduloasă cu persoana vătămată;
următoarele măsuri preventive: b. există suspiciunea rezonabilă că după punerea în mișcare a acțiunii penale față de
a. reținerea; inculpat, acesta a comis o nouă infracțiune, indiferent de forma de vinovăție;
b. arestarea preventivă; c. este necesară înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică, iar infrac
c. arestul la domiciliu. țiunea de care inculpatul este acuzat este una dintre cele prevăzute expres de lege.
28. Controlul judiciar poate fi prelungit în cursul urmăririi penale: 35. Este legală soluția judecătorului de drepturi și libertăți sesizat cu o pro
a. de către procuror, în toate cazurile; punere de luare a măsurii arestului la domiciliu:
a. de a admite propunerea formulată față de un suspect în vârstă de 16 ani;
b. de către judecătorul de drepturi și libertăți, în toate cazurile;
b. de a respinge propunerea și a dispune luarea controlului judiciar;
c. și de către judecătorul de drepturi și libertăți.
174 Drept procesual penal. Partea generală
Măsurile preventive și alte măsuri procesuale 173
43. în situația în care măsura arestării preventive dispuse în cursul urmăririi
c. de a admite propunerea formulată față de un inculpat în vârstă de 14 ani, cu
penale expiră pe data de 28.02.2019, procurorul este obligat să sesizează judecă
privire la care s-a stabilit că la momentul comiterii infracțiunii avea discernământ.
torul de drepturi și libertăți în vederea prelungirii măsurii arestării preventive:
a. până la expirarea măsurii;
36. Arestul la domiciliu poate fi dispus:
a. chiar dacă inculpatul nu a fost anterior reținut în cauză; b. cel târziu pe data de 22.02.2019, sub sancțiunea decăderii din dreptul de a cere
b. și în lipsă; prelungirea;
c. doar dacă celelalte persoane care locuiesc cu inculpatul își exprimă consimță c. cu cel puțin 5 zile înainte de expirarea duratei măsurii arestării preventive.
mântul ca acesta să execute măsura în locuința comună.
44. Măsurile asigurătorii în procesul penal pot fi dispuse de către:
37. Măsura arestului la domiciliu încetează de drept atunci când: a. organele de urmărire penală;
a. prima instanță dispune condamnarea la pedeapsa amenzii, chiar dacă hotărârea nu b. procuror sau judecătorul de drepturi și libertăți, în cursul urmăririi penale;
este definitivă; c. judecătorul de cameră preliminară.
b. în apel durata măsurii atinge durata pedepsei pronunțate în hotărârea de
condamnare; 45. Măsurile asigurătorii în vederea confiscării speciale sau a celei extinse se
c. procurorul dispune soluția de renunțare la urmărirea penală. pot lua asupra bunurilor:
a. suspectului sau inculpatului, în toate cazurile;
38. Măsura controlului judiciar pe cauțiune încetează de drept atunci când: b. persoanei vătămate, în condițiile legii;
a. rămâne definitivă hotărârea de condamnare a inculpatului la pedeapsa amenzii; c. altor persoane, în condițiile legii.
b. prima instanță dispune condamnarea cu suspendarea executării pedepsei sub
supraveghere; 46. Măsurile asigurătorii în vederea reparării pagubei produse prin infracțiune
c. prima instanță dispune o măsură educativă neprivativă de libertate. și pentru garantarea executării cheltuielilor judiciare se pot lua asupra bunurilor:
a. suspectului sau inculpatului, exclusiv;
39. Durata totală a măsurii arestului la domiciliu în cursul urmăririi penale b. persoanei responsabile civilmente;
este de: c. altor persoane, în condițiile legii.
a. 180 de zile, în care intră și perioada reținerii;
b. 180 de zile, în care nu intră și perioada în care inculpatul a fost arestat preventiv; 47. Măsurile asigurătorii în vederea garantării executării pedepsei amenzii se
c. 180 de zile, în care nu intră și perioada în care inculpatul a fost pus sub control pot lua asupra bunurilor:
judiciar. a. suspectului sau inculpatului, exclusiv;
b. persoanei responsabile civilmente;
40. Durata maximă a controlului judiciar pe cauțiune este de: c. altor persoane, în condițiile legii.
a. 5 ani, în cursul judecății în primă instanță, în care se include perioada măsurii din
timpul urmăririi penale; 48. Luarea măsurilor asigurătorii este obligatorie atunci când:
b. 1 an, în cursul urmăririi penale, dacă pedeapsa prevăzută de lege pentru infrac a. persoana vătămată este o persoană cu capacitate de exercițiu restrânsă;
țiunea săvârșită este amenda sau închisoarea de cel mult 5 ani; b. legea prevede în mod expres;
c. 2 ani, în cursul urmăririi penale, dacă pedeapsa prevăzută de lege pentru infrac c. partea civilă solicită acest lucru.
țiunea săvârșită este închisoarea mai mare de 5 ani sau detențiunea pe viață.
49. Pot face obiectul sechestrului asigurător bunurile care aparțin:
41. în cursul judecății în primă instanță, durata maximă a arestării preventive:
a. suspectului - societate comercială;
a. include durata arestării preventive din cursul urmăririi penale; b. inculpatului - inspectorat școlar județean;
b. include durata arestării preventive din cursul procedurii de cameră preliminară; c. suspectului - agenție din subordinea guvernului.
c. nu poate fi în niciun caz mai mare de 3 ani.
50. Cu ocazia aplicării sechestrului asigurător, organele desemnate cu execu
42. în procedura de confirmare a măsurii arestării preventive dispuse în lipsa
tarea măsurii sunt obligate să ridice următoarele bunuri:
inculpatului, judecătorul de drepturi și libertăți: a. bunurile care se alterează ușor;
a. poate dispune revocarea măsurii sau înlocuirea cu o altă măsură preventivă; b. autoturismele, deoarece acestea se depreciază rapid;
b. decide după audierea inculpatului, în prezența avocatului;
c. bijuteriile din aur.
c. poate administra probe pentru lămurirea situației de fapt.
Măsurile preventive și alte măsuri procesuale 175
7. Următoarele acte sunt considerate ca făcute în termen, dacă au fost depuse 14. Nulitatea absolută:
înăuntrul termenului prevăzut de lege, la: a. se acoperă dacă privește lipsa asistenței juridice obligatorii a suspectului în cursul
a. administrația locului de deținere; urmăririi penale, dacă nu a fost invocată până la închiderea procedurii de cameră preli
b. unitatea militară; minară;
c. oficiul poștal, prin scrisoare simplă. b. nu se acoperă în nicio situație, spre deosebire de nulitatea relativă;
c. se acoperă dacă privește lipsa inculpatului în cursul urmăririi penale, atunci când
8. Următoarele acte nu sunt considerate ca făcute în termen: prezența acestuia este obligatorie potrivit legii, dacă nu a fost invocată până la închiderea
a. actul trimis din necunoaștere, dar înăuntrul termenului prevăzut de lege, altui procedurii de cameră preliminară.
organ judiciar care nu are competență și care ajunge la organul judiciar competent după
expirarea termenului fixat; 15. Nulitatea relativă:
b. declararea căii de atac de către procuror, care a ajuns la instanță cu depășirea a. se acoperă dacă persoana interesată nu a invocat-o în termenul prevăzut de lege;
termenului, dar care a fost trecut în registrul de ieșire al parchetului înăuntrul termenului b. trebuie invocată obligatoriu până la terminarea urmăririi penale, dacă încălcarea a
prevăzut de lege; intervenit în această etapă procesuală;
c. actul trimis cu intenție, dar înăuntrul termenului prevăzut de lege, altui organ c. poate fi invocată de martor, dacă justifică un interes procesual propriu în res
judiciar care nu are competență și care ajunge la organul judiciar competent după expi pectarea dispoziției legale încălcate.
rarea termenului fixat.
16. Poate atrage aplicarea unei amenzi judiciare:
9. Plata cheltuielilor avansate de stat sunt suportate de inculpat în cazul în care a. neîndeplinirea de către suspect a obligației de a încunoștința organele judiciare, în
față de acesta s-a dispus: termen de cel mult 3 zile, despre schimbarea locuinței pe parcursul procesului penal;
a. renunțarea la urmărirea penală; b. neîndeplinirea de către martor a obligației de a încunoștința organele judiciare, în
b. condamnarea sau achitarea; termen de cel mult 5 zile, despre schimbarea locuinței pe parcursul procesului penal;
c. amânarea aplicării pedepsei sau renunțarea la aplicarea pedepsei. c. lipsa nejustifîcată a suspectului sau inculpatului.
