-

.*g".
f

Q
:

AUTORII ROMANI,
VECH I CONTIMPORANI
r
1
ED1TIUNE §COLARA
AnOBATA DE MINISTEBUL INSTBUCTIUNII PUBLICE
41 AL CULTELOR.

(-a/. ALEXANDRESCU

POESII i FABITLE

BUCURtSC
Editura LIBRA RIEI SOCECt & Comp.
1894

A
Ed. I. Pretul 45 bE.14

N/4>
 '
AUTORII ROMANI,
VECHI §I CONTIMPORANI.

EDITIUNE S.COLARA
APROBATA DE MINISTERUL INSTRUCTIUNII PUBLICE .
§I AL CULTELOR.

GR. ALEXANDRESCU

POESII I FABIJLE
enSe_p

BUCURESCI
Editura LIBRARIEI SOCECO & Comp.
1894
 _
40,437. Stabilimentul grafic I. V. Soma
 GR. ALEXANDRESCU

POESII I FABULE

1
 1

. .

GRIGORIE ALEXANDRESCU

Grigorie Alexandrescu este unul din frunta§ii poesiei

romane. El a fost prima aparitiune insemnata pe ori-
zontul liricel nOstre moderne. lute() epoca cand Bulinti-
nénu i Alecsandri erati Inca nume necunoscute, Ale-
xandrescu facuse deja sa cleans in acordurl marete ca-
te-va din profundele sale inspiratiuni.
Nascut in 1812 la Tirgoviste, cetatea poetilor, unde
aü vqlut lumina Car lova si Eliad, Gr. Alexandrescu s'a
format mal HAMA sub directiunea acestul din urma. El
a urmat apoi cariera militara, ce o parasi in curind spre
a se putea consacra literaturel. Mal tailiti a ocupat di-
ferite functiuni sub Voda Bibescu, la care sta in mare
favOre. Sub Cuza, in 1859, a fust cat-va timp ministru
interimar la Unite. Putin dupa aceea fu lovit de apuple-
xie §i acdsta cruda bOta nu l'a parasit pana la merle,
In 1885.
Poesia a fost in tot-d'a-una ocupatiunea de predilec-
tiune a MI Gr. Alexandrescu. Satirile si mai, ales fabu-
lele sale politico ii ca§tigara o mare popularitate, pe
care poetul o plati cu inclaisOrea, ca toti patriotil sincerl
§i entusiasti din acea epoca. Odata cu fabulistul nustru
fusese inchis i istoricul Nicolae Balcescu, pe atuticia
cadet in armata, acusat de a fi vorbit sergentilor regi-
mentului sOd despre eroismul Dommlor romani de odi-
niOra.
Sub raportul activitatel sale literare, Gr. Alexandrescu
 6 --

nOte fi considerat dintr'un indoit punct de vedere: ca poet

liric si ea fabulist.
Ca poet liric el a turnat intr'o romandsca curatft gãn-
dirT de o rara originalitate. Talentnl sü meditativ s'a
revelat cu frumósa poesie Anul 1840, in care descifréza
eternitatea din ruina unul an." Dar la vederea ruinelor
patriel, se aprinde mal ales sufletul Ofi mare si nobil.
De timpurid poetul nostru s'a simtit atras, ca gi Car lova,
de acele r(unagite dintr'un trecut strelucit, in carl Wail
refugiat gloria strabuna si umbra de erol." Prima sa
inspiratiune pe ruinele trecutulul Adio la Tirgoviste"
respira deja acel avint maret, acele accente pbtruncle-
tore, de care abuza lira sa orl de cats orl cauta amin-
tirile gloridse ale cetatilor gi eroilor de odiniffira. Punctul
culminant II atiuge poetul eu Umbra ha Mircea la Gozia,
in care evOca cu o putere fara Oman figura marina a
eroulul, la aparitiunea careia natura [math pare a-g1 pa-
rasi eterna et imobilitate....
Ca fabulist, Alexandrescu a lisat cu mult in urma
pe totl predecesoril 01. Observator profund al apucatu-
rilor ridicule ale vitiilor i. relelor societatl, el a Great o
mica lume, unde, sub invelisul animal, fabulosul bieiu-
este patimile i slabieiunile omenegtI.
Rind pe rind defileza inaintea nOstrit traditionala in-
gamfare a parvenitulul (Bout §i viten.), tradatorul rasa-
rit din mijlocul al lor 01 (Toporul gi padurea), ipocrisia
sub llama religidsa (*órecele i pisica), grandomania ba-
sata pe spita adman (Pisica selbatica i tigrul), despre-
tuirea meritulul real (Orecete isgonit) etc.
Pe cand compunerile sale liriee n'au putut sa devie
din causa maturitatil neobicinuite a cugetaril o pro-
prietate a natiuniI, cum s'a intimplat cu baladele lul
Bolintindnu. fabulele sale prin stilul lor simplu si
natural rad facut din contra unul din scriitoril no§tri
eel mat popular!.

u-
POESII
 =

ANUL 1840

$a stapânim durerea care pe om supune,

Si asteptam in pace al sórtei ajutor ;
Cad cine stie ore, si cine imi va spune
Ce o s'aduca diva si anul viitor?

Mane, poimane, póte, sórele fericirei

Se va ardta vesel pe orizon senin:
Binele ades vine pe urmele mahnirei
J
Si o zimbire dulce dup'un amar suspin.

Asa dice tot omul ce 'n viitor traeste,

Asa clicea odata copilaria mea ;
$i un an vine, trece, s'alt an il rnosteneste,
Si ce nadejdi da unul, acel-alalt le ia.

Putine-as vrea, iubite, din dilele'ml perdute,

Pile ce 'n vecinicie 'si iqa, repedele sbor;
 - -10

Putine suvenire din ele am placute:

A fost numa 'n durere varietatea lor!

Dar pe tine, an finer, te vecl cu multimire!

Pe tine te doreste tot némul omenesc!
Si eft sunt mica parte din trista omenire,
Si ea a ta sosire cu lumea o slavesc!
^
,
Cand se na.scü copilul ce s'astepta sa vie,
Ca sa ridice iart pe omul cel facut,
Un batran 11 lua 'n brace, strigand cu bucurie :
«SlobOde-me, stapane, fiind_
ca l'am *tit.»

Astfel dreptii ar dice, de ar vedea 'mplinite

Cate intr'al tea nume ne sunt fagaduite,
0 an, preclis atata, Mabel reformator!
Incepi, prefa, restórna. i imbunatatézi,
Arati semn acelor ce nu voesc si crécla ;
Ado fara zabava o turma s'un pastor.

A lumei temelie se misca, se clateste, LI 4.

Vechile-i institutii se sterg, s'air ruginit;

Un duh ferbe in lume, i omul ce gAnde§te
Alerga catre tine, cad vremea a sosit!

Id, umbre de norOde le vecli ocirmuite

De umbra unor pravili cilcate, siluite,
De alte mai mid umbre, neinsemnati pitici.
Ori-care sentimente inalte, generóse,
Ne par ca nige basme de povestit frumóse,
Si tot entusiasmul isvor de idei mid.

Politica adânca sta in fanfaronadd,

$i §tiinta vietii in eroism cumplit ;
D'a omului marire nimic nu da dovadi,
Si numai despotismul e bine infant.

An no0.! Agept minunea-ti ca o ceréscd lege:

Daci insá pastoral ce tu ni l'ai alege, ;
Va fi tot ca pastorii de cari-avem destui,
Atunci . . . . lasa in starea-i batrina tiranie.
La darurile tale ea nu sims bucurie;
De 'mbunititiri rele cite vrei suntem satui.

Ce bine va aduce o ast-fel de schimbare ?

Si ce mai rea ar face o stea, un comet mare,
 -12-

Care sd arcla globul s'ai lui locuitori! 1

Ce pasa bietei turme, in veci nenorocita,

Sa stie de ce mama va fi macelarita,
Si daca are unul saü multi apasatori?

Ea nu ill ceiii in parte nimica pentru mine:

Sórta-mi cu a multimii as vrea sa o unesc:
Daca numal asupra-mi nu poti s'aduci vr'un bine,
EU rid d'a mea durere si o despretuesc.

Dupd suferiri multe inima se 'mpetreste:

Lantul ce 'n veci te-apasa: Uitarn cat e de grea;
Reul se face fire, simtirea amorteste,
Si traesc in durere ca 'n elementul meü.

Dar as vrea sa ved diva pdmêntului vestita,

Si sã respir un aer mai liber mai curat;
Sã percl ideea trista de vécuri intarita,
Ca lumea mostenire despotilor s'a dat!

Atunci dac'a mea frunte palidã, obosita,

Dac'a mea privire s'o 'ntórce spre morment,
 - 13 -
Dac'a vieti'mi triste facile osinditi
S'o 'ntuneca, s'ar stinge d'al patemilor vent.

Pe aripile molt! celei mântuitOre,

Voii prãsi locapl unde-am nadejduit;
Voia lasa fericirea aceluia ce-o are, 9
Si-a mea suvenire acelor ce-am iubit.

145
 UMBRA LUI MIRCEA LA COZIA '

*le turnurilor umbre peste unde stail culcate,

atre lermul din potriva se intind, se pre-
[lungesc,
S'ale valurilor mandre generavi spumegate
ZidUl vechia al monistirei in cadenta il isbesc.

Dintr'o pe§ted, din ripa, noptea ese, me 'mpre-

[soarä :
De pe muche, de pe stand, chipuri negre se cobor;
Muschiul zidului se m*d... p'intre iarbi se stre-
[coari
0 suflare, care trece ca prin vine un fior.

Este ora nAlucirei : un mormént se desveleste,

0 fantomi 'ncoronati din el ese... o zaresc...
 - 5

Ese... vine citre tdrmuri... sta... in préjma ei pri-

[veste...
Riul inapoi se trage... muntii virful l clatesc.

Ascultati...! marea fantoma face semn... dä o

porunci...
.

Ostiri, taberi fart num& imprejuru'i inviez...

Glasul ei se 'ntinde, creste, repeta din stand 'n
[stand,
Transilvania '1 aude, Ungurii se inarmez. I.

Oltule, care-al fost martor vitejiilor trecute,

Si puternici legione p'a ta margine-ai privit,
Virtuti mari, fapte cumplite, ti sunt tie cunoscute,
Cine 6re p6te sa fie omul care te-a 'ngrozit? ."

Este el, cum ii arata sabia lui i armura,I)

Cava ler de ai credintel, sail al Tibrului stagn,
Traian, gloria Romei ce se lupta cu =tura ?a)
Urias e al Daciei, saü e Mircea cel betran?

1) In biserica de la Cozia Mircea este zugrIvit In costum de

cruciat.
2) Pe malul stang al OltuluT se v6d drumurT %cute Traian.
 - 16 -

Mircea! iml respunde délul; Mircea! Oltul re-

[peteza ;
Acest sunet, acest nume valurile 11 primesc,
Unul altuia II spune, Dunarea se irwiinteza,
Yale el spumate unde catre mare il pornesc.

Sarutare umbra veche! primqte inchinaciune

De la fii al Romaniei, care tu o al cinstit.
Nol venim mirarea nóstra la mormantu-ti a de-
[pune;
Vécurile ce 'nghit némuri al tea nume ran hrapit.

Ravna-ti fu neobositi, indelung'a ta silinta:

Para l'adanci betrânete pe Romani imbarbita0 ;
Insa, val! n'a ertat sórta sa 'ncununi a ta dorinti,
S'al tea nume mo§tenire libertatii 11 1asa§1.
r?"

