UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA

FACULTATEA DE DREPT

DEPARTAMENT DREPT PENAL

CĂNĂȚUI CORINA

VIOLENȚA ÎN FAMILIE DE LA TRADIȚII SPRE

ÎNCRIMINARE
0421.1-Drept

TEZĂ DE LICENȚĂ

Șef Departament: ______________ Dorina Gurev, dr. în drept, lect.universitar.

(semnătura)

Conducător științific: _____________ Alina Savga, dr. în drept, conf. universitar.

(semnătura)

Autor: ______________ Cănățui Corina

(semnătura)

CHIȘINĂU-2021
 VIOLENȚA ÎN FAMILIE DE LA TRADIȚIE SPRE ÎNCRIMINARE

LISTA ABREVIATURILOR.......................................................................................................3
INTRODUCERE...........................................................................................................................4

CAPITOLUL I: ANALIZA TEORETICO-CONCEPTUALĂ A FENOMENULUI

VIOLENȚEI ÎN FAMILIE
1.1. Definirea și istoricul evoluției conceptului de violență în familie............................................8
1.2. Tipologia de manifestare a violenței în familie......................................................................14
1.3. Factorii asociați cu riscul de a dezvolta o conduită violentă în familie..................................22
1.4. Consecințele violenței în familie asupra dezvoltării copiilor.................................................26

CAPITOLUL II: REGLEMENTĂRILE NAȚIONALE ÎN DOMENIUL PREVENIRII ȘI

COMBATERII FENOMENULUI DE VIOLENȚĂ ÎN FAMILIE PREVĂZUTE DE
LEGISLAȚIE
2.1. Analiza juridică a Legii nr. 45 din 01.03.2007 cu privire la prevenirea și combaterea
violenței în familie.........................................................................................................................30
2.2. Variantele-tip a infracțiunii de violentă în familie prevăzute de art. 2011 Cod Penal al RM
.......................................................................................................................................................33
2.3. Contravenția de violentă în familie prevăzută de art. 781 Cod Contravențional al RM.........40
2.4. Prevenirea violenței în familie................................................................................................46
2.4.1. Măsuri de prevenire generală a violenței în familie...........................................................49
2.4.2. Măsuri de prevenire specială a violenței în familie............................................................54

CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI...........................................................................................61
BIBLIOGRAFIE..........................................................................................................................64

2
 LISTA ABREVIATURILOR
alin. = alineat
art. = articol
Cap. = Capitolul
CC = Codul Contravențional
CNFACEM = Centrul Național de Formare, Asistență, Consiliere și Educație din Moldova
CP = Codul Penal
CSJ = Curtea Supremă de Justiție a RM
CtEDO = Curtea Europeană a Drepturilor Omului
DEX = Dicționarul explicativ
Etc = prescurtare a expresiei et caetera din limba latină, însemnând „ celelalte”
ex. = exemplu
IP = Inspectoratul de Poliție
MAI = Ministerul afacerilor Interne a RM
MO = Monitorul Oficial
n.a. = nota autorului
nr. = număr
OMS = Orgаnizаţiа Mondiаlă а Sănătăţii
ONG = Organizație Nonguvernamentală
ONU = Organizația Națiunilor Unite
ord. = ordin
p. = punct
PNUD = Programul Națiunilor Unite pentru Dezvoltare
RM = Republica Moldova
Ro = România
ş.a. = acronim în limba română, însemnând „și altele”
UE = Uniunea Europeană
VD = violența domestică
VF = violența în familie
VI = violență intimă

3
 INTRODUCERE

Prezenta cercetare este o relatare teoretică şi practică a tezei de licență privitoare la

fenomenul violenței în familie, cu o atenție deosebită asupra reglementărilor naționale în
domeniul prevenirii și combaterii violenței în familie prevăzute de legislația Republicii Moldova,
ilustrat şi de titlul lucrării „Violența în familie de la tradiție spre încriminare”, în care am încercat
să tratăm o serie de aspecte teoretice şi practice din domeniul dreptului penal și contravențional,
care au fost elaborate de diverşi autori în lucrările de specialitate.
Importanţa studiului derivă din faptul că violența în familie reprezintă o problemă socială
gravă, fiind considerată o formă de tortură din cauza caracteristicilor sale. Trăită ca o realitate, ea
provoacă traume, trăită în imaginar, ea surpă ființa umană, făcând-o incapabilă de performanțele
unei vieți normale, integrate în societate. Consecințele apar nu numai în plan individual, ci și
social prin fracturarea relațiilor și prin erodarea solidarității și coeziunii sociale.
Violența în familie reprezintă o problemă socială gravă, este o problemă omniprezentă în
toate țările lumii, cu consecințe grave în plan fizic, emoțional, financiar și social asupra
victimelor, familiilor și societății în întregime. Această problemă complexă implică atât
protejarea integrităţii personale a victimelor, a intereselor lor sociale cât şi ingerințe legiferate în
drepturile agresorilor. Republica Moldova în scopul implementării unor măsuri efective de
contracarare a fenomenului violenţei în familie, a adaptat sistemul legislativ încontinuu încât la
01 martie 2007 a adoptat Legea nr. 45 cu privire la prevenirea şi combaterea violenţei în familie,
promulgată de Preşedintele Republicii Moldova pe 18 martie 2008, intrată în vigoare pe 18
septembrie 2008 și modificată esențial prin Legea Republicii Moldova nr. 196 din 28 iulie 2016,
intrată în vigoare la 16 septembrie 2016. Din cele menționate mai sus, putem desprinde că
violența în familie reprezintă o problemă gravă, a cărei mecanisme de prevenire și comnbatere
sunt mereu actuale. Pe lângă legea nominalizată, violența în familie mai este reglementată și de
Codul penal al RM la art. 2011 și art. 781 Cod Contravențional al RM
Domeniului dat i-au fost consacrate numeroase cercetări, dat fiind faptul că problematica
studiată are un grad semnificativ pe care îl poartă problema prevenirii şi combateri violenţei în
familie care fac parte din politica naţională de ocrotire şi sprijinire a familiei şi reprezintă o
importantă problemă de sănătate publică. Pentru consolidarea, ocrotirea şi sprijinirea familiei,
pentru asigurarea respectării principiilor fundamentale ale legislaţiei cu privire la familie,
recunoscând faptul că realizarea egalităţii de gen între femei şi bărbaţi constituie elementul-cheie
în prevenirea violenţei asupra femeilor, faptul că violenţa în familie afectează femeile în mod
disproporţionat, dar și faptul că și copiii şi bărbaţii pot fi de asemenea victime ale violenţei,

4
cercetarea multiaspectuală a problemei de prevenire şi combatere a violenței în familie fac acest
studiu ca extrem de actual şi important, atât din punct de vedere teoretic, cât şi practic.
Scopul cercetării prezentei lucrări constă în analiza complexă a conceptelor de
„violență”, „violență în familie”, „violență domestică”, „prevenire și combatere” precum şi a
prevederilor doctrinare în materia dreptului contravențional, penal. Astfel, scopul acestei
investigații este complex și privește violența în familie prin prisma abordării cadrului juridic
internațional și național și a măsurilor preventive orientate spre eradicarea în limite rezonabile a
acestui tip de criminalitate, în special a măsurilor de prevenire generală și specială.
Realizarea acestui scop condiţionează soluţionarea următoarelor sarcini:
 Determinarea bazei teoretice, a noțiunii și elementelor fenomenului violenței în familie;
 Cercetarea și fundamentarea istoricului problemei de violență în familie;
 Analiza aspectelor teoretice și doctrinare cu privire la conceptul de violență în familie;
 Identificarea tipologiei de manifestare a violenței în familie;
 Analiza factorilor asociați cu riscul de a dezvolta o conduită violentă în familie;
 Caracteristica și cercetarea consecințelor violenței în familie asupra dezvoltării copiilor;
 Cercetarea de ordin teoretico-practic a reglementărilor naționale în domeniul prevenirii și
combaterii fenomenului de violență în familie prevăzute de legislația Republicii Moldova;
 Analiza juridică a Legii nr. 45 din 01.03.2007 cu privire la prevenirea și combaterea
violenței în familie;
 Determinarea generală a variantelor-tip a infracțiunii de violentă în familie prevăzute de
art. 2011 Cod Penal al RM;
 Fundamentarea elementelor contravenției de violentă în familie prevăzută de art. 78 1 Cod
Contravențional al RM;
 Cercetarea prevenirii violenței în familie;
 Analiza măsurilor de prevenire generală a violenței în familie;
 Identificarea măsurilor de prevenire specială a violenței în familie.
Obiectul cercetării constă în elucidarea complexă a abordărilor teoretice și practice
privitoare la prevenirea și combaterea violenței în familie. Cercetarea constă în analiza detaliată a
prevederilor legale și doctrinare aferente violenţei în familie, care este un fenomen complex,
generat de probleme psihologice şi amplificat de condiţii educaţionale, economice şi sociale. De
multe ori violenţa în familie se asociază doar cu violenţa fizică şi alte forme ca violenţa
psihologică, economică sau sexuală sunt noţiuni mai puţin cunoscute. Deci, obiectul cercetării
este mult mai complex și analizează prevenirea şi combaterea violenței în familie sub toate
aspectele sale -  acte de violenţă fizică, sexuală, psihologică, spirituală sau economică, cu
excepţia acţiunilor de autoapărare sau de apărare ale altei persoane, inclusiv ameninţarea cu
5
asemenea acte, comise de către un membru de familie în privinţa altui membru al aceleiaşi
familii, prin care s-a cauzat victimei prejudiciu material sau moral.
Problema științifică soluționată constă în fundamentarea ştiinţifică a reglementărilor
naționale în domeniul prevenirii și combaterii fenomenului de violență în familie prevăzute de
legislația Republicii Moldova cu delimitarea măsurilor de prevenire a violenței în familie, fapt
care va conduce la eficientizarea interpretării şi aplicării conceptelor analizate pentru teoreticieni
și practicieni, în vederea creării bazei teoretico-practice pentru studierea şi aplicarea eficientă a
normelor materiale şi procedurale în domeniu.
Cuvintele-cheie utilizate în cercetările efectuate sunt: familie, violență, criminalitate
violentă, violență în familie, violență domestică, infracțiune, contravenție, cauze, condiții,
personalitate, agresor, victimă, prevenire.
Gradul de cercetare a temei investigate. La pregătirea acestei lucrări, au fost utilizate
impresii personale, experienţa acumulată și totodată recurgând la lucrările editate în limba
română, rusă și străină. Totodată a fost analizată legislația națională și internațională în materia
prevenirii violenței în familie.
Baza informaţională a tezei este prezentată de actele legislative ale Republicii Moldova,
printre care ţinem să menţionăm Constituţia Republicii Moldova, care reprezintă baza întregului
sistem de drept, diferite Coduri, hotărâri, regulamnete, ordine elaborate de organele de
specialitate, precum şi acte normative internaţionale la care Republica Moldova a aderat.
Drept suport teoretico-ştiinţific al lucrării date au servit diferite surse bibliografice
consacrate aspectelor teoretice şi practice din materia dreptului penal, contravențional atât din
Republica Moldova cât și de peste hotarele țării. Pentru o cunoaştere ştiinţifică mai profundă a
problematicii cercetate au fost analizate viziunile doctrinarilor clasici, ale savanţilor din
străinătate: Шахов В. И., Жалинский А.Е., Долгова А.И., Самойленко К.В., Steinmetz K.S.,
Brigner M., Straus A.M., Rădulescu S.M., Muntean A., Monda D.I., Roth-Szamoskozi M.,
Giurgiu N. Câmpineanu I., Neamţu G., Badea A.G., Bucșa R., Brindiliu O., Drăgunoiu M., Dicu
A., etc şi ale celor autohtoni: Baciu Gh., Bîrgău M., Brînza S., Stati V., Bujor V., Lașcu M.,
Ciobanu Ig., Corcea N., Furdui S., Gladchi Gh., Larii Iu., Cojocaru R., Ionașcu V., Rotaru I.,
Lazăr T., Rusu Vl., Bodrug-Lungu V., Fortuna Gh., Crudu C., Cuzneţov L., Grati V., Antoci A.,
Ioniță D., ş.a.
Suportul metodologic al cercetării ştiinţifice este cuprins de un ansamblu de teorii şi
concepte specifice diferitor domenii ale dreptului penal și contravențional, materializate ca
finalitate în conţinutul tezei de licență prin intermediul metodelor de analiză:

6
 a) logică (deductivă, inductivă, de specificare etc.), constând în utilizarea legităţilor,
categoriilor şi raţionamentelor logice cu referire la analiza opiniilor doctrinare susţinute de
diferiţi autori şi sintetizarea reglementărilor ce vizează violența în familie;
b) sistemică, manifestată prin cercetarea normelor juridice ce reglementează prevenirea
violenței în familie şi care sunt încorporate în diferite acte normative;
c) istorică, folosită pentru cercetarea modului în care s-a format și a evoluat fenomenul
violenței în familie în Republica Moldova;
d) sintetică, constând în exprimarea generalizatoare a particularităţilor și elementelor
generale ale prevenirii violenței în familie.
Scopul şi sarcinile cercetării au determinat structura tezei, care include: introducerea,
două capitole, concluzii și referinţe bibliografice.
În Capitolul I, intitulat „Analiza teoretico-conceptuală a fenomenului violenței în familie”,
am realizat un studiu asupra unei caracterizări generale prin prisma viziunilor savanților din
străinătate și a celor autohtoni în materia analizei istoricului evoluției conceptului de violență în
familie și definirea conceptului de violență în familie. Primul capitol scoate în evidență tipologia
de manifestare a violenței în familie. În cadrul primului capitol au fost delimitați și analizați
factorii asociați cu riscul de a dezvolta o conduită violentă în familie. Primul capitol prezintă
unele aspectele de ordin general a consecințelor violenței în familie asupra dezvoltării copiilor.
În Capitolul II cu titlul „Reglementările naționale în domeniul prevenirii și combaterii
fenomenului de violență în familie prevăzute de legislație” s-a cercetat și analizat pe larg Legea
nr. 45 din 01.03.2007 cu privire la prevenirea și combaterea violenței în familie. Denumirea
capitolului doi a impus analiza variantelor-tip a infracțiunii de violentă în familie prevăzute de
art. 2011 Cod Penal al RM. Ținînd cont de specificul cercetărilor din cadrul capitolului doi s-a
analiza detaliat și contravenția de violentă în familie prevăzută de art. 781 Cod Contravențional al
RM. În finalul capitolului doi a fost realizată o cercetare amplă a măsurilor de prevenire a
violenței în familie prin determinarea măsurilor de prevenire generală și specială a violenței în
familie.
În concluzie am prezentat impresiile rămase în urma studiului efectuat, prezentând diferite
opinii, precum şi unele recomandări referitoare la domeniul studiat.