25. Este legală și obligatorie soluția judecătorului de cameră preliminară de a 30. Redeschiderea urmăririi penale:
respinge ordonanța de renunțare la urmărirea penală atunci când aceasta privește: a. trebuie supusă confirmării în termen de cel mult 3 zile, sub sancțiunea nulității
absolute;
a. infracțiunea de ucidere din culpă, faptă prevăzută de art. 192 alin. 1 C. pen.;
b. este supusă confirmării judecătorului de drepturi și libertăți, în cazurile prevăzute
b. infracțiunea de determinare sau înlesnire a sinuciderii, în forma atenuată, respectiv
de lege;
atunci când a avut loc o încercare de sinucidere, faptă prevăzută de art. 191 alin. 4 C. pen.; c. prevede o procedură de confirmare în cadrul căreia pot fi administrate probele pe
c. infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, faptă prevăzută de care judecătorul le consideră utile, concludente și pertinente.
art. 195 C. pen.
31. Reluarea urmăririi penale în caz de restituire a cauzei la parchet se dispune
26. în cursul urmăririi penale se poate dispune trimiterea cauzei la un alt de către:
parchet atunci când: a. conducătorul parchetului sau procurorul ierarhic superior prevăzut de lege, atunci
a. parchetul sesizat nu este competent material să efectueze sau să supravegheze când restituirea a fost determinată de neregularitatea rechizitoriului, iar acesta constată că
urmărirea penală; pentru remedierea neregularității este necesară efectuarea unor acte de urmărire penală;
b. judecătorul de cameră preliminară;
b. există suspiciunea rezonabilă că activitatea de urmărire penală este afectată din
c. procurorul care a instrumentat cauza, atunci când restituirea a fost determinată de
pricina împrejurărilor cauzei ori există pericolul de tulburare a ordinii publice; excluderea tuturor probelor.
c. parchetul sesizat nu este competent personal să efectueze sau să supravegheze
urmărirea penală. 32. Plângerea împotriva actelor și măsurilor de urmărire penală:
a. suspendă aducerea la îndeplinire a măsurii sau actului atacat;
27. Procurorul dispune încetarea procesului penal atunci când: b. trebuie soluționată în termen de cel mult 20 de zile de la înregistrare;
a. persoana juridică inculpată a fost radiată; c. se poate face de către orice persoană, precum un martor, atunci când prezintă un
b. există o cauză de nepedepsire prevăzută de lege, precum denunțarea faptei de dare interes.
de mită înainte ca organele de urmărire penală să fi aflat pe altă cale de comiterea
33. Un act nelegal efectuat de organele de cercetare penală în cursul urmăririi
acesteia;
penale:
c. în nicio situație.
a. poate fi anulat în procedura camerei preliminare;
b. poate fi atac cu plângere în termen de cel mult 20 de zile de la data efectuării
28. Reluarea urmăririi penale se dispune: actului;
a. în situația în care judecătorul de drepturi și libertăți a dispus restituirea cauzei la c. poate fi infirmat de procurorul care supraveghează urmărirea penală.
parchet;
b. în caz de redeschidere a urmării penale atunci când suspectul sau inculpatul nu 34. Sunt admisibile plângerile formulate împotriva ordonanțelor prin care se
și-a îndeplinit cu rea-credință obligațiile stabilite prin ordonanța de renunțare la urmărirea dispune:
penală; a. clasarea cauzei penale, întrucât a intervenit împăcarea părților;
c. în cazul în care a procurorul a revocat ordonanța de clasare întrucât a decis să dea b. renunțarea la urmărirea penală;
c. disjungerea cauzelor.
o altă apreciere probelor administrate, conform noii jurisprudențe apărute în materie.
35. Termenul de 20 de zile în care procurorul are obligația de a soluționa
29. Redeschiderea urmăririi penale este supusă confirmării judecătorului de plângerea împotriva actelor și măsurilor de urmărire penală:
camera preliminară: a. curge de la data înregistrării plângerii la unitatea de parchet;
a. în situația infirmării soluției procurorului de către procurorul ierarhic superior, ca b. curge de la data primirii plângerii de către procuror;
urmare a plângerii formulate de persoana interesată, chiar dacă soluția nu a fost încă c. este un termen de recomandare.
comunicată;
b. în situația infirmării soluției procurorului de către procurorul ierarhic superior, din 36. împotriva ordonanței prin care se respinge plângerea împotriva soluției de
oficiu, în toate cazurile; clasare, se poate formula plângere:
c. în situația în care procurorul revocă ordonanța de clasare întrucât au apărut fapte a. la procurorul ierarhic superior celui care a soluționat plângerea;
b. la judecătorul de cameră preliminară;
sau împrejurări noi.
c. la judecătorul de drepturi și libertăți.
Urmărirea penală 185
37. Plângerea împotriva ordonanței prin care s-a respins plângerea împotriva CAPITOLUL II
soluției de clasare poate fi făcută:
a. oricând dacă plângerea împotriva soluției de clasare nu este soluționată niciodată; CAMERA PRELIMINARĂ
b. în termen de 20 de zile de la soluționarea plângerii împotriva soluției de clasare;
c. oricând după împlinirea termenului de 20 de zile în care plângerea împotriva
soluției de clasare trebuia soluționată, dar nu mai târziu de 20 de zile de la data comu 1. Judecătorul de cameră preliminară sesizat cu rechizitoriu dispune restituirea
nicării modului de rezolvare. cauzei la parchet atunci când:
a. constată neregularitatea actului de sesizare și dispune regularizarea acestuia, iar
38. Judecătorul de cameră preliminară soluționează plângerea privind soluțiile procurorul răspunde în termenul de 5 zile și declară că menține dispoziția de trimitere în
de clasare: judecată, cu toate că nu a înlăturat neregularitățile actului de sesizare, dar stabilirea
a. în ședință publică, cu participarea procurorului și cu citarea petentului și a inti- obiectului sau limitelor judecății este posibilă;
maților; b. au fost excluse probele esențiale administrate în cursul urmăririi penale;
b. în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și a probelor noi admi c. constată neregularitatea actului de sesizare și dispune regularizarea acestuia, iar
nistrate în ședința de judecată; procurorul nu răspunde în termenul de 5 zile dacă menține dispoziția de trimitere în
c. prin încheiere, ce în anumite cazuri este definitivă. judecată ori solicită restituirea.
fața instanței sesizate cu rechizitoriu, fie că privesc cazuri de nulitate relativă, fie de CAPITOLUL III
nulitate absolută;
b. nu pot fi invocate sau ridicate din oficiu și alte cereri sau excepții decât cele JUDECATA
invocate sau ridicate din oficiu în fața judecătorului de cameră preliminară în procedura
desfășurată în fața instanței sesizate cu rechizitoriu, fie că privesc cazuri de nulitate 1. Instanța poate soluționa cauza numai pe baza probelor administrate în faza
relativă; de urmărire penală, dacă inculpatul solicită aceasta și recunoaște în totalitate
c. invocate sau ridicate din oficiu și alte cereri sau excepții decât cele invocate sau faptele reținute în sarcina sa și dacă instanța apreciază că probele sunt suficiente
ridicate din oficiu în fața judecătorului de cameră preliminară în procedura desfășurată în
pentru aflarea adevărului și justa soluționare a cauzei, în cazul infracțiunii de:
fața instanței sesizate cu rechizitoriu, doar dacă privesc cazuri de nulitate absolută.
a. omor, prevăzută de art. 188 C. pen. și sancționată cu închisoarea de la 10 la 20 de
ani și interzicerea unor drepturi;
b. trădare prin ajutarea inamicului, prevăzută de art. 396 C. pen. și sancționată cu
detențiune pe viață sau cu închisoare de la 15 la 25 de ani și interzicerea exercitării unor
drepturi;
c. omor calificat, prevăzută de art. 189 C. pen. și sancționată cu închisoarea de la
15 la 25 de ani și interzicerea unor drepturi.
