Moglan Maria

Clasa a XII-a G

Învățarea școlară
Definiție: „În sens restrâns prin învățare școlară se înțelege activitatea pe care individul

uman o desfășoară în mod sistematic, într-un cadru organizat în vederea asimilării de

informații în forma cunoștințelor, a elaborării unor ansambluri de operații și deprinderi,

precum și a unor capacități de înțelegere, interpretare și explicare a fenomenelor din

natură și societate”. ( M. Golu,2000).

Caracteristicile învățării școlare după M. Zlate (1996):

1. se realizează într-un cadru instituționalizat, fiind reglementată de legi, principii, norme,

structuri de organizare și funcționare;
2. este un proces dirijat din exterior ce tinde spre sfârșitul școlarității să devină autodirijat;
3. este un proces strict controlat ce tinde să devină autocontrolat;
4. are un pronunțat caracter secvențial-unități de învățare-capitole;
5. dispune de un caracter gradual sub raportul eșalonării dificultăților sarcinilor didactice;
6. este un proces relațional mijlocit între cadrul didactic și elev concretizat în relații de
comunicare, socio-afective, de cunoaștere, de influență;
7. are un caracter informativ-formativ.

Structura învățării

Din punct de vedere structural învățarea are două laturi:

a. Latura orientativă

În mod concret, latura orientativă dă elevilor posibilitatea:

-să-și formeze motivația de învățare, care orientează întregul psihic uman

- să-și formeze o imagine/reprezentarea a ceea ce are de făcut

-îi introduc în sarcina de învățat

În același timp, latura orientativă este o execuție prezumtivă, mentală a ceea ce s-ar întâmpla

dacă s-ar întâmpla.

b. Latura efectorie constă în realizarea concretă a activității de învățare

Între latura orientativă și cea executivă se produc interdeterminări succesive, contribuind la

dezvoltarea caracteristicilor gândirii umane: fluiditate, flexibilitate, productivitate și originalitate,

iar acestea vor determina performanțele activității de învățare.

Moglan Maria
Clasa a XII-a G

Nivelurile învățării(treptele, etapele) operatorii ale învățării

Nivel 1- nivelul acțiunii concret-materiale-învățarea trebuie să se axeze pe percepția formelor

intuitiv-concrete ale obiectelor, prin acțiunea directă cu acestea (în practica didactică se regăsește

în principiul intuiției)

Nivelul 2-constă în exprimarea prin limbaj extern a activității- conștientizarea de către elev a

semnificației acțiunilor și operațiilor sale. (în practica didactică se regăsește în principiul

participării conștiente)

Nivelul 3 -desfășurarea acțiunii pe planul limbajului extern pentru sine sau trecerea pe planul

limbajului intern

Nivelul 4-desfășurarea acțiunii în plan mental, rapid, cu posibile prescurtări și automatizări. Este

nivelul care confirmă învățarea(în practica didactică se regăsește în principiul învățării formative

bazată pe înțelegere)

Parcurgerea celor patru niveluri dovedește că materialul, conținutul învățării a fost prelucrat și

transformat și aceasta constituie un temei pentru principiul învățării active. Ordinea și

succesiunea nivelurilor învățării, cu treceri și legături între ele, imprimă însușirii noțiunilor

coerență și organizare, întemeind principiul caracterului sistemic al învățământului

Condiţiile învăţării

O prezentare a condiţiilor ce guvernează producerea învăţării ne este oferită de psihologul

R. Gagne care distinge între două categorii de condiţii:

a. condiţii interne (care ţin de particularităţile şi disponibilităţile celui care învaţă). Ansamblul

iniţial de capacităţi pe care le posedă individul poate fi denumit condiţiile interne ale celui care

învaţă. Acestea includ potenţialul ereditar (dispoziţiile înnăscute), nivelul dezvoltării intelectuale,

cunoştinţe, capacităţi, motivaţie, voinţă, unele tehnici de muncă intelectuală.

b. condiţii externe (care sunt independente de subiectul supus învăţării şi provin din specificul

situaţiei de instruire). În categoria condiţiilor externe se află variabilele ce constituie situaţia de

învăţare, şi anume: sistemul de cerinţe şcolare, structura şi gradul de dificultate ale materiei,

calitatea instruirii (metode, procedee, strategii didactice), competenţa cadrului didactic, relaţiile

profesor-elevi, caracteristicile clasei de elevi (ambianţă psihosocială).