Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Stiluri de Comunicare Didactica
Stiluri de Comunicare Didactica
SI COMPETENTE EDUCATIONALE
ALE CADRULUI DIDACTIC
Comunicarea didactica este acel tip de comunicare ce se realizeaza in cadrul procesului de invatamant,
respectandu-se legitatile presupuse de un act sistematic de invatare.
Caracterul didactic al comunicarii nu este dat de cadrul institu-tionalizat (pentru ca exista comunicare
didactica si in afara procesului didactic, in educatia informala si nonformala), nici de continut (exista
comunicare didactica si in transmiterea si asimilarea cunostintelor, cat si in formarea priceperilor, exersarea
atitudinilor, rezolvarea de probleme, evaluare etc.), nici de prezenta celor doi actori educationali, elev
siprofesor (exista comunicare didactica in relatiile elev-elev, manual-elev, parinte-copil, formator-participanti
etc.).
Drept caracteristici ale comunicarii didactice, putem aminti: caracterul explicativ, structurarea conform
logicii pedagogice, rolul activ al profesorului si elevului, combinarea celor doua forme verbale, oralul si
scrisul (particularitati de ritm, de forma, de continut), precum si a comunicarii orizontale cu cea verticala.
Comunicarea didactica este subordonata obiectivelor didactice urmarite.
Vorbim de un stil de comunicare eficient atunci cand acesta este caracterizat prin: claritate, precizie
(evitarea ambiguitatilor), corecti-tudine, adresare directa, structurarea logica, accesibilizarea limbajului,
repetarea mesajelor complexe, ritm adecvat, combinarea mai multor forme de comunicare, ascultare atenta,
incurajarea feed-back-ului etc.
supraincarcarea, suprasolicitarea elevilor (prin transmiterea cat mai multor informatii, fara a
interveni selectarea, sistematizarea, esentializarea),
limbaj inaccesibil,
asteptarile elevilor, parintilor, celorlalte cadre didactice, ale directorilor, inspectorilor, comunitatii
locale, politicilor educationale nationale;
caracteristici ale disciplinelor predate (s-a ajuns la concluzia ca sunt mai autoritari, distanti, neutri
profesorii ce predau discipline exacte, iar cei ce predau discipline socioumane sunt mai toleranti, mai
democrati, mai ingaduitori etc.);
caracteristici ale clasei de elevi (sintalitate, limbaj, nivelul de comprehensiune, relatii interpersonale
etc.), particularitati de varsta si individuale;
ciclul de scolaritate, sarcinile de invatare, spatiu didactic, timp scolar, tema predata, dotari materiale,
climatul organizational, modul de perceptie a contextului, a climatului, a reactiilor, a diversilor stimuli
externi sau interni, a relatiilor interpersonale prin conexiune inversa etc.
Pe langa stiluri de comunicare didactica, mai sunt amintite, in context educational, si stilurile de
predare-invatare sau stiluri didactice sau stiluri educationale.
Literatura pedagogica aminteste, pe baza unor cercetari efectuate de-a lungul timpului, trei tipuri
importante de stiluri: autoritar, democratic si laisser-faire (permisiv).
Kenneth Moore prezinta trasaturile principale ale stilului autoritar – a pedepsi, a umili, a impune, a cere
imperativ, a critica, a exercita presiuni, a utiliza o voce ascutita, a domina, a fi aspru, a inspira teama, iar
pentru stilul democratic – a fi prietenos, a fi ferm, a incuraja, a stimula, a ajuta, a indruma, a convinge, a fi
atent, a fi deschis, cinstit, a influenta.
Forrest W. Parkay caracterizeaza stilul autoritar – sef, voce ascutita, aspra, comanda, putere,
presiune, cere imperativ cooperare, impune ideile sale, dominare, critica, descopera greseli, iar
pentru stilul demo-cratic – lider, invita, stimuleaza, incurajeaza, ajuta, voce calda, influen-teaza,
coopereaza cu succes, negociaza idei, orienteaza, realizeaza acorduri, discuta, imparte
responsabilitatea cu elevii.
Putem analiza, in functie de dominanta puternica sau slaba si sociabilitatea ridicata sau redusa, cinci
stiluri de comunicare: emotiv, autoritar, reflexiv, indatoritor si flexibil (versatil) (Prutianu, 1998).
Stilul emotiv este caracteristic persoanelor la care dominanta este puternica si sociabilitatea ridicata.
Persoanele cu acest stil sunt expresive, vorbesc repede, gesticuleaza mult, au comportament dinamic, orientat
spre actiune si risc, sunt atrase de relatii informale si refractare la cele oficiale.
Stilul indatoritor este rezultatul asocierii dintre dominanta slaba si sociabilitatea ridicata. Persoanele
cu astfel de stil de comunicare cedeaza usor, se supun, se sacrifica, sunt rabdatoare, sensibile, nu tin sa se
afirme, sa joace un rol in luarea deciziilor, asculta cu multa atentie si intelegere, de regula evita sa-si foloseasca
puterea si atuurile, manifestacaldura in vorbire, se bazeaza pe forta de convingere a prieteniei.
Stilul flexibil este usor de adaptat in orice situatie. Versatilitatea este aptitudinea de a ne adapta stilul
de comunicare in functie de situatie si de partener, pentru a ne atinge scopurile, aprobare sociala, acceptare
etc. Aceasta este oarecum independenta de stilul de comu-nicare. Stilul de baza ramane relativ stabil.
Versatilitatea priveste doar ceea ce este schimbator in comportamentul unei persoane si presupune atat
adaptabilitate, flexibilitate, mobilitate, nestatornicie, dar si incon-secventa, oportunism, duplicitate.
Exista numeroase liste de calitati si competente ale cadrului didactic, elaborate de pedagogi,
psihologi, sociologi, politicieni ai educatiei etc. Aceste competente ar putea fi clasificate astfel:
Principalele calitati ale cadrului didactic urmarite prin programele de formare a personalului didactic
din invatamantul preuniversitar romanesc sunt:
II. Competente de comunicare si de relationare (ex.: accesarea diferitelor surse de informare in scopul
documentarii, stapanirea con-ceptelor si teoriilor moderne de comunicare (orizontala/verticala, complexa totala,
multipla, diversificata si specifica), manifestarea comporta-mentului empatic si orientarii helping etc.)
III. Competente de evaluare a elevilor (ex.: proiectarea evaluarii: faze, forme, tipuri; stapanirea conceptelor,
teoriilor si practicilor moderne asupra invatarii creative etc.)