Caria simplă a dinților temporari

Diagnostic și tratament

Clasificare caria simplă a DT :

1. după topografie: Black - Clasa I, II, III, IV, V
2. după profunzime:
- superficială: la nivelul smalțului
- profundă: smalț+dentină
3. după evoluție:
- acută
- cronică
- oprită în evoluție
- circulară

1. Diagnosticul cariei simple a DT:

 Subiectiv:
o Simptome dureroase șterse/inconstante, fără un tipar clasic (sensibilitatea se
reduce odată cu involuția organului pulpar la DT)
o Sensibilitate dureroasă la stimuli chimici (dulce) și fizici (rece) în cursul
alimentației, care încetează odată cu îndepărtarea excitantului.
o Refuzul alimentației (dacă există policarii profunde/polipi)

 Obiectiv:
o Inspecție:
 Prezența translucidității smalțului
 Modificări de culoare dentară: pată albă cretoasă, colorații brun-
negricioase la nivelul suprafețelor netede sau a șanțurilor și fosetelor
 Leziuni cu lipsă de substanță (leziuni cavitare) și dentină ramolită
 Leziuni cu lipsă de substanță (leziuni cavitare) ce conțin resturi
alimenatre
 Leziuni în ”oglindă” pe suprafețele proximale, decelabile observând
modificarea de culoare de sub crestele marginale, sau creste
marginale subminate asociate cu papilită
 Pentru cariile proximale: inflamarea papilelor dentare (modificări de
culoare-roșu intens, mărirea în volum, sângerează ușor)
o Palpare:
 La palparea cu sonda dentară se vor analiza toate suprafețele dentare,
iar sonda va ”agăța” cariile existente.
 Se evaluează întinderea în suprafață/profunzime a procesului carios
 Se va evalua calitatea dentinei alterate: moale/umedă/dură
 CP închisă
 o Percuție:
 Nu este mereu relevantă la copii
 În ax/paraaxial: negativă la caria simplă
 Percuția axială pozitivă relevă o patologie pulpară: pulpită seroasă sau
purulentă totală, sau periapicală: PAA/PAC
 Percuția paraxială pozitivă relevă leziuni endodontice, în cazul unor
canale laterale de calibru mare; sau leziuni parodontale
o Probele termice:
 La copil nu sunt concludente
 Teste de vitalitate pozitive, în cazul cariei simple
 Se folosesc testele termice, la rece (spray cu clorură de etil) și la cald
(baton de guttapercha încălzit) aplicate la nivelul suprafeței
vestibulare, în treimea cervicală
o Examenul radiologic
 Rx bitewing pentru cariile proximale, rx periapicală, OPT
 Examenul radiologic relevă prezența leziunilor carioase, profunzimea
acestora și proximitatea cu CP, precum și gradul de rizaliză al
rădăcinilor DT

2. Diagnosticul diferențial al cariei simple la DT:

 Displazii dentare (pentru caria cronică sau caria acută simplă superficială)
 Cariile complicate cu:
 Pulpite cronice cu CP închisă sau deschisă cu simptomatologie ștearsă
 Necroză/gangrenă pulpară (CP închisă sau aparent închisă, cu un
proces carios aparent nepenetrant)

3. Tratamentul cariei simple a DT:

A. Tratamentul cariei simple superficiale:
 Exereza țesuturilor alterate cu freze globulare/cilindrice diamantate de
turbină
 Verificarea îndepărtării în totalitate a țesuturilor alterate cu indicatorul de
carie
 Izolarea dintelui cu diga (ideal) sau cu rulouri de vată și aspiratorul de salivă
 Toaleta cavității cu clorhexidină/ser fiziologic (se evită toaleta cavității cu apă
oxigenată sau cu alcool sanitar deoarece sunt iritante)
 Uscarea moderată a cavității cu spray-ul de aer
 Aplicarea materialului de obturație:
o Amalgam de argint (rar utilizat)
o Glassionomer autopolimerizabil
o Glassionomer fotopolimerizabil pentru utilizarea acestora,
o Compomer este necesară etapa de
o Compozit demineralizare și aplicare sistem
adeziv
 Verificarea adaptării ocluzale a obturației cu ajutorul hârtiei de articulație
  Finisarea obturației cu freze diamantate fine, gume, polipanturi, discuri de
finisare
B. Tratamentul cariei simple profunde:
 Exereza țesuturilor alterate cu freze globulare/cilindrice diamantate de turbină
 Verificarea îndepărtării în totalitate a țesuturilor alterate cu indicatorul de carie
 Izolarea dintelui cu diga (ideal) sau cu rulouri de vată și aspiratorul de salivă
 Toaleta cavității cu clorhexidină/ser fiziologic (se evită toaleta cavității cu apă
oxigenată sau cu alcool sanitar deoarece sunt iritante)

În funcție de stadiul evolutiv al dintelui și de aspectul plăgii dentinare de pe peretele

pulpar/parapulpar:
Pentru dinții temporari în stadiul I și II:
 Pentru cavitățile cu peretele pulpar/parapulpar cu dentină dură normal colorată
sau pigmentată:
o Aplicarea unui liner de hidroxid de calciu autopolimerizabil
o Obturația cavității cu:
 Glassionomer auto/fotopolimerizabil
 Compomer
 Compozit
o Verificarea adaptării ocluzale a obturației cu ajutorul hârtiei de articulație
o Finisarea obturației cu freze diamantate fine, gume, polipanturi, discuri
de finisare
o Se mai pot folosi și Inlay-urile/Coroanele de înveliș prefabricate

 Pentru cavitățile cu peretele pulpar/parapulpar cu dentină dură și cu prezența

unei zone limitate de dentină moale:
o Coafaj indirect:
 ZOE + Obturația cavității cu glassionomer auto/fotopolimerizabil
 Verificarea adaptării ocluzale a obturației cu ajutorul hârtiei de
articulație
 Finisarea obturației cu freze diamantate fine, gume, polipanturi,
discuri de finisare
 Se mai pot folosi și Inlay-urile/Coroanele de înveliș prefabricate
o Pulpotomie/pulpectomie + obturație coronară glassionomer/ compomer/
RDC sau aplicarea unei coroane pedodontice preformate

 Pentru cavitățile cu dentină dură și deschidere punctiformă a CP:

o Coafaj direct cu hidroxid de calciu și obturație coronară cu glassionomer
o Pulpotomie/Pulpectomie + obturație coronară glassionomer

Pentru dinții temporari în stadiul III:

 Aplicarea materialului de obturație:
o Glassionomer auto/fotopolimerizabil
o Compomer
o Compozit
 Verificarea adaptării ocluzale a obturației cu ajutorul hârtiei de articulație
 Finisarea obturației cu freze diamantate fine, gume, polipanturi, discuri de
finisare