Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Retardul mental
RETARDUL MENTAL
1. Inteligenţa
Inteligenţa este facultatea de a descoperi proprietăţile obiectelor şi fenomenelor
înconjurătoare, cât şi a relaţiilor dintre acestea, dublată de posibilitatea de a rezolva probleme
noi.
Evaluarea nivelului intelectual individual se realizează prin intermediul testelor
psihologice. Acestea duc la stabilirea unui coeficient intelectual notat în România cu C.I. -
este o variabilă acceptată ca indicator global al inteligenţei şi exprimă raportul între vârsta
mentală şi vârsta cronologică, totul înmulţit cu 100. În condiţiile în care vârsta mentală este
inferioară celei cronologice, C.I. se situează sub nivelul normal. Inteligenţa medie, normală,
corespunde unui C.I. între 85 şi 115, unde se încadrează aproximativ 70% din populaţie.
Coeficientul de inteligenţă stabileşte locul individului corespunzător capacităţii sale mentale
prin comparaţie cu indivizi de aceeaşi vârstă. Aparent, valoarea coeficientului de inteligenţă
se menţine constantă de-a lungul vieţii, suferind însă în timp modificări relativ minore în plus
sau în minus.
1
GENETICA COMPORTAMENTULUI UMAN
Retardul mental
Aceste două teorii sunt puncte de vedere exclusiviste şi nu cuprind toate argumentele
care trebuie luate în calcul. Mai convingătoare şi mai largă ca acceptare este teoria dublei
determinări prin care se afirmă atât implicarea factorilor genetici cât şi a celor ambientali. În
conformitate cu această teorie, omul se naşte cu un anumit potenţial genetic intelectual, dar va
atinge nivelul maxim programat genetic numai în condiţii corespunzătoare de mediu.
Condiţiile mai puţin favorabile sau foarte favorabile vor duce la variaţii ale nivelului
intelectual programat.
3. Retardul mental
Retardul mental (întârzierea mentală, cu deficitul mental, arieraţia mentală) defineşte
o stare de nedezvoltare psihică sau de dezvoltare incompletă, în care trăsătura principală este
afectarea proceselor intelectuale, a gândirii, dar şi a celorlalte funcţii psihice precum
afectivitatea, comportamentul, personalitatea.
Înapoierea mentală este o stare reziduală, stabilizată, ireversibilă, efect al unei
suferinţe cerebrale survenită în perioada intrauterină, în cursul naşterii sau în copilărie.
Retardarea mentală nu este o boală, ci mai mult o incapacitate care trebuie diferenţiată
de alte stări care se manifestă asemănător.
2
GENETICA COMPORTAMENTULUI UMAN
Retardul mental
3
GENETICA COMPORTAMENTULUI UMAN
Retardul mental
4
GENETICA COMPORTAMENTULUI UMAN
Retardul mental
• Factorii perinatali
- anoxia sau anoxemia produse prin circulare strânsă de cordon în jurul gâtului
copilului;
- analgezice administrate mamei pentru diminuarea durerilor în timpul naşterii;
- travaliul prelungit, care supune copilul la hipoxie;
- traumatisme diverse obstetricale, în care intră, între altele, operaţia cezariană, aşa-
zisă la rece (efectuată înainte de apariţia primelor semne de declanşare a naşterii)
şi, de asemenea, aplicaţia forcepsului;
- naşterea prematură, care poate declanşa leziuni cerebrale de tipul hemoragiilor
meningeale sau intraventriculare ori edemului cerebral.
• Factorii postnatali
- pot fi de natură traumatică, infecţioasă sau toxică.
