ADMINISTRAȚIA PUBLICĂ LOCALĂ

1. Noțiunea de administrație publică

Statul, termen care sugerează un „nucleu central”, în realitate este o reţea de organizaţii şi
instituţii centrale şi locale diverse, care se ocupă cu asigurarea ordinii şi securităţii sociale,
politice şi economice a unei comunităţi naţionale date.
Administraţia este una din instituţiile publice care compun statul şi este formată, la rândul
ei, din alte instituţii şi organisme permanente, cum ar fi: Banca Centrală, Poliţia, Administraţiile
Financiare, etc., adică totalitatea puterilor de guvernământ asupra unui teritoriu, fără dreptul de a
dispune de acesta. Astfel că, noţiunea de „administraţie publică” se poate înţelege făcând
conexiunea între cele menţionate anterior cu adjectivul „public, -ă” care arată apartenenţa unei
colectivităţi sau provenienţa de la o colectivitate.
Guvernul, ministerele, consiliile locale, primarii diferitelor localităţi, ş.a. sunt organe de
stat competente să ia măsuri şi să emită dispoziţii cu caracter obligatoriu; ele sunt autorităţi ale
administraţiei publice însă diferă prin competenţa teritorială care poate fi extinsă pe întreg
teritoriu naţional sau pe teritoriul unităţii administrative unde au fost alese. Trebuie menţionat
faptul că atribuţia este prerogativă recunoscută unui organ, compartiment sau persoană iar
ansamblul lor compune competeţa unui organ, compatriment funcţional sau persoane.
Competenţa teritorială este unul din cele două criterii clasificatoare ale organelor
executive, a căror totalitate formează un sistem constând în organizarea executării şi executarea
în concret a actelor normative numit activitatea executivă. În unele state sistemul de organe
compus din guvern şi din întregul aparat administrativ, în frunte cu şeful statului formează
puterea executivă care coexistă alături de celelalte puteri organizate în stat, şi anume legiuitoare
şi judecătorească. Fiecare organ executiv are o competenţă determinată de totalitatea atribuţiilor
autorităţilor administraţiei publice, ale unor compartimente din structura acestora sau persoane şi
limitele exercitării lor. După criteriul competenţei materiale, organele executive se clasifică în
organe cu competenţă generală şi organe de specialitate, iar din punct de vedere al competenţei
teritoriale distingem între organele centrale şi cele locale.
Ca sistem de organizare administraţia publică cuprinde o multitudine de părţi
componente cu denumiri, cu servicii, atribuţii şi activităţi diferite. Legătura sistemului
administraţiei publice cu puterea executivă se face prin guvern, ministere si celelalte organe ale
administraţiei publice centrale. La rândul său administraţia publică centrală are în teritoriu
diferite organe deconcentrate care organizează executarea legii in unităţile administrativ
teritoriale sau în unităţi administrative speciale (căi ferate, armata) în legătură cu domeniul
specific de activitate.
 2. Administrația publică centrală și administrația publică locală
Distincţia dintre administraţia publică centrală şi cea locală are la bază utilizarea mai
multor criterii cumulative, criterii care au în vedere competenţa teritorială şi materială a
organelor ce compun administraţia publică şi natura interesului pe care îl promovează.
Prin urmare, administraţia publică centrală îşi exercită competenţa teritorială la nivelul întregului
teritoriu naţional, iar cea locală doar la nivelul unităţilor administrativ-teritoriale în care au fost
alese autorităţile respective. Însă dacă privim dintr-o altă perspectivă, organele ce compun
administraţia publică centrală dispun fie de o competenţă materială generală, precum Guvernul,
fie de una de domeniu, cum sunt ministerele, pe când autorităţiile locale au o competenţă
materială ce se circumscrie în jurul realizării interesului local. Desigur mai e şi promovarea
interesului, care poate fi general-naţional, evident de către administraţia centrală, sau al localităţii
respective, de către administraţia publică locală.
Autorităţile administraţiei publice prin care se realizează autonomia locală în comune şi
oraşe sunt consiliile locale, comunale şi orăşeneşti, ca autorităţi deliberative, şi primarii, ca
autorităti executive. Consiliile locale şi primarii se aleg în condiţiile prevăzute de Legea privind
alegerile locale. Consiliile locale şi primarii funcţionează ca autorităţi ale administraţiei publice
locale şi rezolvă treburile publice din comune şi oraşe, în condiţiile legii.
În fiecare judeţ se constituie un consiliu judeţean, ca autoritate a administraţiei publice
locale, pentru coordonarea activităţii consiliilor comunale şi orăşeneşti, în vederea realizării
serviciilor publice de interes judeţean. Consiliul judeţean este ales în condiţiile Legii privind
alegerile locale. Aleşii locali sunt primarul, consilierii locali şi consilierii judeţeni. În asigurarea
liberului exerciţiu al mandatului lor aceştia îndeplinesc o funcţie de autoritate publică,
beneficiind de dispoziţiile legii penale cu privire la persoanele care îndeplinesc o funcţie ce
implică exerciţiul autorităţii de stat.
Consiliul local are iniţiativă si hotărăşte, în conditiile legii, în toate problemele de interes
local, cu exceptia celor care sunt date prin lege în competenţa altor autorităţi publice, locale sau
centrale.
3. Principiile administrației publice locale
Administraţia publică locală din unităţile administrativ teritoriale se organizează şi
funcţionează în temeiul principiilor generale ale administraţiei publice şi a principiilor generale
prevăzute în Legea nr.199/1997 pentru ratificarea Cartei europene a autonomiei locale, precum şi
a următoarelor principii specifice:
a) principiul descentralizării;
b) principiul autonomiei locale;
c) principiul consultării cetăţenilor în soluţionarea problemelor de interes local deosebit;
d) principiul eligibilităţii autorităţilor administraţiei publice locale;
e) principiul cooperării;
f) principiul responsabilităţii;
g) principiul constrângerii bugetare.

