FITOCENOLOGIA

(FITOSOCIOLOGIA)

1 22.03.2020 15:27
 Fitosociologia este disciplina botanică ce
studiază comunităţile vegetale, bazându-se pe
liste floristice (conspectul floristic).

2 22.03.2020 15:27
 Analiza comparativă a grupărilor vegetale
permite definirea categoriilor abstracte (de
exemplu, asociaţia vegetală).

3 22.03.2020 15:27
 Obiective

1. Definirea fitocenologiei ca disciplinã populaţională.

2. Cunoaşterea principiilor şi legităţilor de asociere a
plantelor aparţinând diferitelor specii în comunităţi
suprapopulaţionale numite asociaţii vegetale.
3. Cunoaşterea rolului factorilor ecologici, ai celor
biotici şi abiotici în structurarea şi funcţionalitatea
comunităţilor vegetale.

4 22.03.2020 15:27
 Obiective

4. Cunoaşterea elementelor structurale ale fitocenozelor

şi recunoaşterea comunităţilor vegetale ca părţi
integrate, subordonate ecosistemelor.
5. Cunoaşterea distribuţiei unităţilor de vegetaţie în
funcţie de factorii ecologici, caracterizarea marilor
unităţi de vegetaţie de pe Glob, clasificarea într-un
sistem cenotaxonomic a fitocenozelor.

5 22.03.2020 15:27
6. Capacitatea recunoaştere, identificare şi de
analiză a principalelor unităţi de vegetaţie din
România.
7. Cunoaşterea rolurilor ecologic, eco-protectiv,
productiv şi peisagistic al covorului vegetal.

6 22.03.2020 15:27
 Istoric

 Constatând că speciile vegetale nu se

repartizează întâmplător şi că se regăsesc
deseori aceleaşi specii coabitând în
aceleaşi condiţii de mediu, precursorii
fitosociologiei, au definit asociaţiile vegetale
ca unităţi floristico-fizionomice fundamentale
ale covorului vegetal.

7 22.03.2020 15:27
 Alţi fitosociologi, precum Josias Braun-
Blanquet, Erich Oberdorfer sau Reinhold
Tüxen au construit un sistem de clasificare
ierarhică, analogă celui stabilit pentru specii,
luând ca element de bază asociaţia vegetală
considerată ca fiind reprezentată pe teren
de "indivizi de asociaţie“ (fitocenoze).

8 22.03.2020 15:27
 Acest sistem a constituit baza teoretică
pentru dezvoltarea practică a cunoştinţelor
ecologice, ajutând la înţelegerea afinităţilor
între comunităţile vegetale şi între acestea şi
mediul lor de viaţă.

9 22.03.2020 15:27
 În ceea ce priveşte protecţia naturii,
fitosociologia distinge diferite habitate,
ierarhizându-le (de exemplu, în funcţie de
criteriul rarităţii sau vulnerabilităţii) şi
evaluează modul de restaurare ecologică a
mediului.

10 22.03.2020 15:27
 Principalele Şcoli
fitosociologice
 Iniţial, s-au introdus unităţi cenotaxonomice diferite
 Nomenclatura folosită era diferită, în funcţie de reguli
diferite
 S-a impus:
 nevoia unor studii comparative
 stabilirea unor reguli unitare de ordonare, clasificare şi
nomenclatură a unităţilor de vegetaţie
 S-a facilitat exploatarea valenţelor practice ale
fitosociologiei în diferite domenii aplicative

