Spondilartrita

1. Despre PFCD este adevărat că: [454]

A. Apariția de PFCD în cartilajul hialin și în fibrocartilaj este cea mai frecventă cauză de
calcificare a cartilajului;
B. Artrita asociată cu PFCD este a doua cea mai frecventă formă de artrită inflamatorie;
C. Depunerea de cristale de PFCD într-o articulaţie precipită sinovita acută care seamănă
cu guta, cu excepţia faptului că este mai frecventă la femeile în vârstă şi afectează, de
obicei, genunchiul sau metacarpul;
D. Lichdul articular pare purulent, este necesară astfel trimiterea pentru cultură;
E. Diagnostic: detectarea în lichidul articular a cristalelor romboidale, cu birefringeţă
pozitivă puternică.
2. Despre tabloul clinic în artrita reactivă este adevărat: [451]
A. Apare artrita acută simetrică a membrelor inferioare;
B. Poate să existe și o fasciită plantară, entezita tendonului lui Ahile;
C. Poate apărea și o dactilită;
D. 70% dintre pacienți își revin complet în 6 luni și mulți nu prezintă o recădere a bolii;
E. Dacă infecția este ușoară sau asimptomatică, artrita poate fi manifestarea de
prezentare.

3. Din punct de vedere al investigațiilor in SA este adevărat că: [449]

A. Aspectele radiologice la nivelul coloanei vertebrale de estompare a marginilor
vertebrale superioare sau inferioare la joncţiunea toraco-lombară sunt cauzate de
entezita inserţiei ligamentelor intervertebrale
B. HLA-B27 este un test diagnostic, datorită frecvenței ridicate în populație;
C. Sacroiliita poate fi observabilă imagistic, înainte de a putea fi evaluată radiografic
convențional, prin IRM cu gadoliniu;
D.imagine ecografică caracteristică SA este coloana de bambus;
E.VSH și PCR sunt scăzute majoritar.

4. Următoarele afirmații sunt false despre SA: [449]

A. Prin trasarea unei linii 10 cm sub și 10 cm deasupra interliniei crestelor iliace (pe linia
mediană a coloanei vertebrale) și măsurarea creșterii distanței dintre acestea în timpul
flexiei anterioare a trunchiului reprezintă testul Schober;
B. Rar, apare afectare pulmonară lobulară;  
C. Anomaliile de conducere cardiacă apar la aproximativ 5% din pacienți;
 D. Osteoporoza periferică apare în 25% din cazuri, cu determinarea de fractură în
aproximativ 10% din cazuri;
E. Scorul BASDAI evaluează oboseala, durere spinală, artralgie, sensibilitate difuză,
durata și severitatea redorii matinale.
5. Următoarele afirmații sunt adevărate: [452]
A. Acidul uric este produsul final al metabolismului purinelor endogene și de origine
alimentară;
B. Nivelul AUS depinde de: echilibrul dintre sinteza purinelor, ingestia de purine
alimentare și eliminarea uratului de către rinichi(33%) și intestin(66%);
C. Cauzele de gută descendent din punct de vedere al frecvenței sunt: scăderea excreției,
metabolism celular intens, eroare enzimatică înnăscută;
D. Molecule de reabsorbție schimbătoare de anioni urat: URAT1/SLC22A12,
OAT4/SLC22A11, OAT10/SLC22A3;
E. Molecule transportoare de anioni secretori: NPT1/SLC17A1, NPT4/SLC17A3.

6. Următoarele sunt adevărate: [450]

A. Radiologic, artrita psoriazică este erozivă, cu eroziuni periferice, nu juxta-articulare;
B. În artrita psoriazică apare radiologic aspectul de toc în călimară
C. manifestare caracterisică a artritei psoriazice IFD este dactilita cu afectarea tecii
articulare și a ligamentelor;
D. Artrita mutilantă afectează aproximativ 5% din pacienții cu psoriazis;
E. Afectarea de tip poliartrită a artritei psoriazice este practic imposibil de diferențiat de
artrita reumatoidă.

7. Despre artrita enteropatică se poate afirma, cu excepția: [451]

A. Sinovita enteropatică apare la 10-15% pacienți care au colită ulcerativă sau boala
Crohn, legătura dintre boala intestinală și artrita inflamatorie nefiind clară;
B. Se pot folosi în tratament AINS, glucocorticoizi intra-articulari, mesalazina mai
frecvent prescrisă decât sulfasalazina, pentru că poate ajuta atât afectării intestinale,
dar și articulare;
C. Remisia bolii Chron și colectomia totală duc de obicei la remisiunea bolii articulare;
D. bDMARD utilizate în artrita enteropatică sunt: blocanți TNF-alfa și ustekinumab;
E. Artrita este asimetrică, iar o mono-artrită cel mai bine este tratată cu glucocorticoizi
intra articular.

8. Manifestările extraarticulare în SA: [448]

A. Uveita anterioară cronică apare la aproximativ 20% dintre pacienți;
 B. Uveita anterioară acută apare la aproximativ 30% dintre pacienţii cu AxSpA şi boli
asociate
C. Manifestările extrarticulare (sclerita și costocondrita) pot să sugereze diagnosticul de
SpA;
D. Afectarea articulară periferică este asimetrică, iar adolescenții prezintă ocazional o
mono-artrită a membrelor inferioare;
E. Durerea oculară severă, fotofobia și vederea încețoșată sunt urgențe medicale.

9. Despre gută următoarele sunt adevărate: [453]

A. Naproxen 75-100 mg, apoi 500 mg la 8-12 ore;
B. Întrucât AINS pot provoca insuficiență renală, la pacienții cu afectare renală se vor
folosi Colchicina și corticoteroizii (oral, im, intra-articular);
C. Pentru a nu produce constipație și dureri abdominale colicative, colchicina se
administrează 500 µg, de 2-3 ori pe zi;
D. Microscopia lichidului articular este testul cel mai sensibil de diagnosticare;
E. Prima doză de coxibi/AINS (în doze mari pentru a reduce rapid durerea și tumefacția)
trebuie administrată la primul semn de instalare al unui atac.