Aceştia au şi ei efecte severe prin lezarea localizată sau difuză a structurilor cerebrale,
având ca urmare un grad variabil de deficit motor şi psihointelectual. Recunoscute în acest
domeniu sunt encefalitele, meningoencefalitele şi meningitele, în special cele de natură
infecţioasă. Majoritatea bolilor copilăriei (rujeola, scarlatina, oreionul, varicela, tusea
convulsivă) pot avea, ca şi complicaţii, meningoencefalitele. Întotdeauna sau aproape
întotdeauna (99%), aceste complicaţii au ca efect un grad variabil de distrucţie neurologică, cu
deficit mental.
În afară de această categorie, ca factori postnatali:
- toxicozele (toxiinfecţiile mai grave);
- gastroenteritele severe cu deshidratarea accentuată;
- toate tulburările neurologice de natură traumatică infecţioasă sau toxică.
5
GENETICA COMPORTAMENTULUI UMAN
Retardul mental
• Factorii psihoafectivi
Aceştia sunt implicaţi în dezvoltarea intelectuală a copilului într-un mod care
sugerează o problemă de relaţie şi care, prelungită în timp, se poate solda cu un deficit mental
de grade diferite.
6
GENETICA COMPORTAMENTULUI UMAN
Retardul mental
7
GENETICA COMPORTAMENTULUI UMAN
Retardul mental
Mortalitatea este mare în primii ani de viaţă: 30% mor în primele luni, 53% în primul
an. În ultimii ani, datorită dezvoltării calităţii vieţii şi grijii pentru om, speranţa de viaţă a
crescut mult, în sensul că 28 % ajung până la 30 de ani, 8% depăşesc 40 de ani, 3% pot depăşi
50 de ani.
Între 2 şi 6% dintre downieni sunt purtătorii unei translocaţii între cromosomul 21 şi
un cromosom din grupa D (13, 14, 15) sau din grupa G(21, 22). Această anomalie constituie
un mozaic celular alcătuit din 2-3 linii celulare între care una are trisomie 21, ceea ce
determină cazuri atipice, cu un tablou clinic variabil, care deseori determină malformaţii mai
puţin complexe şi o speranţă de viaţă mai mare.
În toate cazurile, studiul cariotipului tranşează diagnosticul şi stabileşte riscul de
recurenţă. Pentru o trisomie clasică riscul de recurenţă între copiii aceleiaşi femei este de 1-
2% şi depinde de vârsta mamei şi de existenţa altor cazuri în ascendenţă.
Pentru o translocaţie cu cromosomi din grupa D, riscul este, pe de o parte de avort
spontan, dar există şi situaţii în care 1 din 4 copii poate fi normal. Pentru translocaţia cu un
cromosom din grupa G, riscul este de apariţie a unei monosomii 21 (întotdeauna letală) sau a
unei trisomii 21 (alt sindrom Down).
După 40 de ani, vârsta mamei, riscul apariţiei unei trisomii este de neacceptat.
Conduita terapeutică include recomandarea către femei de a concepe copii până la 30
de ani, şi examenul citogenetic pentru confirmarea diagnosticului şi un sfat genetic
corespunzător.
8
GENETICA COMPORTAMENTULUI UMAN
Retardul mental
Clinic prezintă un aspect sugestiv. Până la adolescenţă semnele însă sunt prea puţin
caracteristice, adică un aspect longilin, cu oarece disproporţie între membre şi trunchi şi între
umeri şi bazin.
La pubertate apar:
- atrofia testiculară;
- ginecomastie (dezvoltare anormală a sânilor) uni- sau bilaterală în 45% din cazuri;
- criptorhidism (testiculul ectopic, care rămâne în abdomen);
- pilozitatea pe faţă şi pe piept este redusă sau absentă;
- musculatura scheletică este slab dezvoltată, iar ţesutul adipos are repartizare de tip
feminin;
- bazinul este lat, umerii înguşti;
- vocea bitonală (ca la adolescenţi);
- talia este medie, în special datorită lungimii membrelor inferioare.
Dinamica sexuală este afectată, bărbatul are azoospermie constantă (practic nu are
spermatozoizi în lichidul seminal), de unde concluzia că este infertil.