Dar cu slabele-ti mijlóce faptele-ti sunt de mi-

[rare:
Pricina nu resultatul, laude si-a c4tigat;
Intreprinderea-ti fu drépta, a fost nobila §i mare;
De aceea al tEa nunie va fi scump §i nepatat.
 17

In acel locas de petra, drum ce duce la vecie,

Unde tu te gande5ti, pote, la norodul ce-ai iubit,
Cata ai simtit placere cand a lui Mihai sotie 1)
A venit sa-ti povestésca fapte ce Fait stralucit!

Noi citim luptele vóstre, cum privim vechea

[armura,
Ce un uria odata in rtsbóie a purtat;
Greutatea ei ne-apuca, trece slaba-ne mesura,
Ne 'ndoim dac'asa ómeni inteadever aü stat.

Au trecut timpii aceia, timpi de fapte stralucite,

Insa triste i amare; legi, naravuri se 'ndulcesc:
Prin tiine i prin arte naii1e infratite,
In gandire 5i in pace drumul gloriei gasesc.

Cad resboiul e bicia gróznic, care mórtea ti -

[iut este,
Si al lui sangerati dafini natiile ii platesc ;

1) Minna Florica sotia lut Mamie este Ingropata In acelasT

morment cu Mircea, dupe. cum mate inscriNia dupe pare.
40137.-4ut. Ram. Gr. Alexandrescu. 2
 - -18

E a cerului urgie, este foc care topeste

Crangurile inflorite, paduri care H hranesc.

Dar a noptei négra manta peste déluri se la,

keste.
La apus se adun noril, se intind ca un vesmint;
Peste unde si 'n tarie intunericul domneste :
Tot e gróza i tacere... umbra intra in mormint.

Lumea e ii asteptare.:. -turnurile cele 'nalte

Ca fantome de marl secoll pe eroii lor jelesc;
Siale valurilor mândre generatii spumegate
Zidul vechii4 al monastirei in cadenta ii isbesc.
 RESARITUL LUNEI LA TISMANA

Ale cat in frumósa mipte and plapanda-i find

[raza
A copilei dulce frunte cu vii umbre colora,
0 priveliste c'aceea ochi-mi n'au putut sa vaza,
Lun'asa incantatóre n'am avut a admira.

Si intai, ca o stelupl, ca faclie departata,

Ce drumetul o aprinde in pustiuri rdtacind,
In a braclilor desime, in padurea 'ntunecata,
P'intre frundele clatite, am zarit'o licufind.

Apoi tainicele-1 raze, &and pezis pe o zidire,

Ce pe muche se ridica, locas trist, nelocuit,
Mingae a ei mina cu o pall& zimbire
Ca un vis ce se strecóra intr'un suflet pustiit.
 - 20 -
Apoi, glob rubinos, noptei dand migare i viata,
Se 'nalta, §i din prejuru-i dese umbre departand,
P'ale stejarilor virfuri, piramide de verdéta,
Se opri; apoi privirea-I peste lume aruncand,
Lumina adanci pripastil, manastirea invechita,
Eeodala cetatue, ce de turnuri ocolita,
Ce de luna colorata i privita de departe,
Parea unul din acele Osianice palate,
Uncle geniuri, fantome cu urgie se isbesc;
Si pustiul fard margin!, i cararea rata citä,
Stand., pesters adanca, in vechime locuita
De-al muntelui sant pusnic ce sdrmaniI 11 iubesc.
_

Erau dulci acele ore de estas g de gandire:

Soptele, adanci murmure ce iaü viara in pustii,
A mormintelor tacere ce domnea in manastire,
Loc de sgomot alta-data, de politici vijelii.

Nóptea, totul astei scene colosala da marire,

Doug nobile instincte cu putere destepta :
Un, a cerului credinta, alt, a patriei iubire,
Ce o data 'n aste locuri pe stramosi ii insufla.

Muniii notri-au fost adesea scump asil de li-

[bertate,
 I

Si din vtrful lor Românii, torent iute furios,

S'aruncau : mu1imi barbare pentru pradi adunate,
Lei, sosind, erat la fuga ca un cerb faint, fricos.

Cu trufie Riga ungur catre taxi 'naintézi : 1)

Sunt plini muntil de ostire, sutra, zalele de fier ;
Pintenil lucesc; la luna sabiile scanteiaza ;
Basarab incheie pacea cum vrdjmasii lui o cer. 2)

Dar Românii nu vor pacea, nu vor trista umi-

pinta
Ce asupri-le aduce un necinstitor tractat ;
Ura lor e ne'mpecata; in a lor cruda dorinta
Coprind munii, inchid drumul ungurului spai-
[mintat.

Ast-fel e atunci omorul, cat ostasul incetéza

Obosit, si Riga singur cu putini scapa fugend;
Stralucitele-i vesminte le mind el de gróza,
Plange, si in a sa tara se intórce blestemand.

1) Carol I, regele UngarieT, la anul 1330.

2) Ion Basarab.
 - 22

Nici odata. asta luna ce innóta in tarle,

Ca fanal purtat de valuri pe a marilor ample,
Mai milt numer de cadavre de atunci n'a luminat.
Nici odata mandru vultur ce 'n vesduh se cumpa-
[neste,
Acel domn al atmosferei ce un véc intreg traeste,
De-o prad'asa bogata Inca nu s'a 'ndestulat.

Se gasesc s'acum pe ripe bucati de armuri sdro-

[bite;
Am vedut insine pinteni de rugina putreziti,
Si p'al re'sboiulia munte monstrasele morminte,
Unde sefiii ungurimei za`c tu totil gramaditi. ,

Dar Romanii, fii ai celor ce 'n vechime se lup-

[tarat,
Cu sudori adap pamentul, castig hrana in dureri;
Sunt plugari; i alte nume, ómeni noi se inaltara,
Oameni ne'nsemnati i mAndri de vechimea lor de
[eri.

Streini printi ce ne-apasara, aü dat lor drept

mingaere,
Averi, cinsti, care odata se 'mperteU drept respla-
[tint;
 Ls-

Monopol fac azi de drepturi; in a lor scurta ve-

[dere
Propasirei neinvinse pun ei dese 'mpotrivirl.

Nu-i asa legea naturei, nu-i asa a terei lege;

Ca tot ce nu e la locu-i, va cadea trufia lor;
Al sudorilor streine rod ei nu-1 vor mai culege;
Va fi mare tot Romanul, Orel lui folositor.

Cugetari adânc ascunse, idei drepte si inalte,

Ce in inimile-alese ura lor le apasa,
Vor vedea lumina clilei; si in forma de Mari fapte,
Sub privirea proVedintel, lumei se vor ar6ta.
I
 0 IMPRESIE
DEDICATA 0§TIREI ROMANE
22 Aprilie 1846.

ft
- .
ulini erail la num& ostapi Romaniei,
Dar and ale lor cete pe luciul campiei
Semet inaintara cu pas resunator,
Din sulite, din coifuri, din armele albite,
Cand sórele in unde, in raze aurite,
Lumina ig resfranse pe stegul tricolor;

Cand caii, repecii, ageri, cu come resfirate,

Cu narile aprinse, cu gurile spumate,
Muscand de neastimpdr zabala ce-I tinea,
Isbind sub ei pimentul i resufland omorul,
La sunete de lupta pe camp ig lua sborul,
Ca vulturii ce 'n aer o prada ar vedea;
 2S

$i cand uli glasul armatei tunatóre,

$i cand vëclui silitra de fulger purtatore,
Campia, atmosfera de fum intunecand,
Iar p'intre fum, p'in céta, egretele-albidose
Miscandu-se departe, ca umbre fioróse
Ce es din intuneric o crima-amenintand;

Electrica scantee simtil.... si bucuria,

Din inima pe chipu-mi suita ca mania,
Pe fruntea-mi se aprinse, n ochi-mi streluci;
Sub pasurile mele simtii arclend pamentul,
Si vechea strelucire cu sgomotul, cu ventul,
Ilusii-mi bogate cu fala se ivi.

A! unde e acuma puternica marire

Din vremea, cand a terii eroica ostire
In lupte uriase Buzetii comanda;
Cand vulturul Dacia cu fruntea 'ncoronata,
$i duhul resbunarei cu manta-i sangerata
Da semnul biruintei i calea ne-areta!

Calugárenii inca pastreza pomenirea

Vitejilor ce 'n alea-I aflara nemurirea,
Al faptelor de cinste pret vecinic meritat;
 26

tar pratul ee" acolo de venturi vistolóst

In aer se ridicà, e pulbere de ost,
Ce tabere dusmane in treat au lasat.

Spun, ca in urma luptei, in Asia bogata,

Daca Mahometanii vddét tate. odata
Un armasar ce 'n préjma-i casta el sforaind;
Coprinsi d'adinca spaima dicect cu 'nfietate,
Ca el a vtdut umbra acea ingto2itore
A lui Mihaf Vitézul asugra-le viind.

Asa era odata Romanii, dar unirea

Ce le brines curajul, ce le 'nsufla marirea
Cu vechea simplitate din mimi a lipsit,
A patriel iubire, obiect de ironie,
In veci este pe buze acelui care stie
Cu numele-i sa traga norodul amigit.

Asa in próste capisti, care trecen de Sfinte,

Ar idolilor preot cu magice cuvinte
Multimei adunate oracole 'mpartea:
 2

Oracole viclene, de interes dictate,

De inteles lipsite, de patemi esplicate,
Si 'n care negiinta neincetat credea.

Dar tot se afla Inca virtuti, i viitorul

In ele se increde, astépta ajutorul
Ce 11 aduc la natii barbati mantuitori:
Insusi Domnul naturei clisese aka data,
Ca pentr'un drept el iarta Gomora vinovata:
Dreptatea i virtutea in ceruri sunt surori.

Iar voi resboinici tined, drage batalióne;

Fiice ale-acelor vestite legione,
Care intre popóre un nume ne-aif lasat;
Voi, caror acest nume e dat el ,in pastrare,
Cu cinste yeti respunde l'a, patriei Chemare,
Cand vechiul nostru singe nu pore fi schimbat.
,
' RUGACIUNEA
t

1 totului pirinte, tu a cirui vointä,

C'Ik La lumi ne'nfiintate ai diruit fiinta,
Stapane creator! -
Putere Pith margini, isvor_de vecinicie,
Al caruia sant nume pamentul nu-1 stie,
Nici omul muritor!

Dacd la cer s'aude glasul fapturei tale,

Fi ca 'n tot-d'auna pe-a virtutei cale
Sa merg nestramutat.
Cand sórta me apasa, cum si cand imi zimbeste,
Cand vend/ m'ajuta, cand aspra me goneste,
Si pocia fi neschimbat.

Mandria 'n fericire sa nu ma stipandsci,

Mahnirea in restriste sa nu me umilescd,
 - 29 -
Dreptatea sa o §tia.
Constiinta sa-mi fie cerésca ta povata,
Prin ea tu mendreptéza, si cand gresesc menvata
Cum trebue sa fiu.

Fa sa doresc de obste al omenirei bine,

Sa me cunosc pe insu-mi, i p'altul deck tine
Sa nu am Dumneclea.
La Omeni adeverul sa-1 spui fdra sfialä,
De cel ce rea imi face, de cela ce me 'nseali
Sa nu imi resbun eu.

Si fa ca tot-d'auna al mea suflet sa vaza

Lumina asteptatd, a nemurirei raza,
Dincolo de morment,
Acolo unde viata cea vecinici zimbeste
Sarmanului acela ce 'n viati patimeste,
Gonit p'acest parnent.

