Dezechilibrele acido-bazice

1. Selectați afirmația falsă referitor la măsurile generale de tratament ale acidozei: [201]    
A. Administrarea de bicarbonat de sodiu (50 mmol, sub forma a 50ml din soluţia de bicarbonat 8,4%
intravenos) este ocazional utilizată în timpul resuscitării în stop cardio-respirator    
B. Corecţia hiperkaliemiei asociată acidozei este un beneficiu incontestabil    
C. Lactat de sodiu intravenos trebuie administrat întotdeauna    
D. În alte circumstanţe, nu există dovezi clinice care să suporte noţiunea că tratamentul acidozei îmbunătăţeşte
prognosticul    
E. Reprezintă o practică standard administrarea de bicarbonat de sodiu când [H+] este peste 126 nmol/L (pH
<6,9), folosind bicarbonat de sodiu intravenos în concentraţie de 1,26% (150 mmol/L), administrat în 2-3
ore, monitorizând electroliţii şi pH-ul 
2. Acidoza tubulară renală de tip 1 ("distală") este caracterizată prin: [199]    
A. alcaloză    
B. hipopotasemie    
C. hiperpotasemie    
D. imposibilitatea de a scădea pH-ul urinar sub 5,3 în ciuda prezenţei acidozei sistemice    
E. producţie urinară scăzută de amoniu 

3. Dezechilibrele acido-bazice pot fi cauzate de: [198]  

A. Eliminare anormală a O2 la nivel pulmonar (acidoză şi alcaloză respiratorie)     
B. Eliminare anormală a CO2 la nivel pulmonar (acidoză şi alcaloză metabolică)     
C. Eliminare anormală a CO2 la nivel pulmonar (acidoză şi alcaloză respiratorie)     
D. anomalii ale reglării bicarbonatului şi a altor sisteme tampon de la nivel sangvin (acidoză şi alcaloză
respiratorie).    
E. anomalii ale reglării bicarbonatului şi a altor sisteme tampon de la nivel sangvin (acidoză şi alcaloză
metabolică). 
4. Selectați afirmațiile adevărate referitoare la amoniu (NH4+): [197, 198]  
A. Sistemul tampon al amoniului, în contrast, poate sa scadă de câteva sute de ori dacă este necesar  
B. Tot amoniacul utilizat pentru tamponarea ionilor de hidrogen urinari în tubii colectori este sintetizat în tubul
contort distal  
C. Sursa principală de amoniac este glutamina     
1
 D. Două circumstanţe favorizează sinteza de amoniac la nivelul celulelor tubilor proximali: acidoza sistemică şi
hipopotasemia     
E. Odată format, amoniacul poate difuza în lumenul tubului proximal şi este acidifiat, formând amoniu 

