1.

Corpul de punte fără contact cu creasta(suspendat). Este indicat în zona laterală la mandibulă, fiind
cel mai igienic, dar şi cel mai puţin fizionomic. Total metalic, el se situează cu faţa sa mucozală la
distanţă de creasta edentată, suspendat. Are două suprafeţe: una ocluzală, modelată conform
dinţilor pe care îi înlocuieşte şi o suprafaţă mucozală, convexă spre creastă în sens vestibulo-oral şi
concavă spre creastă în sens mezio-distal.

Din considerente mecanice, grosimea corpului de punte va fi de 3-4 mm. Spaţiul dintre punte şi
creasta edentată va fi din motive igienice de 3-4 mm. Pentru realizarea corectă a acestui raport este
necesar ca dimensiunea dinţilor stâlpi, asociată cu atrofia crestei edentate, să ofere un spaţiu minim,
la nivelul breşei, de 7-8 mm.

2. file:///C:/Users/Denisa/Downloads/pdfslide.tips_tehnologia-protezelor-dentare.pdf

3. Corpul de punte fara contact cu creasta edentata (suspendata). Conceperea unei astfel de relatii
intre fata mucozala a corpului de punte si creasta edentata porneste de la constatarea ca
raporturile in sa, semisa, tangential sau punctiform, descrise mai sub, nu asigura o igiena
suficienta. Daca exista un spatiu mare (3-4 mm) intre corpul de punte si creasta, alimentele vor
putea intra si iesi usor din acest spatiu. Acest corp de punte are fata ocluzala modelata morfologic
individualizat, fetele vestibulara si orala schitate in portiunea (1/3) ocluzala cu santuri de
descarcare si de separare, aceste doua fete trec rotunjit spre fata mucozala care este usor
convexa, neteda, fara delimitari sau santuri si foarte bine lustruita. Trecerea spre elementele de
agregare se face rotunjit, astfel incit din profil are aspectul unui pod (punte). Existenta spatiului de
3—4 mm este obligatorie, un spatiu mai mic nu asigura igiena, iar unul mult mai mare devine
neconfortabil pentru pacient. Acest corp de punte este realizat in zona laterala- mandibulara cind
dintii stilpi sint inalti sau creasta este atrofiata. In aceste situatii exista o distanta de 7-8 mm de la
planul de ocluzie la cresta. Distanta este necesara pentru a obtine spatiul necesar igienic sii o
grosime a corpului de punte care sa-i asigure rezistenta. Protectia papilei interdentare - Sunt
afectate papilele la extremitatea edentatiei datorita compresiunii zonei de joctiune a corpului de
punte cu elementele de agregare. Macheta corpului de punte trebuie sa fie modelata la distanta de
papila. De asemenea , lipirea trebuie sa pastreze spatiul
respectivhttps://www.qreferat.com/referate/medicina/Raportul-corpului-de-punte-cu-121.php

4.

8.3.5. INTERMEDIARI LA DISTANTĂ DE CREASTĂ (SUSPENDAŢI)

În dorinta de a concepe corpuri de punte cât mai igienice^ ChârifiS WfiSley StaintOH a imaginat m
1899 un corp de punte la distanţă de creastă, cunoscut sub numele de punte igienică (sanitary
pontic) sau suspendată pe care a denumit-o „open posterior bridge". De la început ţinem să
subliniem că dacă spaţiul dintre baza intermediarilor şi coama crestei nu are cel puţin 3 mm, efectul
este invers, puntea devenind neigicnică, cu urmări consecutive dintre cele mai neplăcute.
Intermediarii suspendaţi sunt utilizati în zonele cu importanţâ fizionomică minorâ, în special pentru
înlocuirea primilor molari inferiori. Rolul lor este de a restaura stopurile ocluzale şi de a stabiliza dinţii
adiacenţi şi antagonişti. Dacă nu se impun condiţii fizionomice, pot fi în exclusivitate metalici.
Grosimea în sens ocluzo—mucozal a corpului de punte trebuie sâ fie de minim 3 mm rămânând astfel
spaţiu suficient până la creastâ, pentru a facilita igienizarea. Suprafeţele intermediarilor suspendaţi
sunt convexe în ambele sensuri: vestibulo-lingual şi mezio— distal. Protezele parţiale fîxe suspendate
seamănă ca principu de realizare cu podurile rutiere. Deoarece puntea este curbată spre zona de
acţiune a forţelor, se împiedică sau cel puţin se dimnuă încovoierea corpului de punte. De asemenea,
elementele de agregare vor fi solicitate axial, nefiind supuse la forţe de încovoiere.

Indicaţia majoră a acestor restaurări fixe este în zona de sprijin mandibulară. Pentru a putea realiza
un astfel de corp de punte trebuie să dispunem de un spaţiu protetic de minimum 6 mm (fîg. 8.34. a)
din care 3 mm grosimea corpuluî de punte metalic şi 3 mm înălţimea spaţiului dintre mucoasa crestei
şi baza corpului de punte. în situaţia când între vârful crestei şi intermediarii suspendaţi rămâne doar
0,5-1 mm, indicaţia lor îsi pierde valabilitatea, acumulările de placă şi resturile alimentare
nemaiputând fi îndepărtate (fig. 8.34. b). Este de dorit ca şi în sens M-D să existe un spaţiu sufîcient
de cel puţin 10 mm.

Realizarea convexă, fară unghiuri ascuţite a feţei mucozale a corpului de punte, permite o utilizare
mai eficientă a firelor dentare (fig. 8.35. a). Este mult mai dificil şi ineficient să se manipuleze
mătasea dentară pe o suprafaţâ mucozală plată, cu atât mai mult cu cât muchiile vestibulo- şi
linguomucozale sunt ascuţite. A fost sugerat şi un design al intermediarilor cu faţa mucozală sub
formă de arcadă în sens meziodistal (fig. 8.36. a). Suprafaţa mucozală fiind convexă vestibulo-oral^
aspectul în ansamblu fiind de paraboloid hiperbolic. Acest design permite un acces optim pentru
igienizare şi totodată oferă o rezistenţă mărită la joncţiunea cu elementele de agregare. Totodată
este' diminuată încovoierea corpului de punte sub acţiunea forţelor masticatorii, chiar dacă grosimea
metalului este minimă (3 mm), permiţând astfel economisirea de aliaj nobil. O versiune estetică a
acestui tip de design poate să se obţină prin placarea cu ceramică a acelor suprafeţe care sunt
vizibile: suprafaţa ocluzală şi întreaga faţă vestibulară. Acest design a fost denumit de Hood „corp de
punte igienic modificat". Recomandăm să se placheze în întregime" miezul metalic al corpurilor
suspendate, atunci când aceasta se impune şi există un spaţiu protetic suficient. Astăzi, cu toate că
multe observaţii clinice atestă rezultate excelente, în timp (20-25 ani), intermediarii suspendaţi au
pierdut teren, pe de o parte din cauza efectului fizionomic (aproape nul), pe de altă parte datorită
refuzului pacienţilor pentru acest tip de intermediari.

Bratu- p. 372,373