Stia cum ca lumea nóstra, intre globurile multe

Ce sunt pentru marirea-ti cu un cuvent facute
Dupa un vecinic plan,
Nimica inainteli nu póte sa se creza,
C'asa de putin este, s'adta insemnéza
Un val in Oan.
 - 30 -
Cunosc cu tote acestea i vecl cu 'ncredintare,
Ca'n fapta cea mai mica si'n lucrul cel mai mare
De o potriva esti,
Ca la a ta dreptate nu este partinire,
Ca ingrijesti de tote, ca fard osebire
,S'asupra mea privesti.

Cu tunetul din ceruri tu ocolesti pamentul,

Infloresti cu natura i recoresti cu ventul,
. Esti viata ce ne-ai dat.
Asculta dar, stapane, supusa rugaciune
Ce sufletul o 'nalta, ce inima depune
La tronu-ti ne 'cetat.

Pana'n césul din urrnd amorul tetl sa-mi fie

Comóra de nadejde, de duke bucurie,
Isvor de fericiri ;
El singur sa-mi stea fala in acele minute,
Cand planuri viitóre i amagiri trecute
Se sterg ca naluciri.

f:Z115-
 UCIGASUL FARA VOTE

fjJ temnitd adAncd imi e locuima : 9 .

i Prin dese, prin negre Zabrele de fier

0 razd perdutd imi spune fiinta
Cerescului sore, seninuloi cer. .

Si frigul me 'ngheta ; e umed pamentul;

De ziduri, de lanturi, eU sunt ocolit:
Aid suferinta a§téptd mormentul,'
Cad legile lumei asa aU voit.

-
1) Sujectul strata poesiT este o IntImplare 'adeverath. Osdn-
ditul socotescd cd treste Inch, si nu e maT mult de pare anT
de and s'a judecat pricina la tribunalurY, unde el m6rturisind
fapta, cAuta a se desvinovAti prat povestirea nenorocosuluT vis.
Dar judecitoriT, temendu-se ca nu cumva lndurarea clue acesta
sä Insufle i altora carats de a visa, all aplicat pravila, care
nu cuprinde nimic despre vise, cAcT pravila criminall, dupI cum
stim, e Inch nedesg.versita. .
I
 - -32

Adus ca o cruda, selbateca hiara,

L'a temnitei porta nadejdea-am lasat,
$i simt chinuire atat mai amara
Cu cat a mea sena e n'am meritat.

0 nopte fatala! o nOpte cumplita!

Pe patumi de truda dormém obosit.
Era despre ziva: sotia-mi iubita
Sedea langa mine... un vis, vis cumplit!

Veclui : in betrane paduri departate

Parea Ca me aflu ; eram alator ;
Dar calea perdusem; pe ramuri uscate
Canta cucuvéua cu glas cobitor.

Copacil in préjma-mi parea cã inviaza :

Din tóta tulpina un gemet esa :
Flamanda, cumplita, vedém ca-mi urméza
0 céta turbata de lupi, ce urla.

$i eü fugém iute, fugém cu grabire,

Dar locul sub mine de sange 'nchegat
zadarnici punea 'mpotrivire ;
D'o rece sudóre eram inundat.
 33

Sufla un vent lute, i luna 'ngrozita

In spaliuri vecInici trecea alergand,
Cu stinsele-i raze, cu fata-I palita
Intinse pustiuri abia luminand.

Apoi de odata in norl se ascunse,

$i lipsa ei dete cumplitul semnal;
In spaima nespusä ce-atunci me patrunse,
Veclui trecend mórtea pe palidu-1 cal..

Schelet d'alta lume, cu forme cumplite,

Ranjind, acre mine privea neclintit :
In mana-I uscata, in unghi ascutite
Tinea o femee... Din capu-i sdrobit.

Musca cate-odata, musca cu turbare,

$i creeri i óse din gura-I cadea.
Uimit remasesem : la orl-ce miscare
Parea ca ea rupe din inima mea.

Dar céta de hiare o me soseste....

Ferbintea-i suflare acum o
Me plec, cat si mana-mi grea petra 'ntilneste,
Coragiii desnidejdea imi da, si... isbii...
40137.Aut. Rom. Gr. Alexandrescu. ". 3
 34

Un tipat s'aude... eti saki in picióre,

Din somnu-mi de groat atunci dqteptat : t
Sotia-mi lipsita d'a yield suflare
Zacea... capu-I tin& era sarimat !

D'atunci zile multe i nopti osAndite

Pe fruntea-mi trecurd ! Ea nici am simtit
A kr osebire ; vedenii cumplite
$i tipetU-acela in veci m'a 'nsotit.

Resund el sera, l'auz diminéta,

Precum n minutul prili crimd 'nsemnat ;
Si ea trdesd Inca! trdesc, cad viata,
Amara pedépsa, in dar mi s'a dat.

Aid astept vremea i ziva dorita;

Sa yid dacä dreptul ceresc imperat
Prive§te la fapta-mi ce este cumpliti,
Sau numai la cuget ce este curat.

7,9 -
.c
 MEDITATIE

11)ara-g apuci sborul spre termuri departate,

Al toanmei dulce sore se plea la apus,
$i galbenele frunze, pe déluri semanate,
Simtiri deosebite in suflet mi-aa adus.

0! cum vremea cu moartea cosesc lard 'ncetare !

Cum schimbatórea lume fugend o re'noesc!
Ufa, nemarginita pun ele departare
Intre cei din morminte i acei ce dore'sc!

.;
Unde atiti prieteni placuti de tinerete?
Unde-acele fiinte cu care am crescut?
Abia aju4 in virsta frumOsei diminete,
Ca ea, far a se intOrce, ca densa aU trecut!
 - 36 -

Ce netedi campie! Cum ochiul se uimqte! 1)

.Ce desert se arata, ori in cotro privesti!
Intinsa departare se pare cd uneste,
Cu ale lumei margini, hotarele ceresti.

Cat singe aste locuri setóse inghitira!

Cite óse resboiul aci a semAnat!
CAff veterani rasboinici mórtea purtind, murira
Pentru isbindi de care ei nu s'ail bucurat!
.

Imi pare ca-i vdcl Inca rësturnati in farina,

Pe 'ncretita lor frunte sfr§itul ar6tind,
Dar mai clatindu-si capul, si c'o murinda mink
Ferul care le scapi cu furie stringend.

Ei nu gandesc la mórte, nu gandesc la viata,

Ei nu gandesc la fapte, ce 'n viat'aU urmat,
.1

Câmpia Bullet
 - 37 -
Ci cand sufletul sbóra, cand sangele inghéta,
T6ta durerea le este, ca nu §1-ail rabunat! -

Putin mai inainte, un monument s'arata;

Si-1 privim... Dar ce semne de-onóre pe el sunt?
Negresit cei dintr'insul slaviti au fost odata:
Azi slava sta d'asupra, i omul in pament! E_)

Iata, lard 'ndoiala, o mare mangaiere

0 voi, care un titlu s'un nume pismuiti!
Cand tot ce e 'nalt cade, i cand marirea piere,
Marirea, inaltarea la ce le mai doriti?

Din vremile trecute, in veacuri viitóre, I

Un nume sa rdsune, cu slava 'mpodobit,
Si treaca peste virste, i peste ani sa sbóre,
Ace la ce 11 porta cu ce s'a folosit? '

Cand marea 'ntaritata, corabia-ri sdrobeste,

Cand loc de mantuire nu este, nici liman,
Cand cu grozave furii asupra ta porneste
Spum6sele lui valuri batranul Océn:
 - 38 -
Spune-mi, Içi pasi-atuncea sa tii de mai pluteste
Catartul find pinze ce nu-0 e de-ajutor,
Si vedi daca pe unde se tine, se clatqte,
Si daci ai fost odata in barci sail vapor?

Viata e o lupti, o drama variati

Si actu-i cel din urma in veci e sangerat:
Mórtea-1 incoronéza, mórtea neimpicati,
Care in a sa cale pe nimeni n'a uitat.

A, intorand privirea spre vécurile trecute,

Si ne'ncetat pdméntul vedéndu-1 pustiir,
Vec lend tot aste rele, tot 4ile ne-pldcute,
De sórta omenirei din suflet m'am mihnit!

Cite feluri de chinuri asupri-i se adund!

Insa vedi cum speranta o 'n§ala ne'ncetat?
Cu o dulce zimbire vine, tiind de mind
Icoana fericirei. Dai s'o princil... A scapat.

Ast-fel un vis ti-arata o iubiti fiinta;

Ast-fel cu bucurie voegi s'o imbrati§ezi,
Dar ast-fel umbra 'npli zadarnica-ti silinta;
Acum din maini 41 scapi, acum iardg o yezi.
 JO

Dad in cartea sórtei oma-ar sti sá citésd,

Sd-si afle fie-care grozavul viitor,
Cine-ar mai vrea, stapine, .aicea sá triiasd,
Când lumea e de chinuri nedesertat isvor?

Vremea d'acum, trecutul, a-1 sti avem putere,

Nurnai ce-a si se 'ntimple noi nu putem vedea;
Dar cand ora soseste, cand nAlucirea pere,
Se trage de odatà i vecinica perdea.
 CANELE SOLDATULUI

ijjanit in rdsbóie soldatul caduse,

1 5i 'n putine dile chinuit muri,
Departe d'o muma care il crescuse
5i care-1 iubi!

Simian, fail rude, pe tdrmuri streine,

N'avea nici prietini, nici un ajutor;
Nu era fiinta care sa suspine,
Pentr'un treator!

Singurul tovar4 de nenorocire,

Singura-i avere, un cane iubit,
Sedea langa dinsul i 'n mare mahnire
Parea adancit.
 41 -
Acum tot e gata pentru ingropare,
Acum ridic trupul pe maini de soldati,
Onori hotarite acelora care
Mor pentru 'mperati.

In fruntea paradei cânele porneste

Din ochii lui pica lacrimi pe pamênt,
Ca un iubit frate el 11 insote§te
Pana la mormint.

Aci se opreste, aci se asaza,

Nimic nu il face a se departa:
A§tépti sa-1 strige crede c'o sa-1 vaza
Cand s'o destepta!

Cate-odata cérci peatra s'o ridice,

Cate-odata latra dup' un caletor;
Coprins de durere: Vino, par' c'ar dicer
Sa-mi dal ajutor.

Apoi cand streinul de mild voeste

A-1 trage d'o parte i hrani a-i da,
El isi pléca capul in parnént priveste
Si nimic nu va!
 - 42 .
De cloud on noptea cu umbrele sale
Emisferul nostru l'a invaluit,
Si sarmanul cane din locul de jale
A fost nelipsit!

Dar in diminéta acea viitóre,

Pe cand se degépta ornul muncitor,
Zacea langa grópa mort de intristare,
Canele Azor!

PC.4%
 ADIO LA TERGOVISTE

Cleat p'aste ruine, sub care adâncitd

E gloria strabuná si umbra de eroi,
In liniste, tAcere, ved lumea adormiti
Ce nita 'n timpul noprii, necazuri si nevoi.

Dar cine se aude i ce este ast sunet?

Ce Omeni, sati ce armii, i ce repede pas?
Pdmêntul ii cliteste rasboinicescul tunet
Sgomot de taberi, sopte, trece, vijie-un glas....

Dar unde sunt acestea ? s'au dus ! aü fost Were,

Cad armele, vitejii, i tote au team'
Asa ori-ce märire nemicniciti piere!
A nOstra, a Palmiril s'a Romel a trecut.