5. Selectați afirmațiile adevărate referitoare la acidoza din boala renală cronică (BCR): [200]   
A. Acidoza cronică este cel mai frecvent cauzată de BCR, circumstanţă în care există o deficienţă de excreţie de
acid fixat     
B. Acidoza cronică este un factor de risc major pentru osteodistrofie renală şi hipercalciurie     
C. Acidoza cronică este un factor de risc minor pentru osteodistrofie renală şi hipocalciurie     
D. Acidoza cronică a fost identificată ca factor de risc pentru pierderea masei musculare din insuficienţa renală
şi poate contribui la progresia inexorabilă a unor tipuri de insuficienţe renale  
E. Acidoza este o caracteristică tipică a acelor tipuri de BCR în care afectarea este predominant tubulară, cum
este nefropatia de reflux şi uropatia cronică obstructivă 
6. Tratamentul utilizat în alcaloza metabolică responsivă la cloruri presupune următoarele, cu excepția:
[202]     
A. Dacă funcţia renală este anormală, bicarbonatul şi echivalenţii bazici vor fi excretaţi împreună cu sodiu şi
potasiu, şi alcaloza metabolică va fi rapid corectată după suplimentarea cu cloruri     
B. Dacă există pierderi de cloruri şi volum extracelular concomitent, atunci soluţiile izotonice nu reprezintă
tratamentul potrivit     
C. În contextul clinic de supraîncărcare volemică, administrarea de soluţii saline este contraindicată     
D. În contextul clinic de supraîncărcare volemică, se poate administra intravenos soluţie de acid clorhidric sau
clorură de amoniu     
E. Când rinichiul nu este capabil sa răspundă suplimentării de cloruri, este necesară dializa 
7. Despre alcaloza respiratorie putem afirma: [198]     
A. Intensificarea pierderilor de CO2 este cauzată de hiperventilaţie, astfel că are loc o scădere a PaCO2 şi [H+]     
B. Este cauzată de retenţia de CO2, în mod normal observată în cazul bronhopneumoniei obstructive cronice     
C. PaCO2 şi [H+] cresc  
D. PaCO2 şi [H+] scad     
E. Retenţia renală de bicarbonat poate compensa parţial, aducând valoarea [H+] spre normal 
8. Selectați afirmațiile false referitoare la elementele clinice ale acidozei: [201]     
A. Pacienţii cu hiperventilaţie profundă pot să nu acuze dispnee     
B. Acidoza creşte livrarea de oxigen la nivel tisular prin devierea curbei de disociere a oxihemoglobinei la
stânga, dar duce şi la inhibarea producţiei de acid 2,3-bisfosfogliceric (2,3 BPG), fapt ce deviază curba spre
dreapta     
2
 C. Disfuncţia cardiovasculară este frecvent observată în cazul pacienţilor acidotici, cu toate că este foarte greu
de a diferenţia între numeroasele cauze ce pot duce la această disfuncţie     
D. Acidoza severă poate provoca venoconstricţie, fenomen ce duce la redistribuţia sângelui din periferie spre
circulaţia centrală, şi o creştere a presiunii venoase sistemice, ce poate accentua edemul pulmonar provocat
de depresia miocardică    
E. Acidoza are efect inotropic pozitiv 
9. Reprezintă cauze primare ale acidozei tubulare renale distale de tip 1, cu excepția: [200]     
A. Sindromul Marfan     
B. Anemia falciformă (siclemia)     
C. Sindromul Ehlers-Danlos     
D. Genetice     
E. Amiloidoza 
10. Selectați afirmația falsă referitoare la tipurile de celule ale tubului colector: [197]     
A. Celule intercalate α, ce posedă o pompă protoni pentru secreţia activă de ioni de hidrogen în schimbul
reabsorbţiei de ioni de K+     
B. Celule intercalate β care sunt imagini în oglindă ale celulelor intercalate α  

C. Celule principale ce au receptori pentru absorbţia Na+ sensibili la aldosteron     

D. Celule principale reabsorb Na+ şi H2O şi secretă K+ sub influenţa aldosteronului     
E. La nivelul celulelor intercalate β, pompa de H+-ATP-ază este localizată predominant la nivelul membranei
apicale unde ionii de H+ sunt secretaţi în capilarele peritubulare 

11. Despre acidoza tubulară renală de tip 4 putem afirma: [199]  

Conform eratei, în loc de "Aceasta apare ca urmare a unui răspuns deficitar sau absent la aldosteron"., se va citi
"Aceasta apare ca urmare a unui deficit de aldosteron sau a lipsei de răspuns la aldosteron."     
A. Apare ca urmare a unui deficit de aldosteron sau a lipsei de răspuns la aldosteron. şi, astfel, ATR tip 4 este
denumită „hipoaldosteronism hiporeninemic''    
B. Este cel mai rar tip de ATR     
C. Hiperpotasemia menţine acidoza prin mecanismul de alterare a producţiei de amoniac la nivelul tubului
contort distal ce are ca efect o creștere a excreţiei nete de acid     
D. Caracteristicile cardinale ale acestei patologii sunt hiperpotasemia şi acidoza ce apar la un pacient cu o formă
uşoară de boală renală cronică (BCR), de obicei cauzată de o boală tubulointerstiţială (ex. nefropatie de
reflux) sau diabet  