10. Despre artrita microcristalină nu este adevărat că: [451]

A. Este determinată de urat de Ca;
B. Este determinată de pirofosfat de sodiu;
C. Este determinată de cristalele de apatită de calciu;
D. Este determinată de cristalele de colestrol;
E. Uratul de Na și pirofosfatul de Calciu se diferențiază prin refringența la examinarea cu
lumină polarizată cu filtru albastru.

11. Umătoarele sunt false despre artrita psoriazică: [450]

A. Artrita IFD provoacă osteoliză periarticulară marcată și scurtarea oaselor- aspect de
degete telescopate;
B. Prevalența psoriazisului este de 2-3% mondial, iar în această populație, aproximativ
10% dezvoltă artrită psoriazică;  
C. În majoritatea cazurilor Artrita psoriazică apare după apariția psoriazisului, în puține
dăți (15%) artrita precede boala de piele; 
D. AINS-urile pot agrava frecvent leziunile pielii;  
E. Doar 50% din pacienții cu afectare de tip Spondilită (în cadrul artritei psoriazice)
prezintă HLA-B27.
12. Următoarele sunt false: [449]
A. Vederea frontală poate fi afectată prin apariția cifozei dorsale ireversibile, atrofierea
mușchilor paraspinali și rigidizarea coloanei vertebrale toracale;  
B. AINS cu acțiune lungă și eliberare rapidă, administrat seara, ajută la creșterea calității
somnului și diminuarea durerii;  
C. În caz de eșec al efectului AINS se pot folosi blocanți de TNF-alfa;  
D. Sulfasalazina poate fi utilă pentru afectarea axială, dar nu și pentru cea periferică;  
E. Exercițiile matinale au ca unul dintre scopuri optimizarea expansiunii toracelui.

13. Următoarele sunt adevărate despre gută: [453]

A. Creșterea acidului uric seric (peste 600 µmol/L, 10.09 mg/dL) este testul cel mai
specific de diagnosticare;
B. Uricemia scade imediat după un atac;
C. Tabloul clinic este de obicei diagnostic, împreună cu răspunsul rapid la colchicină,
respectiv AINS;
D. De obicei, atacul de gută apare la valori AUS în jumătatea inferioară a intervalului
normal sub punctul de saturație de 360 µmol/L (6.05 mg/dL);
E. Microscopia lichidului articular nu reprezintă un test specific de diagnosticare, întrucât
este dificilă din punct de vedere tehnic.

14. Următoarele sunt afirmații adevărate: [454]

A. Tofii apar în piele și în jurul articulațiilor, pe ureche, degete și tendonul lui Ahile;
B. Depozitele peri-articulare: halou de radioopacitate și chisturi osoase ne-definite
(perforate) pe radiografii;
C. Diureticele utilizate pe termen lung (în special bumetanida) duc la apariția gutei
tofacee;
D. Tratamentul gutei tofacee: Benzbromarona, Sulfinpirazona, Probenecid;  
E. În cadrul persoanelor cu gută tofacee refractară se poate folosi Pegloticaza.

15. Despre tratamentul PFCD este adevărat: [454]

A. Există un tratament specific;
B. Tratamentul se suprapune cu cel pentru gută și artrită;
C. Evacuarea articulaţiei reduce semnificativ durerea, dar este de obicei necesar să se
utilizeze AINS sau colchicină, ca şi pentru gută
D. Cristalele de PFCD activează calea inflamazomului NLRP3 si IL-10;
E. Anakinra este superioară utilizării de prednison.
16. Despre tratament în SA este adevărat că: [449]
 A. Un set anume de exerciții preventive necesită să fie început ulterior formării
sindesmofitelor;
B. Cheia tratamentului este diagnosicul precoce, astfel încât un regim de exerciţii
preventive să fie început înainte de formarea sindesmofitelor.
C. Exercițiile nocturne au ca scop menținerea mobilității spinale și a posturi;
D. Administrarea regulată de AINS îmbunătățește semnele și simptomele;
E. Administrarea regulată de AIS îmbunătățește semnele și simptomele.

17. Următoarele afirmații despre FCB sunt adevărate: [454]

A. Hidroxiapatita, fosfatul tricalcic şi fosfatul octacalcic, se pot depune în orice ţesuturi,
în special intra-articular şi peri-articular;
B. Formarea cristalelor este considerată a fi parţial controlată de efectele fosfatului
organic extracelular asupra condrocitelor şi este legată de dezvoltarea artrozei;
C. Cristalele de FCB provoacă leziuni articulare prin inducerea proliferării fibroblastelor,
citokinelor inflamatorii, oxidului nitric şi metaloproteinazelor;
D. Depozitele de cristale de FCB în ţesutul moale peri-articular pot fi asimptomatice sau
pot provoca periartrită calcifiantă acută (în special în tendonul infraspinos), tendinită,
bursită şi entezită;
E. Depozitele FCB se găsesc într-o artropatie cronică extrem de distructivă întâlnită la
persoanele în vârstă, care apare cel mai adesea la umeri (umărul Milwaukee).

18. Următoarele afirmații nu sunt adevărate: [452]

A. Prevalența crescută a gutei este dată de dieta bogată în purine, grăsimi nesaturate,
fructoză, alcool;
B. Guta este mai frecventă în rândul bărbaților, în raport de 3:1 comparativ cu femeile;
C. Guta apare rar la femeile post-menopauză;
D. 10-15% din cazurile de gută nu sunt idiopatice;
E. În cadrul gutei se depun intra-articular cristale urat de calciu.

19. Criteriile lombalgiei pentru diagnosticarea AxSpA/SA: [448]

Debut insidios;
Ameliorare la efort, fără ameliorare la repaus;
Vârstă debut >45 ani;
Durere nocturnă;
Durere diurnă.

20. Despre grupul de afecțiuni de SpA este adevărat că include: [447]

 A. Spondilită anchilozantă;
B. Artrită reactivă post boală Chron;
C. Artrită reactivă post infecții transmise sexual;
D. Artrită psoriazică;
E. Artrită post uretrtită specifică la bărbați.