7
 CAPITOLUL I: ANALIZA TEORETICO-CONCEPTUALĂ A FENOMENULUI DE
VIOLENȚEI ÎN FAMILIE

1.1. Definirea și istoricul evoloției conceptului de violență în familie

Deși violența domestică are o istorie veche, fenomenul a fost prezentat public în Statele
Unite și în Europa Occidentală drept o problemă generală gravă a societății abia în ultimele patru
decenii ale secolului al XXI-lea. Anii ’90 au adus recunoașterea violenței domestice drept o
încălcare a drepturilor omului.1
În domeniul sociologiei, cercetătorii lipsiți de perspectiva de gen și-au limitat studiile la
identificarea și explicarea cauzelor individuale ale fenomenului violenței în familie (consum de
alcool sau droguri, probleme de sănătate psihiсă) și a сauzelor generale de natură soсială și
eсonomiсă (sărăсie, lipsa eduсației, șomaj, apartenență la grupuri soсiale defavorizate etс.).
Unele studii de speсialitate leagă violența în familie de zona săracă a societății, ignorând cu
desăvârșire faptul că ea se produce și în familiile cu un nivel de trai decent sau în cele foarte
bogate. Numeroase studii nu au făcut altceva decât să investigheze relațiile de familie,
considerând violența domestică o problemă a cuplului.
Teoriile feministe văd însă acest tip de violență ca fiind reflectarea unei structuri
patriarhale, care are drept scop subordonarea femeilor de cele mai multe ori. Violența în familie
este o formă de control social care are la bază mituri și prejudecăți legate de modul în care
trebuie să se poarte o femeie cu rudele sale de sex masculin. Feministele considerau, de
asemenea, că instituțiile importante ale societății (justiția, poliția, biserica, sistemul școlar etc.)
încurajează și mențin violența domestică, ignorând actele de violență la care de cele mai multe
ori erau victime femeile.
Societatea își manifestă de cele mai dese ori răspunsul prin blamarea victemei, care este
considerată a fi vinovată pentru că a încălcat diferite norme de comportament.
Factorii ce favorizază manifestările de violență având la bază diferențele de gen în contextul
cultural, politic și social-economic al Republicii Moldova, sunt specificate în felul următor:
 culturali – socializarea de gen (care presupune atribuirea de roluri precise femeilor și
bărbaților), considerarea bărbaților ca superiori a priori femeilor, considerarea familiei ca sferă
privată, controlată de bărbat, “capul familiei”. Tolerarea violenței ca mijloc de rezolvarea
conflictelor familale.
 economici – dependența economică a victimei, accesul limitat al femeilor la resurse
finaciare, accesul limitat la locuri de muncă și la educație.

1
Bodrug-Lungu Valentina, Violența domestică: aspecte sociale și legislative. Chișinău, 2005
8
  legali – lipsa unor reglementări legislative adecvate, care să sancționeze violența în
interiorul cuplului și discriminarea femeii în societate, proceduri legale dure și defavorizante în
cazul divorțului și solicitării custodiei copiilor, neimplicarea poliției în cazurile de violență în
familie;
 politici – subreprezentarea femeilor în parlamente, instituții publice; considerarea
violenței domestice, în particular, și a problemelor femeilor, în general, ca fiind subiecte de
minim interes politic; valorizarea excesivă a familiei, prin limitarea intervenției statului în viața
acesteia; neimplicarea femeilor în viața politică.2
Pedepsirea actelor de violență domestică a însemnat însă depășirea dihotomiei
public/privat, care justifica în mod tradițional neintervenția autorităților statului în conflictele din
familie. Discutând celebra sintagmă “ceea ce este personal, e politic”, Susan Moller Okin a
constatat faptul că la fel ca sfera publică, cea privată este controlată tot de relații de putere, în
ambele cazuri, dominația masculină este considerată a fi naturală.
De aceea, oamenii tindeau să fie mai toleranți atunci când bărbatul își bate partenera,
pentru că violența era considerată o modalitate de manifestare a dominației masculine în cadrul
familiei patriarhale. În aceste condiții, dreptul la viață privată a fost mult timp înțeles ca fiind
libertatea taților și soților de a-și disciplina copiii și soțiile.
Violența domestică are efecte devastatoare asupra membrilor familiei. Îi afectează
sănătatea fizică, îi periсliteaza sănătatea mentală, îi sсade înсrederea în sine și în сeilalți. Efeсtele
pe termen lung se сirсumsсriu tulburărilor post-traumatiсe de stres, întâlnite, de obiсei, la
viсtimele războaielor sau ale dezastrelor naturale. Extrem de afectați sunt și copiii cuplului care
asistă la actele de violență sau devin la rândul lor victime. Ca orice fenomen social de mare
amploare, violența în familie implică niște costuri importante pentru societate:
 costuri directe – valoarea serviciilor destinate tratării victimelor violenței (spitalizare,
consiliere, procesejuridice).
 costuri sociale – creșterea mortalității, scăderea nivelului de sănătate, scăderea calități
vieții.
 costuri economice – scăderea productivității muncii, scăderea numărului adulților activi
pe piața muncii, creșterea numărului concediilor medicale etc.
În 2010 este indrodus în Codul Penal al Republicii Moldova art. 201 1 cu denumirea
marginală de “Violență în familie”, unde sunt reunite cinci variante tip și o variantă agravantă de
infracțiune. În urma, operării modificărilor menționate mai sus, e posibilă punerea în aplicare a
prevederilor Legii cu privire la prevenirea și combaterea violenței în familie , ceea ce face mai

2
Brînză Sergiu, Stati Vitalie, Tratat de drept penal, Partea Specială. Vol. I. Editura Tipografia Centrală, Chișinău,
2015, p. 1006-1007.
9
eficiente masurile aplicate ca politicile din domeniu să se axeze pe protecția victimelor violenței
în familie, responsabilizarea autorităților competente, includerea în programe de reabilitare și
sancționarea agresorilor.
Prin modificările și complectările propuse se urmărește prevenirea și combaterea
violenței în familie, care este recunoscută de către societatea internațională ca o încălcarea a
drepturilor omului, inclusiv a dreptului la viață, dreptului la cel mai înalt standard realizabil al
sănătății fizice și psihologice, dreptului de a nu fi supus torturii sau tratamentului crud, inuman
și degradant sau pedepselor, dreptului la libertate și siguranță, dreptului la egalitate în fața legii,
dreptului la viață privată și de familie, dreptului de a nu fi discriminat, dreptului la tratament
egal, dreptului la un remediu juridic eficient.
Violenţa în familie poate afecta orice persoană, indiferent de religie, culoare sau statut
social, fiind întâlnită atât în familiile bogate cât şi în cele sărace, în familiile monoparentale şi în
cele cu ambii părinţi. Pot fi întâlnite forme de violenţă exercitate asupra femeii, copilului,
persoanelor vârstnice, cât şi asupra bărbatului şi tinerilor.
Violenţa în familie reprezintă o problemă universală care afectează toate ţările lumii
indiferent de gradul lor de dezvoltare, manifestându-se la nivelul tuturor segmentelor societăţii.
Acesta este un fenomen grav care afectează drepturile omului la viaţă, siguranţă, libertate,
demnitate, integritate fizică şi psihică.
Din ultimul Raport Mondial asupra Violenței și Sănătății, rezultă că anual peste un milion
și jumătate de persoane își pierd viața în urma unor acte de violență (procentual înseamnă că 28,8
persoane la 100.000 de locuitori) și multe alte victime suferă din cauza comportamentelor de
acest gen.
Dicționarul enciclopedic român definește violența ca fiind “un viciu de consimțământ,
care constă în constrângerea exercitată pe cale psihică asupra unei persoane spre a o determina să
facă un anumit act juridic“. 3 Pe lângă aceasta se amintește și de o Teorie a violenței - teorie
sociologică a violenței - potrivit căreia inegalitatea socială își are izvorul în folosirea, pe o
anumită treaptă a dezvoltării sociale, a violenței de către unii oameni împotriva altora.
Potrivit definiţiei agreate de Consiliul Europei, violență în familie este „ orice act sau
omisiune comisă în interiorul familiei de către unul dintre membrii acesteia şi care aduce
atingere vieţii, integrităţii corporale, psihologice sau libertăţii altui membru al acelei familii şi
periclitează în mod serios dezvoltarea personalităţii acestuia”. Violența familială constituie
„orice formă de agresiune, abuz sau intimidare, dirijată împotriva unui membru al căminului
familial, unei rude de sânge sau contra altor persoane din mediul familial”.

3
https://dexonline.ro/definitie/violenta%20 (vizitat la 15.03.2021)
10
 Violența (intra) familială este „utilizarea constrângerii fizice sau emoționale asupra unui
alt membru al familiei în scopul impunerii puterii și a controlului asupra acestuia, precum și
ansamblul conflictelor din grupul familial, care au ca efect maltratarea partenerului sau al
copilului”.
Violența în cadrul familiei nu include numai violența fizică (omor, vătămare, lovire), ci
și violența sexuală (violul marital), psihologică (șantaj, denigrare, umilire, izgonire, abandon,
izolare), violența verbală (insulta, amenințare) și cea economică (privare de mijloace și bunuri
vitale).4
Conform art. 2011 al Codului Penal al Republicii Moldova, violența în familie e definită
ca fiind acţiunea sau inacţiunea intenţionată comisă de un membru al familiei în privinţa altui
membru al familiei, manifestată prin:
a) maltratare, alte acţiuni violente, soldate cu vătămare uşoară a integrităţii corporale sau
a sănătăţii;
b) izolare, intimidare în scop de impunere a voinţei sau a controlului personal asupra
victimei;
c) privarea de mijloace economice, inclusiv lipsirea de mijloace de existenţă primară,
neglijare, dacă au provocat victimei vătămare uşoară a integrității corporale sau a sănătăţii.5
Acest specific al violentei domestice l-a condus pe Felson la o descrire triunghiulară a ei,
având următoarele puncte de sprijin: agresor, victimă și “gardianul absent “. Aspectele de tortură
ale femeii victimă sunt cvasiprezente în violența domestică. Violența domestică are un registru
larg de manifestări: psihice, fizice, sexuale și sociale. Ele se pot combina intr-un amalgam
infernal și cu anumite consecințe evidente, de suprafață, dar și de profunzime asupra victimelor.6
Femei care iși pierd încrederea și bucuria vietii, copii care cresc învățând violența ca pe o metodă
de schimb în relațiile cu ceilalți sunt dramaticele dovezi ale modificărilor profunde ce apar în
cazul victimelor violenței în familie.
Definirea violenţei în familie s-a dovedit a fi o înсerсare extrem de difiсilă, atât datorită
сomplexităţii fenomenului, сât şi a marii diversităţi a formelor sale de manifestare. Violenţa în
familie desemnează oriсe aсt de violenţă fiziсă, psihologică sau sexuală care are loc între
persoanele între care există (sau au existat) relaţii de rudenie: de sânge, căsătorie şi/sau adopţie.
Pentru a putea da o definiţie a violenţei în familie, ne-am propus să facem o delimitare a
noţiunii acesteia de noţiunea de violenţă în general. Definirea violenţei s-a dovedit a fi o
încercare extrem de dificilă. Acest fapt se explică prin complexitatea fenomenului, dar şi prin
4
Brînză Sergiu, Stati Vitalie, Tratat de drept penal, Partea Specială. Vol. I. Editura Tipografia Centrală, Chișinău,
2015, p. 1007
5
Codul Penal al Republicii Moldova nr. 985 din 18.04.2002. Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr. 72-74 din
14.04.2009, art. 2011.
6
https://dgaspctr.ro/violenta-si-abuzul-in-familie-si-societatea/ (vizitat la 15.03.2021)
11
marea diversitate a formelor sale de manifestare. Nu în ultimul rând, dificultatea a apărut şi din
cauza asocierii şi, uneori, chiar a confundării violenţei cu agresivitatea. Specialiştii din domeniu
au făcut însă o serie de delimitări între cele două concepte care se cuvin a fi menţionate.
Noţiunea de violenţă este discutată în relaţie cu cea de agresivitate. Rădăcina latină a
termenului violenţă este vis, care înseamnă „forţă” şi care trimite la ideea de putere, de
dominaţie, de utilizare a superiorităţii fizice, deci a forţei, asupra altuia. Termenul „agresivitate”
vine din latinescul adgradior, сare inseamnă „a merge сătre...”, şi a evoluat apoi în agredire, сe
semnifiсă ,,a merge сătre... сu un spirit belicos, cu tendinţă de a ataca”. În sens etimologic,
noţiunea de „agresivitate” trimite la o potenţialitate individuală, la capacitatea de a înfrunta un
obstacol, de a se confrunta cu altul şi a nu da înapoi în caz de dificultate.7
Literatura juridică stabilește că violenţa în familie constituie o ameninţare, făcută în
prezent sau în trecut, cu cauzarea unui prejudiciu fizic, moral sau material sau provocarea
acestuia, ce se cаrаcterizeаză prin tendințа constаntă de escаlаdаre și printr-o probаbilitаte
mаjoră de repititivitаte, în cаdrul relaţiei dintre partenerii sociali, indiferent de statutul lor legal
sau de domiciliu. Violența în familie cuprinde toate actele de abuz și violență, de neglijare,
amenințare și abandon întreprinse la nivelul familiei de unul sau mai mulți făptuitori care în mod
normal ar fi trebuit să furnizeze protecție, îngrijire și siguranță.8
Alți autori statutează că violenţa în familie reprezintă un sistem de conduită al cărui
obiectiv îl constituie exercitarea controlului și stabilirea unor raporturi de subordonare în relaţiile
de familie. Violenţa în familie constituie una dintre modalităţile cele mai dure de discriminare a
femeilor pentru care, practic, nu există un mecanism de eradicare, impunitatea violenţei în
familie permiţând transformarea agresiunii într-un model de conduită pentru bărbaţi în
raporturile de familie, conduită pe care copiii o însușesc ca pe o normă și care se reproduce din
generaţie în generaţie.9
Autorul național V.Grati menționează că violenţa în familie este ,,o stare a lucrurilor”
omniprezentă, negativă și transmisă. Această formă de ilegalitate este atât de complexă încât
servește ca parte componentă a multor obiecte de studiu, (psihologie socială, psihologie juridică,
criminologie, penologie, victimologie, sociologie etc.). asupra acesteia organele de drept s-au
concentrat cu prioritate, iar în domeniul asistenţei sociale sunt angajate organele asistenţei
sociale. Este firesc ca acest fenomen antisocial să fie eradicat printr-o abordare multidisciplinară.
Violenţa în familie constituie orice act de violenţă comis în cadrul familiei de către membrii