3. Infracțiunile de audientă:
a. presupun obligatoriu comiterea unor fapte prevăzute de legea penală împotriva
instanței de judecată sau a procurorului de ședință;
b. după constatare sunt trimise pentru efectuarea urmăririi penale către unitatea de
parchet competentă, fără a se putea lua nicio altă măsură procesuală;
c. pot fi comise și de către sau împotriva persoanelor care asistă la desfășurarea
ședinței de judecată, dar care nu au nicio calitate în cauza penală.
4. Cauzele urgente:
a. se soluționează cu precădere, termenele de judecată fiind, de regulă, de 7 zile,
putând fi însă și mai scurte;
b. sunt cele în care suspecții sunt arestați preventiv;
c. sunt cele în care inculpații sunt arestați la domiciliu.
6. în cursul judecății, procurorul: 12. Audierea inculpaților în cursul judecății se face după următoarele reguli
a. poate extinde cercetările pentru alte fapte, atunci când din probele administrate procedurale:
rezultă că se impune o astfel de măsură; a. când inculpatul nu își mai amintește anumite fapte sau împrejurări, președintele
b. nu poate pune concluzii de achitare; poate da citire, în întregime sau în parte, declarațiilor anterioare;
c. poate solicita constatarea de către președintele completului de judecată a infrac b. când există contraziceri între declarațiile făcute de inculpat în instanță și cele date
țiunii de favorizarea făptuitorului comisă de persoana vătămată audiată în cursul ședinței anterior în cursul urmăririi penale, instanța dă prioritate declarațiilor făcute în fața sa, în
și care își schimbă declarațiile date în faza de urmărire penală și poate declara oral înce condiții de contradictorialitate, oralitate, nemijlocire;
perea urmăririi penale, punerea în mișcare a acțiunii penale și reținerea acesteia. c. când inculpatul refuză să dea declarații, instanța dispune citirea declarațiilor pe
care le-a dat anterior.
7. Instanța de judecată sesizată cu rechizitoriu:
13. în cursul judecății, președintele dă în mod obligatoriu citire declarațiilor
a. soluționează cauza numai cu privire la persoanele în legătură cu care a fost
sesizată; martorului date în cursul urmăririi penale, atunci când:
b. poate extinde cercetările și cu privire la alte fapte sau persoane raportat la probele a. martorul nu își mai amintește anumite fapte sau împrejurări;
administrate în cauză; b. audierea martorului nu mai este posibilă;
c. soluționează cauza numai cu privire la faptele cu care a fost sesizată. c. există contraziceri între declarațiile făcute în instanță și cele date în cursul
urmăririi penale.
8. în cursul judecății desfășurată cu efectuarea cercetării judecătorești:
14. în cauzele în care instanța efectuează cercetare judecătorească, probatoriul
a. probele administrate în cursul urmăririi penale se readministrează, chiar dacă nu
sunt contestate de către părți sau de către persoana vătămată; se administrează:
b. probele administrate în cursul urmăririi penale sunt readministrate doar dacă sunt a. de regulă în ordinea prevăzută de dispozițiile procesual penale;
contestate de părți sau de persoana vătămată; b. în toate cazurile conform ordinii stabilite de instanța de judecată;
c. pot fi administrate probe care nu au fost administrate în cursul urmăririi penale. c. în ordinea convenită de părți, cu încuviințarea instanței de judecată.
9. Audierea persoanei vătămate, a părții civile și a părții responsabile civil- 15. Cu privire la probele încuviințate în cursul judecății:
mente în cursul judecății se face după următoarele reguli procedurale: a. procurorul, părțile sau persoana vătămată pot renunța la cele propuse, urmând ca
a. acestea sunt lăsate să declare tot ce știu despre fapta care face obiectul cauzei sau instanța să aprecieze dacă proba va mai fi administrată sau nu;
despre alte fapte comise de inculpat; b. procurorul, părțile sau persoana vătămată pot renunța la cele propuse, instanța
b. acestea simt obligate să răspundă la orice întrebare ce le este adresată, cu excepția fiind obligată să ia act de manifestarea lor de voință și astfel să nu mai procedeze la
celor respinse de instanță; administrarea lor;
c. procurorul, inculpatul, avocatul inculpatului, persoana vătămată, partea civilă și c. dacă administrarea lor nu mai este posibilă, dar acestea au fost administrate în faza
partea responsabilă civilmente le pot adresa întrebări, prin intermediul președintelui com de urmărire penală, acestea sunt puse în discuția părților, a persoanei vătămate și a procu
pletului de judecată. rorului și se ține seama de ele la judecarea cauzei.
22. Constituie reguli procedurale în materia deliberării: 29. Desfășurarea judecății conform procedurii simplificate a recunoașterii
a. când nu se poate întruni unanimitatea, judecarea cauzei se reia în complet de învinuirii constituie circumstanță atenuantă pentru inculpat care va beneficia de:
divergență; a. înlocuirea pedepsei detențiunii pe viață prevăzută de lege cu pedeapsa închisorii
b. când unanimitatea nu poate fi întrunită, hotărârea se ia cu majoritate; de la 101a 20 de ani;
c. când din deliberare rezultă mai mult de două păreri, judecătorul care opinează b. reducerea limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei închisorii cu
pentru soluția cea mai blândă trebuie să se alăture cele mai apropiate de părerea sa. o treime;
c. reducerea limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei amenzii cu o
23. Legea prevede următoarele termene procedurale pentru deliberare și pro treime.
nunțarea sentinței:
a. acestea se fac obligatoriu în ziua în care au avut loc dezbaterile; 30. Inculpatul minor care a parcurs procedura simplificată a recunoașterii învi
b. acestea se pot face în cel mult 7 zile de la închiderea dezbaterilor; nuirii, va beneficia de:
c. în situații excepționale, pronunțarea poate fi amânată o singură dată, pentru cel a. reducerea cu o pătrime a limitelor prevăzute de lege pentru perioadele pe care se
mult 15 zile. dispun măsurile educative privative de libertate;
b. reducerea cu o treime a limitelor prevăzute de lege pentru perioadele pe care se
24. Pronunțarea hotărârii: dispun măsurile educative neprivative de libertate;
a. se face în camera de consiliu, de către președintele completului de judecată, asistat c. faptul că instanța va ține cont de acest aspect la alegerea măsurii educative, fie
de grefier; privative, fie neprivative.
194 Drept procesual penal. Partea specială
Judecata 193
b. instanța de apel poate lua măsura controlului judiciar față de inculpatul care a fost
31. Prima instanță dispune punerea în libertate de îndată a inculpatului arestat condamnat la pedeapsa închisorii cu suspendarea executării pedepsei sub supraveghere;
preventiv atunci când pronunță: c. prima instanță poate înlocui controlul judiciar cu arestul la domiciliu față de
a. o măsură educativă neprivativă de libertate; inculpatul care a fost condamnat la pedeapsa închisorii.
b. o pedeapsă cu amenda, care însoțește pedeapsa închisorii cel mult egală cu durata
reținerii, arestului la domiciliu și arestării preventive; 36. încetarea procesului penal se pronunță atunci când:
c. condamnarea la o pedeapsă cu închisoarea mai mare decât durata reținerii, ares a. se constată că inculpatul denunțase autorităților grupul infracțional organizat,
tului la domiciliu și arestării preventive. înainte ca acesta să fi fost descoperit și să se fi început săvârșirea vreuneia dintre infrac
țiunile care intră în scopul grupului;
32. Instanța de judecată se pronunță asupra acțiunii civile alăturate acțiunii b. persoana juridică inculpată a intrat în insolvență;
penale în sensul că dispune: c. a intervenit grațierea.
a. restabilirea situației anterioare comiterii infracțiunii, doar dacă există constituire
de parte civilă; 37. Cheltuielile judiciare sunt suportate de către:
b. lăsarea acesteia riesoluționate dacă persoana vătămată își retrage plângerea prea a. persoana vătămată atunci când se dispune încetarea procesului penal întrucât plân
labilă, în cazul infracțiunilor pentru care legea prevede că acțiunea penală se pune în gerea prealabilă a fost introdusă tardiv;
mișcare la plângere prealabilă; b. sunt suportate de inculpat când se dispune încetarea procesului penal întrucât
c. lăsarea acesteia nesoluționate dacă a intervenit prescripția răspunderii penale. persoana vătămată și-a retras plângerea prealabilă ori a intervenit împăcarea;
c. sunt suportate de inculpat când se dispune renunțarea la aplicarea pedepsei.