11 22.03.2020 15:27
 Principalele Şcoli
fitosociologice
 Şcoala suedeză a sociaţiilor
(Uppsala : DU RIETZ, 1954),
folosită încă în zilele noastre în
Fenoscandia.
 Şcoala geobotanică suedeză se
bazează pe principiul floristic al
“constanţei” speciilor.
 Asociaţia vegetală este definită
ca fiind un complex de specii
combinate ce se repetă des în
natură şi care au un nucleu de
specii constante.
12 22.03.2020 15:27
 Sistemul cenotaxonomic propus de Du Rietz (1930) şi relevat la noi de Borza
şi Boşcaiu, în 1965, cuprinde:
 sociaţia – consociaţia – asociaţia – alianţa – subformaţia - formaţia
principală - panformaţia.
 În acest sistem, asociaţia corespunde înţelesului dat acestui termen de şcoala
sigmatistă şi prin aceasta se estompează diferenţele dintre cele două şcoli.
 Sociaţia este unitatea elementară de vegetaţie, dominată de o anumită specie
aparţinând unei anumite forme de viaţă. Corespunde cu sinuzia sigmatistă, şi
rezultă că vegetaţia multistratificată a unui teritoriu dat constituie un ansamblu
de sociaţii, o consociaţie, iar mai multe consociaţii formează o asociaţie.

13 22.03.2020 15:27
 Şcoala anglo-nord americană a dominanţei (Şcoala ecologică
dinamică Clements-Tansley).
 Se impune la mijlocul secolului 20 prin cercetările pur ecologice şi
fitocenologice
 Frederick E. Clements stabileşte noţiunea de asociaţie vegetală, ca
unitate fundamentală din învelişul vegetal, de grupări vegetale
(fitocenoze).
 Criteriul prim în definirea unităţilor (asociaţiilor) de vegetaţie este
floristic, considerând dominanţa speciilor şi rolul acestor dominanţe
în structura asociaţiei.
 Dominanţa (D) arată în ce relaţie se găseşte efectivul unei specii
date faţă de suma indivizilor celorlalte specii cu care se asociază.

14 22.03.2020 15:27
 Interpretarea dinamică-genetică a vegetaţiei, bazată
pe fenomenul de succesiune consideră asociaţia-
climax ca principală unitate de vegetaţie şi unitate de
bază (asociaţie finală) în clasificare, ca un organism
complex inseparabil legat de climatul său.
 După Clements (căruia i se atribuie paternitatea
conceptului de climax), succesiunea vegetaţiei care
porneşte de la terenul nud pentru a ajunge la climax,
constituie o serie.

15 22.03.2020 15:27
 Climax = fază finală într-o succesiune
ecologică, în care există o relativă
stabilitate a biocenozei şi o corespondenţă
a ei cu clima şi solul.

16 22.03.2020 15:27
 Şcoala geobotanică rusă
 Sukacev defineşte noţiunea de asociaţie vegetală, drept
unitate fundamentală în învelişul vegetal.
 Sunt abordate lupta pentru existenţă la plantele din
fitocenoză, raporturile dintre fitocenoze şi condiţiile de
existenţă, morfologia şi schimbările fitocenozelor.

17 22.03.2020 15:27
 Este abordată problema raporturilor de interacţiune şi interdependenţă dintre
plantele din fitocenoze şi mediu şi se pun bazele disciplinei – biogeocenologia.

 Prin biogeocenoză se înţelege un complex natural unitar, format din biocenoză şi

biotop sau ecotop
 Ecotopul este format din:
 edafotop - solul,
 climatop - caracteristici climatice,
 morfotop - topografia
 hidrotop - regimul apelor
 Ecotopul reprezintă acea porţiune din suprafaţa Pământului în care biocenoza
(fitocenoza, zoocenoza, microbiocenoza) şi părţile corespunzătoare din litosferă,
pedosferă, atmosferă şi hidrosferă rămân omogene, alcătuind în ansamblu un
complex unitar.

18 22.03.2020 15:27
 Şcoala fitosociologică sigmatistă (SIGMA – Staţiunea Internaţională de
Geobotanică Mediteraneană şi Alpină) sau şcoala central-europeană sau
Şcoala de la Zurich-Montpellier a fost fondată de Ch. Flahault şi Josias
Braun-Blanquet, botanist elveţian, la Montpellier

19 22.03.2020 15:27
 Concepţia acestei şcoli asupra asociaţiei vegetale s-a conturat încă de la
Congresul botanic de la Bruxelles (1910), având ca fondator pe Ch. Flahault
(Franţa) şi C. Schröter (Elveţia), iar mai târziu, continuatori pe Braun-
Blanquet, Tüxen, Pawlowski, Ellenberg, Borza etc.)