Si pe Idrend-acea, de care-odinioara
Se spdimentau tiranii de fricd tremurand,
 - 44

Al noptei tall= vine si paseri cobe sbóra

Pe monumente trece pastorul suerand.

Me scol, me mut d'aicea, duc pasurile mele

. Ce pipae cararea in fundul unui cling;
Si las aste morminte cu suvenire grele,
Pe care nu am lacrami destule ca sä pang.

Aicea am speranta sa aflu multumire;

Eti voia sa auci unda si caul sa-1 privesc;
Si vecl a Aurorei mult vesela zimbire
Razele diminetel ce noril auresc. ^

Aci stejari cu fala se 'nalt, se indreptéza,

Urcand ale lor ramuri spre-azurele campii.
Aci plopii cu frunza o vale 'ncoronéza;
Acolo se ved dealuri, s'aid selbatici vii.

Din cost' acestor stince, din verful astui munte,

. De unde ii apuca vulturul al sell sbor,
A noptil stea ravarsi lumina p'a mea frunte
$i raza-i se reflecta pe limpede isvor.
 45 -
Aci zefirul vesel prin frunze 'ncet suspina ;
Aicea orizonul e dulce, luminos;
Aid aceste riuri. . Dar unda lor e link
lar sufletu-mi e 'n valuri, n'am sore seninos.

Din sinul maicei mele, nascut in griji, necazuri,

Restristea mi-a :fost legan, cu lacrami m'am ;
Ca ale marii repezi i gróznice talazuri,
De ventul relei sOrte spre stand am fost gonit.

Acuma pretutindeni intorc a mea vedere,

Dar ochi-mi multumire de loc nu intalnesc,
Cad nimenea nu simte cumplita mea durere,
Si órnenii pe mine trecand m ocolesc.

! asa ! iubite, s'a dus scumpul mai bine ;

Veclend cã nu-mi remane plkere pe pament

Veclend ca pentru mine s'au dus zilele line,
Puia mina p'a mea frunte i caut un morment.

Din zilele trecute, din vechea fericire,

Din versta mea de aur, din skull lor amor,
Idei aü remas numai precum o nAlucire
Reinke diminéta din visuri care sbor.
 - 46 -
Ma, fari 'ndoiali, amara inea viata,
D'acum e pentru mine nisip neroditor,
Ce vara ii usuca i iarna 11 nghiata
Si nici o flóre n'afla sermanul calator.

Dar insa suvenirul fiintelor iubite

Va fi la al mai suflet etern nfáiat
Ca frunzele aduse de vijelii pornite
La vechea lor tulpini ce-o data le-a purtat.

De visurile vóstre sperante-amagitore

Acum peste mesura me vaa indestulat ;
Fugiti zadarnici zile, ce griji omorit6re
Pe tindra mea virsta curend ati adunat.

and tótnna se arata al ernei rece sore,

Copacii plini de jale perd frunza, se usuc :
Aa nenorocirea uscand a varsti-ml flóre,
Zic lumei un adio : iati lira §i me duc.

c".40
<
EPISOLE §i SHIRE
 ADIO
pentru plecarea proconsulului Halcinski.

ocit, faimos proconsul, model de tiranie,

Cumpliti fie calea pe care ai plecat !
Cu apa consacrata prin somnul de vecie
Vom curdti pamentul ce tu ai intinat.

Schelet fantasmagoric, fiinti infernali

Gerósa, trista-ti clima, ea inca n'a produs
Jiganie mai cruda, o iazma mai fatald,
De cand sórele sera se pléca la apus.

Dator este Rornanul a sa redmoginta

Monarchului ce téra cu tine inzestra,
Cad zelul tët salbatec, fanatica-ti silinta,
De gratia robiei pe robi chiar desgusta.
40437. - Aut. Rem. Gr, Alexandre:cu. 4
 50

Cid multi, cari imprejuru-ti cerpa a ta rinjire,

Vräjma§i ai 1ibert5tei, ce binele nu-1 vor,
NA scull era si fie cu tine in unire,
De nu urnileai, crude, §i chiar basetea- lor.

Tiran omeopatic, cum nu des se g'isqte,

Otrava prin otravi in noi a vindecat,
0 =tie intregi prin mine-ti multumete
Si te proclam din parte-i al Orel Ipocrat.

A ! Daca vcm ajunge la tinta mult visatd,

De voift tral atuncea (§1-ini place si o crez),
Tu vei avea, fii sigur, o statud bogat5,
Al cirui bust cu lanturi ea am sä-1 decorez.

In jocul lor copii te vor scuipa in fair];

$i cind vre-unui gide vom da numele tëti,
Acel om se va crede nevrednic de viatd,
Pierdut din omenire batut de Dumnezeil.

Asa, cind tern= rodul s'a copt in vii, gr5dina,

Teranul ce se teme de hotil sburgtori,
Pe ramuri inalta expune la lumina.
Scheletul cotofenei, cadavrul unei ciori.
 51

Spectacolul goneste jivine rApitóre,

De lacoma lor cétä ogorul e ferit.
Teranu-atund profità de-a fetei lui sudóre,
E veseld natura i omul multumit.
),

Adio ! lung adio ! i fad revedere,

Departe, mult departe, te du din tam mea !
Pustiul Siberiei te-astéptä cu pldcere,
Pamentul sa te 'nghita i dracul sa te ia !

J
:1.1'1
1 f."

,. .8 I.
it 1. v,

; ;: .

I 2 ; .4 t" a :rE:1?,
 In

EPISTOLA D-lui ALEXANDRU DONICI

FABULIST MOLDOVEAN

fum mdsori ti se mesóra, este un proverb

Dtiut.
Aste versuri, de lungimea celor ce tu mi-ai facut,
Stint pornite sa-ti aduci ale mele multumiri,
Stint respuns la ale tale vrednici de cinste gAndir.

Nu titi bine dad cerul, precum zici, m'a inzestrat

C'un talent, ce mi se pare putin, slab, neinsemnat,
Ear iubesc talentu-acesta, care tu 11 pretuesti :
Tot ce e mai sant, mai nobil, in duh, mimi
[omenesti,
Prin el ni se 'nfitiOzA ; si al binelui amor,
Se aprinde la ficlia unui geniu creator.

Pe ace' ce mi-i dai pada' eü adesea i-am citit ;

La o slavä meritati cu mindrie m'am smerit ;
 53

Sa-1 urmez este alt lucru; cinstea póte o doresc,

Dar a lui Torquato sórti nici de cum n'o pis-
[muesc.
Am temeinice cuvinte: me cunosc, me simt prea
[mic,
Si nevrednic sa iaü urma unui mare mucenic. t
sa-ti spuiii, nu 'nteleg bine cum esti órneni
[straluciti,
Producea fãrã 'ncetare and era nenorociti.
Pentru mine griji, necazuri, trebuinte, neplaceri
Sunt isvorul nelucrarel si-al vecinicei taceri.

Cred cu tine cã talentul ne e din cer diruit,

Ca e foc care se stinge, dad nu va fi nutrit,
Si de am o zi mai link un cés bun de intalnesc,
Cu placere a-1 aprinde, a-i da hrana ma silesc.
Dar pe om s'a lui natura destul nu ai cercetat,
De voesti sa fii ca riul, care curge ne'ncetat.
Acel rtU trece p'o vale, pe câmpie, p'intre flori
Tar prin relele virilE e mai grea sa te 'strecori:
Prozaice umilinte nu pociu a le infrunta:
V VI

Tu vedi vremile de astadi. Te 'ntreb daca muza ta,

Poftita la tribunaluri, ar merge O. dea cuvint,
Sa spue in buna proza de ce umbra dupa vint.
 S4

De ti-ar dice judecata: «Fiind c'am aflat ca scrii,

«Fiind ca vorbesti cu noril, i pul slove pe hartii,
«Ado versurile tale, avem pofta sa citim,
«si, de n'ai atins pe nimeni, noi osanda-ti mar-
[ginim.»
Daca, clic, placeri d'acestea de l'ai tei al fi cercat,
La atatea dobitóce suflet ore al fi dat? 4

Ai fi clis cu indrasnéla de-un vulpoia judecitor,

Ca il vecli cite odata cu puf alb pe botisor ?
Ca in cumpana dreptatii casul el Fa cumpanit,
Pand ce prigonitorii cu nimic s'ati pomenit?

La vol sunt mai domo'li- omen!, ei nu s'ating

.[de nimic;
Aicea dart de nevoe, on ce ma .incerc sa clic.
De voia si cant eroismul bunilor nostri stramosi,
Aucl o suta de glasuri: «Ce ? noi suntem ticalosi?
«Numai cei vechl 41 plac tie? Prilejul s'a 'nfalisat
«Si nol dovecli de virtute, curaj nu am aratat ?»
De laud vr'un om de merit, vre un amploiat cinstit
«A! imi clic de pe delaturi, pe nol acum te-al
[pornit?
«Laudand faptele bune, arati, i invederat,
«Ca nu suntem de aceia Pe nol tu ne-al satirat!»
Caci dumnea-lor stia prea bine, ca Omenii care
. [citesc,
Ca in lauda virtutei acel 1.61 se-i osandesc.
 De ar A o multumire sà te vedi in tipar dat,
$i pe uliti cate-odati cu degetul aretat;
S'audi: 5sta e cutare! apoi eft te- ferici,
Pentru scrierile tale ce iubesc a le citi,
Ale drora sujeturi, stil upr i lämurit,
Au a fabulei placate merit net5gaduit.
Sup, dice intr'o carte, ca in Grecia, de vrei,
Pcti sä scrii on ce iti place, fard vorbd i idel.
Multi din autorii nostril aft acest talent dorit,
Cu locul, cu 'mprejurarea, cu vremile potrivit.
Ved ca o duc forte bine, i ea o sà-i imitez;
0 sä-i intrec, de se 'mite, nimic n'o sd mai lucrez.
Numal din vreme in vreme al sa afli cd traesc,
Si muzele din Moldova, ca. §tia sä le pretuesc.
 EPISTOLA D-lui I. V.
AUTORUL cPRIMAVEREI AMORULUli

f
u care-ai fost din pruncie al Muzelor favorit,
Si ca stramosesci-avere geniul ai mostenit,
Cantator al primaverei, ce al darul a placea,
A fi 'nalt cu deslusire, simplu fail a cadea;
Care lucruri mid de sine stil sa le maresti fru-
[mos,
Si sa nu did nici odata cuvint ce-ar fi de prisos;
Dad mai gandesti i astacli cum atuncea socotéi,
Cand destinat de natura sa fia poet ma credéi,
Far' a-ti vorbi de folosul bunelor tale poveti,
La a mea nedeslusire alerg Inca si ma 'nveti.