Aplicarea acestor principii nu poate aduce atingere caracterului de stat naţional, suveran
şi independent, unitar şi indivizibil al României.
 Organizarea locală reflectă regimul politic, transpunându-i pe plan local spiritul şi
instituţiile. Astfel, un regim politic liberal va avea, drept consecinţă complementară,
recunoaşterea sau atribuirea unor libertăţi colectivităţilor locale. Uneori, un regim politic
autoritar poate tolera, până la un anumit grad, libertăţile locale, dar acestea sunt întotdeauna
riguros limitate şi, aproape invariabil, regimurile autoritare instituie în materia administraţiei
locale o strictă subordonare.
Independent de caracterul regimului politic, organizarea autorităţilor centrale va influenţa
organizarea şi funcţionarea autorităţilor locale.
Între cele două categorii, administraţia publică centrală şi administraţia publică locală,
există legături strânse în statele unitare, dar şi delimitări determinate de faptul că la baza
organizării şi funcţionării administraţiei publice locale se află principiul autonomiei locale,
având, de cele mai multe ori, o consacrare constituţională.
Autonomia locală este considerată una dintre cele mai eficiente forme de autogestiune
administrativă, asigurând, potrivit unui autor francez, un înalt grad de democraţie, colectivităţile
teritoriale autonome fiind „veritabile contraputeri”, calitate în care pot să prevină abuzul
guvernului central.
În ce priveşte principiile contemporane de organizare a administraţiei publice locale, se
poate susţine, fără teamă de a greşi, că organizarea administraţiei publice locale din ţara noastră,
potrivit actualei Constituţii, se bazează pe aplicarea principiilor fundamentale dominante în
prezent nu doar în Europa, ci peste tot în lume.
Organizarea administrativă este o realitate complexă, formată din ansamblul subiectelor
de drept public: statul, colectivităţile teritoriale locale şi stabilimentele publice. Cu referire doar
la subiectele de drept public politico-teritoriale, deci la colectivităţile teritoriale, vorbim de
organizare administrativ-teritorială.
Organizarea administrativ-teritorială reprezintă delimitarea administrativă a teritoriului
de stat în unităţi administrativ-teritoriale. Doctrina franceză utilizează expresia de decupaj
administrativ al teritoriului. Se impun a fi precizate, în acest context, dispoziţiile art. 3 alin. (3)
din Constituţia României republicată, text rămas nemodificat, cu privire la teritoriu, conform
cărora „Teritoriul este organizat, sub aspect administrativ, în comune, oraşe şi judeţe. În
condiţiile legii, unele oraşe sunt declarate municipii.”

4. Resursele financiare ale autorităților administrației publice locale

În cadrul politicii economice naționale, unitățile administrativ-teritoriale au dreptul la
resurse financiare proprii, pe care autoritățile administrației publice locale le stabilesc, le
administrează și le utilizează pentru exercitarea competenței și a atribuțiilor ce le revin, în
condițiile legii.
Resursele financiare de care dispun autoritățile administrației publice locale trebuie să fie
corelate cu competența și atribuțiile prevăzute de lege. În scopul asigurării autonomiei locale,
autoritățile deliberative ale administrației publice locale au dreptul să instituie și să perceapă
impozite și taxe locale, să aprobe bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale, în
condițiile legii.
Stabilirea, constatarea, impunerea, inspecția fiscală, încasarea, urmărirea și executarea
silită, precum și procedurile de administrare a creanțelor bugetare locale se realizează în
condițiile legii.
 Autoritățile administrației publice locale administrează sau, după caz, dispun de resursele
financiare, precum și de bunurile proprietate publică sau privată ale unităților administrativ-
teritoriale, în conformitate cu principiul autonomiei locale.

REFERINȚE BIBLIOGRAFICE

 Antonie Iorgovan, Tratat de drept administrativ, vol. I (ed. 4), Bucureşti, Edit. All Beck,
2005;
 E. Bălan, Drept administrativ şi procedură administrativă, Bucureşti, Edit. Universitară,
2002;
 Dana Apostol Tofan, Instituţii administrative europene, Bucureşti, Edit. C.H.Beck, 2006;
 V.Prisăcaru, Tratat de drept administrativ. Partea generală, Bucureşti, Edit. Lumina Lex,
2002;
 Constituția României;
 Muraru I., E.S. Tănăsescu (coord.), Constituţia României – comentariu pe articole, Editura
C.H. Beck, Bucureşti, 2008;
 Conf. univ. dr. OCTAVIA MARIA CILIBIU DREPT ADMINISTRATIV 1 – note de curs
pentru uzul studenților ID, Târgu-Jiu, 2021;
 https://lege5.ro/App/Document/gm2dcnrygm3q/autoritatile-administratiei-publice-locale-
codul-administrativ
 http://www.rsdr.ro/Art-6-1-2-2008.pdf
 http://www.cdep.ro/pls/proiecte/docs/2018/pr369_18__1_.pdf