ÎMPRUMUTURILE DE STAT

1. Trăsături caracteristice ale împrumuturilor de stat

Împrumuturile de stat reprezintă obligaţiile generate de contractele de pe piaţa financiară

internă şi/sau internaţională prin care statul, în calitate de împrumutat, obţine fonduri financiare
de la o persoană fizică sau juridică creditoare şi se angajează să le ramburseze, împreună cu
dobândă şi cu alte costuri, într-o perioadă specificată.
Aceste obligaţii sunt rezultatul atât a împrumuturilor contractate direct de către stat, cât şi
a împrumuturilor garantate de stat.
Astfel, se disting următoarele forme ale împrumuturilor de stat:

 împrumuturi interne sau externe contractate/garantate de către autorităţi ale

administraţiei publice centrale;
 împrumuturi interne sau externe, contractate/garantate de către autorităţi ale
administraţiei publice locale.

Împrumuturile de stat prezintă următoarele caracteristici:

 au caracter contractual; exprimă acordul de voinţa al părţilor;

 au caracter rambursabil; se restituie la termenul fixat, persoanelor fizice şi juridice
care l-au acordat;
 asigură o anumită contraprestaţie.

Împrumuturile de stat generează, anumite cheltuieli suplimentare din parte a statului,

cheltuieli legate de plata dobânzilor, primelor de rambursare, câştigurilor şi altor avantaje
acordate creditorilor statului, precum şi cheltuieli legate de gestionarea datoriei publice.

2. Elementele tehnice ale împrumuturilor de stat sunt următoarele (figura 1):

 DENUMIREA
ÎMPRU-
MUTULUI

PRIMA DE VALOAREA
RAMBURSA-RE NOMINALĂ

ELEMENTE
TEHNICE ALE
ÎMPRUMU-
TURILOR DE
STAT
VALOAREA
DOBÂNDA
REALĂ

TERMENUL DE
RAMBURSA-RE

Figura 1. Elementele tehnice ale împrumuturilor de stat

În momentul lansării unui împrumut de stat este necesară stabilirea câtorva elemente
tehnice care îl definesc din punct de vedere juridic.
Aceste elemente se referă la: denumirea împrumutului, valoarea nominală, valoarea reală
şi cursul, termenul de rambursare, dobânda, prima de rambursare, alte avantaje oferite
deţinătorilor de înscrisuri ale împrumuturilor de stat.

Denumirea împrumutului

Denumirea poate fi legată de destinaţia împrumutului (spre exemplu: ”Împrumuturi

pentru înzestrarea armatei”, ”Împrumuturi pentru reconstrucţie”, iar când împrumuturile se
contractează cu o oarecare regularitate, pentru acoperirea deficitelor bugetare sau pentru alte
destinaţii, în denumirea lor se precizează anul contractării (spre exemplu: ”Împrumutul de stat
2001”), nivelul dobânzii (”Împrumutul de stat 71%”), forma pe care o îmbracă venitul
(”Împrumutul de stat cu câştiguri”), după caz.

Valoarea nominală,valoarea reală şi cursul

Valoarea nominală reprezintă suma înscrisă pe titlul unui împrumut de stat. Se constituie
în valoarea de referinţă în care se calculează dobânda cuvenită creditorilor.
Valoarea reală reprezintă suma cu, care se cumpără (se vinde) un înscris.
Aceasta depinde de cursul de vânzare al înscrisurilor de stat şi poate fi mai mică, egală
sau mai mare decât valoarea nominală a acestora.
 Relaţia de calcul este:

VR=VN∗CP
unde:
VR = valoarea reală;
VN = valoarea nominală;
CP = cursul înscrisurilor în momentul plasării împrumutului.
Mărimea valorii reale depinde de cursul la care se cotează înscrisurile respective la bursă.
Cursul exprimă ”preţul” cu care se cumpără şi se vând 100 de unităţi monetare valoare
nominală. Acesta poate fi:
 al pari (egal cu 100);
 sub pari (mai mic decât 100);
 supra pari (mai mare decât 100).
La lansarea unui împrumut, cursul obligaţiunii unui împrumut de stat este, de regulă sub
pari şi rareori al pari sau supra pari.
Mărimea cursului se stabileşte fie de către stat (acesta pune în vânzare înscrisurile la
cursuri pe care acesta le stabileşte), fie de către piaţa (prin bursa de valori).
De altfel, mărimea cursului depinde de raportul dintre cererea şi oferta de capital de
împrumut, nivelul dobânzii, de cât de urgenţă este deţinerea de resurse sau de interesul pe care îl
are statul în răscumpărarea propriilor înscrisuri.