33. în cazul în care în cursul procesului, față de inculpat s-a luat măsura
preventivă a controlului judiciar pe cauțiune, instanța dispune prin sentință: 38. Instanța este obligată să se pronunțe prin hotărâre asupra:
a. în toate cazurile, în ordine, plata din cauțiune a despăgubirilor acordate pentru a. revocării măsurilor asigurătorii, în toate cazurile când dispune achitarea;
repararea pagubelor cauzate prin infracțiune, a cheltuielilor judiciare și a amenzii penale; b. reparării prejudiciului cauzat prin infracțiune, în toate cazurile când dispune
b. restituirea sumei depuse drept cauțiune, dacă nu s-a dispus plata din aceasta a condamnarea;
despăgubirilor acordate pentru repararea pagubelor cauzate prin infracțiune, a cheltu c. punerii de îndată în libertate a inculpatului arestat la domiciliu, în toate cazurile
ielilor judiciare sau a amenzii penale; când dispune condamnarea la pedeapsa închisorii, cu suspendarea sub supraveghere.
c. confiscarea sumei depuse drept cauțiune, dacă nu s-a dispus plata din aceasta a
despăgubirilor acordate pentru repararea pagubelor cauzate prin infracțiune, a cheltu 39. Pot declara apel:
ielilor judiciare sau a amenzii penale, iar pe parcursul procesului, măsura controlului a. martorul, expertul și interpretul în ceea ce privește amenzile judiciare aplicate
judiciar a fost înlocuită cu măsura arestului la domiciliu întrucât inculpatul a încălcat cu acestora prin încheierea prin care instanța a rămas în pronunțare pe fondul cauzei,
rea-credință obligațiile care îi reveneau. precum și cu privire la cheltuielile judiciare și indemnizațiile cuvenite stabilite prin
sentință;
34. Instanța este obligată să deducă din pedeapsa pronunțată: b. avocatul persoanei vătămate în ceea ce privește latura penală și latura civilă;
a. perioada în care inculpatul a fost plasat sub control judiciar, prin scăderea din c. soția inculpatului, în numele acestuia, cu privire la latura civilă.
durata pedepsei închisorii, indiferent de forma de executare, a numărului de zile cores
punzătoare sub control judiciar; 40. Termenul de declarare a apelului curge:
b. perioada în care inculpatul a fost reținut, prin înlăturarea în tot sau în parte a a. de la comunicarea sentinței motivate, dacă legea nu dispune altfel;
zilelor-amendă stabilite în aplicarea pedepsei amenzii penale; b. de la data la care persoanele fizice ori juridice ale căror drepturi legitime au fost
c. perioada în care inculpatul a fost arestat la domiciliu, prin scăderea din durata vătămate nemijlocit printr-o măsură sau printr-un act al instanței au aflat despre actul sau
pedepsei închisorii, indiferent de forma de executare, a numărului de zile corespunză măsura care au provocat vătămarea;
toare de arest la domiciliu executate și prin înlăturarea în tot sau în parte a zilelor-amendă c. de la data la care minuta a fost comunicată inculpatului, inclusiv pentru avocatul
stabilite în aplicarea pedepsei amenzii penale ce însoțește pedeapsa închisorii. acestuia.
35. După pronunțarea hotărârii și până la sesizarea instanței de apel: 41. Cererea de repunere în termenul de apel:
a. prima instanță poate lua măsura controlului judiciar cu privire la inculpatul față de a. nu produce efecte asupra caracterului definitiv al hotărârii până când instanța de
care s-a dispus amânarea aplicării pedepsei; apel nu admite cererea;
Judecata 195 196 Drept procesual penal. Partea specială
b. simpla ei formulare nu atrage în nicio situație suspendarea executării hotărârii 47. Instanța de apel dispune admiterea căii de atac, desființarea sentinței
atacate; primei instanțe și rejudecarea de către instanța a cărei hotărâre a fost desființată
c. trebuie să fie justificată de o cauză temeinică de împiedicare a formulării căii de atunci când:
atac în termen legal pentru a putea fi admisă. a. instanța nu s-a pronunțat asupra acțiunii civile, în sensul că a lăsat-o nesoluționată
pe motiv că fapta nu este prevăzută de legea penală;
42. Apelul: b. judecata în primă instanță s-a desfășurat în camera de consiliu, deși potrivit legii
ședința trebuia să fie publică;
a. se poate declara și oral;
c. judecarea cauzei la prima instanță a avut loc în lipsa inculpatului, care deși a fost
b. se motivează în scris, cu arătarea motivelor de fapt și de drept pe care se înte
legal citat, s-a aflat în imposibilitate de a se prezenta și de a înștiința instanța despre
meiază;
această imposibilitate, astfel că a contestat acest lucru pe calea apelului.
c. se depune la instanța care va soluționa calea de atac.
53. Competența de a soluționa calea de atac a apelului aparține: 60. Constituie caz de contestație în anulare:
a. tribunalului în a cărui circumscripție se află judecătoria care a pronunțat sentința a. când ședința de judecată în apel nu a fost publică, inculpatul fiind minor la data
atacată; sesizării instanței;
b. curții de apel în a cărei circumscripție se află tribunalul care a pronunțat sentința b. judecata în apel a avut loc fără participarea procurorului sau a inculpatului, când
atacată; aceasta era obligatorie, potrivit legii;
c. curții de apel în a cărei circumscripție se află judecătoria care a pronunțat sentința c. judecata în apel a avut loc în lipsa avocatului, când asistența juridică a persoanei
atacată. vătămate era obligatorie, potrivit legii, acestea fiind o persoană lipsită de capacitate de
exercițiu.
54. Contestația
a. se soluționează, dacă legea nu dispune altfel, prin decizie; 61. Constituie caz de contestație în anulare:
b. se poate formula în termen de 5 zile, cu excepția cazurilor când legea dispune a. când unul dintre judecătorii din apel era rudă de gradul IV cu avocatul persoanei
altfel; vătămate;
c. are efect suspensiv, dacă legea nu dispune altfel. b. instanța de apel nu a procedat la audierea inculpatului prezent, întrucât acesta a
refuzat să dea declarații;
55. Contestația: c. când imul dintre judecătorii din apel era afin cu reprezentantul inculpatului minor.
a. nu mai poate fî retrasă după ce a fost formulată;
b. se soluționează fără citarea părților și subiecților procesuali la care hotărârea 62. Instanța admite în principiu contestația în anulare atunci când:
atacată se referă; a. este formulată în termenul prevăzut de lege;
c. este o cale ordinară de atac, la fel ca și apelul. b. în sprijinul contestației se depun ori se invocă dovezi care sunt la dosar sau
dovezi noi;
56. Contestația în anulare: c. motivul pe care se sprijină contestația este dintre cele prevăzute expres de lege.
a. poate fi formulată numai împotriva hotărârilor penale definitive;
b. este o cale ordinară de atac; 63. Constituie cazuri de revizuire:
c. poate fi formulată pentru încălcarea unor norme de procedură. a. persoana care a efectuat acte de urmărire penală a comis o infracțiune în legătură
cu cauza a cărei revizuire se cere, împrejurare care a influențat soluția pronunțată în
57. Contestația în anulare: cauză;
a. prevede o etapă de admitere în principiu; b. împotriva unei persoane s-au pronunțat două sau mai multe hotărâri definitive
b. poate fi introdusă, în funcție de cazul incident, în termen de 10 zile ori de 30 de pentru aceeași faptă;
zile de la comunicarea deciziei instanței de apel sau oricând; c. s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluționarea
c. se introduce la instanța care a pronunțat hotărârea a cărei anulare se cere. cauzei și care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunțate în cauză.
65. Competența de judecare a revizuirii aparține: 72. Cererea de revizuire poate fi formulată, în funcție de cazul incident:
a. instanței care a judecat cauza în prima instanță; a. oricând;
b. instanței care a judecat cauza în ultimă instanță; b. în termen de 6 luni;
c. exclusiv înaltei Curți de Casație și Justiție. c. în termen de un an.