 Existenţa asociaţiei vegetale se bazează după criterii de dominanţă, iar

unităţile superioare (alianţă, ordin, clasă, tip de vegetaţie) după fizionomia şi
combinaţia floristică.

 Braun-Blanquet, în tratatul Phlanzensoziologie, îşi expune concepţia de bază

asupra obiectivelor fitosociologice şi asupra unităţii sintaxonomice din covorul
vegetal: asociaţia vegetală preconizează un studiu complex al vegetaţiei şi al
asociaţiilor componente sub raportul structural floristic, ecologic, dinamic,
corologic şi sistematic

20 22.03.2020 15:27
 Braun-Blanquet propune ca asociaţiile vegetale să fie
distinse după anumite specii „fidele” de anumite „specii
caracteristice”, definind categorii de specii după gradul
de fidelitate (de aici, teoria fidelităţii).

21 22.03.2020 15:27
  El deosebeşte:
 A. Specii caracteristice - fidele
 A1 – Fidele exclusive – cu fidelitate de gradul 5, specii care cresc exclusiv
sau aproape exclusiv într-o singură asociaţie (nota 5)
 A2 – Fidele elective – cu fidelitate de gradul 4, specii care cresc numai într-
o anumită asociaţie, dar în număr mai mic se pot găsi şi în alte asociaţii
(nota 4)
 A3 – Fidele preferenţiale, cu fidelitate de gradul 3, specii care cresc de
preferinţă într-o asociaţie, putând fi şi în altele în număr mai restrâns (nota
3)
 B – Specii însoţitoare
 B1 – Specii cu fidelitate slabă, de gradul 2, specii care cresc în orice
asociaţie, în număr variabil
 C – Specii întâmplătoare
 C1 – Accidentale, străine, cu gradul de fidelitate 1, specii rare, care
întâmplător au nimerit în asociaţia respectivă, fie din cauze accidentale, fie
că sunt rămase ca relicte dintr-o asociaţie dispărută
22 22.03.2020 15:27
 Braun-Blanquet clasifică asociaţiile în unităţi superioare
pe principiul fidelităţii speciilor.
 El s-a inspirat din taxonomia vegetală, folosind noţiunea
de alianţă (egală cu genul), ordin şi clasă, fiecare având
un număr de specii caracteristice proprii, în cadrul unui
sistem sintaxonomic coerent

23 22.03.2020 15:27
 În fitocenologie, istoria formării florei diferă de cea a fitocenozelor şi se oglindeşte în
compoziţia floristică actuală, iar apariţia, structura şi dinamica fitocenozelor sunt
determinate de condiţiile ecologice existente actuale.

 Fitocenozele au apărut şi apar şi astăzi în locul grupărilor vechi prin succesiune, de

aceea compoziţia lor floristică este adesea alcătuită din resturi de specii din fitocenozele
precedente şi din imigrante noi.

 Speciile abundente (abundenţă) şi dominante (dominanţă) joacă rolul principal în

edificarea şi structura fitocenozelor, atât prin acumularea masei organice, cât şi prin
schimbarea însăşi a mediului ambiant.

24 22.03.2020 15:27
 În natură plantele sunt reprezentate de fitoindivizi cu:
- diverse grade de complexitate structurală şi funcţională
- variate preferinţe ecologice
- poziţii diferite pe scara filogenetică
 Fitoindivizii trăiesc în fitopopulaţii, caracterizate prin:
 unitatea de areal,
 flux nestingherit de gene între componenţi,
 autogenerare în timp şi spaţiu

25 22.03.2020 15:27
 Fitopopulaţia este nivelul de bază la care au loc
procesele evolutive primare.
 Fitopopulaţia reprezintă obiectul nemijlocit de studiu al
taxonomiei.
 Fitopopulaţiile diferitelor specii se reunesc pe o aceeaşi
suprafaţă pe baza unor relaţii de “simpatie” sau
“antipatie”, a unor exigenţe şi cerinţe ecologice, formând
în timp comunităţi vegetale, cel mai adesea cu o
structură evident mozaicată, ansambluri relativ stabile
numite fitocenoze.