Termenul de rambursare

Împrumuturile de stat se pot contracta (dacă avem în vedere durata pentru care se
contractează) pe termene precise de rambursare şi fără asemenea termene.
Acestea pot fi contractate pe o perioada de până la un an inclusiv (pe termen scurt), pe o
perioadă de peste un an până la cinci ani inclusiv (pe termen mediu) şi pe o perioadă de peste
cinci ani (pe termen lung).
În funcţie de termenul pentru care s-a contractat împrumutul, înscrisurile de stat poartă
denumiri diferite:

 bonuri de tezaur, poliţe de tezaur, certificate de trezorerie, certificate (bonuri) de

impozite - pentru împrumuturile pe termen scurt;
 înscrisuri cunoscute sub denumirea de obligaţiuni sau titluri de rentă - pentru
împrumuturile pe termen mediu şi lung;
 titluri de rentă perpetuă - pentru împrumuturile fără termen

Dobânda

”Preţul” pe care statul se obligă să-l plătească creditorilor săi pentru folosirea sumei
împrumutate de către acesta.
Se stabileşte ca relaţie între valoarea nominală şi rata anuală a dobânzii (rata nominală sau de
emisiune a dobânzii), astfel:
 D=VN∗Rn
unde:
D = suma absolută a dobânzii anuale
VN = valoarea nominală a înscrisurilor
Rn = rata nominală a dobânzii
Rata dobânzii este expresia procentuală a dobânzii plătite pe an pentru 100 de unităţi
monetare valoare nominală şi depinde de: raportul dintre oferta şi cererea de capital de împrumut
public; rata dobânzii la creditele bancare; rata inflaţiei.

Atunci când împrumutul de stat este plasat pe piaţa la un curs sub pari, suma care este
încasată de la subscriitori (adică valoarea reală) este mai mică decât cea pe care o datorează
acestora şi la care este calculată dobândă (adică valoarea nominală). Caz în care rata reală a
dobânzii este mai mare decât rata nominală.
În consecinţă, rata reală a dobânzii în funcţie de mărimea cursului în momentul plasării
înscrisurilor se determină cu ajutorul relaţiei:

Rrc = D/ VR
unde:
Rrc = rata reală a dobânzii influenţată de cursul de plasare
D = suma absolută a dobânzii
VR = valoarea reală a împrumutului
Dar, rata reală a dobânzii se modifică ca urmare a influenţei ratei inflaţiei şi poate fi:

 reală pozitivă (când rata nominală depăşeşte rata inflaţiei)

 reală negativă (când rata nominală este mai mică decât rata inflaţiei)

Determinarea ratei reale a dobânzii în funcţie de rata inflaţiei, are la

bază relaţia:
1+ R n
Rrd = −1
1+ Ri
unde:
Rrd = rata reală a dobânzii în funcţie de rata inflaţiei
Rn = rata nominală a dobânzii
Ri = rata inflaţiei

Prima de rambursare

Prima de rambursare se calculează ca diferenţa între suma de bani pe care statul a încasat-
o în momentul plasării înscrisurilor (sub pari) şi suma de bani pe care se angajează să o restituie
la rambursarea împrumutului (supra pari).
Diferenţa apare când cursul de rambursare este mai mare decât cursul de plasare a
înscrisurilor de stat.
3. Operaţiuni prilejuite de împrumuturile de stat

Principalele operaţiuni prilejuite de împrumuturile de stat sunt cele prezentate în (figura