21. Următoarele sunt adevărate despre gută şi hiperuricemie, cu excepția: [453]

A. Erupțiile cutanate și intoleranța gastrointestinală sunt cele mai frecvente efecte
secundare ale Alopurinolului, pe când reacția de hipersensibilitate și supresia măduvei
osoase sunt reacții adverse rare, dar grave;  
B. Pegloticaza (care se poate folosi în prevenirea sindromului de liză tumorală) este o
uricază recombinată pegilată administrată IV; 
C. Alopurinolul rămâne medicamentul de primă alegere;
D. Anakinra (proteină de fuziune dimerică, din porțiuni de IL-1R și proteina accesorie IL-
1R legată de porțiunea FC a IgG1), canakinumab(anticorp monoclonal uman anti IL-
1Beta) și rilonacept, prezintă eficacitate, dar costuri ridicate;
E. Lesinurad poate reduce riscul de gută la pacienții cu sindrom metabolic.

22. Următoarea afirmație este falsă: [452]

A. Transportorul secretor ABCG2 este prezent semnificativ în intestin;
B. Loci predominați ce codifică transportori de urat sunt în primul rând: SLC2A11 și
ABCG2;
C. Guta este o boală auto-inflamatorie, similară febrelor periodice ereditare;
D. Cristalele de urat monosodic duc la formarea și activarea inflamazomului NLRP3;
E. Este recrutată caspaza 1, se activează IL-1 beta.

23. Următoarele sunt adevărate: [452]

A. Conform eratei, în loc de "6,86 g/dL", se va citi "6,86 mg/dL".
B. Ultimele două etape ale metabolismului purinei la om sunt conversia hiperxantinei în
xantină și a xantinei în acid uric (catalizator: xantin oxidaza);
C. Hiperuricemia patologică este definită precum un nivel de AUS de 408 µmol/L (6,86
mg/dL);
D. Cristalele din gută pot apărea în articulațiile periferice care au PH și temperatură
tisulară mai joasă: 360 µmol/L (30 grade celsius) și 300 µmol/L (35 grade celsius);
E. Hiperuricemia poate fi asimptomatică;
 F. Nivelurile AUS cresc o dată cu greutatea corporală, dieta occidentală, dislipidemie
mixtă, diabet zaharat, sindrom metabolic etc.

24. Următoarele sunt adevărate, cu excepția: [448]  

A. Spondilartrita axială se regăsește în proporție de 1% din populația generală, iar
spondilita anchilozantă are ca prevalență 0,6% din populația SUA și 0,3-0,4% din
Europa de Nord;
B. Lombalgia cu inflamaţia episodică a articulaţiilor sacroiliace în ultimii ani ai
adolescenţei sau la începutul anilor douăzeci de viaţă reprezintă prima manifestare a
AxSpA
C. Femeile tind să dezvolte boala mai târziu în viață, fiind subdiagnosticate, iar raportul
femei:bărbați este 1:3;
D. Indienii Haida prezintă o incidență ridicată a HLA-B27 și a spondilitei anchilozante;
E. Modificările radiografice a articulațiilor sacroiliace duce la folosirea termenului de
spondilită anchilozantă, parte din spectrul AxSpA.

25. Despre leziunile din artrita reactivă sunt adevărate: [451]  

A. Balanita circinată provoacă ulcerații superficiale nedureroase la bărbatul circumscris;
B. Conjunctivita sterilă în 30% cazuri;
C. Uveita anterioară acută sincronă cu artrita complică boala severă;
D. Keratoderma blennorragică afectează pielea picioarelor și a mâinilor cu apariția de
plăci și papule;
E. Distrofia unghiilor.

26. Referitor la tabloul clinic al spondilitei anchilozante, este adevărat că apare: [448]
A. Lombalgie cu inflamație persistentă a articulațiilor sacroiliace reprezintă prima
manifestare;
B. Durerea fesieră unilaterală sau bilaterală mai importantă dimineața ameliorată la efort;
C. Menținerea lordozei lombare în timpul extensiei trunchiului este un semn precoce;
D. Lombalgie cu redoare la mobilizare
E. Hipotrofia musculaturii paraspinale in stadiile avansate

27. Despre artrita reactivă nu este adevărat: [450,451]

A. Prezintă o sinovită sterilă, iar spondilatrita apare la 1-2% dintre pacienți post difterie sau
infecție dobândită sexual - uretrită și cervicită nespecifice la bărbați și respectiv femei;
B. Microoganismele implicate pot fi Salmonella, Shigella, Chlamydia trachomatis;
C. HLA B27 crește susceptibilitatea la artrita reactivă prin selectarea paletei receptorilor
limfocitelor T și prin modul de prezentare al peptidelor derivate din bacterii către limfocitele
T;  
D. În cadrul artritei reactive mai sunt incluse artrita post stafilococică, bruceloza putând
provoca atât artrită septică, dar și artrită reactivă;
E. Persoanele cu artrită reactivă sunt mai sensibile la infecție și par să răspundă diferit la
aceasta.

28. Despre spondilartrite este adevărat că: [448]

A. Sunt afecțiuni ce afectează coloana vertebrală și articulațiile centrale, asociindu-se cu
HLA clasa I și implicată în patogenie este calea IL-17;
B. Afectarea articulară din Spondilartrită este diferită față de cea din artrita reumatoidă,
însă histopatologic sinovita este asemănătoare;
C. Entezita este mai frecventă în spondilartrită spre deosebire de artrita reumatoidă;
D. HLA-B27 este prezent la majoritatea pacienților albi și doar la 8% din cadrul
persoanelor de culoare;
E. Spondilartritele apar majoritar încă din copilărie.