Cand ne 'ntelesa natura, din sinu-i cel roditor,

Cu talentul poesiei naste pe un muritor,
(Fara sa mergem departe, atat ai dont si-mi
[spui,)
Hotar4te de odati §i felul scrierii lui ?
Multi imi clic cum ci acésta nu e de tagaduit,
Si cd tot omul s'apléci la ce este mai pornit;
Ca acela ce 'n tragedii face patemi a vorbi,
Nu póte i 'n elegie chinurile a descri.
Dad iar in cea din urma tii frumos si zugra-
[ve§ti,
Placerea, melancolia, amor, chinuri sufletesti;
Al odei cei infocate ton inalt nu poll sa-1 tii,
Nici s'alergi p'ale slavei pline de sange campii.
Felurile-s osebite, §i voesc osebit dar:
Cine 'n mai multe se arca, ostenéla-i in zadar,

Eu dar, ce din cruda-mi virsta de and ochii

[am deschis,
and a 'nceput pentru mint al vietii amar vis,
Am iubit de o potriva tot ce mi-a parut frumos,
Tot ce sufletu inalta §i e mintii de fOlos.
Poet cum pot a ma crede, and al lirei Dumneclea,
Inca nu vrea sa-mi arate care este felul mea?
Tot ce-mi place ma aprinde, i 'n minutul ce
[cetesc,
A putea lucra intocmai, d'o cam data socotesc.
Apoi vine cugetarea. Pe-al mai spirit intreb: Stii
 ss =
Dad tu n fela acesta esti nascut sail nu sa scri0
Cate planuri asta aspra idee mi-a stanjenit!
Si din ce carari placute, cu putere m'a oprit!
Ea aseman a mea stare cu a unui calator,
Care nestiindu-si calea, fard pov6tuitor,
Se opreste pe-o campie, si cu totul intristat,
Drumuri vede, dar nu stie care e adeverat.
Pled, se intórce 'ndata, se porneste iar pe loc,
Perde vreme preriósa i alerga 'ntr'un noroc.
Ast-fel sunt i ea; ca dânsul tot-d'auna ratacit,
Ca sa nu-1 percl, %and drumul, póte cand l'am
[nemerit.
Apoi nu ajunge-atata, ci i. chiar and ma pornesc,
A lucra cu hotarare, pe un plan ce imi croesc,
Nu pot pazi cuviinta, nici c'un umblet masurat,
La sfirsit s'ajung d'a dreptul, fara sa ma mai abat.
Daca descria o padure, suma de copaci ii las,
$i la un stejar mai mare trec cu un repede pas.
Dad sunt intr'o gradina, pe la flori de rand nu
[merg,
Ci la trandafir indata i apoi la crin alerg.
Departarea cea mai mare, si ocolul cel mai lung,
Un cés nu ma zaboveste, fac trei pasuri i ajung.
Maruntisurile-mi scapa, si ideile ce-mi yin,
Dad. 'ncep cu o zimbire, se sfirsesc cu un suspin.
Aplicarea imi lipseste, si n'am darul insemnat,
A strica si a preface ate sunt de indreptat.
 50

Para asti slabiciune ceva tot a isbuti ;

Ostenéla j rabdarea pot ori ce a dobandi; T.

Insa eU, ca sa ma apar, las un lucru inceput,

Si 'ntr'un sfert stric cate-odatd, ce 'ntr'o luna am
[facut.
De pamant trantesc condeiul, meseria o uräsc,
Si sa nu-1 mai iaa in viaã, ea ma jur §i hotardsc.
Dar, precum Boalb dice: un astimper ne'nteles, .
Ne'ncetat se 'mpotriveste hotarirei ce-am ales;
De urechi par'ca ma trage, din somn nóptea ma
[destept,
Si cu multi plecaciune rima mândra o astept.
Patima inimei mele, chiar §i streine nevoi,
A le pune pe hartie, sunt silit fara sa voia.
Apoi cand in elegie destul nu pot sa, vorbesc, .

$i s'aret fara sfiala tote cite socotesc.

Vre un dobitoc indata vine inaintea mea,
Si-mi ridica cu 'nlesnire sarcina ori cat de grea:
Lupii, ursii imi fac slujba, leii chiar mi se supun,
Adeveruri d'un prey mare, cand le poruncesc, ei
[spun,
Socotesc cá putem dice, fara sa ne indoim,
Ca e prea bun pentru fabuli secolu 'n care traim.
Macar cã se afla omen! care nu pricep de loc,
Cum a putut sa vorbesca un selbatec dobitoc,
$i care via sa te intrebe, daca e adevérat, .

Ca in vremea veche cainii aü vorbit asa curat ?

 66

Insá, cum stii forte bine, adevérul desvelit,

Fart masa intre Omeni, lesne nu e primit ;
Si sub felul de podóbe clad nu il täinuesti,
Ne 'ntelépta lui ivire pote scump sã o pldtesti.

Tu dar, care-ai zis odatd cum d natiile 'ncep,

Prin poesie, fiinta si-a lor stare de-§i. pricep,
Sldbiciunea musei mele, vino a o indrepta;
Caci de scria astacli in versuri, asta este vina ta.
Tu amorul poesiei mie mi l'ai insuflat,
$i esemple indestule de ce e frumos ai dat.

Asa, and viitorimea, al nostru judedtor,

Care fail de sfiald, aspru, nepartinitor,
L'al sett tribunal supune pe resboinicii vestiti,
Pe despoti si pe minitri, scriitorii straluciti,
Va voi sà cerceteze pe acei care intii,
StAtura incepetorii românqtei poesii,
In rendul celor de frunte, numele tea va gasi,
Si a 'ntemeerei cinste de la ea vei dolAndi.
Sunt mult mai vrednici de slavã acei care-au fácut,
In giinte sail in arte, fericitul inceput,
Decal cei ce dupa din§ii, g de dinsii indreptati,
Au ajuns desivirgrea de esempluri ajutali.
 SATIRA SPIRITULUI MEU

rageti tori cate-o carte ! Domnule, eti cu

[mine,
WI me rog impotrivA, i vecli de jóci bine.
Dar si-am spus cuconitk cA ea din int'Amplare,
Nici bine, nici nebine nu pot &A fac cercare.
Am cuvintele mele; aste jocuri plAcute,
Cu voia dumi-tale, imi sunt necunoscute.
Nebun cine te-o crede, vrei sä te .rug'am pote ;
Astadi chiar i copiii tiü jocurile tote.
Vécul inaintézi. Carr,: vedi cd rendul;
Dar ce fAcu0 acolo ! unde ti este gandul?
Cand eu am dat pe Riga, ball cu alta mai mare?
_
Ast-fel de ne0iintä e lucru de mirare !

Ap-mi cjicea deunAzi, cu totul superatA,

0 daml ce la jocuri e forte invetatà.
Apoi §optind pe tainã cu cate-va vecine:
Vedeti, zise, ce sórtA, i ce pacat pe mine?
 - - 62

Done greseli ca asta, çëU, sufletul mi-1 scot,

A! ce nenorocire! ma ch,!re, ce idiot!

Vino acum de &fa, §i stai la judecatd,

Tu care le fad astea, fiinta prea ciudata,
Spirit, ce joci o rola in lumea trecetóre;
De ce tréba-mi esti bunk putere ganditore,
Cand nu pot la nimica sa m ajut cu tine,
Când nu te-ai deprins Inca nici vistu sa-1 joci bine?

Nu mai esti tu acela care 'n copilarie

Stiai pe din afard vestit' Alexandrie,
Si viara ciudata a unui Craia cu minte,
Care lasa pe dracu fife. incaltdminte? 1)
Tu care mai in lama, ridend d'aceste tote,
De rost puteai a spune tragedii insemnate,
Meropa, Atalia, i altele mai multe,
Declamându-le tote cui vrea si te asculte?

Negresit, imi vei dice, çiü minte ce imi place,

Dar cartile cu mine nu pot si se impace. ;

Arghir, eroul poeme ce poart g. numele le, a furat de la

dracu o pereche de papucT, carY slugiaU drept aripY acelut ce se
inclIa cu dIniT. . . .
 - 63 -
Mai lesne pock' a spune hotiile urmate
La dece tribunale sub nume de dreptate,
Mai lesne pocia sa numël- pe degetele mele ,
Cali sfinti avem pe lund si cate versuri rele,
Decat sa bag de seama ce carte nu e data,
A cui este mai mica i cine o sa bath'.
Cand sunt in adunare, n'am alta multumire,
Deck sa se deschicla sujeturi de vorbire :
Atunci sunt gata, liber, ascult i cu placere,
Tusesc, zimbesc, me legan, si-mi dail a mea Were.
Frumos respuns! Ascultà: pe cat mie imi pare,
De lume, de ndravuri ai slabd incercare ;
Trebue si stii jocul, i dantul ce-ti lipseste,
Si niste mid petreceri ce se dic romaneste
« Jocuri nevinovate.» Nevinovate fie,
Macar ca vini destule din ele pot sa._ vie.
Trebue sa fad pasuri si complimente bune;
La vorbe serióse and altii se vor pune
Sa n'asculti, sa spui glume, sã scoff la jucdrii,
Si pin' a ride altii sa rich tu mai intai.

Vedi domnisoru cela care toate le stie,

Cdruia vorba, spirit, ii sta, in palarie,
In chipul de-a o scóte cu gratii prefacute?
Hainele dupe dinsul sunt la Paris cusute:
Singur ne'ncredinteaza. Lorneta atarnatä,
 - 64 -
Este si mai streina, de-o forma minunata;
Vrea s'o cumpere Printul, dar ca un om cu minte
Dumnea-lui o tocmise ceva mai inainte.
and le-a spus astea tote, o ia la ochi, priveste
Chiar pe dama aceea cu care-atunci vorbeste;
I-o di in nas, se pléca, si in sfirsit o lasa,
pittndu-i: Ce lorneta! te-arati mai frumoasa!

Fiesi cine cunoaste, ce cap tintrul are ;

Dar pentru ca da bine din mall si din picioare,
Si trânteste la vorbe Para sa se gandeasca,
Am vëciut multi lume cu duh sa-1 socoteasca
Iata de ce talente avem noi trebuinta!

Dar tu, care uiti lesne, spirit fard de stiinta,

Socotesti ca poti ore, prin alt-fel de mijlóce,
Aritându-te 'n lume vre o figur' a face ?
Pretentia aceasta mi s'ar parea ciudata.

and pe la munte baluri, ne ducem vre-o data,

(CAci din nenorocire puternica natural
Ne-a unit impreuna cu-o strinsa legatura),
Rid veclêndu-te singur, i intr'un colt d'o parte,
Par'c'ai fi mers acolo ca sá compui o carte,
 65

Iar nu ca sa te bucuri cu lumea dimpreuna.

Daca vr'o coconita, frurnoask dulce, bund,
Credend ca ne prefacem, ne indeamna ne pofteste,
Ne ia la joc, gresala-1 indata §i-o plateste:
Rar sa se afle bull de mijloc asa tare,
Ca sa n'o fac sa cacla la cea d'intaI miscare.
Asta iti e talentul i darurile tote! e

1,

;( .1
Cat pentru darul vorbei, ce crecji ca 11 ai pate,
E numai o parere; i11 ceiU i ertaciune,
Ca nici pentru prieteni minciuni nu void a spune.
Adevarat, se 'ntimpla sa did pe la soróce
Cate o vorbi doue, care la unii place.
in cate renduri insä distractiile tale .,,
Te fac sä scoti cuvinte ce nu ar fi cu cale!
Si superi din grepla persane insemnate,
Ba Inca cate-odata i dame delicate;
Riclend d'acele doue, statornica pereche,
Care ig petrec seara §optindu-g la ureche;
De cele-lalte patru contese ideale,
Umflate de pretentii i vrenice de jale,
Pe care, daca printul le ia la bal de mama.",
Nu mai vorbesc cu nimeni ate o septamana.
Asti-di rich de-o pedanta, mane de-o preriósa;
Dici de una ajunsi in versta cuviósa,
Ca atestatul vremei nu va sa-1 priimesca;
4o437. Aut. Rom. Gr. Ale.randrsscu. 5
 66

Si de-alta ce iubeste de cinste sä vorbésca,

Ce lauda virtutea sen veci ti-o pomeneste,
Did cã e virtuósä cat titn noi evreeste.

Greselile acestea ii fac un urit nume.