26 22.03.2020 15:27
 FITOCENOZA – obiectul nemijlocit în studiile
de vegetaţie, individul de asociaţie.

 Asociaţia este unitatea de bază în studiul

covorului vegetal (aşa cum specia este unitatea
de bază în idiobiologie).

27 22.03.2020 15:27
 Fitosociologia (fitocenologia ) este ştiinţa care
se ocupă cu:
- studiul structurii şi funcţiilor fitocenozelor
- raportul lor cu mediul biotic şi abiotic
- clasificarea fitocenozelor
- elaborarea principiilor de folosire raţională
şi conservare a fitocenozelor

28 22.03.2020 15:27
 Fitocenologia este un termen introdus în
ştiinţă de Gams (1918)
 Este analog cu termenul de fitosociologie
folosit de Paczoski (1896)
 Sociologia şi Biosfera sunt clar conturate,
fără a fi separate
 Braun-Blanquet: singura trăsătură
comună – nici una dintre ele nu are ca
obiect studiul unor fiinţe individuale, ci
studiul interacţiunilor fiinţelor ce
alcătuiesc colectivităţi.

29 22.03.2020 15:27
 Fitocenologia apelează la numeroase
discipline:
- Pedologie
- Petrografie
- Geomorfologie
- Climatologie
- Ecologie generală
- Eco-fiziologie
- Biochimie
- Evoluţionism
- Matematică-informatică
- Taxonomie vegetală
30 22.03.2020 15:27
ETAPELE CERCETĂRII
FITOCENOLOGICE
1. Etapa analitică – sunt identificate:
 structura calitativă, cantitativă şi
spaţială a fitocenozelor,
 intensitatea presiunii antropo-
zoogene,
 corologia grupărilor vegetale,
 analiza valorii şi dinamicii factorilor
generali şi staţionali.

31 22.03.2020 15:27
2. Etapa sintetică: se desfăşoară în
laborator
 Fitocenologul reuneşte fragmentele
de fitocenoze analizate în unităţi de
vegetaţie (cenotaxonomice)
 Elaborează schema de succesiune a
comunităţilor vegetale
 Realizează harta geobotanică a
regiunii date
32 22.03.2020 15:27
3. Etapa integratoare şi de decizie:
 Ierarhizează diverse tipuri de
vegetaţie în funcţie de valoarea lor
indicatoare, productivă şi protectivă
 Stabileşte soluţii optime pentru
gestionarea complexă a spaţiului dat
ţinând cont de perspectivele
dezvoltării social-economice

33 22.03.2020 15:27
NOŢIUNI DE FLORĂ ŞI
VEGETAŢIE

 FLORA unui ţinut este

enumerarea şi descifrarea
tuturor speciilor care cresc în
el, cercetate independent de
abundenţa fiecărei specii în
parte.

34 22.03.2020 15:27
 VEGETAŢIA unui ţinut este
reprezentată prin covorul vegetal, prin
grupările în cantităţi şi proporţii diferite
a speciilor constitutive ale florei, unele
având rol considerabil, altele fiind
împrăştiate şi pierdute în mulţimea
celor abundente.

35 22.03.2020 15:27
 STUDIILE FLORISTICE
 urmăresc evidenţierea taxonilor vegetali, variabilitatea şi diversitatea
floristică a regiunii date
 fac o interpretare ecologică, economică, citogenetică
 cu cât regiunea conţine mai multe tipuri de staţiuni (biotopuri), cu
atât diversitatea floristică va fi mai mare (flora mai bogată)
 cu cât ambianţa cenotică va fi mai diversificată, cu atât fluxul genetic
va fi mai intens şi variabilitatea genotipică şi fenotipică mai
accentuate
 diversitatea şi variabilitatea vor fi mai ridicate într-o regiune situată la
interferenţa unor căi de migraţie, ori la contactul a două sau mai
multe regiuni fitogeografice