29. Despre agenții hipo-uricemianți nu se poate afirma: [453]

A. Alopurinol, se administrează întotdeauna pe fondul tratamentului cu AINS/colchicină
pentru primele 2-4 săptămâni înainte și 4 săptămâni după începerea Alopurinolului;
B. Febuxostat, inhibitor analog purinic al xantin-oxidazei, este sigur în insuficiența
renală;
C. Pegloticaza rezervată pacienților cu gută severă, refractară;
D. Benzbromarona acționează asupra transportorului Urat1;
E. Losartan poate reduce riscul de gută la pacienţii cu sindrom metabolic

30. Despre tratamentul artritei psoriazice este adevărat: [450]

A. Metrotexatul, Leflunomida și Sulfasalazina nu au efect dovedit asupra încetinirii
dezvoltării leziunilor articulare;
B. Hidroxiclorochina poate provoca rareori reacții cutanate psoriazice acute;
C. Glucocorticoizii intra-articular pot destabiliza psoriazisul;
D. Preparatele bDMARD includ: agenți antiTNF-alfa precum golimumab, inhibitori de
IL-17, precum secukinumab și ustekinumab, inhibitor anti IL-12/23 precum
ixekizumab;
E. tsDMARD includ apremilast, un inhibitor oral al PDE4 și tofacitinib, un ihibitor JAK.
31. Tabloul clinic al artritei psorizice nu include: [450]
A. Poliartrita care de multe ori debutează cu afectare asimetrică;
B. Spondilită-sacroiliită uni sau bilaterală;
C. Monoartrită;
D. Artita mutilantă-modelul cel mai tipic de afectare în psoriazis;
E. Artrită de IFD.

32. Din punct de vedere al cauzelor de hiperuricemie este adevărat, cu excepția: [452]
A. Hipertiroidismul și hipoparatiroidismul afectează excreția;
B. Deficitul de glucozo-6-fosfatază interferă cu excreția renală;
C. Deficiența de HGPRT, ce determină sindromul Lesch-Nyhan, determină creșterea
producției de acid uric;
D. Hiporeactivitatea fosforibozil-pirofosfat sintazei determină creșterea producției de acid
uric;
E. Boli mieloproliferative, exemplu policitemia vera prezintă un metabolism crescut al
purinelor;

33. Următoarele afirmații despre FCB sunt false: [454]

A. Diagnosticul se face paraclinic, iar artrita septică ar trebui exclusă;
B. În timpul unui atac poate apărea neutropenie cu creşterea VSH şi PCR;
C. Coloraţia alizarin roşu S este specifică pentru cristale de FCB în lichidul sinovial;
D. Tratamentul este cu AINS, colchicină orală, aspiraţia revărsatului sinovial, injectarea
intra sau peri-articulară de glucocorticoizi;
E. La pacienţii cu modificări articulare progresive subiacente, răspunsul la terapia
medicală este, de obicei, mai puţin satisfăcător.

34. Din punct de vedere al etiologiei SA nu este adevărat, cu excepția: [448]

A. Concordanța crescută în cazul gemenilor dizigoți cu HLA-B27 prezent (70%), spre
deosebire de gemenii monozigoți (20-25%);
B. Datorită prezenței crescute a limfocitelor Th-17, precum și implicarea axei IL-23/IL-
17 s-au dezvoltat diverse terapii, precum Sarilumab;
C. Asocierea ERAP1 cu AxSpA nu susține ipoteza peptidului artritogenic prin care boala
este declanșată de prezentarea peptidului de către HLA-B27 limfocitelor TCD8+;
D. Grupul de gene IL-1 și CYP2D6 influențează și ele susceptibilitatea pentru SA, însă
boala este poligenică și studiile GWAS au identificat asocieri semnificative cu genele
pentru ERAP-1 și IL-23;
 E. Plierea bidimensională greșită a HLA-B27 duce la formarea de IL-23, iar limfocitele T
rezidente în enteze promovează inflamația.

35. Atacul de gută: [453]

A. Tipic: bărbat, vârstă mijlocie, debut brusc, cu durere intensă, tumefacție și eritem
MTF1 (în 75% din cazuri);
B. Factorii declanșatori: acutizări medicale/chirurgicale, deshidratare,consum alcool;
C. Netratat, atacul durează aproximativ 1 săptămână;
D. Este dificil de diferențiat clinic celulita supraiacentă indusă de microcristale (din
atacurile severe) de celulita infecțioasă;
E. Pentru a exclude sepsisului necesită recoltarea de hemoculturi, culturi din lichidul
sinovial, iar istoricul pacientului și obiectivarea hiperuricemiei nu sugerează
diagnosticul.

36. Următoarele sunt adevărate despre Spondilita anchilozantă: [450]

A. Blocanții de TNF-alfa îmbunătățesc calitatea vieții, dar nu și funcția articulară;
B. Blocantul de IL-17 este o opțiune terapeutică alternativă în SpA;
C. Blocanții de TNF-alfa sunt preferați AINS-urilor întrucât stopează progresia
radiografică, mai ales în formele cronice de boală;
D. Aproximativ 20% dintre pacienți nu își vor putea păstra activitatea profesională;
E. Introducerea de bDMARD în schema de tratament a redus riscul de rigiditate spinală
permanentă.

37. În tabloul clinic al artritei reactive nu apare: [451]

A. Conjunctivită și ulcerație orală;
B. Artrită cot;
C. Tendinoză ahiliană;
D. Sinovită de MTF;
E. Uretrită.

38. Despre spondilita anchilozantă (SA) se pot afirma: [449]

A. Marginile corticale mediale şi laterale ale ambelor articulaţii sacroiliace îşi pierd
conturul din cauza eroziunilor şi devin în cele din urmă sclerotice;
B. Aspectele radiologice la nivelul coloanei vertebrale de estompare a marginilor
vertebrale superioare sau inferioare la joncţiunea toraco-lombară pot afecta în cele din
urmă întreaga coloană vertebrală ducând la formarea sindesmofitelor, anchilozei
osoase şi rigidizare temporară;
 C. Articulaţiile sacroiliace fuzionează în cele din urmă, la fel si articulaţiile costosternale,
reducând expansiunea toracelui;
D. Calcifierea ligamentelor intervertebrale, fuziunea articulaţiilor apofizelor spinale şi
formarea sindesmofitelor duc la ceea ce se numeşte adesea coloana vertebrală de
„bambus";
E. Când inflamaţia este inactivă, dar durerea şi redoarea matinală sunt prea severe pentru
a permite exerciţii fizice eficiente un supozitor cu AINS îmbunătăţesc somnul,
controlul durerii şi efectuarea exerciţiilor fizice.