3
 E. Tratamentul este fludrocortizon, bicarbonat de sodiu, diuretice sau medicaţie ce leagă potasiu în tubul
digestiv, sau o combinaţie între acestea 
12. Despre reabsorbția renală a bicarbonatului putem afirma următoarele, cu excepția: [196]     
A. În cazul pacienţilor ce au o rată a filtrării glomerulare (RFG) (120 ml/min), aproximativ 4.500 mmol de
bicarbonat sunt filtraţi în fiecare zi     
B. [HCO3-] plasmatic este în mod normal menţinut la valoarea de aproximativ 125 mmol/L     
C. Dacă bicarbonatul nu ar fi reabsorbit, [HCO3-] plasmatic ar scădea, odată cu pH-ul sanguin     
D. Menţinerea nivelului plasmatic al [HCO3-] necesită ca tot bicarbonatul de la nivelul filtratului glomerular să
fie reabsorbit     
E. Tubul contort proximal este responsabil de aproximativ 55-70% din reabsorbţia bicarbonatului filtrat 
13. Selectați afirmațiile false referitoare la gaura anionică: [199]   
A. Primul pas îl reprezintă stabilirea cauzei, dacă acidoza este determinată de retenţia de H+Cl- sau alt acid     
B. Sumele sarcinilor pozitive şi negative trebuie să fie inegale     
C. Anionii ce se regăsesc în mod normal în plasmă sunt CI-, HCO3- şi sarcinile negative prezente pe albumină,
fosfat, sulfat, lactat şi alţi acizi organici  
D. Cationii prezenţi în mod normal în plasmă sunt Na+, K+, Ca2+ şi Mg2+     
E. Pentru că de obicei sunt mai mulţi anioni nemăsuraţi decât cationi, gaura anionică normală este 12-16
mmol/L, deşi măsurători mai sensibile sugerează o valoare de 1-3 mmol/L 
14. Reprezintă cauze ale acidozei metabolice cu gaură anionică normală: [199]     
A. Pierderi crescute de bicarbonat la nivel renal     
B. Creșterea excreţiei renale de ioni de hidrogen     
C. Creşterea producţiei de HCI     
D. Scăderea producției de HCL     
E. Pierderi crescute de bicarbonat la nivel gastrointestinal 

15. Despre acidoza lactică putem afirma: [200]    

A. Cea mai frecventă formă de acidoză lactică întâlnită în practică este cea de tip A, ce apare spre exemplu în
şocul septic sau cardiogen     
B. Cea mai frecventă formă de acidoză lactică întâlnită în practică este cea de tip B, ce apare spre exemplu în
şocul septic sau cardiogen     
C. Creşterea producţiei de acid lactic apare când respiraţia celulară este anormală, fie din cauza lipsei de oxigen
la nivel tisular ("tip A"), fie datorită unei anomalii metabolice, cum este aceea indusă de medicamente ca
metforminul ("tip B")     
4
 D. Acidoza înrăutăţeşte funcţia cardiacă şi vasoconstricţia, contribuind într-un cerc vicios, ce are ca rezultat
producţia fulminantă de acid lactic     
E. Poate apărea acidoză semnificativă în ciuda unei tensiuni arteriale crescute şi a unui PaCO2 normal, datorită
vasodilatației la nivel splahnic şi periferic 
16. Despre fiziologia echilibrului acido-bazic normal putem afirma: [196]     
A. Organismul dispune de sisteme tampon ce minimalizează orice modificare a pH-ului sangvin datorată
ingestiei de ioni de hidrogen     
B. În mod normal, dieta unui adult conţine 700-1000 mmol de acid (H+)     
C. Sisteme tampon includ proteine intracelulare (ex. hemoglobină) şi componente tisulare (ex. carbonatul de
calciu şi fosfatul de calciu de la nivel osos), precum şi sistemul format din perechea bicarbonat - acid
carbonic generată de hidratarea dioxidului de carbon  
D. Ionii de bicarbonat [HCO3-] şi acidul carbonic (H2CO3) nu există în echilibru     
E. În prezenţa anhidrazei carbonice, acidul carbonic este disociat în dioxid de carbon şi apă 
17. Despre acidoza tubulară renală de tip 2 ("proximală") putem afirma următoarele, cu excepția: [199]    
A. Este provocată de o anomalie de reabsorbţie a bicarbonatului de sodiu la nivelul tubului proximal     
B. Este foarte des întâlnită în cazul adultului     
C. Caracteristicile cardinale sunt acidoza, hipopotasemia, o imposibilitate de a scădea pH-ul urinar sub 5,5 în
ciuda acidozei sistemice şi prezenţa bicarbonatului în urină în ciuda unui nivel plasmatic sub normal al
bicarbonatului     
D. Tratamentul presupune administrarea de bicarbonat     
E. Tratamentul presupune fludrocortizon, bicarbonat de sodiu, diuretice sau medicaţie ce leagă potasiu în tubul
digestiv, sau o combinaţie între acestea 
18. Selectați afirmațiile adevărate referitoare la acizii titrabili: [197]     
A. Sunt substanţe tampon filtrate ce au un anion conjugat ce poate fi titrat în intervalul de pH ce apare în mod
fiziologic la nivel urinar     
B. Acidul fosforic (pKa 6.8) este tamponul urinar titrabil uzual     
C. Pentru fiecare ion de hidrogen excretat sub această formă, un ion de bicarbonat este regenerat în interiorul
celulei şi reintrodus în sânge     
D. Ionii de hidrogen se leagă de anionii conjugaţi ai acidului titrabil şi sunt excretaţi în urină     
E. Tot amoniacul utilizat pentru tamponarea ionilor de hidrogen urinari în tubii colectori este sintetizat în tubul
contort distal 