66. Pot cere revizuirea: 73. Poate solicita redeschiderea procesului penal în cazul judecării în lipsă a
a. un membru de familie al condamnatului, în timpul vieții acestuia, dar numai dacă persoanei condamnate:
are mandat special de la condamnat; a. persoana condamnată care a solicitat să fie judecată în lipsă;
b. un membru de familie al condamnatului, chiar și după moartea acestuia, dar b. persoana care a fost audiată în cursul urmăririi penale în calitate de martor, după
numai dacă cererea este formulată în favoarea condamnatului; care nu s-a mai prezentat la nicio chemare a organelor judiciare, deoarece nu a avut
c. procurorul, doar în defavoarea condamnatului. cunoștință de proces, părăsind țara pentru a munci;
c. persoana care a fost audiată în cursul urmăririi penale în calitate de suspect, după
67. Legea prevede o etapă de admitere în principiu pentru următoarele căi care nu s-a mai prezentat la nicio chemare a organelor judiciare.
de atac:
a. contestația în anulare; 74. Cererea de redeschidere a procesului penal în cazul judecării în lipsă a
b. recursul în casație; persoanei condamnate:
c. contestația. a. poate fi depusă la administrația locului de deținere, atunci când persoana con
damnată în lipsă este privată de libertate;
68. După admiterea în principiu a cererii de revizuire: b. poate fi formulată de o persoană care nu a avut cunoștință de proces și față de care
a. instanța este obligată să dispună suspendarea executării hotărârii supuse revizuirii; s-a pronunțat o hotărâre de renunțare la aplicarea pedepsei;
b. în situația existenței unor hotărâri ce nu se pot concilia, cauzele în care aceste c. poate fi depusă în termen de 3 luni din ziua în care persoana condamnată în lipsă a
hotărâri au fost pronunțate se reunesc obligatoriu în vederea rejudecării; luat la cunoștință, prin orice notificare oficială, că s-a desfășurat un proces penal
c. procurorul sau partea interesată pot ataca cu contestație încheierea de admitere în împotriva sa.
principiu.
75. Nu se consideră judecată în lipsă persoana condamnată care:
69. în procedura filtru a cererii de revizuire, instanța verifică dacă:
a. și-a desemnat un apărător ales, dar care nu s-a prezentat în cursul procesului;
a. cererea a fost formulată în termen și de o persoană dintre cele prevăzute de lege; b. și-a desemnat un mandatar care s-a prezentat la un singur termen în cursul
b. cererea a fost formulată și motivată în scris, cu arătarea cazului de revizuire pe procesului;
care se întemeiază și a mijloacelor de probă în dovedirea acestuia; c. după comunicarea, potrivit legii, a sentinței de condamnare, a renunțat la decla
c. faptele și mijloacele de probă în baza cărora este formulată cererea conduc, în
rarea apelului.
mod evident, la stabilirea existenței unor temeiuri legale ce permit revizuirea și astfel
cererea va fi în mod cert admisă pe fond.
76. Redeschiderea procesului penal prevede o etapă de admitere în principiu în
care se verifică dacă:
70. în cazul respingerii cererii de revizuire:
a. au fost invocate temeiuri legale pentru redeschiderea procesului penal care arătă în
a. ca neîntemeiată, nu va mai putea fi formulată o nouă cerere pentru aceleași
mod evident că cererea este întemeiată;
motive;
b. cererea a fost formulată în termen și de către o persoană îndreptățită;
b. ca inadmisibilă, va mai putea fi formulată o nouă cerere pentru aceleași motive, cu
c. motivele în baza cărora este formulată cererea nu au fost prezentate într-o cerere
respectarea condițiilor de admisibilitate;
anterioară de redeschidere a procesului penal, care a fost judecată definitiv.
c. ca neîntemeiată, va putea fi formulată o nouă cerere pentru motive noi.
c. se dispune prin sentință sau decizie, în funcție de stadiul procesual la care per CAPITOLUL IV
soana condamnată nu s-a prezentat.
PROCEDURI SPECIALE
78. Cererea de redeschidere a procesului penal:
a. se examinează de urgență, în toate cazurile;
1. Pentru ca acordul de recunoaștere a vinovăției să producă efecte depline
b. poate conduce, până la admiterea în principiu, la suspendarea hotărârii în baza
trebuie îndeplinite următoarele condiții legale:
căreia condamnatul se află în executarea pedepsei;
a. efectele acordului de recunoaștere a vinovăției să fie supuse avizului procurorului
c. conduce în mod automat la suspendarea hotărârii după admiterea în principiu.
ierarhic superior;
b. limitele încheierii acordului de recunoaștere a vinovăției să fie stabilite prin avizul
prealabil și scris al procurorului ierarhic superior;
c. acordul de recunoaștere a vinovăției să fie confirmat de judecătorul de drepturi și
libertăți
8. Sunt titulari ai acordului de recunoaștere a vinovăției: 14. Efectuarea referatului de evaluare a minorului:
a. procurorul; a. este obligatorie în cursul urmăririi penale, pentru ca procurorul să poată aprecia cu
b. persoana vătămată, atunci când pentru infracțiunea ce face obiectul acordului privire la soluția pe care o dispune în cursul urmăririi penale;
acțiunea penală se pune în mișcare la plângere prealabilă; b. este obligatorie în cursul judecății, dacă efectuarea referatului nu a fost dispusă în
c. suspectul sau inculpatul. cursul urmăririi penale;
c. este în competența serviciului de probațiune de pe lângă tribunalul în a cărui
9. într-o cauză cu mai multi inculpați cercetați pentru mai multe fapte: circumscripție teritorială își are locuința minorul.
a. acordul de recunoaștere a vinovăției trebuie încheiat în mod obligatoriu cu toți
inculpații; 15. Organul de urmărire penală cheamă la orice ascultarea sau confruntare a
b. acordul de recunoaștere a vinovăției trebuie încheiat în mod obligatoriu cu privire minorului:
la toate faptele reținute în sarcina unui inculpat; a. în mod obligatoriu, direcția generală de asistență socială și protecția a copilului
c. acordul de recunoaștere a vinovăției poate fi încheiat cu un singur inculpat și cu din localitatea unde se desfășoară audierea;
b. serviciul de probațiune;
privire doar la unele dintre infracțiunile pentru care s-a pus în mișcare acțiunea penală
c. în lipsa părinților, în mod obligatoriu, pe tutorele, curatorul sau persoana în îngri
împotriva sa.
jirea ori supravegherea căreia se află temporar minorul.
Proceduri speciale 205 206 Drept procesual penal. Partea specială
16. Cauzele cu inculpați minori: 22. Competența de a soluționa cererea de reabilitare judecătorească aparține:
a. se judecă potrivit regulilor de competență obișnuite, de către judecători anume a. instanței care a judecat în primă instanță cauza în care s-a pronunțat condamnarea
desemnați potrivit legii; pentru care se cere reabilitarea;
b. rămân în competența instanței specializate chiar dacă între timp inculpatul a îm b. instanței la care a rămas definitivă cauză, care poate fi prima instanță sau instanța
plinit vârsta de 18 ani; de apel;
c. se judecă după procedura specială, dacă la data sesizării organelor de urmărire c. instanței corespunzătoare în grad primei instanțe care a judecat cauza în a cărei
penală inculpatul nu avea împlinită vârsta de 18 ani. circumscripție domiciliază condamnatul sau în care a avut ultimul domiciliu, dacă la data
introducerii cererii domiciliază în străinătate.
17. Constituie reguli de judecată pentru cauzele cu inculpați minori:
a. ședințele de judecată se judecă de urgență și cu precădere; 23. Au calitate procesuală activă de a formula cererea de reabilitare judecă
b. ședințele de judecată sunt nepublice, inclusiv în situația în care în aceeași cauză torească:
sunt judecați mai multi inculpați, printre care și majori; a. soțul, în timpul vieții condamnatului sau după moartea acestuia;
c. ascultarea minorului va avea loc o singură dată, iar reascultarea sa va fi admisă de b. rudele apropiate, numai după moartea condamnatului;
judecător doar în cazuri temeinic justificate.
c. condamnatul, personal sau prin avocat.