36 22.03.2020 15:27
 STUDIILE DE VEGETAŢIE

 au la bază cunoaşterea florei

 abordează complexul de specii vegetale
reunite în diversele staţiuni ale teritoriului
cercetat (păduri, pajişti, mlaştini etc.) în toată
varietatea lor
 speciile abundente au importanţă majoră
 individualitatea grupărilor vegetale o dau
speciile cu importanţă fitogeografică deosebită
care, de obicei, nu sunt abundente
37 22.03.2020 15:27
 Flora şi vegetaţia au sfere diferite de
cuprindere, metode specifice de
investigare, fără a fi separate.
 In condiţiile climatului temperat, între
flora şi vegetaţia unui anumit teren,
rareori exista o corespondenţă. Sunt mai
multe situaţii:

38 22.03.2020 15:27
a. Flora poate fi bogată, dar
vegetaţia săracă, slab
dezvoltată
 pe stâncăriile calcaroase,
 pe unitatea de suprafaţă apar
multe specii ierboase,
 speciile sunt reprezentate prin
puţini indivizi,
 speciile sunt de talie redusă
 fără o închegare puternică a
fitocenozelor în care se
încadrează;

39 22.03.2020 15:27
b. Flora poate fi săracă, iar vegetaţia bogată (abundentă,
chiar luxuriantă),
 se întâlneste într-un trestiiş, păpuriş ori în anumite grupări
nitrofile edificate de urzică, de cucuta de grădină, de
brusture etc.
 flora este reprezentata de puţine specii,
40 22.03.2020 15:27
 în schimb, vegetaţia este bine închegată;
c. În cazuri particulare, atât flora cât si
vegetaţia pot fi sarace,
 pedunele de nisip, pe solurile puternic
sarăturate;

41 22.03.2020 15:27
d. Foarte rar în condiţiile climatului nostru,
atât flora cât si vegetaţia sunt bogate,
luxuriante,
 situaţie întâlnită spre exemplu în pădurea
Haşmacul Mare de pe grindul Letea.

42 22.03.2020 15:27
Obiectul de studiu al
fitocenologiei
 FITOCENOZA
 ASOCIAŢIA VEGETALĂ

43 22.03.2020 15:27
FITOCENOZA
 termen introdus în ştiinţă de I.K.
PACZOSKI, 1915,
 în accepţiunea şcolii central-europene,
fitocenoza este o porţiune concretă,
delimitabilă în spaţiu a vegetaţiei unui teren
oarecare, cu condiţii ecologice unitare şi
indici fitocenologici specifici.

44 22.03.2020 15:27
 Fitocenozele au o structură bine conturată,
realizată în urma unor îndelungate, complexe
si extrem de fine procese de selecţie,
competiţie si co-adaptare a indivizilor asociaţi
în întreg.

45 22.03.2020 15:27
 fitocenozele constituie sisteme suprapopulaţionale
dinamice, armonizate cu presiunea exercitată de
factorii ecologici, pe care, la rândul lor, îi modelează,
 Aceste sisteme dobândesc în final cele trei mari
însuşiri ale oricărui sistem biologic:
 integralitate,
 echilibru dinamic,
 autoreglare,
 dar si caracteristici proprii, intre care producţia
primară ocupă un loc de seamă.

46 22.03.2020 15:27
 Trăsăturile principale ale
fitocenozelor
1. Fitocenozele sunt organizate sub formă de
pâlcuri cu mărimi şi contururi variabile, cu
structură mozaicată, ocupând staţiuni cu
condiţii ecologice unitare;

47 22.03.2020 15:27
2. Relaţiile de interdependenţă (în special cele
trofice şi energetice), compoziţia floristică,
structura şi fizionomia (înfăţişarea)
fitocenozelor se păstrează un timp
îndelungat;

48 22.03.2020 15:27
3. Părţile structurale ale fitocenozei se numesc
sinuzii, fiecare sinuzie reunind populaţiile
unor specii diferite care aparţin la aceeaşi
bioformă (formă biologică);

49 22.03.2020 15:27
4. Fitocenoza este sediul acumulării
substanţelor organice elaborate de plantele
verzi, veriga de bază a oricărui lanţ trofic din
ecosistemele terestre şi acvatice;

50 22.03.2020 15:27
5. Fiind o porţiune concretă, fitocenoza
reprezintă individul de asociaţie, respectiv
obiectul analitic nemijlocit al covorului vegetal,
sau, dupa aprecierea lui M. GOUNOT (1969),
un eşantion concret, reprezentativ dintr-o
grupare vegetală abstractă (asociaţia vegetală).