19. Despre excreția renală de [H+] putem afirma: [196]  

5
Conform eratei, în loc de "Majoritatea ionilor de hidrogen provin din aminoacizi conținând grupare thiol.", se va
citi "Majoritatea ionilor de hidrogen din dietă/alimentație provin din aminoacizi conținând grupare thiol."    
A. Ionii de hidrogen secretaţi în tubul proximal sunt aproape în întregime reabsorbiţi odată cu bicarbonatul     
B. La nivelul tubului proximal se secretă mai puțin acid (până la 1.500 nmoli ion hidrogen zilnic) decât în
oricare segment al nefronului  
C. Secreţia ionilor de hidrogen la nivelul tubului proximal contribuie în mod semnificativ la eliminarea ionilor
de hidrogen din organism     
D. Excreţia încărcării zilnice cu acid necesită secreţia ionilor de hidrogen în segmentele mai distale ale
nefronului     
E. Majoritatea ionilor de hidrogen din dietă/alimentație provin din aminoacizi conținând grupare thiol. 
20. Reprezintă caracteristici ale acidozei tubulare renale de tip 4 (hipoaldosteronism hiporeninemic): [200]  
Conform eratei, în loc de "fludrocortizon 0,1 m pe zi", se va citi "fludrocortizon 0,1 mg pe zi".    
A. Nivel urinar bazal de aldosteron crescut în 24 ore    
B. Test normal de stimulare a hormonului adrenocorticotrop (ACTH)     
C. Hipokaliemia (în absenţa medicamentelor cu efect hipokaliemic)   
D. Corecţia hiperkaliemiei cu fludrocortizon 0,1 mg pe zi   
E. Nivel plasmatic redus de bicarbonat şi hipercloremie 
21. Despre acidoza respiratorie putem afirma: [198]     
A. Intensificarea pierderilor de CO2 este cauzată de hiperventilaţie, astfel că are loc o scădere a PaCO2 şi [H+]     
B. Este cauzată de retenţia de CO2, în mod normal observată în cazul bronhopneumoniei obstructive cronice     
C. PaCO2 şi [H+] cresc     
D. PaCO2 şi [H+] scad     
E. Retenţia renală de bicarbonat poate compensa parţial, aducând valoarea [H+] spre normal 
22. Reprezintă cauze ale alcalozei metabolice prin depleție de clor: [202]  
A. Sindrom Liddle     
B. Sindrom Bartter     
C. Status diareic: adenom vilos, cloridoreea congenitală    
D. Ingestie de bicarbonat     
E. Fibroza chistică 
23. Despre alcaloza metabolică putem afirma: [201]     
A. Este frecventă, însumând aproximativ jumătate din tulburările acido-bazice ale pacienţilor internaţi    
B. Vărsăturile, utilizarea diureticelor şi aspiraţia nazogastrică nu sunt frecvente în cazul pacienţilor internaţi     
C. Rata mortalităţii este de 25% în cazul pacienţilor cu pH de 7,55 şi 80% când pH-ul este peste 7,65     
D. Rata mortalităţii este de 45% în cazul pacienţilor cu pH de 7,55 şi 80% când pH-ul este peste 7,65     
6
 E. Mortalitatea asociată alcalozei metabolice este substanţială 
24. Reprezintă cauze de alcaloză respiratorie, cu excepția: [198]   
A. Pneumonia complicată de insuficiență respiratorie     
B. Bronhopneumopatia obstructivă cronică     
C. Efortul de hiperventilație     
D. Acidoza tubulară renală tip 1  
E. Exacerbările astmatice 

