Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Activitatea tipografică
Triod-Penticostar
Sebeş- Alba:1580
Începuturile
Pentru întâia oară este amintit ca ajutor al lui Oprea logofătul, în epilogul
Octoihului slavon, Braşov, 1557
–
Triodul-Penticotar -1558
Coresi –Brașov
nu pot fi disociate de propaganda protestantă „În sfânta biserică mai bine e a grăi
cinci cuvinte cu înţeles decăt 10 mie de cuvinte neînţelease în limbi străine”.
patronate de către calvini „dacă văzui că mai toate limbile [popoarele] au cuvăntul
lui Dumnezeu în limba lor, numai noi români n-vem…începutu-s-au a se scrie
[tipărit] aceste sfinte Psaltiri”
Cazania I-1564
1581 tălmăcită „den carte sârbească pre limbă rumânească” „ca să fie mai lesne şi
mai uşor a ceti şi a înţelege oamenii cei proşti"
Cele mai vechi scrieri tipărite în limba română
nu s-a păstrat
putem să socotim textele tipărite de Coresi la Braşov ca cele mai vechi scrieri
tipărite în limba română Braşovul oferea condiţii optime exercitării acestei
profesiuni
Profesiunea de credință
Psaltirea slavo-română (1577) „Cu mila lui Dumnezeu, eu diaconul Coresi, deacă
văzui că mai toate limbile au cuvântul lui Dumnezeu în limba [lor] numai noi
rumânii navem — şi Hristos zise, Matei 109: «Cine citeşte să înţeleagă»; şi Pavel
apostol încă scrie la Corint. 155: «Că întru biserică mai vârtos cinci cuvinte cu
înţelesul mieu să grăesc, ca şi alalţi să învăţ, decât întunerec de cuvinte
neînţelese într-alte limbi», — direpi aceia, fraţii mei, preoţilor, scrisu-v-am
aceste Psaltiri cu otveat (=răspuns, traducere, n.n.) de-ain scos Psaltirea
srăbească (slavonească, n.n.) pre limba rumânească".
Contribuţia lui Coresi la dezvoltarea limbii române literare
N. Iorga
–
prin cărţile sale s-a format „ceva nepreţuit pentru orice popor, căci cuprinde în
sine ceea ce va da formă gândului şi simţirii generaţiilor care se vor urma: limba
literară”.
S. Puşcariu
–
vede în limba lui Coresi un compromis între graiul maramureşean (nord- ardelean) şi
cel muntean.
Contribuţia lui Coresi la dezvoltarea limbii române literare
Al. Rosetti
–
Ion Coteanu
–
Concluzii