18. Judecata în apel a cauzelor cu inculpați minori la data săvârșirii faptei se
24. Cererea de reabilitarea judecătorească:
face:
a. potrivit regulilor comune, dacă inculpatul era major la data sesizării primei a. se soluționează cu privire la fiecare condamnare în parte;
instanțe; b. se soluționează în ședință nepublică;
b. potrivit regulilor speciale privind minorii, dacă inculpatul este minor la data sesi c. se suspendă până la soluționarea definitivă a noii cauze în care a fost pusă în
zării instanței de apelj. mișcare acțiunea penală față de condamnat pentru o altă infracțiune, obligatoriu inten
c. potrivit regulilor speciale privind minorii, dacă inculpatul este minor la data sesi ționată.
zării primei instanțe, chiar dacă până la sesizarea instanței de apel acesta a devenit major.
25. Cererea de reabilitare judecătorească trebuie să menționeze:
19. Judecată în apel a unei cauze cu inculpat minor la data săvârșirii faptei și a. condamnarea pentru care se cere reabilitarea și fapta pentru care a fost pronunțată
minor la data sesizării primei instanțe, dar major la data sesizării instanței de apel acea condamnare;
se face: b. adresa condamnatului când este formulată de acesta sau adresa ultimului său
a. în ședință publică; domiciliu când e formulată de altă persoană;
b. de urgență și cu precădere; c. localitățile unde condamnatul a locuit și locurile de muncă din tot intervalul de
c. de un complet format din judecători anume desemnați potrivit legii pentru a timp de la executarea pedepsei și până la introducerea cererii, iar în cazul când exe
judeca cauze cu minori.
cutarea pedepsei a fost prescrisă, de la data rămânerii definitive a hotărârii și până la
introducerea cererii.
20. X a comis în minorat infracțiunea de furt, faptă prevăzută de art. 228 alin. 1
C. pen. și pedepsită cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau amendă, fiind minor în
procedura de cameră preliminară, dar major la momentul începerii judecății. 26. Cererea de reabilitare judecătorească trebuie respinsă ca inadmisibilă
Judecata se desfășoară după următoarele reguli procedurale: atunci când:
a. asistența juridică a lui X este obligatorie; a. nu privește o persoană determinată;
b. citarea serviciului de probațiune este obligatorie; b. a fost formulată de soțul persoanei condamnate, în timpul vieții acesteia, fără
c. citarea serviciului de probațiune de pe lângă tribunalul în a cărui circumscripție mandat din partea sa;
teritorială își are locuința inculpatul este obligatorie. c. termenul de reabilitare nu era împlinit la data soluționării.
21. Persoanele chemate potrivit legii la judecarea minorilor: 27. Cererea de reabilitare judecătorească trebuie respinsă atunci când:
a. simt obligate să se prezinte; a. a fost formulată de rudele condamnatului, după prescripția executării pedepsei și
b. au obligația să formuleze cereri și să prezinte propuneri în legătură cu măsurile ce după moartea acestuia, lipsa executării fiind imputabilă persoanei condamnate care s-a
ar urma să fie luate;
sustras de la executare;
c. împiedică prin neprezentare judecarea cauzei.
Proceduri speciale 207^
b. lipsește adresa persoanei condamnate, chiar dacă este menționată adresa soțului CAPITOLUL V
acesteia, care a formulat cererea după decesul său;
c. față de condamnat a fost pusă în mișcare acțiunea penală pentru o altă infracțiune EXECUTAREA HOTĂRÂRILOR PENALE
comisă chiar și din culpă.
28. Dacă persoana condamnată care a făcut cererea de reabilitare judecă 1. Hotărârile penale devin executorii:
torească nu a achitat despăgubirile civile și cheltuielile judiciare, instanța: a. în toate cazurile doar atunci când legea prevede în mod expres acest lucru;
a. respinge în mod obligatoriu reabilitarea judecătorească; b. la data când au rămas definitive potrivit legii;
b. poate dispune reabilitarea dacă persoana condamnată dovedește că nu a avut c. chiar dacă nu sunt definitive, însă doar atunci când legea prevede în mod expres
posibilitatea să le achite; acest lucru.
c. poate acorda un termen de cel mult 12 luni pentru achitarea în întregime sau în
parte a sumelor datorate. 2. Hotărârile primei instanțe rămân definitive:
a. la data retragerii apelului sau, după caz, a contestației, dacă aceasta s-a produs
29. Reabilitarea judecătorească: înainte de expirarea termenului de apel sau de introducere a contestației;
a. prevede o etapă de admitere în principiu; b. la data pronunțării hotărârii prin care s-a respins apelul sau, după caz, contestația;
b. se soluționează prin încheiere ce poate fi atacată cu contestație în termen de 3 zile c. la data expirării termenului de apel sau de introducere a contestației, când apelul
de la comunicare; sau, după caz, contestația declarată a fost retrasă înăuntrul termenului.
c. se soluționează prin sentință ce poate fi atacată cu contestație în termen de 10 zile
de la comunicare. 3. Hotărârile primei instanțe rămân definitive:
a. la data pronunțării, când hotărârea nu este supusă contestației sau apelului;
30. Calea de atac împotriva hotărârii prin care prima instanță a soluționat b. la data expirării termenului de apel sau de introducere a contestației, când nu s-a
cererea de reabilitare judecătorească: declarat apel sau contestație în termen;
a. se judecă în ședință publică; c. la data expirării termenului de apel sau de introducere a contestației, când apelul
b. se soluționează prin decizie, care este definitivă; sau, după caz, contestația declarată a fost retrasă înăuntrul termenului, chiar dacă s-a
c. se judecă cu participarea obligatorie a procurorului și a petentului. revenit în același termen asupra retragerii.
b. la data pronunțării hotărârii de către instanța de apel, atunci când apelul a fost b. tribunalului;
admis și s-a dispus rejudecarea cauzei de către prima instanță; c. curții de apel.
c. la data pronunțării hotărârii de către instanța de apel, atunci când apelul a fost
respins. 13. Punerea în executare a măsurii asigurătorii a sechestrului luată în cursul
judecății într-o cauză penală având ca obiect săvârșirea infracțiunii de evaziune
7. Hotărârea rămâne definitivă la instanța de apel sau în calea de atac a con fiscală, prevăzută de art. 9 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea
testației: . evaziunii fiscale, de către un membru al Consiliului Superior al Magistraturii,
a. la data pronunțării hotăwrii de către instanța de apel, atunci când apelul a fost revine:
admis și procesul a luat sfârșit n®ața instanței de apel; a. înaltei Curți de Casație și Justiție;
b. la data pronunțării hotărârii de către instanța care judecă contestația, atunci când b. tribunalului;
contestația a fost respinsă; c. curții de apel.
c. la data pronunțării hotărârii de către instanța care judecă contestația, atunci când
contestația a fost admisă și s-a dispus rejudecarea de către prima instanță.
10. în situația unei cauze penale având ca obiect infracțiunea de tâlhărie, rămasă
definitivă la instanța de apel, punerea în executare a hotărârii definitive revine:
a. judecătoriei;
b. tribunalului;
c. curții de apel.
11. în situația unei cauze penale având ca obiect infracțiunea de loviri sau
vătămări cauzatoare de moarte comisă de un controlor financiar al Curții de
Conturi, rămasă definitivă la instanța de apel, punerea în executare a hotărârii defi
nitive revine:
a. înaltei Curți de Casație și Justiție;
b. tribunalului;
c. curții de apel.