39. Următoarele sunt adevărate despre tratamentul SpA: [450]

A. Când AINS au eşuat, blocanţii de TNF-alfa s-au dovedit că reduc substanţial
simptomele inflamaţiei articulaţiilor spinale şi periferice;
B. Recăderea în cazul blocanţilor de TNF-alfa apare la întreruperea terapiei, dar poate fi
întârziată cu câteva săptămâni, ceea ce face posibil tratamentul intermitent;
C. Cu exerciţii fizice şi ameliorarea durerii, prognosticul este bun şi peste 80% dintre
pacienţi îşi pot păstra activitatea profesională;
D. Apariţia terapiilor bDMARD a redus morbiditatea prin forme severe de boală,
reducând riscul de boală articulară centrală progresivă;
E. Secukinumab reprezintă o opţiune alternativă în SpA.
40. Despre Artrita reactivă nu sunt adevărate următoarele: [450]
A. Artrita reactivă este o sinovită sterilă, care apare în urma unei infecţii;
B. Spondilartrita se dezvoltă la 10-20% dintre pacienţi după un atac de dizenterie, uretrită
nespecifică sau cervicită nespecifică;
C. La bărbaţi, prezenţa HLA-B27 creşte riscul de a dezvolta artrită reactivă după o
infecţie de 30-50 de ori, toţi pacienţii cu artrită reactivă prezintând HLA-B27, iar
femeile fiind mai rar afectate;
D. Yersinia enterocolitica provoacă diaree şi artrită reactivă;
E. În uretrita nespecifică la bărbat, microorganismele declanşatoare sunt de obicei
Chlamydia trachomatis sau Ureaplasma urealyticum.

41. Despre Artrita enteropatică asociată bolilor inflamatorii intestinale sunt adevărate
următoarele: [451]
A. Artrita este asimetrică şi afectează predominant articulaţiilor membrelor inferioare;
B. Apare, de asemenea, o sacroilită sau spondilită asociată pe teren HLA-B27;
C. Simptomele articulare pot preceda dezvoltarea bolii intestinale şi pot duce la
diagnosticarea acesteia;
 D. Boala inflamatorie intestinală trebuie tratată corespunzător și în toate cazurile de
artrită enteropatică, simptomele sunt ameliorate de AINS, deşi acestea pot agrava
diareea;
E. Preparatele bDMARD care sunt utilizate pentru a trata artrita şi boala inflamatorie
intestinală sunt blocanţii de TNF-a (infliximab, adalimumab şi golimumab) şi
ustekinumab (inhibitor de IL-12/23).

42. Despre SpA sunt adevărate următoarele: [448]

A. Grupul de afecțiuni din cadrul SpA prezintă o asociere strânsă cu HLA-B27;
B. HLA-B27 prezintă o tendinţă ridicată de a se plia necorespunzător;
C. Tipurile de artrită care urmează unei infecţii declanşatoare se numesc artrită reactivă;
D. Afectarea axială implică articulaţiile sacroiliace şi/sau coloana vertebrală, iar cea
periferică determină apariția de artrite, entezite, dactilite, cu posibilitatea suprapunerii
celor 2 forme;
E. Afectarea articulară diferă de cea din AR, fiind mai limitată, cu o distribuţie şi cu
manifestări extra-articulare similare.

43. Despre Artrita reactivă sunt adevărate următoarele: [451]

A. Majoritatea persoanelor cu artrită reactivă au un singur atac care se remite, dar o
minoritate dezvoltă o artrită severă recurentă/persistentă;  
B. Durerea răspunde eficient la AINS şi glucocorticoizi injectaţi local sau pe cale orală;
C. Trebuie efectuate culturi şi orice infecţie depistată trebuie tratată;
D. Cazurile de recădere sunt uneori tratate cu sulfasalazină sau metotrexat;
E. Manifestările clinice ale artritei reactive sunt: conjunctivită, uretrită, balanită circinată,
tendinoză ahiliană, fasciită plantară, artrită genunchi, sinovită MCF, keratoderma
blennorragică a plantei, ulcerație orală, dactilită.

44. Despre tratamentul în gută sunt adevărate: [453]

A. Febuxostat (80-120 mg/zi) este bine tolerat şi la fel de eficient ca alopurinolul;
B. Febuxostat se metabolizează hepatic şi este util la pacienţii care nu pot tolera
alopurinolul, dar mortalitatea cauzată de toate cauzele şi mortalitatea cardiovasculară
sunt însă mai mari cu febuxostat decât cu alopurinol;
C. Alopurinolul rămâne medicamentul de primă alegere, cu excepţia cazului în care
există contraindicaţii semnificative pentru utilizarea sa;
D. Pegloticaza, scade dramatic nivelul AUS, dar este de obicei rezervată pacienţilor la
care nu se obţin concentraţiile ţintă dorite ale AUS sau care nu pot tolera tratamentul
oral cu hipouricemiante;
 E. Agenţii uricozurici determină fenomene de hepatotoxicitate gravă, rare, iar
sulfinpirazona şi probenecidul sunt de evitat în insuficienţa hepatică.

45. Cauze de hiperuricemie în gută nu sunt: [452]

A. Hipertensiune;
B. eroare înnăscută X-linkată care cauzează sindromul Lesch-Nyhan;
C. Deficitul de glucozo-6-fosfatază cu boală de depozitare a glicogenului de tip 3;
D. Saturnism;
E. Creşterea producţiei de acid lactic urmare consumului de alcool, exerciţiilor fizice,
înfometării.

46. Cauze de hiperuricemie în gută sunt: [452]

A. Boală renală cronică (guta clinic manifestă este rară);
B. Boli limfoproliferative;
C. Terapia medicamentoasă, de exemplu diuretice tiazidice, aspirină în doze mici-medii;
D. Creşterea sintezei purinelor de novo;
E. Carcinoame, psoriazis în orice formă de manifestare.