25. Reprezintă cauze de acidoză metabolică cu gaură anionică crescută: [201]  

A. Cetoacidoza, datorată diabetului, înfometării sau excesului de alcool   
B. Ingestia cronică de paracetamol     
C. Intoxicația cu aminoglicozide     
D. Acidoza tubulară renală   
E. Aspirină: supradozaj de salicilaţi 
26. Următoarele diuretice nu sunt asociate cu eliminarea clorului în exces și alcaloza metabolică: [202]    
A. Furosemid     
B. Metolazon     
C. Spironolactona     
D. Amilorid     
E. Acetazolamid 
27. Cea mai mare parte a anionilor nemăsurați este reprezentată de: [199]    
A. Albumină     
B. Bicarbonat     
C. Lactat     
D. Sodiu  
E. Clor 
28. Reprezintă caracteristici ale acidozei tubulare renale tip 4: [200]     
A. Este numită și hiperaldosteronism hiperreninemic     
B. Nivelul plasmatic de bicarbonat este redus, iar cel de clor crescut     
C. Testul de stimulare cu hormon adrenocorticotrop (ACTH) este normal     
D. Nivelul urinar bazal de aldosteron este crescut    
E. Răspunsul la stimularea reninei plasmatice cu furosemid este redus 

7
29. Reprezintă cauze de acidoză metabolică hipercloremică: [199]     
A. Hiperparatiroidismul     
B. Catabolismul crescut al lizinei, argininei     
C. Supradoza de aspirină și salicilați     
D. Insuficiența renală cu acumularea de acizi organici     
E. Acidoza tubulară renală proximală (tip 2) 
30. Gaura anionică urinară se calculează pentru diferențierea următoarelor cauze de acidoză cu gaură
anionică serica normală: [200]     
A. Pierderi gastrointestinale alcaline – gaură negativă     
B. Pierderi renale alcaline – gaură negativă     
C. Acidoză tubulară renală proximală (tip 2) – gaură pozitivă    
D. Acidoză tubulară renală distală (tip 1) – gaură pozitivă     
E. Acidoză tubulară renală tip 4 (hipoaldosteronism hiporeninemic) – gaură pozitivă 
31. Următoarele modificări gazometrice sunt întâlnite în acidoza respiratorie: [198]     
A. pH normal sau scăzut     
B. pH normal sau crescut     
C. PaCO2 crescut     
D. PaCO2 scăzut    
E. HCO3- crescut, dacă e compensată 
32. Următoarele afirmații sunt adevărate în ceea ce privește ecuația Henderson-Hasselabalch: [196]     
A. Este ecuația reprezentativă a sistemului tampon bicarbonat-acid carbonic    
B. Permite calcularea pH-ului în funcție de valorile PaCO2 și HCO3-     
C. Coeficientul de disociere al bicabonatului are valoarea de 181  
D. Creșterea concentrației de HCO3- va crește pH-ul  
E. Scăderea concentrației de HCO3- va crește concentrația ionilor de H+ 
33. În legătură cu ingestia de clorură de amoniu, putem afirma: [199-202]     
A. Este utilizată în testul de diferențiere al acidozei renale distale (tip 2) de cea proximală (tip 1)    
B. Este utilizată în testul de încărcare cu acid, util în diagnosticul acidozei renale tubulare distale (tip 1)    
C. Administrarea IV este indicată în alcaloza metabolică, în context de supraîncărcare volemică    
D. Este indicată în tratamentul alcalozei metabolice rezistente la cloruri    
E. Poate produce acidoză metabolică prin creșterea producției de HCl 
34. Ingestia și în special supradozarea următoarelor substanțe produce acidoză metabolică cu gaură anionică
crescută: [201]     
A. Alcool metilic     
8
 B. Acid piroglutamic   
C. Paracetamol    
D. Aspirină     
E. Clorură de amoniu 
35. Următoarele sisteme tampon sunt implicate, principal, în excreția acizilor: [197]  
A. Carbonatul de calciu     
B. Fosfatul de calciu     
C. Bicarbonatul de sodiu     
D. Acidul fosforic titrabil     
E. Amoniacul 