51 22.03.2020 15:27
6. Evoluţia şi dinamica fiecărei fitocenoze
este controlată şi coordonată de sistemul
biocenotic şi ecosistemic căreia îi aparţine,
prin mecanismele lor specifice.

52 22.03.2020 15:27
7. Fitocenoza reprezintă un sistem suprapopulaţional:
1. deschis şi dinamic,
2. armonizat cu ansamblul factorilor ecologici
generali şi locali,
3. aflat într-un schimb de materie şi energie spre a-
şi menţine integralitatea, spre a-şi perfecţiona
mecanismele de autoreglare faţă de modificările
acestor factori, uneori cu sens moderator asupra
acestor factori;

53 22.03.2020 15:27
 ASOCIAŢIA VEGETALĂ
 Orice analiză este urmată de o sinteză care să
cuprindă aspectele structurale si funcţionale
desprinse din prelucrarea datelor analitice concrete.
 In taxonomie:
 fitopopulaţia (din care s-au extras indivizii,
eşantioanele) reprezintă obiectul nemijlocit, concret,
de studiu (individul de specie),
 specia constituie unitatea de bază, ce presupune:
• generalizare,
• abstractizare
• o buna cunoaştere a legilor speciaţiei,
• o bună cunoaştere a principiilor ce stau la baza sistemelor
filogenetice de clasificare.

54 22.03.2020 15:27
 În cenotaxonomie:

 Asociaţia vegetală constituie, pentru studiile de

vegetaţie, unitatea cenotaxonomică de studiu.
 Asociaţia vegetală se caracterizează:
 printr-un anumit areal,
 prin variabilitatea structurală (între anumite limite) a
fitocenozelor care o compun,
 prin prezenţa unui nucleu de specii caracteristice,
constante şi/sau edificatoare,
 prin condiţii staţionale asemănătoare

55 22.03.2020 15:27
 Trăsăturile principale ale
asociaţiei vegetale

1. Este unitatea de bază în studiul covorului vegetal,

reprezentând o noţiune concretă prin indivizii de
asociaţie (fitocenozele sale) şi abstractă, în acelaşi
timp, prin gradul sau de generalizare.

56 22.03.2020 15:27
2. Fiecare asociaţie prezintă o anumită compoziţie
floristică ce constituie însăşi baza sistemului
floristico-fitocenologic, compoziţie dată de totalitatea
speciilor componente, a căror valoare informativă şi
fidelitate diferă după categoria din care fac ele parte
(caracteristice şi/sau edificatoare, indicatoare,
diferentiale, însoţitoare);

57 22.03.2020 15:27
3. Asociaţia are un caracter statistic,
repetitiv, adică va poseda o combinaţie a
ansamblului de specii ce se va repeta, cu
anumită probabilitate, în diversele puncte
ale arealului său, în ecotopul caracteristic;

58 22.03.2020 15:27
4. Constituie una din verigile (iniţiale,
intermediare, mature, derivate) de
evoluţie ale covorului vegetal:
 în sens progresiv, când se tinde spre
stadiul de maturitate (de climax),
 în sens regresiv, când se constată:
• deteriorarea structurală,
• simplificarea relaţiilor,
• scăderea productivităţii etc.;

59 22.03.2020 15:27
5. Asociaţia ocupă un anumit areal:
 de mărime şi contur variabil,
 în general mai redus decât cel al speciei/speciilor
edificatoare
 care nu trebuie confundat cu suprafaţa (cu suma
suprafeţelor) pe care se dezvoltă fitocenozele sale;
6. Edificarea, conturarea unei asociaţii se realizează în
timp, ce poate fi:
 mai îndepărtat (caz în care valoarea sa informaţională
este sporită, iar măsurile de protecţie şi conservare se
impun cu necesitate)
 sau mai apropiat, situaţie în care încărcătura de
informaţie
60 este mult diminuată. 22.03.2020 15:27