47. Următoarele nu sunt adevărate referitor SpA: [448]

A. Populaţiile din Africa şi Japonia au o incidenţă crescută atât a HLA-B27 cât şi a SA;  
B. HLA-B27 este prezent la mai mult de 90% dintre pacienţii albi cu SA, dar numai la
8% din persoanele sănătoase 
C. Datele cu privire la disbioza din microbiomul intestinal al pacienţilor cu SA sprijină
studiile care indicau o legătură între microbiomul intestinal, inflamaţia intestinală şi
AxSpA;
D. Infiltrarea limfocitelor şi a plasmocitelor conduce la eroziunea difuză a osului la
nivelul inserţiei ligamentelor intervertebrale şi ale altor ligamente, care se vindecă prin
formarea de os nou (sindesmofite);  
E. Alte gene situate în cadrul MHC (grupul de gene IL-1 şi CYP2D6) influenţează
susceptibilitatea la SA.

48. Despre tabloul clinic si tratamentul în gută este adevărat: [454]

A. Lesinurad este un inhibitor de URAT1;
B. Persoanele cu niveluri intermitent ridicate ale AUS se pot prezenta cu gută cronică
tofacee, deoarece uratul de sodiu formează depozite albe netede;
C. Depozitele mari de gută cronică tofacee, pot ulcera și există dureri articulare cronice
iar uneori, atacuri de gută suprapuse;
 D. În guta cronică tofacee pot exista nefropatie urică acută sau cronică sau formarea
litiazei renale urice și ori de câte ori este posibil, diureticele ar trebui să fie oprite;
E. În guta cronică tofacee tratamentul nu se face cu alopurinol, ci doar cu agenţi
uricozurici, pegloticaza utilizându-se la persoanele supuse chimioterapiei pentru
afecţiuni maligne (pentru prevenirea sindromului de liză tumorală) şi in rarele cazuri
de gută tofacee refractară.

49. Despre artropatia prin depunerea de pirofosfat de calciu dihidrat (PFCD) și boala
prin depunere de FCB nu sunt adevărate: [454]
A. Artrita asociată cu depunerea de PFCD creşte odată cu vârsta, prevalenţa artrozei,
traumatismelor, leziunilor articulare şi bolilor metabolice (hipertiroidism,
hemocromatoză, hipomagneziemie), având o predispoziţie familială;
B. Tratamentul în artropatia prin depunerea de PFCD se concentrează pe controlul
simptomelor şi dacă infecţia poate fi exclusă, o injecţie intra-articulară cu
glucocorticoizi este benefică;
C. Mai rar, depozitele de cristale de FCB pot provoca artrite;
D. În atacurile cronice în boala prin depunere de FCB, ţesuturile peri-articulare sau
articulaţiile pot fi tumefiate, dureroase şi calde, această prezentare putând imita
celulita, guta, boala prin depunere de PFCD şi artrita septică;
E. Calcificările intra- şi/sau peri-articulare, cu sau fără modificări erozive, distructive sau
hipertrofice, pot fi observate radiografic in boala prin depunere de FCB

50. Despre Artrita psoriazică nu sunt adevărate următoarele: [450]

A. Un istoric familial de psoriazis poate fi un indiciu pentru diagnostic;
B. În afectarea de tip spondilită există o sacroilită unilaterală sau bilaterală cu afectarea
tardivă a coloanei vertebrale cervicale;
C. Artrita articulaţiilor interfalangiene distale determină adesea distrofie adiacentă a
unghiilor, reflectând entezita care se extinde în rădăcina acestora;
D. În artrita de IFD apare dactilita, în care este umflat un întreg deget al mâinii sau
piciorului;
E. Boala pielii şi unghiilor poate fi uşoară și nu se poate dezvolta după apariţia artritei.

51. Despre tratamentul în gută nu sunt adevărate: [453]  

A. La pacienții cu gută severă, cum ar fi cei cu tofi sau cu atacuri frecvente, este necesar
un nivel mai scăzut al acidului uric, sub 300 µmol/L (5,04 mg/dl) pentru a obţine
remisiunea clinică a bolii;
 B. Alopurinolul trebuie utilizat atunci când atacurile sunt frecvente şi severe (în ciuda
modificărilor dietei) sau asociate cu insuficienţă renală sau tofi;
C. Alopurinolul este un inhibitor de xantin-oxidază, care reduce rapid nivelurile AUS, el
este întotdeauna non-toxic, dar trebuie utilizat la doze mici (50-100 mg) în insuficienţa
renală;
D. Alopurinolul nu trebuie început în termen de o lună de la un atac;
E. Doza de alopurinol poate fi crescută treptat de la 100 mg la fiecare câteva săptămâni
până când nivelul acidului uric este sub nivelul de 360 µmol/L (6,04 mg/dl).

52. Despre SpA nu se pot afirma: [448]

A. Din punct de vedere histologic, sinovita SpA este similară cu cea din AR;
B. Sinovita din cadrul SpA apare cu producerea de FR şi ACPA;
C. Inflamaţia entezei (joncţiunea ligamentului sau a tendonului cu osul) şi anchiloza
articulară se dezvoltă mai frecvent decât în AR;  
D. În cadrul afectării SpA există o frecvenţă crescută a sacroileitei şi a prezenţei HLA-
B27;
E. Termenul de SpA descrie un grup de afecțiuni ce prezintă predispoziție familială,
având în comun existența unor factori genetici, precum și implicarea în patogenie a
căii IL17.

53. Referitor la gută se poate afirma: [452]

A. 50% din urat este secretat activ;  
B. Excreţia renală este coordonată de un grup de molecule secretoare şi de reabsorbţie
tubulară renală, dintre care unele sunt ţinte ale medicamentelor care scad nivelul AUS;
C. Aproximativ 5-10% din cantitatea filtrată glomerular este excretată în urină în
circumstanţe normale;
D. Aproximativ 90% dintre persoanele cu gută prezintă o reducere a excreţiei acidului
uric;
E. Transportorul secretor ABCG2 este prezent semnificativ în rinichi, iar reducerea
funcţionalităţii sale contribuie la excreţia deficitară renală a uratului.

