Unitatea de învăţare 3

CAPACITATEA MOTRICĂ REZISTENȚA

3.1. Obiectivele şi competenţele unităţii de învăţare
3.2. Conţinutul unităţii de învăţare
3.3. CAPACITATEA MOTRICĂ REZISTENȚA
3.3.1 Definiții, termini, orientări și tendințe actuale,
3.3.2 Forme de manifestare

3.4. Îndrumar pentru verificare/autoverificare

3.5. Bibliografie
 3.1 Obiectivele şi competenţele unităţii de învăţare

Obiectivele unității de învățare

Aceastã unitate de învãþare îºi propune pentru studenþi:

o Dobândirea cunoştinţelor teoretice specifice capacității motrice rezistența,
o Însuşirea metodologiei dezvoltării rezistenței,
o Dezvoltarea capacității motrice rezistența- pregătire fizică.

3.2. Conţinutul unităţii de învăţare

3.3. CAPACITATEA MOTRICĂ REZISTENȚA
3.3.1 Definiții, termeni, orientări și tendințe actuale

În literatura de specialitate se regăsesc o serie de formulări, termeni, care

încearcă să definească cât mai eficient capacitatea motrică rezistenţa, astfel:
- D. Harre, 1973 - “capacitatea organismului de a face faţă oboselii fizice,
provocată de activitatea musculară”.
- G. Schmolinski, 1978 - “capacitatea de a implica un anumit volum de muncă pe
timp lung, fără modificarea
randamentului”.
- T. Bompa, 1990 - “rezistenţa se referă la limita de timp până la
care o muncă de intensitate dată poate fi susţi-
nută. Factorul principal care o limitează şi
afectează este oboseala.”
- T. Ardelean, 1990 - “calitatea motrică rezistenţa reprezintă capa-
citatea omului de a face faţă oboselii fizice,
provocate de activitatea musculară desfăşurată
într-un efort de o intensitate precizată şi un
regim determinat, fără modificarea intensităţii
prescrise”.
- R. Manno, 1992 - “defineşte rezistenţa ca fiind capacitatea mo-
 trică, ce permite omului să se opună oboselii
în lucrul de lungă durată”.
- Weineck, 1992 - “rezistenţa este considerată, tot în general, ca
fiind capacitatea psihică a sportivului pentru a
rezista la oboseală”.

Rezistenţa psihică se defineşte ca fiind capacitatea sportivului de a prelungi un

timp cât mai lung posibil un efort care constrânge la întreruperea exerciţiului, iar
rezistenţa fizică este capacitatea întregului organism sau a unei părţi de a rezista
la oboseală (J. Weineck, 1992).