36. Reprezintă anioni plasmatici nemăsurați în calcularea gapului anionic: [199]     

A. Albumina     
B. Bicarbonatul     
C. Lactatul     
D. Clorul     
E. Fosfatul 
37. Hiperkalemia este o caracteristică biologică a următorului tip de acidoză tubulară renală: [189, 199]    
A. Acidoza tubulară renală de tip 1 (distală)    
B. Acidoza tubulară renală de tip 2 (proximală)    
C. Acidoza tubulară renală de tip 3     
D. Acidoza tubulară renală de tip 4     
E. Niciuna, toate tipurile fiind însoțite de hipokalemie 

38. Despre bronhopneumopatia obstructivă cronică putem afirma: [198]     

A. Presiunea parțială a monoxidului de carbon e crescută     
B. Evoluează cu acidoză respiratorie    
C. Evoluează cu alcaloză respiratorie     
D. Poate fi compensată metabolic prin retenția renală de bicarbonat     
E. Poate fi compensată metabolic prin retenția renală de protoni și amoniac 
39. Reprezintă cauze ale acidozei tubulare renale de tip 1 (distală): [200]    
A. Anemia falciforma (talasemia)    
B. Sindromul Ehlres-Danlos     
C. Hipercalcemia cronică     
9
 D. Amiloidoza, care poate produce și acidoză tubulară renală tip 4     
E. Amfotercina B 
40. Următorul diuretic poate induce acidoză metabolică cu gaură anionică normală: [198]  
A. Furosemid     
B. Bendroflumetiazid  
C. Spironolactona     
D. Acetazolamid    
E. Triamteren 
41. Următoarele modificări gazometrice sunt întâlnite în acidoza metabolică: [198]   
A. pH normal sau scăzut     
B. pH normal sau crescut     
C. PaCO2 crescut, dacă e compensată    
D. PaCO2 scăzut, dacă e compensată     
E. HCO3- crescut 

42. Reprezintă anioni găsiți în mod normal în plasmă: [199]     

A. Sodiul     
B. Potasiul  
C. Clorul     
D. Magneziul     
E. Bicarbonatul 
43. În calcularea gapului anionic, se ține cont de valorile serice ale următorilor cationi: [199]   
A. Clor   
B. Sodiu     
C. Potasiu     
D. Bicarbonat     
E. Albumină 
44. Sinteza de amoniac din celulele tubului contort proximal nu este favorizată de: [198]     
A. Alcaloză metabolică     
B. Alcaloză respiratorie  
C. Acidoză sistemică     
D. Hiperkalemie     
E. Hipokalemie 

10
45. Referitor la intoxicația cu litiu, putem afirma: [179, 186, 200]     
A. Este favorizată de consumul de diuretice de ansă     
B. Este factor de risc pentru diabetul insipid nefrogen     
C. Poate cauza hipernatremie, prin lipsa de sensibilitate la ADH    
D. Poate cauza acidoză tubulară renală tip 1    
E. Poate cauza hipoaldosteronism hiporeninemic 

46. Următoarele modificări gazometrice sunt întâlnite în alcaloza metabolică: [198]   

A. pH normal sau scăzut     
B. pH normal sau crescut     
C. PaCO2 crescut ușor  
D. PaCO2 scăzut ușor    
E. HCO3- crescut ușor 
47. Reprezintă cauze de alcaloză metabolică cu depleție mai mare de clor, decât de potasiu: [202]  
A. Anumite diuretice, precum cele de ansă sau tiazidice     
B. Fibroza chistică     
C. Lemnul dulce sau liquorița     
D. Statusul diareic    
E. Abuzul de laxative 
48. Hipokalemia este o caracteristică biologică a următoarelor subtipuri de acidoză tubulară renală: [188,
199]    
A. Acidoza tubulară renală de tip 1 (distală)     
B. Acidoza tubulară renală de tip 2 (proximală)  
C. Acidoza tubulară renală de tip 3, forma ereditară     
D. Acidoza tubulară renală de tip 4, numită și pseudohipoaldosteronism de tip 1     
E. Acidoza tubulară renală de tip 4, numită și hipoaldosteronism hiporeninemic 
49. Ileostomia și ureterosigmoidostomia favorizează următoarele tipuri de tulburări ale homeostaziei: [188,
199]     
A. Hipernatremia     
B. Hiperkalemia     
C. Hipokalemia     
D. Acidoză metabolică cu gaură anionică normală     
E. Alcaloză metabolică 
11
50. În calcularea gapului anionic, se ține cont de valorile serice ale următorilor ioni, cu excepția: [199]     
A. Clor     
B. Sodiu     
C. Fosfor     
D. Potasiu     
E. Bicarbonat 
51. Acidoza metabolică apare prin acumularea următoarelor substanțe acide, cu excepția: [198]     
A. Acidului lactic  
B. Acidului carbonic     
C. Acidului piroglutamic     
D. Salicilaților     
E. Corpilor cetonici 