54. Următoarele sunt adevărate referitor SpA: [448]

A. Prezenţa a 4 dintre cele 5 criterii de lombalgie pentru diagnosticarea AxSpA/SA
sugerează SpA cu sensibilitate de 90%;
 B. Manifestări extraarticulare în spondilartrite sunt: uveite, leziuni cutanate în artritele
reactive similare histologic cu psoriazisul pustular, distrofie unghială în psoriazis şi
artritele reactive, aortita(în SA si artritele reactive); 
C. Toate criteriile lombalgiei pentru diagnosticarea AxSpA/SA prezintă o specificitate
ridicată;
D. Criteriile lombalgiei pentru diagnosticarea AxSpA/SA cuprind întregul spectru al
bolii, dovezile de sacroilită bazându-se pe obiectivarea radiografică sau IRM;
E. Rigiditatea spinală poate fi măsurată prin testul Schober: o creştere mai mică de 5 cm
implică rigiditate spinală.

55. Despre gută sunt adevărate: [453]

A. Recuperarea după un atac de gută este de obicei asociată cu descuamarea pielii
adiacente;
B. În 15% din atacuri, este afectată o articulaţie diferită de MTF1;
C. Atacul poate fi precipitat de excesul de alimente, alcool, deshidratare sau terapie cu
IECA;
D. Ureea serică, creatinina şi rata estimată de filtrare glomerulară (eGFR) sunt
monitorizate pentru depistarea semnelor de insuficienţă renală;
E. Prima doză de AINS sau coxibi trebuie administrată la primul semn al instalării unui
atac și după 24-48 ore dozele reduse se vor administra pentru încă o săptămână.

56. Despre tratamentul în gută sunt adevărate: [453]

A. Primele atacuri pot fi separate de până la 2 ani şi sunt gestionate simptomatic;
B. Sunt esenţiale sfaturi pentru a reduce consumul de alcool, în special de bere, care are
un conţinut ridicat de purine şi glucoză, şi consumul de băuturi răcoritoare ne-
dietetice;
C. Scopul tratamentului este de a reduce şi de a menţine nivelul acidului uric sub 360
µmol/L (6,05 mg/dl) la toţi pacienţii,
D. Este necesară evitarea alimentelor bogate în purine, cum ar fi organele, carnea albă,
crustaceele şi spanacul;
E. Modificările dietei pot reduce AUS cu 15% şi întârzie necesitatea administrării
medicamentelor hipouricemiante.

57. Despre manifestările clinice în gută sunt adevărate: [452]  

A. Atacul de gută este urmat de o fază intercritică asimptomatică și un al doilea atac
apare probabil în decurs de 2 ani;  
B. Litiază renală urică;
 C. Gută cronică, în care atacurile se suprapun pe fondul unei inflamaţii persistente de
intensitate înaltă, cu apariţia de potenţiale leziuni articulare;
D. Gută cronică tofacee poliarticulară, care este frecventă şi caracterizată prin dureri
articulare cronice, limitarea activităţii, leziuni articulare structurale şi atacuri
frecvente;
E. Hiperuricemia poate fi asimptomatică.

58. Despre Artrita reactivă sunt adevărate următoarele: [451]

A. Antigenii bacterieni sau ADN-ul bacterian au fost identificate în sinoviala inflamată
din articulaţiile afectate, sugerând că acest material antigenic persistent conduce la
procesul inflamator;
B. Modalităţi prin care HLA-B27 creşte susceptibilitatea la artrita reactivă includ
imitarea moleculară care cauzează autoimunitate împotriva HLA-B27 şi/sau a altor
auto-antigene;
C. De obicei, pacienţii prezintă o artrită acută, asimetrică, a membrelor inferioare, care
apare după săptămâni-luni de la infecţia declanşatoare;
D. În cazul artritei poststreptococice, artritei gonococice şi brucelozei, diferenţierea dintre
artrita reactivă şi artrita septică este mai greu de efectuat, iar ele pot provoca ambele
tipuri de boli;  
E. Entezita este frecventă.

59. Despre Artrita reactivă nu sunt adevărate următoarele: [451]

A. La bărbatul circumcis, leziunea este proeminentă, eritematoasă şi scuamoasă;
B. Keratoderma blennorragică afectează pielea picioarelor şi a mâinilor, dezvoltând plăci
şi pustule proeminente nedureroase, eritematoase şi adesea nonconfluente, care sunt
similare psoriazisului pustular din punct de vedere histologic;  
C. Balanita circinată se vindecă fără cicatrici doar la bărbatul necircumscris;  
D. Tratarea infecţiei persistente cu antibiotice nu modifică cursul artritei, odată ce aceasta
a apărut;
E. Partenerii sexuali trebuie să fie de asemenea testaţi.

60. Referitor la gută se poate afirma: [452]

A. Prevalenţa gutei a crescut în ultimele decenii la 3,5% în Marea Britanie şi 2,9% în
SUA;
B. Populaţiile asiatice sunt, de asemenea, din ce în ce mai expuse riscului, deoarece dieta
lor devine mai occidentală;  
 C. Prevalenţa este în creştere din cauza: schimbarea dietelor cu alimente bogate în purine,
grăsimi saturate şi băuturi care conţin glucoză; excesul de alcool; creşterea
comorbidităţilor care promovează hiperuricemia; tratamentul deficitar al
hiperuricemiei;  
D. Guta rareori apare înainte de vârsta adultă tânără (situaţie care sugerează existenta
unui defect genetic specific);
E. Hiperuricemia este frecventă în anumite grupuri etnice (ex. populaţia Maori).

61. Despre Artrita reactivă sunt adevărate următoarele: [451]

A. La persoanele susceptibile la artrită reactivă, se pot dezvolta sacroiliita şi spondilita;
B. Uveita anterioară acută complică boala recurentă, dar nu este sincronă cu artrita;
C. Leziunile cutanate nu seamănă cu psoriazisul;
D. Balanita circinată la bărbatul necircumcis provoacă ulceraţii superficiale dureroase ale
glandului penisului;
E. Keratoderma blennorragică afectează pielea picioarelor şi a mâinilor care dezvoltă
plăci şi pustule proeminente dureroase.