3.3.2 Forme de manifestare

În legătură cu formele de manifestare a rezistenţei, în literatura de specialitate
se regăsesc puncte de vedere foarte largi în funcţie de criteriile folosite, dar o
abordare completă o realizează J. Weineck, 1992, astfel:
1 - Sub aspectul “masei musculare”, rezistenţa este:
- locală;
- generală.
Rezistenţa locală (musculară) este determinată nu numai prin rezistenţa
generală, ci în mare parte de forţa specifică, capacitatea anaerobă şi prin
diferitele tipuri de “forţe” limitative, cum sunt rezistenţa de viteză, rezistenţa de
forţă, rezistenţa explozivă.
Rezistenţa generală - este limitată de sistemul cardiorespirator (consumul
maxim de O2 şi utilizarea oxigenului la periferie).
2 - În raport cu “disciplina sportivă”, în care rezistenţa este do-minantă avem:
- rezistenţă specifică;
- rezistenţă generală.
În această situaţie rezistenţa generală nu ţine cont de sportul practicat şi este
considerată ca “rezistenţă de bază”, pe când rezistenţa specifică este legată
direct de specificul disciplinei sportive.
3 - În funcţie de “caracteristicile metabolice ale proceselor furnizoare de
energie”, vorbim de:
- rezistenţa anaerobă;
- rezistenţa aerobă.
În activitatea sportivă de pereformanţă, energia necesară derulării unui efort este
furnizată pe calea anaerobă şi aerobă, în funcţie de intensitte, durtă şi tipul de
efort.
4 - Din punct de vedere al “duratei efortului” avem:
- rezistenţa de scurtă durată (RDS);
- rezistenţa de durată medie (RDM);
- rezistenţa de lungă durată (RDL).
- rezistenţa de scurtă durată, - efortul este maximal şi este cu-
prins între 45 sec. - 2 minute, nevoile energetice fiind acoperite
de procese anaerobe.
- rezistenţa de durată medie, - efortul variază între 2 şi 8 minute
cu contribuţia proceselor energetice anaerobe şi aerobe.
- rezistenţa de lungă durată, - efortul durează mai mult de 8 mi-
nute, efortul este susţinut exclusiv de sursele de energie
aerobă.
Pentru un grad mai mare de precizie REZISTENŢA DE LUNGĂ DURATĂ
(RLD) se poae diviza în funcţie de sursele de energie:
- RLD1 - durata efortului nu depăşeşte 30 minute şi se caracteri-zează prin
preponderenţa metabolismului glicolitic.
- RLD2 - durata efortului între 30-90 minute în care metabolismul grăsimilor şi
al glucozei intervin în proporţia dictată de efortul respectiv (durata şi intensitate).
- RLD3 - durata efortului depăşeşte 90 minute, metabolismul energetic este
preponderent cel lipidic.
5 - Având în vedere “tipul de efort”, rezistenţa se manifestă, după Harre (1976):
- anduranţă-forţă;
- anduranţă-viteză;
- anduranţă în regim de forţă-viteză.
6 - Ozolin, clasifică rezistenţa în funcţie de prezenţa sau lipsa mişcării în
menţinerea unui efort:
- rezistenţa dinamică;
- rezistenţa statică.
7 - Din punct de vedere al manifestării dinamice, sau statice. Rezistenţa
dinamică se raportează la efortul muscular unde este prezentă mişcarea, iar
rezistenţa statică este expresia lucrului muscular fără deplasarea segmentelor
implicate (menţinerea poziţiei).
8 - O complicare suplimentară a termenului de rezistenţă provine din relaţia
existentă între rezistenţă şi ceilalţi factori ai capa-cităţii motrice: forţa şi viteza,
de unde rezultă forme de manifestare a rezistenţei cum ar fi:
- rezistenţa de forţă;
- rezistenţa de viteză;
- rezistenţa de forţă-viteză.
şi care sunt determinate mai mult prin componentele lor de forţă, viteză şi
explozivitate (forţă-viteză).
9 - Datele literaturii de specialitate exprimă categorisirea genurilor de rezistenţă
în funcţie de durata efortului, destul de variat.
În acest sens V.M. Zaţiorski, prezintă:

Genul de Efort anaerob Efort anaerob Efort aerob

rezistenţă alactacid lactacid
Timpul în care are 3-8 sec. 20 sec.-2 min. peste 3-5 min.
loc reacţia

T. Ardelean, 1990 - realizează următoarea sinteză a punctelor de vedere

exprimate anterior:
A. Pentru efortul anaerob alactacid, durata “până la 20 secunde” este
insuficient precizată iar conform ultimelor date poate fi conside-rată ca fiind prea
mare.
Pentru specificul atletismului, avem în vedere probele de sărituri şi aruncări,
corespund duratele cuprinse între 1-10 secunde.
B. Pentru efortul anaerob lactacid, durata între 20 sec. - 2 minute.
Pentru specificul atletismului, avem în vedere numai alergările, corespund
duratele cuprinse între 20 sec. - 2 minute.
C. Pentru efortul dominant aerob corespunde durata peste 3-5 minute, iar
pentru efortul aproape exclusiv aerob, peste 6-8 minute. Avem în vedere, numai
alergările.

FORME DE MANIFESTARE A REZISTENŢEI ÎN ATLETISM,

FOLOSIND DREPT CRITERIU INTENSITATEA
EFORTULUI (după T. Ardelean, 1990)

1. Când intensitatea efortului este MAXIMALĂ - avem rezistenţă în regim de

viteză sau în regim de forţă explozivă.
Efortul este anaerob alactacid.
Este rezistenţă cu caracter muscular şi care nu este legtă de capa-citatea
sistemelor cardiovascular şi respirator, fiind denumită rezistenţă neuromusculară.
În această categorie încadrăm următoarele probe de atletism:
- 100 m plat, parţial probele de 100 mg, 110 mg şi 200 m;
- toate săriturile şi toate aruncările.