13. a, c 16. a, d
14. b 17. a, c
RĂSPUNSURI CORECTE 15. b, d 18. a, b
B. Subiecții infracțiunii
TITLUL I 9 9
1. a, d 3. a, b 1. b 3. c, d
2. b,c 2. b 4. c, d
5. Unitatea de infracțiuni
iii. Scop:
l.
b,c 2. a, c A. Unitatea naturală
4. Tentativa 1. c 9. b, d
2. a, d 10. b
3. c, d 11. a, c
A. Actele preparatorii 4. b 12. b
5. a 13. b
1. b, d 5.b, c 6. c 14. b
2. a, b 6. a, d 7. a, d 15. b, c
3. a, b 7. b 8. b, d 16. b
4. b, c
B. Unitatea legală
B. Tentativa
1. a 19. c, d
2.c 20. a, c
1. a, c 15.a 3. a, d 21. b, c
2. a, c 16.c 4. a, c 22. a, b
3. b 17.a,d 5.c 23. c
4. a 18.a,c 6.b 24. b, c
5. b 19.c 7. c, d 25. c, d
6. b 20.a,b 8. b, d 26. a, b
7. a, d 21.a 9. a, d 27. a
8. a 22.b,d 10. a 28. b, c
11.a 29. b
9. b 23.b
12. a 30. b
10. a, c 24.a,b
13. b, c 31.b,d
11. a, b 25.b,d 14. b, d 32. a
12. a, b 26.a,c 15. d 33.b
13. b, c 27.b 16. b 34. c
14. c 17. d 35. b
18. b 36. b, d
Răspunsuri corecte 215 216 Teste-grilă pentru examenele de admitere în profesiile juridice
A. Aspecte generale
l.a 7. b
1. b, d 3. a, c 2. b, c 8. b, c
2. a 3. a, b 9. c
4. b, d 10. b
B. Autoratul și coautoratul 5. d ll.b, c
6. a, b
l.b 9. b
2. b 10. b
C. închisoarea
3.c 11.c
4. a 12. a, d
5. c 13. c 1. a, b 4. b
6. a 14. b 2.c 5. c
7.c 15. b, d 3.b 6. a, b
8. b, d 16. b, d
D. Amenda
C. Instigatorul
1. a, b 5. c l.b 5. b
2. a, d 6. c 2.c 6. a, b
3. a, d 7. c 3.b 7.c
4. b 4. c
1. b 6. d
A. Pedepsele accesorii
2. b 7. a, c
3. c 8. c
4. a, d 9. c 1. b 4. b, c
5. a, d 2. a 5. a
3. b 6. b, c
E. Alte aspecte privind pluralitatea de făptuitori
B. Pedepsele complementare. Interzicerea exercitării unor drepturi
1. a, d 3. a
2. b 4. a, c
l.b 10. a
CAPITOLUL II 2. a, c 11.a
PEDEPSELE 3.b 12. c
4. b 13. d
1. Pedepsele principale 5. b, d 14. c
6. b 15. c
A. Aspecte generale
7. d 16. c
1. b, d 4. b 8. c . 17. a, b
2. a, b 5. a, d 9. a 18. b, d
3. a, b 6. a, d
Răspunsuri corecte 217 218 Teste-grilă pentru examenele de admitere în profesiile juridice
1. a, d 6. a, b 1. a, b 3.b
2. c 7.a 2. c
3. a 8. a
4. b, c 9. b, d 4. Retragerea plângerii prealabile și împăcarea
5. a
1. b 4. a
3. Măsurile de siguranță 2. a, c 5. a
3. b
1. a 15. a, b
2. a, b 16. c CAPITOLUL IV
3. b 17. a CAUZELE CARE ÎNLĂTURĂ SAU MODIFICĂ EXECUTAREA PEDEPSEI
4. c 18. b
5. a, b 19. c, d 1. c 15. b
6. b 20. a, b 2. b 16. a
7. b 21. c 3. b 17. b,d
8. a, c 22. b 4. c 18. b
9. c 23. a, c 5. d 19. b
10. b 24. c, d 6. c 20. c
11. b, c 25. a, b 7. b 21. a, b
12. b, c 26. a 8. c 22. b, d
13. a, b 27. b, c 9. b 23. b, c
14. b, c 10. c 24. c, d
11.a 25. b, c
CAPITOLUL HI 12. a, d 26. c
CAUZELE CARE ÎNLĂTURĂ RĂSPUNDEREA PENALĂ 13. b, d 27. b
14. b
1. Amnistia
CAPITOLUL V
1. a 5. b CAUZELE CARE ÎNLĂTURĂ CONSECINȚELE CONDAMNĂRII
2. b, d 6. b, c
3. c, d 7. a 1. Reabilitarea de drept
4. b 8.b
1. a, b 6. a
2. Prescripția 2. b 7. c, d
3. a, b 8. b
1. b, d 8. b, c 4. b 9. a
2. a 9. b 5. a, b
3. a, d 10. b
4. a, b 11. b, c 2. Reabilitarea judecătorească
5. b 12. c
6. b, d 13. a, d 1. b, d 4. c
7. a, d 14. a, d 2. b 5. b, d
3. c 6. a, c
220 Teste-grilă pentru examenele de admitere în profesiile juridice
Răspunsuri corecte 219
15. c 26. b, d
7. b 13. b 16. a 27. a, b
8. a, d 14. b 17. a, d 28. c
9. b, d 15. b, d 18. b, d 29. b
10. b 16. b, d 19. a 30. a, d
11. b.c 17. b, c 20. c, d 31. a, b
12. a, b 18. b 21. b, d 32. c
22. b, d 33. c
TITLUL II 23. d 34. b
DREPT PENAL. PARTEA SPECIALĂ 24. c 35. c
25. b, d
CAPITOLUL I
INFRACȚIUNI CONTRA PERSOANEI 3. Infracțiuni săvârșite asupra unui membru de familie
CAPITOLUL IV
1. c 8.c
INFRACȚIUNI CONTRA ÎNFĂPTUIRH JUSTIȚIEI
2. a 9. d
3. a, b 10. a, d
4. b,d 11.a,b 1. b, d 5. a, c
5. b, d 12. a, c 2. a, d 6. c, d
6. b 13. a, b 3. a, d 7. a, b
7. a, c 4. c 8. c, d
Răspunsuri corecte 223 224 Teste-grilă pentru examenele de admitere în profesiile juridice
9. a, d 25. d CAPITOLUL VI
10. a, d 26. b, d INFRACȚIUNI DE FALS
11. a, d 27. a
28. c 1. a, c 19. c
12. a
2. b, d 20. a, b
13. a, b 29. a, d
3. c, d 21. a, b
14. a, b 30. b, d
4. a, d 22. c, d
15. d 31.b,c
5. b 23. d
16. b 32. a, b
6. c, d 24. b
17. c, d 33. c, d
7. b, d 25. a, c
18. b, d 34. c
8. c 26. a, d
19. a 35. c, d
9. b, d 27. c
20. b, c 36. a
10. a, b 28. b, c
21. a 37. a, b
11. b, c 29. b, d
22. a, d 38. a, d
12. a, c 30. c
23. b, d 39. a
13. a, c 31. c
24. a, b
14. a, d 32. b
15. b, d 33. a, b
CAPITOLUL V
16. c 34. b
INFRACȚIUNI DE CORUPȚIE ȘI DE SERVICIU
17. c 35. a
1. Infracțiuni de corupție 18. a 36. a
7. a, c 15. c 9. a, c 26. b
8. c 16. a, c 10. b, c 27. b
9. a 17. c 11.a 28. a, c
10. a, c 18. b 12. a, c 29. c
11. a, b 19. a, b 13. c 30. b, c
12. b 20. a 14. c 31. a, c
13. a, c 21. c 15. c 32. a, b
14. c 16. b, c 33. c
17. b 34. a, c
CAPITOLUL II 18. b, c 35. b, c
PARTICIPANȚII ÎN PROCESUL PENAL 19. a, c 36. c
20. b 37. c
1. c 26. c 21.c 38. a, b
2. b 27. b 22. b 39. b, c
3. c 28. a, b 23. c 40. a, b
4. c 29. b 24. a 41. a, c
5. b 30. b 25. c 42. c
6. c 31. c
7. b 32. c CAPITOLUL IV
8. c 33. c MĂSURILE PREVENTIVE ȘI ALTE MĂSURI PROCESUALE
9. b 34. b
10. c 35. a l.b 25. b
11. a, c 36. a, c 2. b 26. a, c
12. a, c 37. c 3. a 27. a, b
13. a, c 38. a, b 4. b 28. a
14. b, c 39. a 5. a, c 29. c
15. c 40. b 6. a, b 30. a, b
16. a, c 41. b 7.c 31.c
17. a 42. b 8. a, c 32. c
18. a, b 43. b, c 9. b 33. c
19. a 44. a, c 10. b, c 34. a, c
20. c 45. c 11.b 35. b, c
21. a, b 46. b 12. a, c 36. a
22. c 47. b 13. a, c 37. b, c
23. a 48. c 14. b 38. a
24. b 49. a, b 15. a, b 39. c
25. a, b 50. a, c 16. b 40. b, c
17. c 41. b
CAPITOLUL HI 18. b, c 42. a, b
PROBELE, MIJLOACELE DE PROBĂ ȘI PROCEDEELE PROBATORII 19. b 43. b, c
20. b 44. c
1. a, c 5.b, c 21. c 45. b, c
2. a, b 6. a 22. a, b 46. b
3. a, c 7. c 23. a, b 47. a
4. a 8. b, c 24. c 48. a, b
Răspunsuri corecte 227 228 Teste-grilă pentru examenele de admitere în profesiile juridice
71. a, c 75. b, c
72. a, c 76. b, c
73. b 77. a, b
74. a, b 78. a, b Bibliografie selectivă
CAPITOLUL IV
PROCEDURI SPECIALE
1. Udroiu Mihail, Drept penal, partea generală, Ed. C.H. Beck, București, 2018;
2. Udroiu Mihail, Drept penal, partea specială, Ed. C.H. Beck, București, 2018;
1. a, b 17. a, c 3. Cioclei Valerian, Drept penal, partea specială I. Infracțiuni contra persoanei și
2. c 18. a, c infracțiuni contra patrimoniului, Ed. C.H. Beck, București, 2016;