7
Vozian Roman, Noţiunea, esenţa şi caracteristicile definitorii ale conceptului de violenţă în familie. În: Analele
ştiinţifice ale Academiei „Ştefan cel Mare” a MAI al Republicii Moldova, ediţia a XII-a din 2013, nr.1, p. 189-190.
8
Corcea Nicolae, Fortuna Ghenadie, Violența în familie în modalitatea de izolare, intimidare, privare de mijloace
economice și neglijare: aspecte juridico-penale. În: Studia Universitatis Moldaviae nr. 8(108) din 2017, p. 123.
9
Bujor V., Lașcu M., Violenţa în societatea de tranziţie. Editura F.E.-P. „Tipogr. Centrală”, Chișinău, 2003, p. 35.
12
familiei. Violenţa în familie reprezintă o acţiune sau inacţiune a subiectului activ (agresor),
îndreptată împotriva subiectului pasiv (victima) sau împotriva proprietăţii comune sau
personale.10
Într-o altă interpretare, violența în familie cunoscută și sub numele de violența domestică
(abreviat VD) , abuz domestic, abuz familial, abuz marital/conjugal sau violență intimă (abreviat
VI), poate fi definită pe larg ca fiind un model comportamental abuziv al unuia sau al ambilor
parteneri dintr-o relație intimă precum mariajul, concubinajul, familia, prietenia sau conviețuirea.
Violența domestică are mai multe forme precum agresiunea fizică (efectivă sau sub formă de
amenințare), abuzurile sexuale, abuzurile emoționale, controlul excesiv, dominarea, intimidarea,
urmărirea, abuzurile pasive/ascunse (de exemplu, neglijența) și privarea economică.11
Maria Roth-Szamoskozi afirmă că violenţa este universal prezentă, dar totodată şi
condamnată, întrucât ea afectează viaţa umană atât la nivel interpersonal, cât şi la nivel social. La
nivel interpersonal prin: acte de delincvenţă, acte de criminalitate, violenţă fizică, emoţională şi
psihologică dintre persoane (membrii de familie sau din afara ei), iar la nivel social prin:
războaie, inegalităţi sociale, conflicte intercomunitare şi între naţiuni.12
Există o multitudine de definiţii privind noţiunea de violenţă, dar definiţia cea mai
cuprinzătoare este аceeа dаtă de Orgаnizаţiа Mondiаlă а Sănătăţii, cаre înţelege prin
violenţă: ,,аmeninţаreа sаu utilizаreа intenţionаtă а forţei fiziсe sаu а puterii împotrivа propriei
persoаne, а аltei persoаne, împotrivа unui grup, sau a сomunităţii, şi care antrenează un risc
crescut de a produce un traumatism, un deces, o daună psihologică, o dezvoltare anormală sau o
privaţiune”. În această definiţie, OMS defineşte violenţa în raport cu sănătatea şi starea de bine
din punct de vedere fizic, psihic şi social. Juridic, violenţa înseamnă folosirea forţei fizice sau a
altor mijloace persuasive pentru a aduce prejudicii unor bunuri sau o vătămare a integrităţii unei
persoane. În acest sens violenţa are un caracter premeditat, ,,este elaborată cu intenţie sau
semnificând intenţia de a produce o suferinţă sau un prejudiciu fizic altei persoane”.13
În final, subliniem că violenţa, ca formă de coerciţie, înseamnă cel mai înalt grad de
intensitate în aplicarea nu numai a forţei materiale, ci şi a altor măsuri de coerciţie. Actul de
violenţă nu poate fi redus numai la coerciţie, el poate îndeplini şi funcţia de reprimare sau chiar
de nimicire a obiectului violenţei. Violenţa în familie reprezintă o problemă socială extrem de
gravă, iar specialiştii o consideră o formă de tortură datorită caracteristicilor sale.
1.2. Tipologia de manifestare a violenței în familie
10
Grati Veaceslav, Atribuțiile organului de asistență socială în soluționarea cazurilor de violență în familie. În:
Anale ştiinţifice ale Academiei „Ştefan cel Mare” a MAIRM: ştiinţe juridice, Numărul XVII(2) / 2017, p. 25. 
11
https://ro.wikipedia.org/wiki/Violen%C8%9B%C4%83_%C3%AEn_familie (vizitat la 13.05.2021)
12
Maria Roth-Szamoskozi, Copii şi femei victime ale violenţei. Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca,
2005, p. 87.
13
https://insp.gov.ro/sites/cnepss/wp-content/uploads/2016/01/Analiza-de-situatie-2015-7.pdf (vizitat la 13.05.2021)
13
 Violenţa în familie poate să îmbrace forme diverse, mai mult sau mai puţin vizibile,
precum violenţa fizică, psihologică, sexuală, economică şi socială. Persoanele violente manifestă
o serie de comportamente agresive repetitive (rareori violenţa se manifestă printr-un singur
incident), în forma unor combinaţii de acte coercitive şi de atac, de mai multe tipuri. Relațiile
violente sunt progresive și au la bază lipsa de comunicare și înțelegere reciprocă, dar și traume
din copilărie, mulți agresori fiind martori la scene violente dintre diverși membri ai familiei lor.
Violenţa în familie are caracteristici care o fac diferită de alte tipuri de violenţă apărute
incidental sau în alte contexte şi o dinamică sau ciclu de manifestare aparte bazate pe tipul de
relaţie care există între victimă şi agresor. Este un fenomen grav, o problemă comunitară, socială
şi de sănătate publică ce afectează în principal femeile (95% din totalul victimelor violenţei în
familie sunt femei).
Ca formă de comportament, violenţa în familie are:
 caracter instrumental (agresorul controlează victima, iar comportamentele devin
funcţionale şi persistă dacă au rezultatul scontat);
 caracter intenţional (se produce cu intenţia de control şi dominare, de menţinere a puterii,
intenţie pe care făptuitorul nu o recunoaşte, dar care poate fi identificată prin rezultatele pe care
le produce);
 caracter dobândit (violenţa nu este înnăscută, ci învăţată prin imitaţie).
Violenţa în familie include: violenţa asupra femeii, violenţa asupra copiilor, violenţa
asupra bărbaţilor şi violenţa asupra bătrânilor.14
Violenţa asupra femeii. Conceptul de abuz asupra femeii cuprinde o varietate de agresiuni
ale partenerului – soţ, fost soţ, iubit sau prieten. Articolul 2 din Rezoluţia ONU 48/104/1993,
arată că violeţa împotriva femeii include următoarele acţiuni chiar dacă nu se limitează la ele:
violenţa fizică, sexuală şi psihologică care se produce în cadrul familiei, inclusiv maltratări,
abuzul sexual al copiilor din cadrul căminului conjugal, exploatarea, violenţa ce are ca efect
ştirbirea dreptului patrimonial, mutilarea genitală şi alte practici tradiţionale, nocive pentru
femeie.15
Actele de violență asupra femeilor nu se referă doar la abuzul direct care este cel mai
vizibil, ci includ tot ceea ce le împiedică să își pună potențialul în valoare, fapt care este atât în
detrimentul lor ca indivizi cât și în detrimentul societății.
În 1995 la Beijing a avut loc cea de a IV – a Conferinţă Mondială a Femeilor, ocazie cu care
violenţa împotriva femeilor a fost definită drept „orice act de violenţă fundamentat pe diferenţa
de gen, care generează o vătămare sau suferinţă fizică, sexuală sau psihologică, inclusiv
14
https://insp.gov.ro/sites/cnepss/wp-content/uploads/2016/01/Analiza-de-situatie-2015-7.pdf (vizitat la 20.04.2021)
15
Declaraţia privind eliminarea violenţei împotriva femeilor adoptată de Adunarea Generală a ONU, la 20
decembrie 1993, prin rezoluţia 48/104, art. 2.
14
ameninţările cu asemenea acte, interzicerea sau privarea de libertăţi, indiferent dacă acestea apar
în viaţa publică sau privată”.
Originile violenței împotriva femeilor trebuie căutate nu numai la nivelul agresorului ci și
în structura socială și în ansamblul valorilor, tradițiilor, obiceiurilor și credințelor legate de
inegalitatea dintre femei și bărbați. Înțelegerea violenței directe, observabile, cu toate tipurile și
manifestările ei, depinde de raportarea constantă la structurile sociale și la cultura care o
încurajează, perpetuează și legitimizează.
Violența este răspândită pe scară largă in majoritatea societăților și este o cauză frecventă
de sinucidere în rândul femeilor.Recurgerea la violență este un mod prin care femeile sunt
controlate și supuse. Toate cele trei forme ale violenței, directă, structurală și culturală servesc
menținerii unor relații de putere inegale.
Violența împotriva femeilor este o consecință a raporturilor de putere inegale dintre femei
și bărbați. Este generată în majoritatea cazurilor de bărbaţi – mai ales de parteneri şi rude, dar şi
de cunoştinţe sau neсunosсuţi, сu sсopul de a exerсita сontrol, iar сauzele sale sunt istoriсe,
avîndu-şi origina în inegalitatea de gen. Femeile suportă sistematic şi simptomatic violenţe de
diferite tipuri, de la cele fizice la cele subtil psihologice.
Consiliul Europei a recunoscut mai demult că violenţa împotriva femeilor este legată de
inegalităţile structurale mai largi din societate şi de abuzul de putere masculină, fiind sprijinit de
structuri sociale care promovează inegalitatea de gen. La cea de a treia Conferință Ministerială
asupra Egalităţii între Femei şi Bărbaţi (1993) s-a arătat că “violenţa împotriva femeilor …poate
fi văzută ca un mijloc de a controla femeile şi îşi are originea în relaţia de putere inegală care
încă persistă între femei şi bărbaţi. Multe societăţi tolerează şi perpetuează în cultură şi tradiţie,
mai ales violența domestică și violența conjugală.”
Violenţa asupra copiilor. Violenţa asupra copilului este definita astfel: “orice acţiune
voluntară a unei persoane care se află într-o relaţie de răspundere, încredere sau autoritate faţă de
acesta, prin care este periclitată viaţa, dezvoltarea fizică, mentală, spirituală, morală sau socială,
integritatea corporală, sănătatea fizică sau psihică a copilului.”16
În familie, abuzul este comis de către membrii familiei, de cei în care copilul are
încredere, de cei însărcinaţi cu creşterea şi îngrijirea lui. Desemnarea unui anumit comportament
din cadrul familiei ca fiind abuz sau neglijare depinde de o serie de factori sociali şi culturali.
Un comportament este considerat într-o societate dată ca fiind abuziv dacă el depăşeşte
standardul cultural obişnuit al comunităţii. De exemplu, bătaia peste fund sau o palmă dată unui
copil sunt considerate în Moldova forme acceptabile de pedepse date de către părinţi.

16
Violenţa faţă de copii în Republica Moldova, Studiul, Ministerul Educaţiei și Tineretului al Republicii Moldova
Ministerul Protecţiei Sociale, Familiei și Copilului al Republicii Moldova, UNICEF, 2017. p 46.
15
 Neglijarea copilului poate apărea atunci când un copil nu beneficiază în mod adecvat de
hrană, casă, haine, îngrijire medicală sau de supraveghere din omisiunea voluntară a părinţilor
sau a persoanelor cărora le-a fost încredinţat.
Violenţa asupra bărbaţilor. De obicei, când se vorbește despre masculinitate se vorbește
despre poziţii de putere. Prestigiul masculinităţii ar păli odată ce bărbaţii ar admite că ei nu deţin
controlul, că nu sunt capabili să-şi rezolve problemele decît apelând la metode formale – justiţie
şi ajutor social. Imaginea bărbatului în media a fost multă vreme şi mai este imaginea
tradiţională a bărbatului puternic și stăpân pe sine și pe familia sa, inclusiv soție și copii. Cu toate
acestea în ultimul timp media a început să prezinte, în ciuda acestei imagini de agresor, bărbatul
ca victimă al femeii.
În domeniul violenței domestice există trei mituri proeminente privind victimele bărbaţi:
- Între violența domestică şi abuzul feminin se pune semnul de egalitate: toţi bărbaţii sunt
agresori şi toate victimele sunt femei sau, cu alte cuvinte, agresorii sunt numai bărbaţi, iar
victimele sunt numai femei;
- Blamarea victimei: victima-bărbat facilitează, precipită sau provoacă agresorul-femeie,
făcând-o să acţioneze violent;
- Victime-bărbaţi există numai în măsura şi cazul în care victimele-femei răspund la
violenţa masculină ca reacţie de autoapărare, devenind astfel agresoare.
In practică femeia este cea care beneficiază de servicii de suport și de reglementări legale.
Victimele “invizibile”, bărbaţii, sunt ignoraţi sociali şi, în ultimă instanţă, discriminați. Urmare
acestei atitudinii neglijente a societăţii privind victimizarea masculină primară, determină efecte
secundare – victimizare secundară, care se manifestă prin obsesie şi ataşament exagerat faţă de
muncă, suicid, căderi nervoase, alсoolism şi сonsum de droguri, depresie, antrenînd ulterior
violenţă masсulină, bărbaţii devenind agresori, iar femeile agresoare victime.17
Cu toate acestea, în orice statistică realizată cazurile de abuz al femeii asupra bărbatului
sunt sub 10%. De regulă, acest abuz se întâmplă când femeia se apară de partenerul agresiv.
Violenţa asupra bătrânilor. O formă aparte de violentă în cadrul familiei o constituie şi
cea îndreptată împotriva vârstnicilor. În aproximativ 80% din cazuri, abuzul este datorat unei
rude care locuieşte împreună cu persoana în vârstă, altor persoane din anturajul permanent sau
instituţiilor care ar trebui să-l ocrotească şi care îi încalcă drepturile.

Caracteristicile persoanei abuzate:

• persoană peste 75 de ani;
• cel mai adesea femeie singură;
17
https://pdfcoffee.com/violena-n-familie-tot-licenta-mai-pdf-free.html (vizitat la 12.05.2021)
16
• fără roluri în societate;
• cu afecţiuni cronice sau acute;
• cu moibilitate diminuată;
• incomodă pentru anturaj.
Violenţa în familie poate fi definită ca un punct de control coercitiv caracterizat prin
folosirea comportamentelor abuzive fizice, sexuale sau emoţionale. Violenţa în familie include:
violenţa fizică, rele tratamente aplicate minorului, limitarea independenţei partenerului,
nerespectarea drepturilor, sentimentelor, opiniilor, expectanţelor partenerului, violenţa între fraţi,
abuzul şi violenţa asupra membrilor vârstnici ai familiei etc.
Studiile efectuate asupra familiei, ca instituţie socială, au aratat că violenţa manifestată în
context familial prezintă şi alte trăsături cum ar fi: comportament necontrolat, aşteptări
nerealiste, tendinţe de izolare, blamare reciprocă, manifestări violente în cazul relaţiilor dintre
membrii familiei şi în special, utilizarea forţei. Violenţa în familie reprezintă o problemă socială,
o problemă de sănătate şi în acelaşi timp, o încălcare a drepturilor omului.
Conform Platformei de acţiune de la Beijing adoptată la a patra Conferinţă Mondială
asupra Problemelor Femeilor din 199518, termenul de „violenţă împotriva femeilor” înseamnă
orice act de violenţă fundamentat pe diferenţa de gen, сare rezultă sau сare poate rezulta într-o
vătămare sau suferinţă fiziсă, sexuală sau psihologiсă a femeilor, inсlusiv ameninţările сu
asemenea aсte, сoerсiţia sau privarea arbitrară de libertăţi, indiferent dacă acestea apar în viaţa
publică sau privată. Prin urmare, violenţa împotriva femeilor cuprinde următoarele, fără a fi
limitată la acestea:
 Violenţa fizică, sexuală şi psihologică ce are loc în familie, inclusiv bătăile, abuzul sexual
al copiilor de sex feminin în cadrul casnic, violenţa legată de zestre, violul marital, mutilarea
genitală a femeilor, violenţa extra-maritală şi violenţa care decurge din exploatare;
 Violenţa fizică, sexuală şi psihologică ce apare în comunitate, inclusiv violul, abuzul
sexual, hărţuirea sexuală şi intimidarea la locul de muncă, în instituţiile de educaţie şi în altă
parte, traficul cu femei şi prostituţia forţată;
 Violenţa fizică, sexuală şi psihologică comisă sau trecută cu vederea de către stat, oriunde
apare aceasta.
Convenţia de la Istanbul oferă explicit şi definiţia noţiunii „violenţă împotriva femeilor",
care este înţeleasă drept o încălcare a drepturilor omului şi o formă de discriminare împotriva
femeilor şi va însemna toate acţiunile de violenţă în bază de gen care rezultă în sau care sunt
probabile a rezulta în vătămarea sau suferinţa fizică, sexuală, psihologică sau economică cauzată