62. Următoarele sunt adevărate referitor SpA: [448]  

A. Apare lombalgia cu inflamaţia episodică a articulaţiilor sacroiliace în ultimii ani ai
adolescenţei sau la începutul anilor douăzeci de viaţă și reprezintă prima manifestare a
AxSpA;
B. Inflamaţia joncţiunii costocondrale provoacă dureri toracice anterioare;
C. Reducerea măsurabilă a expansiunii toracelui este cauzată de afectarea articulaţiilor
costosternale;  
D. Afectarea articulară periferică afectează articulaţii predominant mari;
E. Afectarea şoldului duce la deformări fixe în extensie a şoldurilor şi deteriorarea în
continuare a posturii.

63. Referitor la gută nu se poate afirma: [452]

A. Nivelurile de acid uric seric sunt mai mari la bărbaţi decât la femei;
B. Hiperuricemia patologică este definită ca un nivel de AUS de 408 µmol/l (6,86 mg/dl),
valoare peste care formarea cristalelor de urat monosodic are loc in vitro la pH şi
temperatură fiziologică; 
C. Hiperuricemia este cel mai frecvent simptomatică, iar articulaţiile cu artroză sunt mai
predispuse la atacuri de gută, intervalul AUS pentru persoanele cu gută fiind mai larg
decât la persoanele sănătoase;
D. Guta este adesea familială;  
 E. Vârsta, boala cardiacă ischemică și hipertensiunea arterială determină creșterea
nivelurilor de AUS.

64. Următoarele sunt adevărate despre SpA: [448]

A. Spondilartrita axială (AxSpA) apare la 1% din populaţia generală;
B. AxSpA este o tulburare inflamatorie care afectează în primul rând articulaţiile
sacroiliace sau articulaţiile fibroase şi sinoviale ale coloanei vertebrale, care sunt
detectabile pe CT;
C. Este recunoscut faptul că SA face parte din spectrul AxSpA;
D. Prevalenţa SA este de aproximativ 0,2-0,5% în populaţia din Europa de Nord şi de
aproximativ 0,5% în S.U.A., afectând în principal adulţii tineri;
E. Frecvenţa AxSpA la diferite populaţii este aproximativ paralelă cu incidenţa HLA-
B27.
65. Despre Artrita psoriazică sunt adevărate următoarele: [450]
A. Analgezicele ameliorează durerea;
B. Sinovita locală răspunde la injecţiile intra-articulare cu glucocorticoizi;
C. Diferite preparate bDMARDs şi tsDMARDs sunt disponibile şi foarte eficiente pentru
manifestările cutanate şi articulare severe la pacienţii care au eşuat la tratamentul cu
csDMARDs, în principal metotrexat;
D. Metotrexatul, leflunomida si sulfasalazina sunt utilizate frecvent la pacienţii cu
sinovită articulară periferică intermitentă, deşi niciuna nu are un efect dovedit asupra
încetinirii dezvoltării leziunilor articulare;  
E. Glucocorticoizii pe cale orală sunt cel mai bine de evitat, deşi sunt valoroşi atunci
când sunt injectaţi într-o singură articulaţie inflamată.

66. Este o proteină de fuziune dimerică utilizată în tratamentul țintit al gutei: [453]
A. Pegloticaza
B. Rilonacept
C. Anakinra
D. Canakinumab
E. Lesinurad

67. Următorii compuși inhibă xantin-oxidaza, scăzând nivelul seric de acid uric: [453]
A. Benzbromazona
B. Probenecid
C. Febuxostat
D. Pegloticaza  
 E. Allopurinol
68. Reprezintă o formă clinică de artrită psoriazică: [450]  
A. Artrita tranzitorie
B. Poliartrita
C. Artrita rapid progresivă
D. Artrita articulațiilor interfalangiene proximale (IFP)
E. Artrita palindromică

69. Următoarele medicamente pot precipita manifestările cutanate în artrita psoriazică:

[450]
A. Antiinflamatoarele non-steroidiene
B. Glucocorticoizii orali
C. Glucocorticoizii injectabili
D. Hidroxiclorochina
E. Metotrexatul

70. Sunt agenți uricozurici, cu excepția: [453]

A. Allopurinol
B. Losartan
C. Sulfinpirazona
D. Febuxostat
E. Probenecid

71. Următoarele medicamente utilizate în tratamentul gutei blochează molecula de

reabsorbție URAT1: [453]
A. Allopurinol
B. Lesinurad
C. Probenecid
D. Pegloticaza
E. Benzbromazona

72. Artrita reactivă se dezvoltă mai frecvent în urma dizenteriei cu următorii agenți
patogeni: [450]
A. Escherichia coli
B. Salmonella
C. Shigella
D. Brucella
 E. Chlamydia

73. Scorul BASDAI de activitate al spondilitei anchilozante ține cont de: [449]  
A. Durata redorii matinale
B. Severitatea redorii matinale
C. Numărul de articulații afectate
D. Oboseală
E. Inflamația tendoanelor și entezelor

74. Următorul mecanism cauzează hiperuricemie, atât prin afectarea excreției, cât și
prin creșterea producției acidului uric: [452]  
A. Hiperparatiroidismul primar
B. Deficitul de glucozo-6-fosfatază, exprimată ca boală de depozitare a glicogenului de
tip 1
C. Creșterea producției de acid lactic, ca urmare a consumul de alcool sau a exercițiilor
fizice  
D. Deficiența de HGPRT, o patologie X-linkată cunoscută și ca sindromul Lesch-Nyhan  
E. Hiperactivitatea fosforibozil-pirofosfat sintazei

75. Artrita reactivă se dezvoltă mai frecvent în urma uretritei nespecifice cu următorii
agenți patogeni: [450]
A. Escherichia coli
B. Salmonella
C. Chlamydia
D. Gonococ
E. Ureaplasma

76. Sunt agenți patogeni care pot provoca atât artrită reactivă, cât și artrită septică:
[451]
A. Salmonella
B. Streptococul
C. Gonococul
D. Chlamydia
E. Brucella