3. a 19. b, c 4. Rotaru C., Trandafir, A.R., Cioclei Valerian, Drept penal, partea specială II. Curs
4. a, c 20. a, b tematic, Ed. C.H. Beck, București, 2018;
5. c 21. a, b 5. Lefiterache Lavinia Valeria, Drept penal, partea generală. Curs pentru studenții
6. a 22. a, c anului II, Ed. Hamangiu, București, 2018;
7. b, c 23. c 6. Boroi Alexandru, Drept penal, partea generală, ed. 3, Ed. C.H. Beck, București,
8. a 24. b 2017;
9. c 25. a, c 7. Boroi Alexandru, Drept penal, partea specială, ed. 3, Ed. C.H. Beck, București,
10. a, c 26. a, b 2017;
11. c 27. a 8. Streteanu Florin, Nițu Daniel, Drept penal, partea generală, Curs universitar,
12. b 28. b vol. I, Ed. Universul Juridic, București, 2014;
13. b 29. c 9. Streteanu Florin, Nițu Daniel, Drept penal, partea generală, Curs universitar,
14. b, c 30. b vol. II, Ed. Universul Juridic, București, 2018;
15. a, c 31. b, c 10. Bogdan Sergiu, Șerban Doris Alina, Zlati George, Noul Cod penal, Partea spe
16. a, b cială. Analize, explicații, comentarii, Ed. Universul Juridic, București, 2014;
11. Drăghici Vasile, Drept penal, partea generală, Ed. Bren, București, 2006;
CAPITOLUL V 12. Drăghici Vasile, Drept penal român, partea generală, Culegere de probleme din
EXECUTAREA HOTĂRÂRILOR PENALE practica judiciară pentru uzul studenților, Ed. Lumina Lex, București, 2004;
13. Drăghici Vasile, Obiectul juridic al infracțiunii, Ed. Lumina Lex, București,
1. b, c 8. a, b 2004;
2. b, c 9. a, c 14. Mitra Mariana, Drept penal, partea generală, vol. I, Ed. Pro Universitaria,
3. a, b 10. a București, 2015;
4. b 11.c 15. Mitra Mariana, Drept penal, partea generală, vol. II, Ed. Pro Universitaria,
5. a, c 12. b București, 2015;
6. a 13. a 16. Marian Alexandru, Procedură penală. Partea generală. Noul Cod de procedură
7. a penală, Ed. Pro Universitaria, București, 2016;
17. Mihail Udroiu, Procedură penală. Partea generală, ed. 4, Ed. C.H. Beck,
București 2017;
18. Mihail Udroiu, Procedură penală. Partea specială, ed. 4, Ed. C.H. Beck,
București, 2017;
19. Anastasiu Crișu, Drept procesual penal. Parte generală, Ed. Hamangiu,
București, 2018;
20. Anastasiu Crișu, Drept procesual penal. Parte specială, Ed. Hamangiu,
București, 2019;
21. Nicolae Volonciu, Andreea Simona Uzlău, ș.a., Cod de procedură penală
comentat, ed. a 3-a, revizuită și adăugită, Ed. Hamangiu, București, 2017;
232 Teste-grilă pentru examenele de admitere în profesiile juridice Biblografle selectivă 233
22. Andrei Zarafîu, Procedură penală. Parte generală. Parte specială, ed. a 2-a, 19. înalta Curte de Casație și Justiție, s. pen., dec. nr. 13/2017;
Ed. C.H. Beck, București, 2015.
20. Decizia Curții Constituționale nr. 368/2017 (M. Of. nr. 566 din 17 iulie
2017);
B. Legislație
1. Constituția României; 21. Decizia Curții Constituționale nr. 265/2014 (M. Of. nr. 372 din 20 mai
2. Noul Cod penal, intrat în vigoare la data de 01.02.2014; 2014) ;
3. Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul 22. Decizia Curții Constituționale nr. 508/2014 (M. Of. nr. 843 din 19
penal; noiembrie 2014);
4. Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul 23. Decizia Curții Constituționale nr. 11/2015 (M. Of. nr. 102 din 9 februarie
de procedură penală; 2015) ;
5. Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de 24. Decizia Curții Constituționale nr. 405/2016 (M. Of. nr. 517 din 8 iulie
libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal; 2016) .
6. Legea nr. 253/2013 privind executarea pedepselor, a măsurilor educative și a altor
măsuri neprivative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal; D. Webografie
7. Legea nr. 78/2000, pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de 1. www.scj;
corupție, publicată în M. Of. nr. 219/18 mai 2000; 2. www.inm-lex.ro;
8. Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată; 3. www.csml909.ro;
9. Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești; 4. www.inppacentral.ro ;
10. Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor;
5. www.institutulnotarial.ro.
11. Legea nr. 51/1995 privind organizarea și exercitarea profesiei de avocat;
12. Statutul profesiei de avocat;
13. Legea nr. 193/2017 pentru modificarea Legii nr. 286/2009, privind Codul penal.
C. Practică judiciară
1. înalta Curte de Casație șiJustiție, s. pen., dec. nr. 6/2015;
2. înalta Curte de Casație șiJustiție, s. pen., dec. nr. 9/2016;
3. înalta Curte de Casație șiJustiție, s. pen., dec. nr. 2/2014;
4. înalta Curte de Casație șiJustiție, s. pen., dec. nr. 5/2014;
5. înalta Curte de Casație șiJustiție, s. pen., dec. nr. 10/2014;
6. înalta Curte de Casație șiJustiție, s. pen., dec. nr. 21/2014;
7. înalta Curte de Casație șiJustiție, s. pen., dec. nr. 13/2015;
8. înalta Curte de Casație șiJustiție, s. pen., dec. nr. 29/2015;
9. înalta Curte de Casație șiJustiție, s. pen., dec. nr. 7/2016;
10. înalta Curte de Casație șiJustiție, s. pen., dec. nr. 11/2016;
11. înalta Curte de Casație șiJustiție, s. pen., dec. nr. 1/2014;
12. înalta Curte de Casație șiJustiție, s. pen., dec. nr. 6/2014;
13. înalta Curte de Casație șiJustiție, s. pen., dec. nr. 7/2014;
14. înalta Curte de Casație șiJustiție, s. pen., dec. nr. 8/2014;
15. înalta Curte de Casație șiJustiție, s. pen., dec. nr. 14/2014;
16. înalta Curte de Casație șiJustiție, s. pen., dec. nr. 18/2014;
17. înalta Curte de Casație șiJustiție, s. pen., dec. nr. 12/2015;
18. înalta Curte de Casație șiJustiție, s. pen., dec. nr. 13/2016;
Această carte de teste-grilă abordează dreptul substantial penal
și pe cel procesual penal într-o manieră antrenantă pentru cei
interesați de accederea într-o profesie juridică, în care modul de
evaluare a cunoștințelor îl reprezintă întocmai solutionarea corectă a
unui număr corespunzător de astfel de teste-grilă, pentru a fi declarați
admiși.
Colectivul de autori, tofi practicieni ai dreptului, dar în același
timp și cadre didactice ale Facultății de Drept și științe Administrative
din cadrul Universității „Ovidius" din Constanta, dorește să ofere
publicului interesat prezenta carte, prin intermediul căreia să ajute la o
mai bună înțelegere a materiilor în cauză, dar să încerce în același
timp să clarifice și unele probleme discutabile ale unor texte legale sau
chiar ale unor opinii doctrinare divergente.