Tu tii ce se intimpli cand se aude 'n lume
Ca cinevasi s'apuca defectele s'arate,
Multi scot sub a lui nume minciuni nenurndrate.
S'a vorbit intr'o casa de un fanfaron mare,
Declamand sentimente ce sigur nu le are,
Care la lot ar pune suflarea omenésci, .

Cand cine-va cu dinsul ar vrea sa o tocmesca ;

S'a dis ceva de Ianctr, de Stan, de Laurescu;
Cine le-a scos acestea Le-a scos Alexandrescu.
Flea zice nimica, singura ta zimbire,
De te-I afla de fata e o'nvinovatire.
In zadar te porti bine si laugh' cate-odata,
Chiar lauda in gura-ti de satiri-i luati.

Asa, in loc sa critic! gresalele streine,

in loc sa rich de alii, mai bine ridi de tine.
Invata dantul, vistul i multe d'al de alea,
Iar, de vrei si fad versuri, ia pilda de la Pralea. 1)

1) Pralea, traducaorul PsaltireT In versurY,

FHBUIIE
 J.1

11 1 .1
7r.

VULPOIUL PREDICATOR
./.

n vulpoiu coprins de Ma',

1 La putere forte prost,
Insa invdtat in scóla,
Logica tiind de rost,
Fact plan ca si vorbésca.
$i si predice 'n pustii :
Se silea sä dovedésci,
C'un stil dulce, vorbe mil,
Ca cu o simplicitate
$i cu traiul cel cinstit,
Cu naravuri laudate, ,

E ori-cine fericit; .
1..
C'asta lume desfranata
Tot-d'auna ne-amagete,
Fara a ne da vre-odata
Cate ne fagaduqte.
Dar la buna-i predicare
 70 -
Nimeni nu da ascultare.
Cati-va stilted, cerbi de munte
Venét rar sã o asculte.
hist el in del:di-tare,
Neavend nici de cum stare,
Fara cinste sat favor,
Nu putea da 'ncredintare,
Slava Astul orator.
Ma el schimbi vorbirea,
Defaimi napastuirea,
Pe ursi, tigri, lei, pard4,
Aretând a lor turbare,
Si a sangelui versare,
Si cã sunt, nesitio§1. - ,

Atunci cerbi, ciutele tote,

Ascultau intru mirare,
Si in lacrimi cufundate
Plecat de la adunare.
Vulpea-0 fica mare nume.
Un leu forte cu credinta,
Domn p'acea parte de lume,
Si o vècl avi dorintä.
Deci si ea cu bucurie
La palat grabi sa vie,
Unde ajungénd vorbege.
Tonul ei intnirmureve
Pe-ai padurilor tirani :
 71

Cu putere ea descrie,
Slaba nevinovatie,
Pradd acestor dusmani,
Cufundata in durere,
Cerénd la 'nalta putere
Asupra-le ajutor.
Curtezanii in mirare
Ascultaa cu superare,
Cad asa vrea printul lor,
Care plin de bucurie
La palat pofti si vie
Vulpea in acel minut.
«Ce-ai vorbit, ii zise, 'mi place
«Cad prin tine mi se face
«Adeverul cunoscut.
«Insa pentru ostenéla,
«Spune fill de sfiala
«Ce vrei? slujbd, rang sail bani»
Oratorul zise 'ndatd:
«Printule, in loc de plata
«Ag pofti câti-va curcani.»

Au;
 ' )

.a .

MAGARUL RESFA TAT

Le"
n ma gar v6cia odata '
Pe-al sëii stä pan cd dormia,
Si s'apropie indata,
Binisor a-1 mangaia.
Dar sa tii cà dinainte
Era trist i superat,
Caci vedea cu ce cuvinte
Mangaia invederat
Un catelus mic de casa,
Glume jocuri ce-I fdcea,
Si cu dansul tot la masa
Diva nóptea petrecea.
«0 ce rea nen orocire !
«41 zicea bietul magar.
«De ce asta osebire?
«Are potaea vr'un dar?
«Ea ca alerg pand séra,
 --,13

«Ca muncesc necontenit,

«Ar cu boil tóta vara,
«Si de fen chiar sunt lipsit,
«Ba adesea i ciomege
«Pe spinare cam castig:
«Asta este a mea lege,
«Sa ma erte, surda strig.
«Blestematului de cane,
«Cad ii jóca imprejur,
«Ii dau cea mai buna pane,
«Si pe mine toff me 'njur.
«Daca lingusirea este
«Mijlocul d'a 'nainta,
«Sa me duc dar flea veste
«Ca i dinsul a-i salta.»
Cugetand ast-fel in sine, .
Vine, mica 'ncetisor,
Si cand s'apropie bine,
Ii loveste c'un picior
Atat de greu in spinare,
(Ba Inca alaturand
Dragastosul glas ce are,
Ca mai mult si-i placa vrend)
In cat omul de mirare,
De durere stapanit,
Striga, se vaita tare:
ccSariçi ca m'a prapadit.»
-.
 - -74

Slugile alerg indata,

Pe jupan il giomagesc,
Ca e Mdgar ii aratd,
Cu tufele-i multamesc.

Nu ski natura;
Veti fi neplacuti
Cu talentul care
Nu sunteti nascuti.

I.

tl
 y,

PAPAGALUL $1 CELE-LALTE PASERI

Cllásand a sa colivie,
In padure vru sa. vie
Papagala-a se plimba.
$i indatä ce ajunse
Si judece el se puse
Pisérile ce cants.
Ca de loc nu sue bine,
Ca glasul el prea lung tine,
Filomelei tot zicea. .

$i asa pe ori si care,

Pasare mica sail mare
El sa taca le ficea.
Dar odata superate,
Pasarile adunate,
Impotriva lui strigand,
Mersera ca sa vorbesci
Cu dinsul si sa-1 silésca
Si ante ceva, zicend :
 - -
76

«Cana dar tu, imperate;

«Fa acésta bunatate,
«Un esemplu si ne dal;
«Caci din a ta uerare,
«Socotim cu 'ncredintare
«Ca prea minunat glas al.»
El atunci sta. la 'ndoiald,
Si prea cu multi sfiala,
Le respunde c'un cuvint:
«Domnilor! eü riz prea bine
«D'altil, iar cat pentru mine,
«De loc cantaret nu sunt.»
-.7
 , 1

.1;ei I 4.? J 4,
rffl A

TOPORUL SI PADUREA

) I if IA
,

'liii mune in vrernea nóstra nu ved a se mai face,

Dar ca vorbea odata lemne si dobitóce
Nu famine 'ndoiala; pentru ci de n'ar fi,
Nici nu s'ar povesti. ,
Si caii lui Achil care prooroceaU, I '

Negresit ci at fost, de vreme ce-1 .trageat.

Intimplarea ce stit i volt s'o povestesc, T

MI-a spus'o un batran pe care il cinstesc,

Si care imi dicea, ..
Ca si el o stia
De la strdmosii lui,
Care strëmosi ai lui clicea i ei c'o tiü
De la un alt strimos ce nu mai este viii,
Si p'ai carui strëmosi, ou nu pocid sâ. vi-i spuit.
Inteo pidure veche, in ce kc nu ne pasa,
 - 78 -
Un Oran se dusese sa4i ia lemne de cash'.
Trebue sä tiçi Iasi, si pocia sa dat dovadi,
Ca pe vremea aceea toporul n'avea cOda.
Ast-fel se incep tote: vremea desavirsaste
Ori-ce inventi omul, ori-ce spiritul naste.
Asa teranul nostru numai cu feru 'n mai*
Incepu si slutésca *urea cea bètrana.
Tufani, palteni, ghindari, se ingrozirä fOrte :
« Tristi veste, prieteni, sa ne gatim de mOrte,»
incepura sä dica: « toporul e aprópe!
« In fundul unei sobe tërant-o si ne'ngrópe! »
« E vre unul d'ai nostri cu el ca sa-i ajute? u
vise un stejar mare ce avea ani trei sute, )
$i care era singur ceva mai la o parte?
«Nu.»«Asa fiti in pace: asta dat'avem parte;
« Toporul i teranul alt n'o sa isbutésca,
« De cat sa ostenésca. »
. Stejarii-avu dreptate.
Dupi multi si1inä, cercari indelungate, '
Mild in drépta i in stanga, cu putina sporire,
Teranul se intórse fard de isbutire.
Dar and ava toporul o códi de lemn tare,
Puteti judeca singuri ce tristi intimplare. (i

Istoria acésta, de-o fi adeveratd,

Imi pare ca matt,
 79 -
Ca in fiesi-ce lard.
Cele mai multe rele nu yin de pe afara;
Nu le aduc streinii; ci ni le face tote
Un pamintean d'ai notri, o redd sail un frate.

*iir -,

41

,.

..

4
 CANELE ISGONIT

Iupul cu tóti prostia,

Carmuia impërAtia ;
Si ca un stipanitor,
Unora le da avere,
Altora pe o pirere,
Le lua chiar starea lor.

Favor, urd schimbatóre

Isgonire sat chemare,
Al domniei era plan.
Cinele gonit de sórti,
S'audise cum ci porta'.
Sentimenturi de dusman;

C'ar fi dis, nu §tit la cine,

Cum ca nu este prea bine
 - 81 -
A minca atatia miei;
Si ca dacd le aduni
Lana lor pe ori-ce luna,
Sa-I lase macar cu pei.

Asemenea marI cuvinte,

Precum fiieg-cine simte,
Nu sunt prea de suferit.
Pe loc vrurd sa-1 gonésca,
Dar politica domnésca
Alte pricini 1-a gasit.

A dis ca nimic nu §tie,

Ca nu este bun sa ie
Un rang intre curtezani;
Ca la orl ce-1 randuete,
Nici o slujba nu implineste,
Ca nu face nici doi bani.

Atunci vulpe, .§arpe, brósca,

Fara macar sa-1 cunosca,
De prostia lui vorbea.
Unul clicea ca glas n'are,

40437.Aut. Ram. Gr. Alexandrescu. 6

z
 - 82 -
Altul ca nu este 'n stare
0 peatra de jos sa iea.

Se mira cum de rabdase

Domnul, i nu departase
Pe un cane ticalos,
A ciruia titi tréba
E sa manance de geba,
Far' a face vr'un folos.

Dar, dupa o lunga vreme,

Satul in zadai a geme,
Jalba canele a dat,
picend ca de'ac 'nainte,
Tote ii vor parea sfinte,
Numai si fie iertat.

Adesea nenorocirea
Schimbi gandul i simtirea!
Pe loc fu §i sloboclit.
Cinsti, averi, nu se mai spune:
Ce clicea el era bune,
Spiritu-i era vestit.
 - 83 -
inteo 4i neavênd tréba,
Domnul pe al sél intrébi :
«Vol de cane ce ganditi ?»
Serpi, opirle, de odata
Tori respunsere indata :
«Inaltime, si traini!

«Tutulor este placuti

«Cinstea cea cu drept facutd
«Astui vrednic dobitoc.
«Al lui cap, a lui
«Glas, putere, iscusintd,
«Pentru nol sunt un noroc.

«De trup este prea puternic,

«De slujbl multe este vrednic,
«Si n lupte e vestit.»
«Astea le tiam prea bine,
«Stiam ce i se cuvine,
«Dar atunci era gonit.»