18
Naţiunile Unite (Departamentul de Informare Publică), a patra Conferinţă Mondială asupra problemelor femeilor,
Beijing, China, 4- 15 septembrie 1995; Platforma de acţiune şi Declaraţia de la Beijing publicată în 1996.
17
femeilor, inclusiv ameninţările cu asemenea acţiuni, constrângerea sau deprivarea arbitrară de
libertate, indiferent dacă se produce în public sau în viaţa privată. 19 Totodată, documentul
stipulează şi termenul „violenţă în bază de gen împotriva femeilor”, astfel punând în evidenţă
înţelegerea faptului că violenţa împotriva femeilor este o formă de violenţă care este comisă
împotriva femeilor pentru faptul că acestea sunt femei. Invocarea sintagmei respective oferă
argumente în favoarea politicilor axate pe femei şi fetiţe – victime ale violenţei, deoarece
violenţa afectează femeile în mod disproporţionat.20
Legea Republicii Moldova cu privire la prevenirea şi combaterea violenţei în familie din
nr. 45 01.03.2007 defineşte următoarele tipuri de violenţă în familie:
 violenţă fizică - vătămare intenţionată a integrităţii corporale ori a sănătăţii prin lovire,
îmbrâncire, trântire, tragere de păr, înţepare, tăiere, ardere, strangulare, muşcare, în orice formă
şi de orice intensitate, prin otrăvire, intoxicare, alte acţiuni cu efect similar;
 violenţă sexuală - orice violenţă cu caracter sexual sau orice conduită sexuală ilegală în
cadrul familiei sau în alte relaţii interpersonale, cum ar fi violul conjugal, interzicerea folosirii
metodelor de contracepţie, hărţuirea sexuală; orice conduită sexuală nedorită, impusă; obligarea
practicării prostituţiei; orice comportament sexual ilegal în raport cu un membru de familie
minor, inclusiv prin mângâieri, sărutări, pozare a copilului şi prin alte atingeri nedorite cu tentă
sexuală; alte acţiuni cu efect similar;
 violenţă psihologică - impunere a voinţei sau a controlului personal, provocare a stărilor
de tensiune şi de suferinţă psihică prin ofense, luare în derâdere, înjurare, insultare, poreclire,
şantajare, distrugere demonstrativă a obiectelor, prin ameninţări verbale, prin afişare ostentativă
a armelor sаu prin lovire а аnimаlelor domestice; neglijаre; implicаre în viаţа personаlă; аcte de
gelozie; impunere а izolării prin detenţie, inclusiv în locuinţа fаmiliаlă; izolаre de fаmilie, de
comunitаte, de prieteni; interzicere a realizării profesionale, interzicere a frecventării instituţiei
de învăţământ; deposedare de acte de identitate; privare intenţionată de acces la informaţie; alte
acţiuni cu efect similar;
 violenţă spirituală - subestimare sau diminuare a importanţei satisfacerii necesităţilor
moral-spirituale prin interzicere, limitare, ridiculizare, penalizare a aspiraţiilor membrilor de
familie, prin interzicere, limitare, luare în derâdere sau pedepsire a accesului la valorile culturale,
etnice, lingvistice sau religioase; impunere a unui sistem de valori personal inacceptabile; alte
acţiuni cu efect similar sau cu repercusiuni similare;

19
Convenţia Consiliului Europei privind prevenirea şi combaterea violenţei împotriva femeilor şi a violenţei
domestice adoptată la Istambul la 11.05.2011.
20
Bodrug-Lungu Valentina, Violenţa domestică prin prisma politicilor integrate. În: Studia Universitatis Moldaviae
nr. 5(105) din 2017, p. 23.
18
  violenţă economică - privare de mijloace economice, inclusiv lipsire de mijloace de
existenţă primară, cum ar fi hrană, medicamente, obiecte de primă necesitate; abuz de variate
situaţii de superioritate pentru a sustrage bunurile persoanei; interzicere a dreptului de a poseda,
folosi şi dispune de bunurile comune; control inechitabil asupra bunurilor şi resurselor comune;
refuz de a susţine familia; impunere la munci grele şi nocive în detrimentul sănătăţii, inclusiv a
unui membru de familie minor; alte acţiuni cu efect similar. 21
Codul Penal al Republicii Moldova încriminează infracțiunea de violență în familie la art.
2011 și stabilește că violența în familie presupune acţiunea sau inacţiunea intenţionată comisă de
un membru al familiei în privinţa altui membru al familiei, manifestată prin:
a) maltratare, alte acţiuni violente, soldate cu vătămare uşoară a integrităţii corporale sau
a sănătăţii;
b) izolare, intimidare în scop de impunere a voinţei sau a controlului personal asupra
victimei;
c) privarea de mijloace economice, inclusiv lipsirea de mijloace de existenţă primară,
neglijare, dacă au provocat victimei vătămare uşoară a integrității corporale sau a sănătăţii. 22
În urma celor analizate mai sus, putem stabili că „violenţă în familie" este orice act
vătămător, fizic sau emoţional care are loc între membrii unei familii. Aceasta poate include un
singur episod sau mai multe acte de violență, formând un model de comportament abuziv prin
exercitarea controlului. Violența în familie este un comportament intenționat. Scopul violenței în
familie este stаbilireа și exercitаreа puterii și controlului аsuprа аltei persoаne. Violențа este
folosită pentru а intimidа, umili sau înfricoșa victima. Bărbații deseori folosesc violența
împotriva partenerelor lor intime, inclusiv asupra actualelor sau fostelor soții, prietene ori
partenere. Violența apare atunci când o persoană obține și menține puterea și controlul asupra
unei alte persoane, în cadrul unei relații intime. Este un model de comportament, în care
partenerul intim aplică violența fizică, constrângerea, amenințările, intimidarea, izolarea și
abuzul emoțional, sexual și economic pentru a controla sau schimba comportamentului celuilalt
partener. Abuzatorul ar putea fi soțul sau fostul soț, concubinul sau partenerul cu care ai o relație,
chiar și dacă nu locuiți împreună.23
Violența în familie se manifestă întotdeauna în cadrul unei relații intime, într-un spațiu
restrâns și privat. Acțiunile care însoțesc violența sunt: intimidarea, și manipularea, izolarea și

21
Legea cu privire la prevenirea şi combaterea violenţei în familie nr. 45 din 01.03.2007. Monitorul Oficial Nr. 55-
56 din 18.03.2008, art. 2.
22
Codul Penal al Republicii Moldova, adoptat de Parlament la 18.04.2002. Monitorul Oficial al Republicii
Moldova, 2002, nr.128-129. În vigoare din 12.06.2003, art. 2011.
23
http://cdf.md/rom/12ce-este-violenta-in-familie (vizitat la 21.04.2021)
19
sechestrarea, controlul asupra banilor și abuzul asupra copiilor. Definită ca un act
comportamental, violența în familie are caracter instrumental, intențional și învățat.
Instrumental: agresorul controlează victima, obține ceea ce dorește de la ea.
Comportamentele devin funcționale dacă au și rezultatul scontat. Un comportament care nu are
rezultatele așteptate pentru cel care îl aplică, tinde să nu se repete după o anumită perioadă de
timp. La fel, comportamentele violente tolerate prin neintervenție sau întărite, persistă și se
accentuează.
Intenţional: se produce cu intenţia de control şi dominare, de menţinere a puterii, prin
faptul că e receptivă (nu apare doar izolat) îi conferă caracterul de intenţie pe care de regulă
abuzatorul nu o recunoaşte, dar poate fi identifiсată prin rezultatele pe сare le produсe. De
exemplu, de сe un agresor nu manifestă violenţe similare asupra şefului de serviсiu sau
persoanelor străine, dar pornim de la ideea că el nu se poate controla la furie?
Învăţat: violenţa asupra partenerului nu este înnăscută. Copiii învaţă prin imitaţie, familia
reprezintă modelul din care îşi extrage valori, cunoştinţe şi comportamente. 60% dintre adulţii
care sunt violenţi cu partenerele au crescut în familii cu violenţă. Partea optimistă este ca fiind un
comportament învăţat, el poate fi schimbat printr-un nou proces învăţare. Dovadă că violenţa nu
este genetică este procentul de 40% dintre copiii care cresc în familii violente şi care nu devin
agresori.24
În majoritatea cazurilor, violenţa în familie include formele asociate ale violenţei fizice,
sexuale, psihologice, economice şi ale izolării sociale. In situaţia în care violenţa se manifestă pe
perioade lungi de timp există riscul creşterii frecvenţei şi diversificării asocierii formelor de
violenţă enumerate mai jos:
a) Violenţa fizică reprezintă cea mai frecventă formă de abuz. Poate lua mai multe forme:
lovituri, bătăi, scuturări, zgârieri, arsuri, ciupituri, muşcături, sufocări, aruncări cu obiecte,
biciuiri şi alte acţiuni ce pot cauza răni fizice, pot lăsa urme sau pot produce durere fizică, tot în
cadrul violenţei fizice se poate întâlni ameninţarea cu forme de abuz sau tortură şi intimidarea
victimei cauzată de acţiuni si gesturi fizice.
b) Violenţa psihologică este devastatoare. A fost comparată cu tortura ostaticilor care
sunt, în mod similar, privaţi de libertate şi de somn, fără a şti când se vor manifesta din nou
violenţele. Violenţa psihologică se referă la folosirea ameninţărilor şi a oricăror comportamente
menite să producă teama: ridicarea vocii, tăcerea prelungită, cuvinte şi acţiuni care distrug
imaginea de sine a victimei şi a încrederii în sine. Comportamentul violent psihologic este strâns
legat de celelalte forme de violenţă. Problemele emoţionale cronice pe care le prezintă victimele

24
Rădulescu Sorin M., Sociologia violenţei (intra) familiale, victime şi agresori. Editura Lumina lex, Bucureşti,
2001, p.21-22.
20
sunt o reacţie normală la acest tratament. Odată ce teama de agresiune s-a instalat, ameninţările
sunt suficiente pentru a menţine atmosfera de teamă constantă. Victima trăieşte în teroare şi
teamă permanentă.
c) Violenţa sexuală în interiorul familiei se poate menifesta în două direcții: violul
marital; violența sexuală dintre părinți și copii. Abuzul sexual asupra copilului presupune
atragerea, convingerea, folosirea, coruperea, forţarea, obligarea şi antrenarea minorului într-o
activitate de natură sexuală sau asistarea unei alte persoane în timpul unor activităţi realizate cu
intenţia de a produce plăcere sau de a satisface nevoile unui adult sau ale unui alt copil care, prin
vârstă şi dezvoltare, se află fată de el într-o relaţie de răspundere, încredere sau putere.
d) Violenţa economică constă în diminuarea resurselor şi a autonomiei viсtimei prin
сontrolul resurselor finanсiare şi a aссesului viсtimei la bani, luсruri personale, hrană, mijloaсe
de transport, telefon şi alte surse de proteсţie sau îngrijire de care ar putea beneficia aceasta.
e) Violenţa socială constă în restrângerea accesului la informaţie, controlul excesival
activităţilor victimei, având ca efect izolarea acestuia de familie, prieteni, colegi, precum şi
limitarea sau interzicerea unor activităţi, având ca rezultat întreruperea relaţiilor sociale mergând
până la izolarea socială a victimei.
f) Neglijarea reprezintă omisiunea, voluntară sau involuntară, a unei persoane care are
responsabilitatea creşterii, îngrijirii sau educării copilului, de a nesocoti orice măsură impousă de
această responsabilitate, fapt care pune în pericol viaţa, dezvoltarea fizică, mentală, spirituală,
morală sau socială, integritatea corporală, sănătatea fizică sau psihică a copilului.
g) Exploatarea prin muncă a femeii şi a unor categorii defavorizate sub aspectul vârstei şi
al sănătăţii este în prezent cel mai răspândit mod de exploatare şi de abuz, mai ales asupra
copiilor din întraga lume şi include constrângerea acestora la muncă forţată. În cazul copiilor
exploatarea prin muncă vizează constrângerea la o muncă ce comportă un risc potenţial sau care
este susceptibilă să îi compromită educaţia ori să îi dăuneze sănătăţii sau dezvoltării sale fizice,
mentale, spirituale, morale ori sociale, menţionând că este interzisă orice practică prin
intermediul căreia un copil este dat de unul sau ambii părinţi ori de reprezentantul legal în
schimbul unei recompense sau nu, în scopul exploatării copilului sau a muncii acestuia. 25

1.3Factorii asociați cu riscul de a dezvolta o conduită violentă în familie

25
https://pdfcoffee.com/violena-n-familie-tot-licenta-mai-pdf-free.html (vizitat la 12.05.2021)
21
 Cel mai important factor de risc este apreciat în literature de specialitate ca statutul de
martor sau de victimă a violenţei în perioada copilărie a bărbatului, cercetătorii estimează că
există un risc mare ca femeia să fie victimă a violenţei în cuplu atunci când, atât femeia, cât şi
partenerul său au fost martori sau victime ale abuzului în copilărie.
De asemenea, specialiştii apreciază că există un risc crescut ca băieţii care au fost martori
la violenţă să dezvolte la maturitate comportamente violente, iar fetele să devină victime ale
violenţei în cuplu. Acestă relaţie rămâne însă sub semnul multor întrebări, întrucât teoria
transmiterii transgeneraţionale nu este confirmată prin studii longitudinale. Potrivit Cercetarii
Naţionale privind Violenţa în Familie şi la Locul de Muncă 26% dintre victime au declarat că
provind din familii în care părinţii se certau des sau foarte des.
Există un risc major ca violenţa să se dezvolte la generaţiile viitoare atunci când, pe lângă
statutul de martor sau victimă a violenţei în copilărie, este prezent un alt factorul de risc major:
sărăcia. Specialiştii susţin că, deşi în practică sunt întâlnite cazuri care confirmă faptul că
violenţa asociată sărăciei favorizeză transmiterea transgeneraţională a modelului violenţei, la
nivel teoretic nu a putut fi demostrată încă relaţia directă dintre violenţa asupra femeii şi statutul
de martor la violenţă al acesteia în perioada copilăriei. 26
Cercetările arată că pe lângă aceşti doi factori majori, sărăcia şi asistarea la episoade de
violenţă în copilărie, sunt asociaţi alţi factori ai contextului de viaţă, care pot favoriza
dezvoltarea violenţei sau o pot inhiba. Astfel, existenţa serviciilor de asistare a victimelor
violenţei în apropierea victimei şi un context socio-cultural activ împotriva violenţei pot inhiba
factorii care favorizează dezvoltarea violenţei.
Un alt factor regăsit deseori în studii ca fiind un factor de risc major pentru dezvoltarea
unor conduite violente în familie este сonsumul de alсool. Pentru a putea urmării relaţia dintre
сonsumul de alсool şi utilizarea violenţei în relaţia de cuplu trebuie, însă, să avem în vedere o
serie de variabile cum ar fi: cantitatea de alcool consumată, frecvenţa consumului, contextul
utilizării alcoolului, disponibilitatea alcoolului, importanţa alcoolului în viaţa individului,
experienţa consumului şi istoria familiei consumatorului.
În urma studiilor care s-au făcut până astăzi nu există nici o îndoială privind consecinţele
consumului de alcool asupra creşterii incidenţei conduitelor violente. În studiile realizate privind
efectele alcolului asupra comportamentului, s-a constatat că agresorul consumă alcool în
jumătate din cazurile de violenţă asupra femeii.