52. Referitor la acidoza lactică, următoarele afirmații sunt adevărate: [201]   

A. Este o acidoză metabolică cu gaură anionică scăzută     
B. Tipurile A și B se produc cu acumularea de L-lactat  
C. Tipul A este indus de hipoxia tisulară, tratamentul vizând maximalizare livrării de oxigen către țesuturi     
D. Tipul B poate fi indus de metformin și este cea mai comună formă    
E. Proliferarea bacteriană de la nivelul intestinului subțire produce D-lactat în exces 
53. Reprezintă cauze de acidoză metabolică cu gaură anionică normală: [199]    
A. Diareea     
B. Acidoza tubulară renală tip 4 (hipoaldosteronism hiporeninemic)  
C. Acidoza tubulară renală tip 1 (distală)  
D. Catabolism exagerat al oxoprolinei (acid piroglutamic)     
E. Acidoza lactică 
54. Reprezintă cauze de alcaloză metabolică prin exces de mineralocorticoizi sau depleție de potasiu: [202]   
A. Aldosteronism primar     
B. Aldosteronism secundar     
C. Excesul de deoxicorticosteron, datorat deficitului de hidroxilază     
D. Tratamentul cu amoxicilină sau penicilină     
E. Sindroamele Bartter, Gordon, Liddle 
55. Valoarea delta a găurii anionice se calculează în următorul caz: [201]     
A. În cazul în care gaura anionică urinară este normală     
B. În cazul în care gaura anionică serică este normală     
12
 C. Diferențierea cauzelor acidozei cu gaură anionică normală     
D. Diferențierea cauzelor acidozei cu gaură anionică crescută     
E. Suspiciunea unei acidoze metabolice mixte 
56. În calculul găurii anionice urinare participă următorii cationi: [200]     
A. Sodiul     
B. Potasiul     
C. Clorul  
D. Bicarbonatul     
E. Fosforul 

57. Ingestia următoarelor substanțe este asociată cu alcaloza metabolică: [202]     

A. Lutul  
B. Alcoolul metilic     
C. Bicarbonatul     
D. Aspirina  
E. Clorura de amoniu 
58. Următoarele modificări gazometrice sunt întâlnite în alcaloza respiratorie: [198]     
A. pH normal sau scăzut     
B. pH normal sau crescut     
C. PaO2 scăzut ușor     
D. PaCO2 crescut ușor     
E. HCO3- scăzut ușor 

59. Reprezintă similitudini între sindromul Gordon și acidoza tubulară renală de tip 4: [199]    
A. Hiperkalemia  
B. Rata filtrării glomerulare conservată     
C. Acidoza metabolică     
D. Hipertensiunea arterială     
E. Hiporeninemia și hipoaldosteronismul 
60. Reprezintă cauză de acidoză metabolică cu gaură anionică normală datorată pierderii crescute de
bicarbonat la nivel renal: [199]  
A. Tratamentul cu bendroflumetiazidă    
B. Ureterosigmoidostomia     
C. Hipertiroidism  
13
 D. Leziuni tubulare prin paraproteine     
E. Acidoza tubulară renală distală (tip 1) 
61. Urina este alcalină în următoarele tipuri de acidoze tubulare renală: [199]  
A. Acidoza tubulară renală de tip 1 (distală)     
B. Acidoza tubulară renală de tip 2 (proximală)     
C. Acidoza tubulară renală de tip 3, forma ereditară     
D. Acidoza tubulară renală de tip 4, numită și pseudohipoaldosteronism de tip 2     
E. Acidoza tubulară renală de tip 4, numită și hipoaldosteronism hiporeninemic 
62. Următorii factori influențează curba de disociere a oxihemoglobinei: [201, 202, 327]  
A. Acidoza – deplasează curba spre dreapta    
B. Acidoza – deplasează curba spre stânga    
C. Alcaloza – deplasează curba spre dreapta     
D. Alcaloza – deplasează curba spre stânga   
E. Creșterea concentrației de 2,3 BPG – deplasează curba spre dreapta 
 
 

14