În situaţia XXY există o tendinţă accentuată de creştere a gravităţii retardului, cu
fiecare cromosom X care apare în plus.
În situaţia existenţei în plus a unui cromosom Y, afectarea intelectuală a purtătorului
este relativ incertă. Sunt unii bărbaţi YY normali ca inteligenţă, alţii chiar cu nivel superior.
Dar se cunosc şi cazuri cu retard de intensitate diferită, care merge de la intelect limitat la
debilitate uşoară sau medie.
Cel mai sigur este că inteligenţa este că inteligenţa acestor bărbaţi este variabilă. Ca o
concluzie, putem spune că între configuraţia cromosomială, atipică, cu modificarea numărului
de cromosomi şi CI calculat, nu se pot stabili corelaţii matematice riguroase. Este evident însă
faptul că excesul de cromosomi X are efecte diferite ca intensitate, la cele două sexe.
Un sindrom cu un aspect genetic particular, în care retardul intelectual apare asociat,
poartă numele de situs fragil X şi are un tablou clinic specific:
- o dezvoltare staturo-ponderală aparent în limite normale;
- o faţă ovală, alungită, cu frunte înaltă, cu hipoplazia etajului median al feţei, cu uşor
prognatism (bărbia este puţin împinsă în afară), cu gură mare, buza inferioară eversată (mare,
ieşită în afară), şi cu palatul dur ogival (în formă de clopot, de ogivă), urechile mari,
insuficient rulate;
- degetul mare de la mâini este mai mare proporţional cu celelalte
9
GENETICA COMPORTAMENTULUI UMAN
Retardul mental
- sunt asociate anomalii ale organelor genitale externe, între care caracteristică este
macroorhidia (prezentă uneori la naştere, dar pronunţată bine la pubertate);
- articulaţii hiperextensibile;
- deficit mental variabil, de la uşor la profund;
- tulburări nespecifice de limbaj, care pot sugera diagnosticul la o vârstă precoce (4,
6 ani). Dificultăţile în vorbire se situează între absenţa vorbirii şi dificultăţi uşoare de
comunicare. Adesea se observă un model de vorbire dezordonat (talmeş-balmeş) în care
vorbirea este rapidă, trunchiată, deformată, repetitivă şi confuză. Comprehensiunea limbajului
este adesea mai bun decât exprimarea şi mai bună decât ceea ce aşteaptă în baza valorii
coeficientului de inteligenţă;
- un slab contact ochi în ochi (aversiunea de a privi în ochii altora);
- tulburări de comportament, hiperactivitate, instabilitate, anxietate.
Evident, transmiterea este recesivă, legată de cromosomul X, însă este de două ori
mai frecvent la bărbaţi faţă de femei.
Din punct de vedere genetic, pacienţii prezintă un situs fragil, aproape de telomer, pe
braţul lung al cromosomului X. La nivelul acestui situs cromozomul se poate rupe în timpul
lucrărilor de evidenţiere a cromosomilor.
Acest sindrom este al doilea ca frecvenţă ce cauzează retardare mentală după
sindromul Down. Majoritatea persoanelor cu X fragil au un retard moderat, existând şi cazuri
cu inteligenţa normală. Declinul coeficientului de inteligenţă al persoanelor cu X fragil are loc
după perioada copilăriei.
10
GENETICA COMPORTAMENTULUI UMAN
Retardul mental
mare astfel încât deficitul intelectual apare ca o dimensiune globală, familială. Deşi la aceste
persoane nu s-au putut identifica defecte biochimice sau neurologice care să explice
nedezvoltarea intelectuală, existenţa acestora este de presupus. Altfel, somatic şi funcţional
sunt aparent normali. Deficienţa intelectuală a acestor persoane este definit ca familială,
cultural-familială, subculturală, simplă, fiziologică sau clinică (prostia obişnuită).
11