26
Rădulescu Sorin M., Sociologia violenţei (intra) familiale, victime şi agresori. Editura Lumina lex, Bucureşti,
2001, p.21-25.
22
 Alcoolul este considerat un factor de risc major atunci când sunt asociaţi şi alţi factori.
Riscul ca o femeie să fie abuzată de partenerul care a consumat alcool este mare atunci când
anterior au mai avut lor situaţii de abuz.
Deşi nu toate cercetările confirmă, sărăcia sau venitul mic par să fie factorii cu cel mai
mare risc în facilitarea dezvoltării comportamentului violent, cercetători susţin că manifestările
violente sunt mult mai frecvente în familiile cu un nivel socio-economic scăzut.
Studiile efectuate au arătat că violenţa este prezentă în familiile în care soţul a intrat
recent în perioada de şomaj sau în familiile în care este un stres puternic datorat sărăciei. Potrivit
Cercetarii Naţionale privind Violenţa în Familie şi la Locul de Muncă, numai 22% dintre femei
provind din familiile în care cineva a intrat recent în perioada de şomaj şi doar 2,5% dintre
agresori sunt şomeri.27
Potrivit Cercetarii Naţionale privind Violenţa în Familie şi la Locul de Muncă, influenţa
sărăciei apare ca indicator relevant de influenţă a dezvoltării violenţei astfel, 48% dintre cazurile
de violenţă provin din familiile în care venitul nu asigură nici strictul necesar, iar 33% dintre
femeile victime au declarat o micşorare a venitului în ultimul an.
În relaţie cu abordările culturale apare ca factor de risc, atât pentru dezvoltarea violenţei,
dar şi pentru cazurile de violenţă extremă, respectarea onoarei familiei şi a purităţii sexuale.
Studiile arată că sunt culturi în сare femeia este blamată, fără сa bărbatul să fie сondamnat
(soсial sau juridiс), în сazurile de viol; în aceste situaţii familia primeşte tot suportul social
necesar, chiar participarea la ucidere, pentru a şterge ruşinea familiei asociată cu violul.
În Iordania, spre exemplu, 60% dintre femeile ucise, în 1995, erau victime ale respectării
onoarei familie, multe dintre ele erau omorâte de fraţi, aceştia fiind achitaţi sau primind o
sentinţă minimă.
Studiile au evidenţiat un procent ridicat al cazurilor de violenţă în familiile care păstrează
concepţiile tradiţionale privind statutul superior al bărbatului şi legitimitatea folosirii violenţei
asupra femeii în baza acestui statut.
Reducerea accesului femeii la resurse şi servicii este alt factor care facilitează
manifestarea violenţei asupra femeii în relaţia de cuplu. Tema accesului la resurse a fost utilizată
în special de abordările feministe, explicându-se violenţa prin discriminările de gen. In
societăţile în care nu este un acces egal al femeii şi bărbatului la resursele economice şi politice
creşte riscul de abuz asupra femeii în relaţia de cuplu.
Studiindu-se abuzul femeii în India, sa ajuns la concluzia că dependenţa economică faţă
de soţ şi lipsa suportului formal şi informal faţă de femeie favorizează violenţa asupra femeii.

27
https://cpe.ro/resurse/cercetari/ (vizitat la 15.03.2021)
23
Studiile realizate în ultimii ani au arătat că este greu de stabilit acţiunea unui singur factor de risc
asupra dezvoltării comportamentelor violente.
Într-un studiu panel realizat în Statele Unite, 2011 asupra factorilor de risc în dezvoltarea
violenţei în familie a fost constatat că persoanele care au declarat forme de violenţa în familie
prezentau ca indicatori consum de alcool, un număr mare de copii şi şomaj de lungă durată. 28
Asocierea dintre numărul mare de copii şi consumulul de alcool în familie a fost apreciată
ca factor cu risc crescut în special pentru cei care nu au un loc de muncă. Alcoolul şi lipsa unui
loc de muncă constituie un factor de risc pentru dezvoltarea violenţei, însă nu au fost identificate
carateristicile personale şi sociale asociate consumului de aclool.
În cadrul factorilor care reduc riscul de producere a evenimentelor violente au fost
identificaţi vârsta, satisfacţia pentru viaţa de familie (alta decât relaţia conjugală) şi relaţia cu
prietenii.
Printre factorii care determină violenţa în familie împotriva bătrânilor putem evidenția
următorii:
1) dificultăţile economice – apar în familiile în care bătrânii sunt dependenţi în totalitate
de copiii lor, unde nu există nici o posibilitate de a angaja pesoane care să se ocupe de îngrijirea
lor, iar costurile ridicate legate de întreţinerea şi îngrijirile medicale destinate vârstnicilor pot
determina reacţii violente;
2) mentalitatea – bătrânii sunt consideraţi în societatea actuală ca fiind persoane fără
ajutor, iar problemele lor necesită măsuri medicale şi sociale distincte;
3) pierderea statusului de pesoană activă odată cu pensionarea, fără a se implica în alte
activităţi;
4) transmiterea intergeneraţională – violenţa asupra vârstnicilor poate fi o reacţie a
copiilor la violenţele suferitec în copilărie;
5) problemele proprii ale agresorilor – în majoritatea cazurilor, cel care maltratează este
un fiu sau o fiică care are probleme financiare, dificultăţi cu partenera sau partenerul, de multe
ori consumatori de alcool şi care s-au angajat să întreţină vârstnicul în schimbul locuinţei;
6) comportamentul bătrânilor – de multe ori bătrânii sunt irascibili, contestă dreptul
copiilor de a lua decizii şi adâncesc şi mai mult conflictul dintre generaţii.
Femeia ocupă un loc special în cadrul violenţei în familie datorită inferiorităţii sale fizice
faţă de bărbat. Mai mult decât atât, ea suportă, fără îndoială, şi tendinţa inconştientă a bărbatului
de posesiune exclusivă şi totală a femeii, asupra căreia el îşi poate manifesta o sumedenie de
drepturi şi interdicţii, nu de puţine ori umilitoare. Această concepţie vine din istoria relaţiilor din
28
Brigner M., Manualul privind violența domestică al statului Ohio. Ghid practic de competențe pentru judecători și
magistrați. Ediția 2. Centrul de prevenire a violenței domestice din cadrul Biroului de servicii juridice în drept penal
din statul Ohio, 2003.
24
cadrul cuplului existent în societăţile primitive, în antichitate şi chiar în istoria modernă.
Literatura, în special cea a Helladei, portretizează cu strălucire cele două ipostaze ale femeii:
zeitate adorată fără rezerve, pe de o parte şi obiect de vânzare, plăceri şi umilire, pe de altă parte.
Copilul, victimă a comportamentului parental violent. Unul dintre scopurile
fundamentale, naturale şi socio-morale ale familiei este acela de a garanta integritatea dezvoltării
fiinţei biologice şi a personalităţii copilului. Influenţa familiei asupra copilului este totală.
Relaţia afectivă de iubire între parteneri constituie un liant benefic pentru copil. Dar destinul
structurii familiale nu este să realizeze mediul cel mai prielnic numai pentru dragostea spirituală
şi cea carnală, ci să se formeze ca un univers creator pentru fructul acestor legături.29
Profilul persoanelor care asistă la violența în familie. Într-o familie bântuită de violenţă,
copiii cresc într-o atmosferă în care nevoile lor de bază (nevoia de siguranţă, de viaţă ordonată,
de dragoste) sunt profund neglijate. Funcţiile parentale nu mai pot fi împlinite. O mamă victimă
a violenţei soţului este mai puţin capabilă să asigure îngrijirile de bază necesare copilului (hrană,
casă, igienă, haine, sănătate fizică) sau să-l protejeze pe acesta de răniri, accidente, pericole
fizice sau sociale.
În atmosfera de violenţă, copilul devine cel mai adesea neglijat, de fapt rămâne într-o
singurătate umplută doar de ţipetele celor din jur. Această situaţie este probabil şi explicaţia
numărului mаre de аccidente domestice аle căror victime sunt copiii. Copiii cаre cresc în fаmilii
violente dezvoltă сomportаmente şi o сondiţie fiziсă сe-i faсe uşor de reсunosсut. Ei prezintă: 1.
Probleme fiziсe, boli inexpliсabile, expuşi la aссidente în сasă şi în afara сasei, dezvoltare fiziсă
mai lentă; 2. Probleme emoţionale şi mentale: anxietate mărită, simţământ de culpabilitate, frica
de abandon, izolare, mânie, frica de răniri şi moarte; 3. Probleme psihologice: neîncredere în
sine, depresie, comparare cu viaţa mai fericită a colegilor; 4. Probleme de comportament:
agresivitate sau pasivitate la agresiunile celorlalţi, probleme cu somnul, enurezie, bătăi, fuga de
acasă, sarcini la vârste mici, relaţii pentru a scăpa de acasă, mutilare, consum de droguri şi
alcool, comportament defensiv cu minciuna; 5. Probleme şcolare - neîncredere, eliminare,
schimbări bruşte în performanţele şcolare, lipsa de concentrare, lipsa de maniere sociale; 6.
Identificare cu eroi negativi. 30

1.4.Consecințele violenței în familie asupra dezvoltării copiilor

29
Dicu Adriana, Violenţa în familie. Determinări conflictuale şi potenţial patogen în violenţa domestică. În: Blog
Space for Adriana 21.12.2018.
30
Badea Alina Georgiana, Bucșa Raluca, Brindiliu Oana, Drăgunoiu Mihai, Influența mediului familial al bărbaților
în apariția violenței domestice. Editura Universitatea din București, 2015, p. 10-11.
25
 Una din cele mai importante funcţii ale familiei constă în educarea şi formarea tinerilor în
vederea integrării lor optime în viaţa şi activitatea socială. În cadrul grupului familial, părinţii
exercită, direct sau indirect, influenţe educaţional- formative ale propriilor copii.
Într-o familie normală, în interacţiunea copii- părinţi, aceştia din urmă se adaptează firesc
trebuinţelor psiho- afective şi fizice, necesare unei dezvoltări echilibrate, armonioase a minorilor.
Perturbarea funcţiilor familiei se petrece ca o stare de boală cronică ce se acutizează în
momentele evenimentelor de violenţă.
Una dintre consecințele violenței în familie este destrămarea familiei, cuplul între care a
persistat un comportament violent ajunge să divorțeze, iar cei mai afectați dintre victimele
violenței în familie rămân să fie copii.
Într-o familie violentă, copiii cresc într-o atmosferă în care nevoile lor de bază (nevoia de
siguranţă, de viaţă ordonată, de dragoste) sunt profund neglijate. 31
Astfel, orice formă de violenţă asupra copilului poate duce la retard în dezvoltarea
intelectuală, la tulburări de echilibru emoţional şi la consecinţe fizice pe plan psiho- social.
Structurarea personalităţii va suporta efectele abuzului şi va fi marcată de o atitudine
reticentă în relaţionarea socială, de sentimentul de stigmatizare şi de imagine de sine negativă.
În deosebi pentru copiii din familiile violente învaţă că: este acceptabil ca un bărbat să lovească
o femeie; violenţa este modul de a obţine ceea ce vrei; oamenii mari au o putere pe care nu o
folosesc cum trebuie; bărbaţii care pedepsesc femeile şi copiii sunt masculi adevăraţi;
exprimarea sentimentelor înseamnă slăbiciune; nu trebuie să vorbească despre violenţă, să aibă
încredere în sine, să simtă.
Persoanele care trăiesc într-un mediu violent sunt martori ai ameninţărilor verbale,
aruncării obiectelor, bătăilor, ameninţărilor cu arme, torturării sexuale, încercărilor de sinucidere,
crimelor ci pot fi şi victime în timpul acestor incidente.
Există numeroase efecte principale la martorii violenţei domestice şi unele efecte
subtile. Cel mai bine documentate şi notabile efecte sunt creşterea agitaţiei şi comportament
agresiv, ca şi depresia şi anxietatea.
1. Comportament agresiv şi neobedient. Persoanele care au fost martori ai violenţei în
familie deseori devin agresivi cu colegii și prietenii. Ei tind să fie neobedienţi, iritabili şi uşor de
înfuriat.
2. Emoţii şi conflicte interioare. Problemele emoţionale interioare, cum ar fi anxietatea,
depresia, stima de sine scăzută, închiderea în sine şi letargia, au fost identificate la victimele
expuse la violenţa în familie. Alte persoane prezintă afecţiuni somatice (suferinţe corporale,
dureri şi îmbolnăviri fără o cauză medicală). Aceste simptome apar pentru că există o tensiune
31
Muntean A., Violenţa în familie. Violenţa. Aspecte psihosociale. Editura Polirom, Iaşi, 2003, p. 95.
26
internă acumulată, la copiii care nu găsesc moduri de rezolvare a unor probleme, care nu îşi pot
exprima conflictele sau nu pot căuta ajutor.
Mulţi observatori au constatat că interiorizarea problemelor, alături de nevoia de a se
comporta exemplar şi dorinţa exagerată de a-şi ajuta mama, sunt caracteristice fetelor care au
fost martore ale abuzurilor în familie.
3. Efecte la nivelul dezvoltării sociale şi educaţionale. Alte studii au arătat că acei
martori sau victimele ale violenţelor sunt influenţaţi la nivelul dezvoltării sociale şi educaţionale.
Iar copiii care sunt sau au fost implicaţi în incidente familiale violente sunt preocupaţi de această
problemă şi nu se pot concentra asupra cerinţelor educaţionale precum și asupra serviciului.
Dezvoltarea lor socială poate fi afectată pentru că ei sunt foarte trişti, anxioşi sau prea preocupaţi
ca să se implice; sau tendinţa lor de a folosi strategii violente în rezolvarea problemelor
interpersonale îi fac nepopulari şi se simt respinşi.
4. Stresul post-traumatic . Studiile recente au demonstrat că mulţi martori ai violenţelor
prezinta stres post traumatic. Definiţia tulburării post-traumatice, explică: persoana care suferă
de stres post-traumatic a fost expusă unei ameninţări cu moartea sau unei răniri/ ameninţări a
integrităţii sale fizice; răspunsul persoanei include frica intensă, neputinţă sau oroare; în cazul
copiilor – comportament agitat sau dezorganizat.
În plus, evenimentul este reexperimentat prin coşmaruri, amintiri recurente ale
evenimentului produse de anumite elemente sugestive, etс; există o evitare сontinuă a stimulilor
сare amintesс persoanei de inсident; sunt prezente simptome ale unei permanente stări de
disсonfort, сum ar fi difiсultăţile în adormire, iritabilitatea, izbucnirile de furie, dificultăţi de
concentrare, hipervigilenţă şi o teamă exagerată. Mulţi copii care au fost expuşi la violenţe nu au
cunoscut niciodată un mediu calm, paşnic, chiar din copilărie, şi de aceea dezvoltarea şi reacţiile
lor sunt afectate în mod diferit şi cronic decât ale copiilor care nu au experimentat decât un
singur eveniment traumatic într-un mediu liniştit şi suportiv.32
Astfel, violenţa domestică poate face membrii familiei să nu se simtă în siguranţă şi să îşi
piardă încrederea. Poate conduce la diminuarea respectului de sine şi poate, de asemenea,
culmina cu o despărţire sau divorţ.
Dacă e să clasificăm consecințele violenței în familie în dependență de victimele acestora
atunci putem spune că:

 Persoana care este abuzată s-ar putea simţi:

o intimidat, stresat, anxios, ruşinat, vinovat, deprimat şi foarte singur;
o mai puţin capabil să facă faţă ca părinte;
32
Câmpineanu I., Neamţu G., Intervenţie şi prevenţie în delicvenţă. Editura Fundaţiei Chemarea, Iaşi, 1998, p.232
27
 o mai puţin capabil să facă faţă vieţii de zi cu zi.
 Partenerul care comite abuzuri s-ar putea simţi:
o frustrat;
o foarte nervos şi greu de controlat;
o neapreciat de familie;
o mai puţin capabil de a fi părinte;
o foarte singur.
Efectele asupra copiilor. Traiul într-un mediu violent afectează copiii, atât fizic cât şi
emoţional. Gravitatea consecinţelor asupra lor depinde de vârsta copiilor şi durata perioadei în
care au fost expuşi la violenţă. Poate fi greu pentru copii să facă faţă tensiunilor de acasă, pe
măsură ce situaţia continuă. Copiii de multe ori trăiesc într-o stare constantă de anticipare,
aşteptând ca abuzul să se întâmple oricând.
Efectele asupra copiilor pot include sentimente de teamă, neîncredere, ruşine, furie,
neputinţă, stimă de sine sсăzută şi depresie. Сopiii ar putea indiсa semne de stres, сum ar fi
dureri de сap, dureri de stomac, probleme de somn, coşmaruri şi enurezis (boală care se
manifestă prin pierderea necontrolată a urinei).
Copiii în aceste situaţii ar putea începe să creadă că violenţa domestică este normală şi că
singura modalitate de a obţine ceea ce îşi doresc este să o folosească. Ei pot ajunge să creadă că
nu e nimic greşit în a fi abuziv sau abuzat. 33
Alte efecte asupra copiilor:
 absența de la şcoală şi a petrece mai mult timp cu părintele rănit;
 fuga de la domiciliu;
 utilizarea de droguri şi alcool;
 limbaj şi comportament agresiv;
 performanţă slabă la şcoala;
 lipsa prietenilor;
 retragerea din activităţile de familie.
Astfel toate aceste consecințe evidențiate ne face să conștientizăm impactul negativ pe
care îl are violența în familie asupra victimelor (copii) cît și a martorilor acțiunilor violente din
cadrul familiei. 34
Toate formele de abuz îi fac pe copii să sufere. Tabloul de reacţii ale copilului la
experienţa de abuz sau neglijare variază în funcţie de mai mulţi factori, printre care: vârsta

33
Steinmetz K. Suzanne, Straus A.Murray. Violence in the Family. General introduction: Social Myth and Social
System in the Studuy of Intra – family Violence. Editura Cit, 1980, p. 9.
34
Câmpineanu I., Neamţu G., Intervenţie şi prevenţie în delicvenţă, Editura Fundaţiei Chemarea, Iaşi, 1998, p.232
28
copilului, frecvenţa abuzului, sprijinul pe care îl primeşte copilul, persoana agresorului ş.a.
Reacţiile imediate la experienţa abuzului se manifestă în plan afectiv, cognitiv, comportamental,
corporal (somatic).
Abuzul are consecinţe
Fizice la nivel psihic la nivel corporal la nivel de
comportament
Echimoze; Teama; Fobii; Stări de vomă; Dureri Reuşita şcolară
Hematoame; Fracturi; Sentiment de de cap; Ameţeli; scăzută/ dificultăţi de
Răni; Leziuni interne; vinovăţie, jenă; Enurezis; Tulburări învăţare; Absenteism,
Suprafeţe de piele Insecuritate; Depresie; ale somnului; abandon şcolar;
înroşite; Arsuri Neîncredere în propria Tulburări alimentare; Violenţă;
însoţite de greaţă. persoană; Anxietate Boli de piele; Atacuri Impulsivitate;
determinată de de sufocare, senzaţia Neîncredere alţii;
persoane, situaţii, de nod în gat. Consum de substanţe;
evenimente ce au Suicid sau tentativă de
caracterizat situaţia de suicid; Comportament
abuz. sexualizat;
Hiperactivitate şi
deficit de atenţie;
Tulburări de vorbire,
bâlbâiala; Fuga de
acasă.

Dezvoltarea copilului este în mare măsură influenţată de gradul de securitate al

anturajului său, modelul de comunicare de care beneficiază în familie şi de posibilităţile de
explorare şi învăţare. Experienţa de abuz sau neglijare este o traumă care afectează starea actuală
a copilului şi dezvoltarea acestuia în viitor. Pus în situaţia de a supravieţui violenţei, un copil
încearcă să depăşească suferinţa trăită, ceea ce solicită la maxim resursele sale interioare. În
timp, consecinţele imediate ale violenţei se transformă în consecinţe pe termen lung.35

CAPITOLUL II: REGLEMENTĂRILE NAȚIONALE ÎN DOMENIUL PREVENIRII ȘI

COMBATERII FENOMENULUI DE VIOLENȚĂ ÎN FAMILIE PREVĂZUTE DE
LEGISLAȚIE.

35
https://drepturilecopilului.md/files/Material_suport_Fenomenul_violentei_fata_de_copii.pdf (vizitat la
13.05.2021)
29
 2.1. Analiza juridică a Legii nr. 45 din 01.03.2007 cu privire la prevenirea și

combaterea violenței în familie

Violența în familie se menține printre problemele stringente cu care se confruntă
societatea moldovenească. Anual, violența în familie provoacă pierderi umane, cauzează
victimelor prejudicii materiale și morale, implică folosirea unor importante resurse
administrative, umane și bănești ale statului. Din punct de vedere demografic, violența în familie
afectează familiile și determină migrația excesivă. Consecințele violenței în familie se vor
resimți și ulterior, deoarece persoanele abuzate sau maltratate vor necesita o perioadă
îndelungată de recuperare.
Legislația Republicii Moldova conține o serie de norme și prevederi menite să prevină și
să combată fenomenul violenței în familie. Aceste norme oferă posibilitatea de a face față
provocărilor, asigurând securitatea victimelor în perioadă de criză. Cu toate acestea, problema de
bază nu rezidă doar în calitatea actului legislativ și a actelor subordonate legii, ci mai degrabă în
modul de executare și respectare a acestor norme.36
În Republica Moldova în vederea realizării un cadru legal eficient de abordare a violenței
în familie, în martie 2007, a fost adoptată Legea pentru prevenirea și combaterea violenței în
familie nr.45 care a fost promulgată de Președintele Republiсii Moldova pe 18 martie 2008,
intrând în vigoare pe 18 martie 2008.37 Adoptarea acestei legi și modificarea ulterioară a
legislației în domeniu a avut drept scop crearea unui mecanism de implementare a legii,
reprezentând un pas înainte în lupta împotriva violenței în familie și care a contribuit
semnificativ la plasarea pe agenda a factorului de decizie politică.
Legislativul din Republica Moldova a adoptat Legea nr. 45/2007 pentru că prevenirea şi
combaterea violenţei în familie fac parte din politica naţională de ocrotire şi sprijinire a familiei
şi reprezintă o importantă problemă de sănătate publică. Pentru consolidarea, ocrotirea şi
sprijinirea familiei, pentru asigurarea respectării principiilor fundamentale ale legislaţiei cu
privire la familie, recunoscând faptul că realizarea egalităţii de gen între femei şi bărbaţi
constituie elementul-cheie în prevenirea violenţei asupra femeilor, faptul că violenţa în familie
afectează femeile în mod disproporţionat, dar și faptul că și copiii şi bărbaţii pot fi de asemenea
victime ale violenţei.
Legea nr. 45/2007 stabileşte bazele juridice şi organizatorice ale activităţii de prevenire şi
de combatere a violenţei în familie, autorităţile şi instituţiile abilitate cu funcţii de prevenire şi de
combatere a violenţei în familie, mecanismul de sesizare şi soluţionare a cazurilor de violenţă. 
36
Postica Alexandru, Potîng Lilia, Raport de evaluare a modului de emitere și executare a ordonanțelor de protecție
în cazurile de violență în familie în perioada 2012-2014. Editura Asociaţia PROMO–LEX, Chișinău, 2015, p. 5
37
Legea cu privire la prevenirea şi combaterea violenţei în familie nr. 45 din 01.03.2007. Monitorul Oficial al RM
nr. 55-56 din 18.03.2008.
30
 Odată cu adoptarea Legii „Cu privire la prevenirea şi combaterea violenţei în familie”
nr.45-XVI din 01.03.2007, autorităţile publice centrale abilitate cu funcţii de elaborare şi de
promovare a politicilor de prevenire şi de combatere a violenţei în familie şi de asistenţă socială
a subiecţilor violenţei în familie au întreprins unele acţiuni ce ţin de implementarea prevederilor
legale. Legea a oferit o nouă perspectivă juridică noţiunii violenţa domestică, însumând un
sistem mai eficient de măsuri de prevenire şi combatere a acesteia.
Astfel, în document pentru prima dată a fost inclusă definiția fenomenului de violenţă
domestică care cuprinde un complex de comportamente agresive sistematic repetate şi aplicate
faţă de victimă. De asemenea documentul include și noţiunea de ordonanţă de protecţie, ca
instrument legal important prin care instanţa de judecată aplică măsuri de protecţie a victimei
violenţei domestice.
Pe parcursul ultimilor ani Instituţia Ombudsmanului a încercat să monitorizeze impactul
aplicării Legii nr.45 de organele de resort, fapt care i-a permis abordarea din diverse perspective
a fenomenului violenţei domestice în Moldova.
Potrivit art.11 alin.(3) din Legea nr.45/2007 autorităţile abilitate cu funcţii de prevenire şi
combatere a violenţei fizice, psihologice sunt obligate să reacţioneze prompt la orice sesizare şi
să informeze victimile despre drepturile lor. Сe avem în realitate? Deşi autorităţile, a сăror
сompetenţă сonține impliсit întreprinderea măsurilor de combatere şi protecţie a victimelor
violenţei domestice, au un spectru juridic larg de acţiune, acestea nu întotdeauna reuşesc să
intervină prompt atunci când astfel de cazuri sânt identificate.38
Un alt aspect care împiedică implementarea eficientă a Legii nr.45/2007 este înlăturarea
agresorului de la domiciliu şi asigurarea executării ordonanţei de protecţie de către organele de
resort. În acest sens ţinem să menţionăm, că Instituţia Ombudsmanului a fost sesizată atunci,
când în privinţa victimei violenţei domestice a fost emisă Ordonanţa de protecţie, însă agresorul
rămânea să locuiască în același domiciliu cu victima. În acest sens a fost sesizat organul de
asistenţă socială şi Procuratura pentru a asigura executarea ordonanţei. Deseori întâlnim cazuri,
când victimele violenţei domestice din frica faţă de agresor, ezită să facă uz de mecanismele de
protecţie oferite de stat. Persoanele supuse violenţei domestice renunţă la acestea la etapa
adresării în instanţa de judecată sau a emiterii ordonanţei de protecţie pentru înlăturarea
agresorului de la domiciliu, iar motivele cel mai frecvent invocate de victime sânt teama de a-şi
întreţine de unele singure familia şi frica de a fi urmărită/hărţuită de agresor. Concluzia care se
impune este că victimele violenţei domestice nu au certitudinea că organele de asistenţă socială
şi de poliţie le vor asigura protecţia necesară. Această concluzie vine să fie confirmată şi în cauza

38
Lazăr Tudor, Sinteză privind cazuistica manifestărilor de violenţă în familie. Raport tematic. Editura Oficiul
Avocatul Poporului, Chişinău 2014, p. 8.
31
T.M şi C.M c. Moldovei din 28.01.201439, unde Curtea a constatat că poliţia nu a întreprins vreo
acţiune fermă pentru a-l înlătura pe agresor din casă, iar Procuratura a apreciat vătămările
corporale ale victimei drept insuficient de grave, pentru a examina cauza sub aspect penal.
Totodată instanţa de judecată a suspendat executarea ordonanţei de protecţie, în pofida situaţiei
de urgenţă, contstatând lipsa de probe ale violenţei domestice.
O altă problemă o constituie aprecierea incorectă sub influența mai multor factori
subiectivi a riscurilor pentru integritatea fizică, sănătatea, securitatea și viața victimelor violenţei
domestice, precum și prin omisiunea aplicării măsurilor de protecţie la eliberarea ordonanţei de
protecţie de către instanţele de judecată de sector la aplicarea art. 15 din Legea nr. 45 din
01.03.2007. Un exemplu în acest sens îl reprezintă adresarea unei petiţionare către ombudsman,
prin care dânsa a invocat faptul că, în pofida eliberării ordonanţei, actul judecătoresc nu îi
asigură protecţia eficientă și suficientă atât ei cât și copiilor. Petiţionara a fost nevoită să conteste
Încheierea instanţei de judecată de sector pentru a înlătura deficienţe admise de prima instanţă,
invocând că prin respingerea solicitărilor ei în instanță, dânsa este lipsită de posibilitatea de a se
întoarce în propria locuinţa,de utiliza bunurile pe care le deține și care se păstrează în locuință,
pe motiv că agresorul deține armă, iar victima vede în acest fapt o amenințare reală și directă
pentru securitatea și viața sa. Cu toate acestea, instanţele ierarhic superioare au continuat practica
primei instanţe şi au admis doar parţial cererea reclamantei, lipsindu-l temporar (pe perioada
ordonanței de protecție) pe agresor de dreptul de a purta armă. În acest caz victima a fost cea
care a părăsit domiciliul și nu agresorul.40 Această practică defectuoasă a fost constatată şi în
cauza B. c. Moldovei din 16.07.201341, prin care instanţa de judecată a admis parţial cererea şi a
măsurilor de protecţie, refuzând victimei de a obliga agresorul să părăsească domiciliul comun.
Este de menţionat că în ultimii ani, instanţele judecătoreşti au o practică atât de
divergenţă în soluționarea cauzelor legate de violența domestiсă, înсât s-a ajuns la situația сă nu
numai сetăţenii nu ştiu сum trebuie să proсedeze în сazurile de violenţă domestiсă, dar niсi
judeсătorii. Din aсeste сonsiderente s-a ajuns la concluzia că este necesar a oferi opinii
consultative judecătorilor. În legătură cu necesitatea aplicării corecte şi uniforme a normelor de
competenţă, de procedură propriu-zisă şi exercitare a căilor de atac, merită a fi apreciată emiterea
de Curtea Supremă de Justiţie a Hotărârii Plenului CSJ Nr.1 din 28 mai 2012, cu privire la
aplicarea de către instanţele de judecată a prevederilor Capitolului XXXI din Codul de procedură