2):

subscripţie publică
Plasarea împrumuturilor de
consorţii bancare
stat
vânzare la bursă

conversiune
Modificarea ratei dobânzii
arozare

Modificarea termenului de
rambursare
consolidarea împrumutului
preschimbarea înscrisurilor exigi-
bile imediat sau pe termen scurt
pe calea anuităţilor

Rambursarea împrumuturilor
prin tragere la sorţi
de stat
prin răscumparare la bursă

Figura 2. Operaţiuni prilejuite de împrumuturile de stat

Împrumuturile de stat prilejuiesc o seamă de operaţiuni legate de plasarea acestora pe

piaţa, de rambursarea lor, precum şi de eventuala modificare a ratei dobânzii şi a termenelor de
restituire iniţial stabilite.

Plasarea împrumuturilor de stat

Se poate realiza prin:

 subscripţie publică realizată de către Ministerul Finanţelor Publice sau a altor

instituţii specializate împuternicite de organul de decizie în acest sens.
Subscripţia publică şi vărsarea sumelor subscrise se efectuează fie la ghişeele statului
(trezorerii publice, administraţii financiare sau direct prin funcţionarii publici).

 prin intermediul consorţiilor bancare

Plasarea împrumuturilor prin intermediul consorţiilor bancare se realizează prin grija unui
grup de bănci, care se angajează să efectueze această operaţiune la cererea organelor competente.
Consorţiul bancar fie preia în comision obligaţiunile împrumutului, fie le cumpără efectiv.
 Însă, sub aspect financiar plasarea împrumuturilor prin consorţii bancare este mai
costisitoare pentru stat decât cea prin subscripţie publică, deoarece antrenează cheltuieli
importante sub formă de comisioane sau de diferenţă de curs, în favoarea băncilor.

 prin vânzare la bursă

Prin această modalitate sunt plasate, de regulă, înscrisurile unui împrumut nou, atunci
statul doreşte ca acesta să treacă neobservat. Această modalitate se aplică limitat, deoarece o
oferta mare de înscrisuri atrage după sine reducerea cursului acestora şi implicit micşorarea
randamentului financiar al împrumutului.

Modificarea ratei dobânzii, se poate realiza prin:

 conversiune
Operaţia constă în preschimbarea înscrisurilor unui împrumut vechi cu înscrisuri ale unui
împrumut nou, emis cu o dobândă redusă.
De altfel, în practică se cunosc trei tipuri de conversiune:
 forţată;
 facultativă;
 conversiune sau rambursare anticipată.

 arozare
Constă în preschimbarea înscrisurilor unui împrumut vechi cu înscrisuri ale unui
împrumut nou cu o rată a dobânzii mai mare. Este inversul operaţiunii de conversiune.
Operaţiunea urmăreşte conservarea interesului publicului faţă de împrumutul de stat şi
poate avea loc atunci când cursul titlurilor de stat este mult redus faţă de cel de emisiune, situaţie
în care deţinătorii înscrisurilor vândute la bursă nu şi-ar recupera nici măcar suma vărsată la
subscriere.
Modificarea termenului de rambursare se realizează prin consolidarea împrumutului,
respectiv preschimbarea înscrisurilor exigibile imediat sau pe termen scurt cu titluri ale unor
împrumuturi pe termen mediu şi lung sau fără termen.

Operaţiunea are loc atunci când cheltuielile aferente rambursării împrumuturilor scadente
depăşesc resursele financiare ale statului.
Rambursarea împrumuturilor de stat reprezintă răscumpărarea titlurilor de credit de la
deţinătorii lor, adică restituirea sumelor împrumutate.
Se realizează în practică pe calea anuităţilor (constante, progresive, regresive) prin
tragere la sorţi, prin răscumpărare la bursă.

Bibliografie selectiva

Gherghina,R., Cretan, G.(2012), Editura Universitara, Bucuresti

Mosteanu, T.coordonator (2011),Finanţe publice, Editura Universitară, Bucureşti
Vacarel, I.coordonator(2007), Finante publice, EDP, Bucuresti
Stroe,R., Armeanu, D.(2004), Finante, Editura ASE, Bucuresti