1.2.

Specificul învăţării la şcolarul mic

Vârsta școlară mică se caracterizeaza prin faptul ca dezvoltarea psihica se face sub
influenta foarte puternica a vietii scolare, fapt ce o face sa se caracterizeze prin descresterea
treptata a unor trasaturi proprii copilariei si prin aparitia unei atitudini mai controlate fata de
sarcinile de invatare.
Această etapa are o relativa stabilitate,conține posibilitati de adaptare, iar progresele ce pot
fi obținute sunt constante și cu manifestări deosebite în toate compartimentele psihice si fizice.
Activitatea de invatare desfasurata, are ca obiectiv principal insusirea activa a
cunostintelor, formarea priceperilor si deprinderilor și asimilarea experientei sociale.
Toate acestea duc la dezvoltarea personalitatii școlarului mic prin dobandirea de noi
capacitati de a actiona prin capacități adaptative și progresive ale comportamentului.
Privitor la specificul învățării la școlarul mic, ,,momentul întrării în școala presupune un
anumit nivel de dezvoltare fizică, intelectuală și morală a copilului, iar aptitudinea pentru
școlaritate solicită dobândirea unor capacități, abolități, priceperi și deprinderi absolut
necesare școlarității.”(Golu, Fl., 2015, pag. 138)
La această vârstă, se poate spune că școlarii mici au atins stadiul operatiilor concrete, iar
dezvoltarea cognitiva permite un salt în procesul gândirii.
Dezvoltarea depaseste stadiul în care domina gandirea egocentrica si trece la cel in care
se formeaza acea deprindere mentala de a asuma si alte puncte de vedere si perspective.
Perioada scolara mica se caracterizeaza printr-o intensa solicitare a gandirii, a cunoasterii
sistematice, unde desi orientarea gandirii copilului ramane in esenta concreta, este vorba de un
concret deosebit de cel din etapele anterioare, este mai putin detasat de perceptia directa.
Se constata un element nou in dezvoltarea gandirii si anume trecerea de la gandirea
intuitiva, perceptiva la cea operatorie, care consta in organizarea unor structuri cu criterii,
clasificari, reciprocitati, simetrii, forme de reversibilitati si negatie.
Astfel, ,,trecerea la gândirea operatorie îseamnă depășirea acestor limite, iar
răspunsurile copiilor la solicitări devin coerente, stabile, corespunzătoare cu datele și
obiectivele sale și independente de implicarea lor. ”(Crețu, T., 2009, pag. 216)
Deci, din punct de vedere intelectual școlarul mic este intr-o stare de echilibru cu lumea
inconjuratoare si acest lucru contribuie la stabilitatea.
Acum, gandirea opereaza cu cunostinte, scheme, imagini, simboluri, concepte, dar, si cu
operatii si reguli de operatii și creste volumul simbolurilor unde cele mai numeroase simboluri
sunt literele, cuvintele si numerele.
 Astfel ,,caracterul operatoriu al gândirii școlarului mic se exprimă prin faptul că acum
ea nu mai este doar o simplă desfășurare de acțiuni mentale coordonate în funcție dev ceea ce
percepe copilul sau de modul în care acționează în mod practic.”(Crețu, T., 2009, pag. 216)
Gandirea dobandeste noi dimensiuni la aceasta varsta, iar intelegerea, ca activitate a
gandirii devine tot mai mult implicata in descoperirea relatiilor cauzale a principiilor, a legilor.
Pin această modalitate se realizeaza relationarea informatiilor noi cu cele vechi si
inchegarea noilor date in structuri mentale anterior elaborate, iar întelegerea este implicata in
mod deosebit in procesul de rezolvare al problemelor.
O serie de pșihologi înteleg învățarea la scolarul mic, ,,fiind capacitatea de adaptare ,
componentă a inteligenței, prin care se produc schimbări permanente în răspunsuri și în
conduite. ”(Golu, Fl., 2015, pag. 138)
La această vârstă se dezvoltă limbajul interioradică în invatare, scolarul mic utilizeaza
limbajul interior ca pe un instrument de gandire, iar discursul egocentric timpuriu specific
primelor etape se interiorizeaza si functioneaza ca un mijloc de autoreglare.
De aceea, ,,comunicare interpersonală informală este uneori mai lejeră și poate avea și
unele neglijențe sau să cuprindă unele abateri gramaticale sau elemente de jargon sau de
dialect specific zonei. ”(Crețu, T., 2009, pag. 215)
Tot acum este o perioada infloritoare in ceea ce priveste dezvoltarea psihologic, când
copiii stapanesc deja deprinderi cognitive si sociale importante.
În aceste condiții, copilul avanseaza in societate pentru a invata deprinderi si instrumente
apartinand unei culturi mai vaste și sporește capacitatea de cunoastere, datorita, memoriei, ale
carei posibilitati încep să crească rapid.