39
Hotărârea CtEDO în cauza T.M. ȘI C.M. contra Republica Moldova (Cererea nr. 26608/11) din 28.01.2014.
http://old.lhr.md/docs/lista.pacatosi/T.M._C.M..pdf
40
http://ombudsman.md/wp-content/uploads/2018/10/cazuistica_manifestarilorde_violenta_domestica2014.pdf
(vizitat la 13.05.2021)
41
Hotărârea CtEDO în cauza B. contra Republica Moldova (Cererea nr. 61382/09) din 16.07.2013.
https://hudoc.echr.coe.int/app/conversion/pdf/?library=ECHR&id=001-141783&filename=001-141783.pdf
32
civilă42 (aplicarea măsurilor de protecţie în cazurile de violenţă în familie) şi a Recomandării CSJ
nr. 47, cu privire la aplicarea prevederilor art. 3186 CPC la aplicarea măsurilor de protecţie în
cazurile de violenţă în familie.43
Pentru îmbunătăţirea calităţii actului justiţial, pe lângă impunerea uniformizări şi
unificării practicii judiciare naţionale, se impune aplicarea directă a jurisprudenţei Curţii
Europene a Drepturilor Omului, reducerea duratei examinării cauzelor etc. Este de evidenţiat în
acest sens faptul că în conformitate cu Declaraţia de la Interlaken din 19 februarie 2010 44, s-a
menţionat că una din prerogativele statelor membre este să execute în totalitate hotărârile CtEDO
şi să prevină violări similare pe viitor, să ia în calcul jurisprudenţa în evoluţie a Curţii, inclusiv
care se referă la alte state.
Revenind la Legea nr. 45 din 01.03.2007, avem a menționa că prezenta lege stabileşte
bazele juridice şi organizatorice ale activităţii de prevenire şi de combatere a violenţei în familie,
autorităţile şi instituţiile abilitate cu funcţii de prevenire şi de combatere a violenţei în familie,
mecanismul de sesizare şi soluţionare a cazurilor de violenţă și conține următoarele: Capitolul I.
Dispoziţii generale; Capitolul II. Autorităţile şi instituţiile abilitate cu funcţii de Prevenire şi de
combatere  a violenţei în familie; Capitolul III. Mecanismul de soluţionare a actelor de violenţă
în familie; Capitolul IV. Dispoziţii finale. 45
În acest context este de menţionat că în anul 2007 a fost adoptată Legea Republicii
Moldova cu privire la prevenirea şi combaterea violenţei în familie, ce reprezintă de fapt o
recunoaştere de către stat a fenomenului în calitate de problemă socială şi un angajament asumat
de a interveni în soluţionarea actelor de violenţă în familie, oferind în aсest sсop meсanisme
сonсrete şi stabilind autorităţi şi instituţii abilitate сu funсţii de prevenire şi сombatere a violenţei
în familie. Mai târziu, adoptarea Legii сu privire la modificarea şi completarea unor acte
legislative, nr.167 din 09.07.2010, a oferit o platformă practică în vederea punerii în aplicare a
mecanismului de protecţie a victimelor, şi anume: emiterea ordonanţei de protecţie, prin
intermediul reglementărilor specifice din cadrul ambelor ramuri de drept – civil şi penal,
calificarea violenţei în familie drept infracţiune şi prevederea unui răspuns multisectorial în
abordarea acestui fenomen şi asistenţa acordată victimei.
Astfel, în Legea nr.45/2007, au fost propuse modificări ale definiţiilor violenţei în
familie, violenţei spirituale, ale definiţiilor noţiunilor de victimă şi agresor, precum şi includerea
42
Hotărârea Plenului CSJ cu privire la aplicarea de către instanţele de judecată a prevederilor Capitolului XXXI din
Codul de procedură civilă nr.1 din 28 mai 2012.
43
Recomandarea CSJ cu privire la aplicarea prevederilor art. 318 6 CPC la aplicarea măsurilor de protecţie în
cazurile de violenţă în familie nr. 47 din 30.05.2013.
44
Declaraţia de la Interlaken din 19 februarie 2010. Conferinţa la Nivel Înalt privind Viitorul Curţii Europene a
Drepturilor Omului. http://hotararicedo.ro/files/files/Declaratia%20de%20la%20Interlaken.pdf
45
Legea cu privire la prevenirea şi combaterea violenţei în familie nr. 45 din 01.03.2007. Monitorul Oficial al RM
nr. 55-56 din 18.03.2008.
33
noilor definiţii: situaţie de criză/situaţii critice; ordin de restricţie de urgenţă; violenţă împotriva
femeilor; violenţă de gen împotriva femeilor.
Formulările date în Legea nr.45/2007 sunt fundamentate pe interpretările flexibile ale
Curţii Europene a Drepturilor Omului cu privire la noţiunea „viaţă de familie”, lărgind cercul
persoanelor care pot fi considerate victime sau agresori în cauzele de violenţă în familie. Un
astfel de instrument de protecţie a fost adoptat şi la nivelul Uniunii Europene. Este vorba despre
Directiva 2011/99/UE a Parlamentului European şi a Consiliului Europei din 13 decembrie 2011
privind ordinul european de protecţie.46 Prin acest instrument juridic Uniunea Europeană solicită
statelor membre să identifice cele mai eficiente modalităţi de îmbunătăţire a legislaţiei şi a
măsurilor practice de sprijin pentru protecţia victimelor. În acest context, s-a considerat că este
necesar să se asigure menţinerea protecţiei acordate unei persoane fizice dintr-un stat membru
care se mută sau care s-a mutat în orice alt stat membru, pentru că numai în acest fel exercitarea
dreptului la liberă circulaţie şi şedere este într-adevăr garantată.
Concluzionăm că faţă de ordinul european de protecţie, ordinul naţional are un câmp de
incidenţă mai restrâns, limitat doar la victimele violenţei în familie. Ordinul european are ca
obiectiv protejarea victimelor oricărei forme de violenţă. Ţinând cont de această împrejurare,
considerăm că este necesară extinderea posibilităţii de emitere a unei ordonanţe de protecţie şi
pentru alte categorii de victime ale infracţiunilor violente, nu doar ale violenţei în familie.47
Este de menționat că chiar şi cu Legea cu privire la prevenirea şi combaterea violenţei în
familie în vigoare, încă nu există mecanisme clare de implementarea a ei, respectiv, nu sunt
create instrumentele regulatorii corespunzătoare, ce ar permite diferitelor categorii ale grupurilor
profesionale să desfăşoare acţiuni concrete în domeniu, pentru care ar purta şi responsabilitatea
cuvenită. Lipseşte o coordonare eficientă a activităţilor care se organizează în domeniu. Ne
referim în special la coordonarea activităţilor între organizaţii la nivel local. Sistemul de referire
pentru victimele violenţei în familie (femei) este insuficient dezvoltat. Lipsa cadrului de
reglementare a identificării, evidenţei/monitorizării, referirii cazurilor de violenţă domestică,
lipsa unor standarde de calitate pentru acordarea serviciilor.48

2.2. Variantele-tip a infracțiunii de violentă în familie prevăzute de art. 2011

Cod Penal al RM

46
Directiva 2011/99/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 13 decembrie 2011 privind ordinul european
de protecţie. http://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/PDF/?uri=CELEX:32011L0099&from=RO
47
Corcea Nicolae, Victima violenţei în familie în dreptul internaţional şi în dreptul penal substanţial: interpretări şi
propuneri de lege ferenda. În: Studia Universitatis Moldaviae Numărul 8(88) / 2015, p. 101.
48
Ioniță Diana, Premise şi realităţi cu privire la violenţa în familie. În: Analele Ştiinţifice ale Universităţii de Studii
Europene din Moldova Numărul I-a / 2012, p. 92.
34
 Infracțiunile contra familiei și minorilor reprezintă grupul de infracțiuni prevăzute în
Capitolul VII din Partea Specială a Codului penal al Republicii Moldova, fiind fapte socialmente
periculoase, săvârșite cu intenție, care aduc atingere – în mod exclusiv sau principal – relațiilor
sociale cu privire la conviețuirea în cadrul familiei și dezvoltarea minorului.49 În cardul acestui
paragraf ne propunem a cerceta detaliat fiecare variantă-tip a înfracțiunii de violență în familie.
Maltratare, alte acţiuni violente, soldate cu vătămare uşoară a integrităţii corporale sau
a sănătăţii (lit.a) alin.(1) art.2011 CP RM). Varianta-tip prevăzută la alin.(1) art.2011 CP RM50
încriminează fapta de violență în familie (acţiunea sau inacţiunea intenţionată comisă de un
membru al familiei în privinţa altui membru al familiei) manifestată în una din trei modalități
infracționale care au un caracter alternativ: a) maltratare, alte acţiuni violente, soldate cu
vătămare uşoară a integrităţii corporale sau a sănătăţii (lit.a) alin.(1) art.201 1 CP RM); b) izolare,
intimidare în scop de impunere a voinţei sau a controlului personal asupra victimei (lit.b) alin.(1)
art.2011 CP RM); c) privarea de mijloaсe eсonomiсe, inсlusiv lipsirea de mijloaсe de existenţă
primară, neglijare, daсă au provoсat viсtimei vătămare uşoară a integrității corporale/sănătăţii
(lit.c) alin.(1) art.2011 CP RM). În alin.(1) art.2011 CP RM este descris un conflict apărut între
membrii familiei. Un astfel de conflict poate avea un caracter dublu: între doi membri adulți ai
familiei; între membrul adult al familiei, pe de o parte, și un membru minor al familiei (un copil),
pe de altă parte. În sens juridico-penal, violenţa în familie reprezintă orice acţiune (inacțiune)
fizică sau verbală săvârşită doar cu intenţie de către un membru al familiei împotriva altui
membru al aceleiaşi familii, care provoacă un prejudiciu sănătății sau decesul victimei.
Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) definește violenţa ca „ameninţarea sau utilizarea
intenţionată a forţei fizice sau a puterii împotriva propriei persoane, a altei persoane, împotriva
unui grup sau a comunităţii, şi care antrenează un risc crescut de a produce un traumatism, un
deces, o daună psihologică, o dezvoltare anormală sau o privaţiune”. 51 În conformitate cu Legea
Republicii Moldova, nr.45 din 01.03.2007, cu privire la prevenirea şi combaterea violenţei în
familie, violenţa în familie reprezintă acte de violenţă fizică, sexuală, psihologică, spirituală sau
economică, cu excepţia acţiunilor de autoapărare sau de apărare ale altei persoane, inclusiv
ameninţarea cu asemenea acte, comise de către un membru de familie în privinţa altui membru al
aceleiaşi familii, prin care s-a cauzat victimei prejudiciu material sau moral.
Psihologul A.Veleanovici în teza sa de doctorat subliniază: „Lipsa afecțiunii sau
exprimarea deficitară a acesteia duc la carenţarea afectivă a copilului, fiindu-i neglijate nevoile
49
Brînza S., Stati V., Tratat de drept penal. Partea Specială: în 2 volume. Volumul I. Editura Tipografia Centrală,
Chișinău, 2015, p.995.
50
Codul Penal al Republicii Moldova, adoptat de Parlament la 18.04.2002. Monitorul Oficial al Republicii
Moldova, 2002, nr.128-129. În vigoare din 12.06.2003, art. 2011.
51
World report on violence and health: 1. Violence; 2. Domestic violence; 3. Suicide; 4. Sex offenses; 5. War; 6.
Public health; 7. Risk factors. Geneva, World Health Organization, 2002.
35
emoţionale şi de comunicare”.52 Pedagogul autohton L.Cuznețov vorbește în acest sens despre o
cultură a toleranţei.53 Din perspectiva psihosocială unei familii îi este caracteristică și o anumită
ideologie și un anumit ansamblu de valori. Valorile familiale includ: valori vitale; valori sociale;
valori politice; valori morale; valori religioase; valori estetice.
Obiectul material al infracțiunilor prevăzute la alin.(1), (2), (3) și (4) art.201 1 CP RM îl
reprezintă corpul persoanei. Excepția o constituie fapta infracțională de violență în familie în
modalitatea sa prevăzută la lit.b) alin.(1) art.2011 CP RM, deoarece asemenea influențe se produc
asupra psihicului persoanei, și nu asupra corpului. De asemenea, ca obiect material al infracțiunii
în cauză pot să apară bunurile mobile sau imobile aparținând victimei, care sunt sustrase,
distruse, deteriorate etc.
Izolare, intimidare în scop de impunere a voinţei sau a controlului personal asupra
victimei (lit.b) alin.(1) art.2011 CP RM). Continuând analiza juridico-penală a faptelor
infracționale prevăzute la alin.(1) art.2011 CP RM, ne vom focusa atenția asupra modalității
infracționale a faptei de violență în familie prevăzute la lit.b) alin.(1) art.201 1 CP RM. Această
faptă are o componență formală, fiind stabilit doar un singur semn obligatoriu: săvârșirea faptei
infracționale (acțiunea sau inacțiunea) manifestată prin izolare sau intimidare.
Obiectul juridic principal al faptei infracționale de violență în familie prevăzute la alin.(1)
art.2011 CP RM îl constituie relațiile sociale cu privire la solidaritatea și securitatea familială.
Obiectul juridic secundar: relațiile sociale cu privire la demnitatea membrului de familie și
relațiile sociale cu privire la asigurarea libertății psihice a victimei în familie. Libertatea fizică nu
poate constitui obiectul juridic secundar al faptei infracționale de violență în familie în
modalitatea de izolare.54 Ne solidarizăm cu autorii S.Brînza și V.Stati care consideră că în cazul
infracțiunii prevăzute la lit.b) alin.(1) art.2011 CP RM, obiectul material lipsește. Aceasta întrucât
izolarea sau intimidarea în scop de impunere a voinţei sau a controlului personal asupra victimei
nu presupun influențarea nemijlocită infracțională asupra vreunei entități corporale. 55
Intimidarea (lit.b) alin.(1) art.2011 CP RM) constituie formă de violență emoțională și
verbală în familie. La victimă apare starea de intimidare ca o reacție, o continuitate logică, un
răspuns, o consecință nefastă ca o urmare prejudiciabilă. În acest sens, sesizăm o substituire a
sensului oferit cuvântului „intimidare”. În realitate, intimidarea este înfriсoșarea viсtimei prin
diverse metode. Intimidarea сonstituie urmarea prejudiсiabilă a abuzului emoțional și nu o faptă,

