Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Organele de deplasare cu şenile se compun din două cărucioare de şenilă (fig. 2) pe care se
sprijină corpul tractorului.
Organele de conducere asigură conducerea tractorului în lucru şi la transport. Ele reunesc do-
uă mecanisme: de direcţie şi de frânare.
Mecanismul de direcţie are rolul de a asigura conducerea tractorului pe direcţia de mişcare, în
orice condiţii de deplasare: în linie dreaptă, la viraje sau întoarceri.
După tipul de acţionare, mecanismele de direcţie pot fi:
cu acţionare directă mecanică – folosit la tractoarele de puteri mici;
cu acţionare hidraulică – la tractoarele de puteri mijlocii şi mari.
Mecanismul de frânare are rolul de a reduce parţial sau total viteza de deplasare a tractorului,
precum şi menţinerea acestuia în parcare, pe teren orizontal sau pe pantă; de asemenea, mecanismul de
frânare poate fi folosit în vederea realizării virajului cu rază mică, prin frânarea independentă a roţii
motoare sau şenilei interioare virajului.
Tractoarele sunt prevăzute cu frâne de serviciu (de picior) şi de parcare (de mână). Comanda
acestor frâne se realizează frecvent mecanic, prin pedală şi manetă.
Frânele propriu-zise sunt plasate de obicei pe elementele transmisiei. La tractoarele U-650M
frânele, în număr de două, sunt de tip cu discuri şi sunt montate la capetele arborilor planetari. Ele pot
fi acţionate independent sau simultan de la două pedale prevăzute cu un clichet de solidarizare.
Fig. 3. - Principiul de funcţionare a mecanismului de direcţie mecanic
1-volan; 2, 3- leviere de acţionare; 4 - bară transversală de direcţie; 5 - bară longitudinală de direcţie;
6 - casetă de direcţie.