Factorii determinanţi:
- forţa dinamică “maximă optimă”;
- concentraţia rezervelor de fosfaţi;
- intensitatea activităţii enzimatice;
- capacitatea de utilizare a rezervelor de fosfaţi;
- capacitatea de lucru a centrilor corticali în regim de intensitate
maximă.
2. Când intensitatea efortului este - SUBMAXIMALĂ ŞI MARE avem
rezistenţă cardiovasculară.
Efortul este mixt, anaerob lactacid - aerob.
Avem în vedere numai alergările.
- Când intensitatea efortului este submaximală, efortul este dominant anaerob şi
este cu atât mai anaerob, cu cât distanţa de concurs este mai mică.
În această categorie intră următoarele probe:
- dominant anaerobe: 200 mg, 400 m, 400 mg, 800 m.

- Când intensitatea efortului este mare, efortul este dominant aerob şi este cu atât
mai aerob cu cât distanţa este mai mare.
În această categorie intră următoarele probe.
- dominant aerobe: 1500 m, 3000 m, 3000 m obstacole, 5000 m,
10.000 m.

Raporturile, la diferite distanţe de concurs, dintre procesele anaerobe şi aerobe:

Procese Distanţe de concurs

200 m 400 m 800 m 1000 m 1500 m 5000 m 10000m
Anaerob % 90 75 55 50 35 10 5
Aerob % 10 25 45 50 65 90 95

Factorii determinanţi:
- Pentru componenta anaerobă:
- conţinutul de glicogen al muşchiului;
- consumul redus de glicogen al muşchiului;
- intensitatea activităţii enzimatice, în special a LDA-ului;
- forţa dinamică “maximă optimă”;
- capacitatea de lucru a centrilor corticali în regim de
intensitate submaximală.
- Pentru componenta aerobă:
 - conţinutul de glicogen şi economicitatea consumului;
- nivelul activităţii mitocondriale şi concentraţia în mio-
globină ale celulei musculare;
- nivelul înalt de funcţionare al sistemelor cardiovascular
şi respirator privind transportul oxigenului;
- capacitatea muşchiului de oxidare a grăsimilor.

3. Când intensitatea efortului este - MODERATĂ - avem rezistenţă cu caracter

energetic.
Efortul este aerob şi se desfăşoară în condiţiile echilibrului relativ între necesarul
de oxigen şi aportul de oxigen (Steady State-real).
În această categorie intră probele de alergări cuprinse între 20.000 m -
42.195 m.
Factorii determinanţi:
- rezervele energetice şi completarea acestor rezerve în timpul
desfăşurării efortului;
- factorii menţionaţi la componenta aerobă.

Sinteza unităţii de învăţare

În literatura de specilitate se regăsesc o serie de formulări, termini, care încearcă să
definească cât mai efficient capacitatea motrică rezistența.
 În legătură cu formele de manifestare a rezistenței regăsim puncte de vedere foarte largi
în funcție de criteriile folosite, noi optând pentru folosirea intensității efortului ca și criteriu de
ierarhizare:
- efortul anaerob alactacid cu durată până la 20 sec,
- efortul anaerob lactacid durata între 20 sec – 2 min,
- efortul dominant aerob durata peste 3-5 min, iar exclusive aerob peste 6 –
8 min.

3.4. Îndrumar pentru verificare/autoverificare

1. Prezentați conceptual de capacitate motrică rezistența, definiții, termini.
2.Prezentați formele de manifestare ale rezistenței, folosind drept criteriu intensitatea efortului.

3.5. Bibliografie

Bocioacă, L., (2008), Dezvoltarea Calitatilor Motrice. Editura Morosanu. Bucureștii,

Manno, R., (1992),Les bases de l’entrainement sportif. Editions Revue EPS, Paris,
Stoica, M., (2000),Capacitățile motrice în atletism.Editura Printech București,
Tudor, V., (1999),Capacităţile condiţionale, coordinative şi interme-diare - componente ale
capacităţilor motrice. Editura Coresi, Bucureşti,
Weineck, J., (1992),Biologie du sport. Editions Vigot, Collections Sporet Enseignement, Paris,