Tortuși, ,,memorarea fidelă a textului din manual trebuie depășită deoarece poate
conduce spre lene intelectuală și toceală. ”(Golu, Fl., 2015, pag. 138)
Un neajuns in procesul memoriei este faptul că nu toti scolarii mici isi dau seama ce
anume trebuie memorat si retinut dintr-un material oarecare sau ce trebuie pentru o memorie
eficienta, trainica, ceea ce face să tindă spre o memorare mecanica.
De aceea, cadrul didactic este dator sa-i inarmeze pe elevi cu procedee rationale si
eficiente de memorare, adică structurarea unui plan de idei, a unei situatii logice și insistarea
asupra a ceea ce este esential intr-un text.
Progresele în învățare depind de ordonarea șigruparea materialelor, adică ,,învățarea
presupune o adevărată organizare tehnică iar aceasta se referă la la numărul de repetiții,
eșalonarea lor în timp , interes pentru curiozitate și descoperire.”(Golu, Fl., 2015, pag. 138)
Imaginatia cunoaste si ea, la varsta scolara mica o forma superioara, devenind voluntara
și daca in primele trei clase imaginatia are un aspect imperfect, sarac in detalii al imaginilor
create, copilul alunecand fantastic, ca urmare a experientei de viata limitate, in ultimele două
clase se observa o anumita ordine si sistematizare in cursul proceselor imaginative.
Este antrenată imaginația reproductivă, unde ,,în cele mai multe cazuri, ea sprijină mai
buna înțelegere a a cunoștințelor sau aplicarea lor în noi situații. ”(Crețu, T., 2009, pag. 222)
Învățarea la școlarul mic contribuie si la dezvoltare atentiei copiilor, adică dintr-o atentie
spontana, instabila, atrasa mai mult de forma, miscare si culorile obiectelor, se ajunge ca sub
indrumarea cadrului didactic, elevii sa-si formeze o atentie voluntara, ceea ce face să urmareasca
un timp mai indelungat o explicatie, chiar daca aceasta nu are un suport concret.
Toate progresele cunoasterii sunt legate la scolar de dorinta generala de a invata, adică se
formeaza atitudinea fata de munca ce se releva prin capacitatea de a duce la un sfarsit o sarcina
inceputa si de a obtine un rezultat.
În activitatea de învățare apar interese practice, cum sunt cele pentru tehnica, lucrari
manuale, gradinarit unde precizia si indemanarea gesturilor ce se constituie pun in evidenta
dorinta de a obtine un rezultat.
Școlarul mic devine sensibil la informatii sociale, la opinia clasei, el asimileaza treptat
reguli de conduita individuala si colectiva și in functie de acestea isi regleaza atitudinile.
Invatarea organizata rational, ofera copilului perspectivele reusitei, devine atragatoare,
contribuind la atasamentul fata de munca intelectuala si fata de scoala.
De asemenea, apare curiozitatea intelectuala, dorinta de a cunoaste mai mult. Invatatorul
trebuie sa actioneze in directia cultivarii capacitatii de stapanire a manifestarilor emotionale
primare, explozive ale copiilor.
O caracteristică a acestei perioade este ,,tehnică repetării cu vocea repetării cu reveniriși
grupare în fragmente cu sens.”(Golu, Fl., 2015, pag. 138)
Învatarea scolară se compune dintr-o serie de situatii si de sarcini care, reclama
efectuarea unor actiuni ce vor raspunde unor sarcini practice concrete, actiuni care pornesc de la
contactul scolarului cu obiectul.
Astfel aceasta oportunitate îl pune pe școlarul mic in fata necesitatii unor actiuni de
control, de confruntare si comparare a rezultatelor obtinute cu modelele corecte, ceea ce
produce o generalizare crescanda a activitatii de gandire, capatand un puternic impuls inclinatia
lui catre abordarea reflexiva a propriei activitati mintale.
Scolarul mic are un acces gradat la aceste forme si, inainte de a ajunge la litera sau
cuvant, copilul strabate anumite etape de formare a unor abilitati senzoriomotorii, precum
deprinderea cu tehnica trasarii unor grupe de linii, sarcina de a le scrie, care trebuie sa raspunda
anumitor parametrii de corectitudine.
 Aceste caracteristici privind forma, marimea și grosimea, sunt raportate la structura
spatiului grafic al caietului, care poate sa para scolarului din clasa pregătitoare și clasa I
sâcaitoare și putin atragatoare, totuși problema fundamentală este orientarea adecvata in spatiul
grafic al caietului si in elementele literei.
Este foarte importantă priceperea de a percepe modelul si de a include datele perceptie
modelului cu rol corector, orientativ in dinamica actului motor propriu-zis, ceea ce face ca să-l
determine pe copil să invete autoreglarea actului motoriu.
Acest proces de invatare, cere un consum energetic, efort și concentrare mai ales in planul
atentiei, unde trebuie să apeleze la o serie de indici de orientare. De aceea, scolarul mic
intampina dificultati in operarea cu semnele de punctuatie, care, de obicei sunt introduse și mai
putin explicate in baza unor invarianti obiectivi.
Atunci când trece la tehnica scrisului si cititului, elementele de automatizare se fac treptat
adică, scrisul initial va sacrifica, inevitabil, cate ceva din estetica demersului caligrafic initial, iar
cititul va pune din ce in ce mai putin accentul pe dimensiunea expresiv-intonare externa,
interiorizandu-se sub forma unor actiuni mentale specifice, de lectura in gand.