%Jr
 SOARECELE SI PISICA

n §órece de neam, g-anume Raton,

Ce fusese crescut sub pat la pension,
Si care in sfirsit, dupd un nobil plan,
Petrecea retirat intr'un vechig parmezan,
Intalni intr'o zi pe Chir Pisicovici,
Cotoiti care avea bun nume 'ntre pisici.
Cum ci domnul Retort indati s'a gatit
Si o ia la picior, nu e de indoit.
Dar smeritul cotoit, cu ochii in pamint,
Cu capu 'ntre urechi, cu un aer de sant,
Incept.' a striga: «De ce fugl, domnul meu ?
«Nu cum-va ip fac Mg? Nu cum-va te gonesc ?
«Binele oricesc cat de mult 11 doresc,
«Si cat imi eti de scump, o §tie Dumnezeu!
«Cunosc ce reutap v'ati facut fratii mei,
«Si ci aveti cuvent sa ye plangep de ei ;
«Dar eü nu sunt cum crecl; cad chiar asupra lor
«Veneam sa ye slujesc, de vreti un ajutor.
«EU carne nu manânc; ba Inca socotesc,
«De va vrea Dumnezeg, sa me calugaresc.»
 - 85 -
La ast frumos cuvent, Raton induplecat,
Veclennd cã DumnecleU de martur e luat,
II cerü erticiune, si-1 pofti a veni,
Cu némul soricesc a se 'mpreteni.
II duse pe la toll, i 11 infltisa
Ca un prieteri bun ce norocul le da.
Sa fi veclut la ei jocuri i veselii!
Cad sórecii cred mult la fisonomil,
S'a acestui strein atata de cinstit,
Nu le infatisa nimic de binuit.
Dar intr'o zi, and toff, ii deteri un bal,
Dupe ce refuse i limbi si cascaval,
Zicend ca e in post si nu poate mânca.,
Pe prietenil se1 cerA a 'mbratisa.
Ce fel de 'mbratiseri! Ce fel de Orator!
Pe cap gura punea
Indata ii jertfia;
hick abia dol trei cu fuga aU scdpat.

Cotoiul cel smerit

E omul ipocrit.

Eu prin cotoiul aceesta sà ye arit m'am silit

Icoana adeverata a omulul ipocrit.
PRIVIGHETOAREA I MAGARUL

*
Cj
enorocita privighetore,
Cana 'n pidure a ei durere,
Natura 'ntréga ,da ascultare.
Tot imprejuru-i era tdcere. J-

_t

Altii in locu-mi ar descri póte

Acele tonuri neimitate,
. Glasul acela mIddietor,
Ce c'o 'ntorsurd, link u§órd,
Treptat se urea, i se cobOrd,
Plin de simtire, plin de amor.

Eu vd spuiu numai cä despärtirea

$i suvenirea plina de jale
 - 87 -

Ca nedreptatea, nelegiuirea,
Era sujetul cintdrii sale.

Un magar mare ce-o ascultase,

Si ca un aspru judecator,
Caput pliostise, saü ridicase
Cate-o ureche 'n semn de favor,

Esi 'nainte sa-i dea povati,

Si c'o neróda incredintare:
«Am fost, ii zise, «aci de Eta,
«Dar zeii nu-mi place a ta cantare;

«Cu tóte-acestea am nadejdi bune,

«De nu III pare lucru prea grab
«La niste reguli a te supune,
«Luand d'exemplu cantecul mein.

Atunci incepe cu bucurie

Un cantec jalnic si necioplit,
In cat de aspra lui armonie,
Tóta *urea s'a ingrozit.
 - 88 -
Privighetorea, lard sfiala,
Zise: «Povata e in zadar,
«Cad d'asi urma-o, nu e 'ndoiala,
«Ca et in locu-Ii n'asi fi magar».

J
 CANELE SI CATELUL

atk imi sunt de urite unele dobitóce,

«Cum lupii, uriI, leii, i alte cite-va,
«Care cred despre sine ca pretuesc ceva!
«De se trag din neam mare,
«Asta e o 'ntimplare:
«Si et pote sunt nobil, dar s'o ark nu-mi place.
«Oamenii spun adesea ca 'n t6ri civilisate
«Este egalitate.
«Tote iat o schimbare, i lumea se ciopleste,
«Numai pe noi mandria nu ne mai paraseste.
«Cat pentru mine unul, fieste cine stie,
«C'o am de bucurie
«Cand tóta lighiona, macar si cea mai prósta,
«Cane sadea Imi zice, iar nu domnia-vOstrd.»
Asa vorbea deunazi cu un boü Ore-care
Samson, dulia de curte ce latrà forte tare.
Catelul Samurache, ce §edea la o parte
 - - 90

Ca simpluyprivitor,
Auclind vorba lor,
Si ci nu at mandrie, nici capritii de§arte,
S'apropie indata
Si-11 arate iubirea ce are pentru el :
«Gandirea vóstra», zise, aimi pare minunata,
«Si simtemintul vostru 11 stimez, fratii mei».
«Noi fratii tEi,» respunse Samson plin de manie,
«Noi fratii tel potae?
«0 sa-11 dam o batae
«Care s'o pomenegi.
«CunoW tu cine suntem, §i ti se cade tie,
«Lichea neru§inata, ast-fel sa ne vorbegl?
«Dar pasa? Te 'ntreb et ce
[ziceam?
«Adevdrat vorbeam,
«Ca nu iubesc mandria i ci urasc pe lei,
«Ca voit egalitate, dar nu pentru catei».

Acésta intre nol adesea o vedem,

Si numal cu cel marl egalitate vrem.

agr
 PISICA SELBATICA SI TIGRUL

n cotoit saü pisica,

Din cloud nu still care,
Nici mare nici prea mica,
Dar forte mancatóre,
5i din soiul acela ce 'n paduri locueste,
Si pe copaci trae§te,
Velu un tigru mare
Trecend pe o carare.
De sus de pe ghindar unde era urcatii,
Pisica socoti
. Ca póte-a-1 ingrozi,
Si far' a perde vreme se adresa indati
La tigrul ce trecea,
Fara de-a o vedea.
«Ia stãi, me rog, putin, jupane de pe jos,
«Care te socotesti
«Ca nu ;till cine esti.

0.
 - 92

«Mandria ce arati cu noi e de prisos.

«Stii din ce neam m trag, i ca stramosii mei
«Sunt fii de Dumnezd?
«Nemuritorii toll', din cer cand aü fugit,
«Subt nume de pisici in lume au trait.
«Preotii eghipteni in templuri ii slavesc,
«Si niste tigri mid cu noi se potrivesc !»
«Dad stramosii tel cu tine semana,
«Negresit erat prosti cati lor, se inchini.»
Respunse tigrul meU: «iar daca aU avut
«Vr'un merit cunoscut,
«Ceva dumnecieesc,
«Atunci eü te caesc,
«Si pentru starea ta,de mila sunt patruns,
«Cad de-ar fi cite spui, zeu, prea ret ai ajuns».

Deg multi au zis'o, efi tot o mai zic :

Gloria strabuna pe stramosi cinsteste;
In zadar nepotul cu ea se faleste,
Cand e, cum se 'ntêmpla un om de nimic.

407.),6W
 DREPTATEA LEULUI

leul de multi vreme ridicase ostire,

Sa' se bati cu riga ce se numea Pardos;
.
Cad era intre dinsii o veche prigonire, .

Si gAlcevire mare, pentru un mic folos.

Vréa, adica, si stie,
Cui mai mult se cuvine
SA' tie pentru sine,
,
Un petec de cimpie
Si un colt de padure, de tot ne 'nsemnator,
Ce despartia tinutul i staturile kr.
Acum singe mult curse, si multe luni trecuri,
Far' a se putea sti,
Cine va birui.
Elefantul n'asos, ,

Si bivolul peptos,
Cu lupul coda-lunga,
Multe isbincli facura.
 - 94

Fiesi-care tulpina era plink de sange.

Id se vedea un taur jumetate mancat;
Langa el un tovaras ce sbiara i 11 plange;
Colo, un porc sêlbatic fard cloud picióre;
Si mai la vale vulpea, se tivaleste, more,
Oftand dupa curcanii ce Inca 1-a scapat;
Iar mai vrednic de jale era vitézul urs,
De doua come grase in inima patruns.
Leul, v4lend ca lupta nu se mai ispraveste,
Trimese la maimuta, vestita vrajitOre,
Ce spun cd stia multe, si ca proorocia
Intamplarile tote, dupa ce se trecea.
Trimise, ic, la dinsa, sà-1 fad. intrebare,
Cum pate sa aping!' ce doreste.
Ea se puse pe ganduri, tusi, apoi respunse,
Rodand cu multumire darurile aduse:
«Ca sa pOta imperatul lesne sa biruésca,
«Trebue sa jertfésca
«Pe acel ce 'n aste e de cat toff mai tare,
«Mai vestit in resbOie, mai vrednic si mai mare.»
Auclind astea leul strinse a sa ostire:
«LighiOnelor!» disc, «vid sä va dail de stire,
«Ca asta-zi din noi unul trebue sa murim:
«A§a va proorocul. Rdmane-acum sa stim,
«Cine este mai tare.
«Cat pentru mine unul, cum vreti.... dar mi se
[pare
 95

«Ca nu prea sunt puternic, cad patimesc de tuse.»

Vulpea era aprópe: «Ce-are a face!» rEspunse,
«Inaltimea ta esti
«Ori cat de slab poftesti.»
«Dar si puterea nóstri
«E indestul de prosta.»
Strigard tigrii, ursii, i cu un cuvint tote,
Lighionele-acelea ce erati mai collate.
«Nu rtmane 'ndoiald,» le respunse 'mperatul.
Epurele sermanul crecl ca-1 trigea pacatul
Saü pacate mai multe
De mosi lui facute,
Veni sa-si dea parerea. Dar toff, cat il zarira,
Asupra-i navalira.
«I-a vedeti-l!» strigard, «cu buna 'ncredintare
«El este cel mai tare!
«S'ascundea urechiatul, i nu-i placea sa móra,
«Ca sä ne fad noui biruinta usóra.!
«Pe el, copii! Luati-l: el are sa 'mplinésci
«Ce ne-a dis proorocul din porunca ceréscd!»
Canii atunci sarird
Si 'n graba si-I jupuird.
Se afli vre o Tara, unde rasa intimplare
Si se jertfésci leul? Nici una, mi se pare.
Nu still cum O. urméza, nu pricep cum se póte,
Dar ved cã cei puternici ori unde aü dreptate.
 LUPUL MORALIST

If am spus, cum mi se pare, de nu-ti fi uitat,

Ca lupul se 'ntimplase s'ajunga imperat.
Dar fiind cà v'am spus'o, voia Inca sa ve spui,
Ceea-ce s'a urmat sub stapanirea lui.
Auclind imperatul, cä 'n staturile sale
Fac napastuiri multe per*I dregatori;
Ca pravila sta 'n ghiare, ca nu e del sail vale,
Unde si nu vedi jertfe mai multi prigonitori,
Porunci sa s'adune o*easca adunare
Langa un copacit mare;
Cad vrea pe unii altii sa-i cam dojenescd,
Si 'n putine cuvinte,
Si le aduc' aminte
Datoriile kr.
Toti se infati§ara, i 'naltimea lupésca
incepit sã vorbesca
C'un glas dojenitor :
 97

«Domnilor de tot felul! Bune sunt astea tote ?