Astfel, ,,scrierea presupune la rândul său, antrenarea mai multor capacități senzorial-
perceptive și motrice, dar și alte procese mentale. ”(Crețu, T., 2009, pag. 213)
Contactul cu unele notiuni matematice are o contributie esentiala la statornicirea planului
simbolic, abstract-categorial, in evolutia mentala a scolarului din clasa intai, cu conditia ca prin
procesul de instruire sa nu fie intretinuta invatarea mecanica, nerationala, izolata de dezvoltare.
Pe parcursul unor unitati de timp scolarii mici sunt antrenati in rezolvarea unor sarcini
caracterizate prin anumite variante de relationare a cunoscutului cu necunoscutul, care au o
schema logica asemanatoare.
Școlarii mici sunt familiarizati cu miscarea in ordinea crescatoare si descrescatoare a
sirului natural de numere, ca si cu tehnica primelor doua operatii matematice fundamentale,
adunarea si scaderea care imbogațește experiența matematică a lor
În acest sens, ,,capacitatea de realiza operații concrete permite copiilor să unifice
experiența într-o structură coerentă, ceea ce le permite să gândeascămult mai sistematic și
eficient. ”(Golu, Fl.., 2015, pag. 131)
Prestatiile scolarului mic sunt puternic dependente de model datorita capacitatii lui reduse
de a-si autodirija disponibilitatile si procesele psihice
După clasa I, se produce un proces de imbogatire si diversificare a invatarii sub impactul
unor discipline de invatamant mai numeroase, unde cunostintele insusite devin priceperi si
deprinderi, creste dificultatea de a rezolva noile sarcini, iar aceasta face sa creasca si nivelul de
varsta mentala caruia ii corespunde fiecare noua sarcina.
 Astfel, în clasa a doua elevii trebuie sa stie nu numai sa citeasca texte, dar si sa redea
textul, sa repovesteasca, sa memoreze, sa reproduca si sa le explice. Acum, independenta si
creativitatea in invatare se castiga si se consolideaza pe etape, adică se distinge mai intai o faza
de autonomie exterioara, cand elevul este capabil sa lucreze in absenta invatatorului conducandu-
se dupa modelul aratat in lectii, apoi o faza de autonomie interna prin detasarea treptata a
elevului de modelul extern și faza când incepe sa ofere mintii copilului capacitatea abstractiei, a
generalizarii, a comparatiei, a memorarii logice.
Trebuie știut că, ,,citirea nu este o operație simplă, cel care citește trebuie să perceapă
semnificația fiecărui cuvânt, să fqacă legături între cuvintele din enunț, astfel încât să înțeleagă
ceea ce citește și să rețină ce i se transmite prin cuvântul scris.”(Golu, Fl.., 2015, pag. 131)
Acum școlarii mici sunt puși in situatia de a descoperi raporturile de sprijin reciproc
dintre componentele unei actiuni matematice, ce cultiva reversibilitatea psihologica, flexibilitatea
mentala și operarea matematica in camp largit.
Extinderea campului invatarii face ca elevul sa fie solicitat pe mai multe directii, ceea ce
antreneaza o crestere a probabilitatii dispersiei atentiei.
Aceasta creează noi modalități de a invata, abilitatea de a ordona si coordona informatiile,
capacitatea de a opera cu esentialul și limba română ofera un intens teren de dezvoltare si
imbogatire a potentelor cognitive si creatoare ale elevului.
Elementele care beneficiaza de intervenții în procesul de învățare al școlarului mic sunt
procesele mnezice si capacitatea discriminativ-analitic-discursiva, care permite extragerea unor
fragmente din text și care contribuie la educarea gandirii imaginative.
Scrierea, numirea si citirea corecta a numarului, notiunea de crescator si descrescator,
genereaza interferente intre procesele senzoriomotorii si mentale implicate, iar matematica,
devine un instrument de testare si, mai ales, de cultivare a inteligentei elevului.
De asemenea, citirea ofera un teren propice exersarii si stimularii potentialului cognitiv si creativ
al elevului, unde învatarea notiunilor de fractie ordinara si zecimala, ca si problemele de aflare a
distantei, vitezei si timpului ofera ocazii de educare a gandirii matematice.
La formarea gandirii stiintifice contribuie si cunostintele despre natura. Situand in prim planul
invatarii dinamismul, conexiunile si interdependentele dintre fenomene – observarea,
experimentarea, verbalizarea, definirea, aplicarea – obtinem mai multe efecte formative:
stimularea dezvoltarii gandirii cauzal explicative, prefigurarea premiselor si mecanismelor
invatarii in clasele urmatoare, a notiunilor de fizica si chimie; interpretarea stiintifica a
â fenomenelor naturale; corelarea cunostintelor despre natura cu cele despre om, ca agent care,
facand parte din natura, este capabil sa observe, sa cunoasca, sa stapaneasca si sa
foloseasca natura.