«Datoriile slujbei ast-fel le impliniti?
«Nu avetI nici sfiala, nici frica de pecate,
«Si facet!: nedreptate, si sa napastuiti?
«T6te slujbele v6stre taxa vi le plateste;
«Inca pe la soroace,
«Si cite un dar ye face.
«Dar réoa naravire,
«Ce o aveti din fire,
«Nu se timadueste.
«Vedeti cu ce morti grele
«Se savirsesc din lume,
«Si cum Iasi reu nume,
«Acei care fac rele.
aGanditi-ve cà p6te yeti da cuvint odata
-
«La 'nalta judecata,
«Ganditi-ve la suflet, i luati de la mine
aPilda a face bine.»
Ast cuvint minunat,
Pe care domnul lup aucl ca l'a 'nvetat,
Trecênd pe linga sat, "
La cliva unui sfant, dud preotul citea
Si propoveduia,
Pe- multi din dregatori sa. planga I-a 'ndemnat.
«E! ce ani hotarit jupani amploiati ?
«Ore o sà ye 'ndreptati?»
Ii intrebä atunci inaltimea 'mblanita,
40437. Aut. Rom. Gr. Alexandrescu. 7
 98

Ce purta o manta de oae jupuita.

«Spuneti o sa schimbati purtarea-vd cea próstä?»
«Sa train la multi ani dobitocia vastrii,»
Respunse un vulpoiii, in slujbe laudat :
«Ne pate fi ertat,
«Sa ye 'ntrebam smerit pe inaltimea ta,
«De unde-ati cumperat postavul de manta?»

Cand mantaoa domnésca este de pel de oae,

Atunci judecatoril fiti sigur ca despaie.

-r ,.

,
 BOUL SI VITELUL

* n. bou ca toti boii, putin la simtire,

In clilele n6stre de sort' ajutat,
Si decat toti fratii mai cu osebire,
Dobandi 'n ciréda un post insemnat.

Un bou in post mare? Drept cam ciudat vine,

Dar asta se 'ntimpla in ori-care loc:
Decat multa minte, stiti ca e mai bine,
Sa ai tot-d'a-una un dram de nordc.

Asa de-a vietei vesela schimbare,

Cum si de mandrie boul stapanit,
Se credea ca este de cat toll mai mare,
Ca cu dinsul nimeni nu e potrivit.
 - 100 -
Vitelul atuncea plin de bucurie,
Audind ci unchiul s'a facut boer,
Ca are dal' sumi i lived1 o mie:
«Md duc,» dise 'ndati, «nitel fan sa-I cer.»

Far' a perde vreme, vitelul porneste,

Ajunge la unchiul, cérca a intra;
Dar pe loc o sluga vine §i.-1 opreste:
«Acum dórme,» dice, «nu-1 pociu supërh..»

«Acum dórme? ce fel! pentru 'ntaia data

«Dupa prind si &Irma! obiceiul lui
«Era sa nu sézä diva nici odata;
«Ast- somn nu prea-mi place, si o sa i-o spuiii.»

«Ba sa-tI cauti tréba, ca mananci trinteala,

«S'a schimbat boerul, nu e cum il tif :
«Trebue 'nainte-i sa mergi cu sfiala,
«Pxiimit n casa daci vrei sa fiI.»

La o mojicie atata de mare,

Vitelul respunde ca va astepta.;
Dar unchiul se seal., pléci la plimbare,
Pe langa el trece, far' a se uita.
 - 101 -
Cu mihnire tote baiatul le vede,
Insà socoteste c unchit-a orbit ;
Cad fara 'ndoiala nu putea a crede,
Ca buna sa rudi si-1 fi ocolit.

A doua cli iarasi prea de diminéra,

Si-i gasésca vreme la dinsul veni ;
0 sluga, ce-afara ii vedea ca 'nghéta,
Ca si-I facà bine de el pomeni.

«Boerule,» dice, «24tépta afari

«Ruda dumi-tale, al &mild vaci fit.»
«Cine? a mea ruda? mergi de-1 di pe scara;
«N'am ast-fel de rude, si nici voit sa-1 giu.»
 CANELE SI MAGARUL

u urechea pliwita, cu coda 'ntre picióre,

(j_
Cane le, trist §i jalnic, mergea pe o carare.
Dupa indestul umbletf iata ca-1 intalnqte
Un magar, §i-1 opre§te:
«Unde te duci,» ii zise.
«5til par'd te-a ploat, ce r6ii ti s'a intimplat?
«5tii

A§a stai de mahnit.»

«Dar, sunt nemuliumit.
«La imperatul leu in slujbt m'am aflat;
«Insa purtarea lui,
aDe e slobod s'o spuia,
«M'a silit in sfir§it, sa fug, sa-1 parasesc.
«Acum cat alt stapan; bun unde sa-1 g5sesc?»
«Numai de-atat te plangi?» mägarul intrebi?
«Stapanul l'ai gasit, il vecli, de fata sta.
«Vino numai de cat la mine sã te bagi;
 - 103 -
«En iti fagaduesc,
«Nu rda sa te hranesc :
«Nimic n'o sa lucrezi, nici griji n'o sa tragi.»
La propunerea sa cânele 1-a r6spuns:
«Asculta-m'd sà-ti spuiu, e re'il a fi supus
«La ori care tiran; dar sluga la magar,
«E mai umilitor, i Inca mai amar.»
 . BURSUCUL $1 VULPEA

11)
ursucului ii venise rindul i el O. domnésci
Peste un pogon de tufe in *urea parintéscA,
Pe marginea unel ape. Regatul ii era mic.
$i acei ce il yêslurA,
Toff intr'o unire, c,lic,
Se invoesc a spune ca nu era alt nimic
De cat o miniaturi.
Dar riga voiajase,
$i 'n streinitate-aflase
Ca un bursuc domnitor
Ce va sà-g fad un nume
Mare e faimos in lume,
E neaperat dator
Sa iea un ton de marire,
Sa dea porunci pe ostire,
Chiar de n'ar avea soldati.
Cad ast-fel obipuesc
 - 105 -
Tori acel care domnesc,
Dud sail regi sat imperati.
Asa si el slobozi
Patru ordine de zi
Intr'acest chip redigeate:
«Catre armiile nóstre de linie si de mare,
«Cavalerii, infanterii i artileril usóre,
aPoruncim pi cele-lalte.»
0 porunca din acestea, nu still cum s'a intimplat,
De vent a fost aruncata
In tara invecinata,
Unde domnea leopardul. Acest domn s'a ingrijat,
Vec lend ca bursucul are
Armie asa de mare.
Spre a fi inca mai sigur, el inteacolo porni
Pe ministrul din afari, pe vulpe, si-i porunci
Sit saluteze pe printul, dar in tain' a spiona
$i a trage cu urechea, iar mai ales a afla
Cum merg trebile pe-acolo, cat e de prirnejdios,
$i cad armie tine vecinül set cel paros.
Sfirsindu-se ambasada, vulpea inapoi veni;
Se infatise la curte, se inchina i vorbi.
«Porunca am implinit;
«Cu ochi-mi le-am veclut tote,
«$i poti dormi linistit
«Fara si ai griji &parte,
«Cad tOte-acele armii de linie si de mare,
 - -1o6

«Cavalerii, infanteril i artilerii u§óre,

«Nu sunt alt, poti fi prea sigur, pestritule imperat,
«De cat un soldat pe apa i o luntre pe uscat.»

Vanitatea e mic vitiu, dar cu buna 'ncredintare

Ea adesea ne espune la ridicol forte mare.

1
 EPURELE, OGARUL I COPOIUL

flalitatile nóstre cele mai laudate

Ne sunt ades in lume drept crime re-
. [prosate;
Acésta se intampla de cate off prin ele .

Oprim esecutarea intentiilor rele.

Epurele odata
Fu tras la judecata.
De un ogar. In tufe atuncea presida
Copoiul, i sentinte fait' apel el da.
Ogarul catre el asa se adresa
Si 'n limba lui striga:
«0 tu ce presidezi senatul cel canesc,
«Te rog sa ma asculti: eU vi sa jeluesc
«De acest ticalos
«Ce sufletul mi-a scos.
 io8

«Cad vrend a-I intalni, pe del sat pe

[thmpil,
«El fuge par' c'ar fi gonit de vijelii;
«S'apoi n'alerga drept
«Cu el sa poti da piept,
«Ci merge tot cot4,
«Si sare curmez4.
«C'un cuvint n'are pas, nici umblet crestinesc,
«Dar ce sa mai vorbesc?
«and chiar maria ta, de-o fi cum am aflat,
«AI fost adese ori de dinsul iiwlat?»
«Destul,» latra atunci copoiul cafenia;
«Pe el nici 11 asculta, purtarile-i le §tiu,
«Ori ce pentru el crech i iata-1 osandit
«Sa fie jupuit.
«Carnea va reminea pentru judecator,
«Iar labele vor fi pentru jeluitor.»

44,
 CASTORUL SI ALTE LIGHIONI

ir
Al
All
al multe lighióne, locuind intr'o vale,
Eraa des vatemate d'un iute riu vecin,
Care e§ind cu sgomot din malurile sale
Strici vizuini, cuiburi, i traiul lor cel lin.
Ele dar s'adunari
$i mult se consultara,
Ce fel ar putea face,
$i prin care mijlóce
Stavila ar opune
L'acea 'necaciune.
«Frani,» zise un Castor, /
Zidar de soiul lui,
«Ea asta socotesc:
«De mi-ni da ajutor,
«Sa m'apuc sa cladesc
«Zid tare de parnent i apei sa-1 opuiu.
 - 110 -

«Bravo ! bine-ai gindit,»

Strigara toff pe loc;
«Esti patriot vestit
«Si mare dobitoc.»
Castorul incântat,
Far' a mai zabovi
S'apuci de lucrat,
Dar nu fu ajutat,
$i prea rda isbuti,
Cad riul furios,
De multe ploi umflat,
Isbi easvirli jos
Piméntul inältat.
Atunci fugind
Pe meter blestemat
Si toll ii defAimat
Picênd : «Ce ticalos!
«El a pricinuit
«Roll ce s'a 'ntimplat,
t-
«Pentru ci a cercat
«In neróda-i dorintii
«Lucru peste putinta.
«Et l'am povétuit,
«Dar nu m'a ascultat,
«Si de aceea noi
«Tragem aste nevoi.»
Adese on virtutea ap se pretue;te:
Ori ce nobilà fapta, ori ce drépta incercare
Pentru-al mullimei bine s'a térei ap6rare,
M4eii o defaina, duct nu isbuteste.

z
L-^ r-4674.:TVF-7.
4. Ai
744,

In editiunea wolara a Autorilot Romdni

. _ _ vor apare
_ Vas., Despot-Voda.
k . Dumbrava rosie.
Poesit poporale.
Poesii oroice.
74 Pastelarl (poesilj.
`."Iricti .-1Luand)eScu Gt., Poesii i Fabule.
Bakes. N., Din Istoria Bornanilw 3ab
Mihai Voda viteazul.
;Praia din 1688, Eut 'ante.
Bolintinea'o Dim., Legende istoricv
.CantemiT, Hronicul Rormthilor. r
Corezi, Psaltirea.
Codtin Miran, .Cronirc: : t 0%.
Lonic i 4i, Fatale fin
Dosofteiii, Vietile Sfintilor.
1nireanul Antim, Didahiile tinute in Mi-
t tropolla din Bucuresci.
Kogidniceanu Enaki, Letopisetul Moldova
111:iesim Spdtarn, Cronice pe emit a Pe-
mandor. -

Necui..ta roan, Letopisetul Orel Moldove!.

Negri:zzi Cojst.. Lapusneana, ScrisorT, etc.
Odoboeu Alexi Doamna Chiajna.
Poesit Poporale, estrase din dif. culegerT.
Ureche Grig , Cornell Moidovel.
Variam, Cazanit

-1 Ilk, 14
"At (4;.