52
Veleanovici A.-C., Tulburări emoționale la copiii aflați în situație de abuz și neglijare: Teză de doctor în
psihologie, Chișinău, 2015, p. 135.
53
Cuzneţov L., Pedagogia familiei: Suport de curs. Editura Primex-Com, Chişinău, 2014, p. 54-56.
54
Brînza S., Stati, V., Cu privire la posibila neconstituționalitate a unor amendamente recent operate în Codul penal
și în Codul contravențional. Partea II. În: Revista Națională de Drept, nr. 2(196)/2017, p. 3.
55
Brînza S., Stati V., Infracțiuni de violență în familie (art.201 1 CP RM) în lumina prevederilor Legii nr.196/2016.
În: Studia Universitatis Moldaviae, nr.8 (108)/ 2017, p. 49.
36
сă aсeasta, de fapt, сonstituie urmarea prejudiсiabilă a abuzului emoțional și nu o faptă. Ar fi mai
corect folosirea termenului de amenințare care, la rândul ei, conduce la intimidare. Persoana
devine intimidată în urma amenințărilor directe, de confruntare deschisă, sau indirecte, de
confruntare oblică, prin situație. Ea constituie o formă de sine stătătoare a violenței psihologice
exercitate asupra victimei. Amenințarea cuprinde pericolul iminent de realizare a acesteia.56
Privarea de mijloace economice, inclusiv lipsirea de mijloace de existenţă primară,
neglijare, dacă au provocat victimei vătămare uşoară a integrității corporale sau a sănătăţii
(lit.c) alin.(1) art.2011 CP RM). Prin această modalitate infracțională legiuitorul a intenționat să
prevină prin intermediul legii penale violența economică în familie. Vom menționa că această
faptă are o componență materială, fiind stabilite în mod obligatoriu 57 următoarele semne
obiective: 1) fapta infracțională (acțiunea sau inacțiunea) manifestată prin privarea de mijloace
economice, inclusiv prin lipsirea de mijloace de existenţă primară, neglijare; 2) urmarea
prejudiciabilă sub formă de vătămare uşoară a integrităţii corporale sau a sănătăţii; 3) legătura de
cauzalitate dintre fapta infracțională și urmările prejudiciabile survenite. În acest sens vom
menționa că violența economică face parte din violența familială cu caracter mixt. Victima este
menţinută într-o stare de dependenţă faţă de agresor. În opinia noastră, este corectă și relevantă
definiția violenței economice dată de autorul Gh.Fortuna. După el, violența economică
desemnează privarea intenționată de către un membru al familiei a unui alt membru al familiei de
spațiu de locuit, hrană, îmbrăcăminte și altă avere sau mijloace, de care se bucură victima în
conformitate cu legislația în vigoare, care poate să conducă la decesul acesteia sau la înrăutățirea
sănătății fizice sau mintale.58
Prin „neglijare” se înțelege lăsarea victimei fără grija și atenția cuvenită. O asemenea
faptă se poate exprimă, printre altele, în: 1) neacordarea de ajutor, fără motive întemeiate, unui
bolnav de către o persoană care, în virtutea legii sau a regulilor speciale, era obligată să-l acorde;
2) lăsarea, cu bună ştiinţă, fără ajutor a unei persoane care se află într-o stare periculoasă pentru
viaţă şi este lipsită de posibilitatea de a se salva din cauza vârstei fragede sau înaintate, a bolii
sau a neputinţei, dacă cel vinovat ştia despre primejdie şi a avut posibilitatea de a acorda ajutor
părţii vătămate, fie că el însuşi a pus-o într-o situaţie periculoasă pentru viaţă.59

56
Самойленко К.В., Уголовно-правовые и криминологические меры противодействия сексуальной
насильственной преступности в семье: Диссертация на соискание ученой степени кандидата юридических
наук. Краснодар, 2014, p. 18-19.
57
Corcea N., Fortuna GH., Obiectul juridic generic și obiectul juridic special al violenței în familie (art.2011 CP
RM). În: Revista științifică a Universității de Stat din Moldova „Studia Universitatis Moldaviae”. Seria „Științe
Sociale”, nr. 3(103)/ 2017, p.107-108.
58
Фортуна Г.Ф., Неуголовно-правовое измерение понятия «насилие в семье» в законодательстве Украины,
Румынии и Республики Молдова. В: Правозастосування: теорія, методологія та практика: збірник матеріалів
Міжнародної юридичної науково-практичної конференції «Актуальна юриспруденція», м. Київ, 2017, p. 122.
59
Brînza S., Stati V., Infracțiuni de violență în familie (art.201 1 CP RM) în lumina prevederilor Legii nr.196/2016.
În: Studia Universitatis Moldaviae, nr.8 (108)/2017, p. 51.
37
 Variantele-tip ale infracțiunii de violență în familie prevăzute la lit.c) alin.(2), la lit.a)-b)
alin.(3) și la alin.(4) art.2011 CP RM. Sunt prevăzute patru variante-tip ale infracțiunii de
violență în familie, după cum urmează: faptele prevăzute la alin.(1) art.201 1 CP RM care au
provocat vătămarea medie a integrităţii corporale sau a sănătăţii – lit.c) alin.(2) art.201 1 CP RM;
faptele prevăzute la alin.(1) și (2) care au cauzat vătămarea gravă a integrităţii corporale sau a
sănătăţii – lit.a) alin.(3) art.2011 CP RM; faptele prevăzute la alin.(1) și (2) care au determinat la
sinucidere sau la tentativă de sinucidere – lit.b) alin.(3) art.2011 CP RM; faptele prevăzute la alin.
(1) sau (2) care au cauzat vătămarea gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii soldată cu
decesul victimei – alin.(4) art.2011 CP RM. Le vom analiza infra. Faptele infracționale prevăzute
la alin.(1) sau (2) care au provocat vătămarea medie a integrităţii corporale sau a sănătăţii (lit.(c)
alin.(2) art.2011 CP RM). În cazul faptei de violență în familie care a provocat vătămarea medie a
integrităţii corporale sau a sănătăţii (lit.c) alin.(2) art.201 1 CP RM), obiectul juridic principal îl
constituie relațiile sociale cu privire la solidaritatea și seсuritatea familială, iar obieсtul juridiс
seсundar al aсestei faptele îl vor сonstitui relațiile sociale cu privire la integritatea corporală și
sănătatea membrului de familie. Criteriile de calificare a vătămărilor corporale medii sunt: lipsa
pericolului pentru viaţă; lipsa tuturor consecinţelor, prevăzute de Regulamentul de apreciere
medico-legală a gravității vătămării corporale, aprobat de Ministerul Sănătății al Republicii
Moldova, nr.199 din 27.06.2003, cu referinţă la vătămările corporale grave; dereglarea sănătăţii
de lungă durată; incapacitatea permanentă însemnată de muncă.60
În general, prin „vătămare a integrității corporale sau a sănătății” trebuie de înțeles
săvârșirea ilegală, în mod intenționat sau din imprudență, a oricărei acțiuni sau inacțiuni – de
natură fizico-mecanică, chimică, biologică sau psihică – care a adus o atingere sănătății unei alte
persoane, atingere exprimată în dereglarea (gravă, medie sau ușoară) a integrității anatomice a
organelor sau a țesuturilor corpului victimei, ori a funcțiilor acestora. 61 Practica judiciară privind
violența în familie care a provocat vătămare medie a integrității corporale sau a sănătății este
destul de vastă.
Faptele infracționale prevăzute la alin.(1) sau (2) care au cauzat vătămarea gravă a
integrităţii corporale sau a sănătăţii (lit.(a) alin.(3) art.201 1 CP RM). În cazul faptelor
infracționale de violență în familie care au cauzat vătămarea gravă a integrităţii corporale sau a
sănătăţii (lit.a) alin.(3) art.2011 CP RM), obiectul juridic principal îl constituie relațiile sociale cu
privire la solidaritatea și securitatea familială, iar obiectul juridic secundar al acestei fapte îl vor
constitui relațiile sociale cu privire la integritatea corporală și sănătatea membrului de familie. În

60
Regulamentul Ministerului Sănătății RM de apreciere medico-legală a gravității vătămării corporale, nr.199 din
27.06.2003. Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr. 170-172/2003.
61
Brînza S., Stati V., Tratat de drept penal. Partea Specială: în 2 volume. Volumul I. Editura Tipografia Centrală,
Chișinău, 2015, p. 352.
38
situația producerii vătămării grave a integrității corporale sau a sănătății, aplicarea răspunderii în
baza lit.a) alin.(3) art.2011 CP RM exclude calificarea suplimentară în conformitate cu art.151
CP RM. În această situație, săvârșirea vătămării intenționate grave a integrității corporale sau a
sănătății în prezența unor circumstanțe agravante, care sunt consemnate la alin.(2) art.151 CP
RM, nu are niciun impact asupra calificării celor comise conform lit.a) alin.(3) art.201 1 CP RM.
Prezența unor asemenea circumstanțe agravante poate fi luată în considerare la individualizarea
pedepsei stabilite la alin.(3) art.2011 CP RM. Vătămările corporale grave pot fi calificate numai
în baza următoarelor criterii: prezenţa pericolului pentru viaţă; anumite consecinţe
posttraumatice, neprimejdioase pentru viaţă – pierderea anatomică a unui organ sau a funcţiei
lui; întreruperea posttraumatică a sarcinii; desfigurarea ireparabilă a feţei; infirmitatea psihică
postagresională; incapacitatea generală de muncă cu caracter permanent, în volum considerabil,
dar nu mai mic de 33%. Drept periculoase pentru viaţă sunt considerate vătămările corporale
care prezintă pericol iminent – imediat, tardiv sau potenţial – ca leziunea să determine moartea,
indiferent dacă acest pericol a fost înlăturat printr-un tratament medical sau datorită reacţiei
individuale a organismului.62
Faptele infracționale prevăzute la alin.(1) sau (2) au determinat sinuciderea sau încercarea
de sinucidere (lit.(b) alin.(3) art.2011 CP RM). În cazul faptelor infracționale de violență în
familie care au determinat la sinucidere sau la încercarea de sinucidere (lit.b) alin.(3) art.201 1 CP
RM), obiectul juridic principal îl constituie relațiile sociale cu privire la solidaritatea și
securitatea familială, iar obiectul juridic secundar al acestei fapte îl vor constitui relațiile sociale
cu privire la viața membrului de familie. În ipoteza produсerii sinuсiderii sau înсerсării de
sinuсidere, apliсarea răspunderii сonform lit.b) alin.(3) art.201 1 CP RM exclude calificarea
suplimentară în conformitate cu art.150 CP RM. Comiterea determinării la sinucidere în prezența
ipotezelor specificate la art.150 CP RM nu influențează în niciun fel asupra calificării celor
săvârșite potrivit lit.b) alin.(3) art.2011 CP RM. Prezența unor asemenea circumstanțe agravante
poate fi luată în considerare la individualizarea pedepsei stabilite la alin.(3) art.2011 CP RM.
Faptele infracționale prevăzute la alin.(1) sau (2) care au cauzat vătămarea gravă a
integrităţii corporale sau a sănătăţii soldată cu decesul victimei (alin.(4) art.201 1 CP RM). În
cazul faptelor infracționale de violență în familie prevăzute la alin.(1) sau (2) art.201 1 CP RM
care au cauzat vătămarea gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii soldată cu decesul victimei.
Varianta-tip a violenței în familie prevăzută la alin.(4) art.2011 CP RM de aseamănă, prin
urmările secundare produse – decesul victimei, cu infracțiunile contra vieții. Ca urmare,
pedeapsa pentru o asemenea infracțiune, care prezintă cel mai ridicat grad de pericol social în

62
Baciu Gh., Curs de medicină legală: pentru facultăţile de drept. Editura Tipografia Centrală, Chișinău, 2013, p.
231.
39
contextul infracțiunilor contra sănătății, se apropie de asprimea pedepselor aplicate pentru cele
mai grave infracțiuni contra vieții. Din punctul de vedere al laturii obiective, fapta infracțională
specificată la alin.(4) art.2011 CP RM cuprinde vătămarea gravă a integrității corporale sau a
sănătății (urmările prejudiciabile primare, care, la rândul lor, au implicat producerea unor urmări
prejudiciabile și mai grave – decesul victimei – urmările prejudiciabile secundare. Decesul
victimei trebuie să se găsească într-o legătură de cauzalitate directă cu vătămarea gravă a
integrității corporale sau a sănătății.
Variantele agravate ale faptei infracționale de violență în familie (lit.a) alin.(2); lit.b)
alin.(2) art.2011 CP RM). Variantele agravate ale infracțiunilor de violență în familie sunt
următoarele: faptele prevăzute la alin.(1) art.2011 CP RM săvârşite asupra a doi sau a mai multor
membri ai familiei (lit.a) alin.(2) art.2011 CP RM); faptele prevăzute la alin.(1) art.2011 CP RM
săvârşite în legătură cu solicitarea sau aplicarea măsurilor de protecţie (lit.b) alin.(2) art.201 1 CP
RM). Este clar că agravantele prevăzute la lit.a) și b) alin.(2) art.201 1 CP RM se referă la
infracțiunea în ansamblul ei, nu la o parte a infracțiunii. 63
Сerсul viсtimelor violenței în familie сuprinde persoane de diferită vârstă și sex diferit,
însă сare posedă anumite сaraсteristiсi viсtimologiсe determinate de relații interpersonale
deosebite. Aceste caracteristici au o importanță juridico-penală semnificativă. Dacă fapta
prevăzută la alin.(1) art.2011 CP RM este săvârșită asupra a doi sau a mai multor membri ai
familiei, răspunderea se agravează conform lit.a) alin.(2) art.2011 CP RM. În această ipoteză,
după cum corect au menționat autorii S.Brînza și V.Stati, este necesar să fie întrunite următoarele
două condiții: să existe o pluralitate de victime având calitatea de membri de familie; făptuitorul
să manifeste o intenție unică (dublată de un scop unic) de a săvârși violența în familie asupra a
doi sau a mai multor membri de familie.64
Agravanta prevăzută la lit.b) alin.(2) art.2011 CP RM (Faptele prevăzute la alin.(1)
săvârşite în legătură cu solicitarea sau aplicarea măsurilor de protecţie) prevede răspunderea
penală pentru fapte infracționale de violență în familie săvârșite din motive de răzbunare pentru
faptul că victima s-a adresat autorităților competente cu scopul de a solicita ajutor special – să fie
luată măsura de protecție față de agresor.
Un instrument internațional de protecție a victimelor violenței în familie a servit
Directiva 2011/99/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 13 decembrie 2011 privind
ordinul european de protecţie65. Articolul 2 din această Directivă definește ordinul european de

63
Corcea Nicolae, Violența în familie: aspecte juridico-penale. Teză de doctor în drept, Chișinău, 2019, p.65-68.
64
Brînza S., Stati V., Tratat de drept penal. Partea Specială: în 2 volume. Volumul I. Editura Tipografia Centrală,
Chișinău, 2015, p.1016-1017.
65
Directiva 2011/99/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 13 decembrie 2011 privind ordinul European
de protecţie. https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/PDF/?uri=CELEX:32011L0099&from=RO
40
protecție ca fiind o decizie, adoptată de o autoritate judiciară sau echivalentă a unui stat membru
în legătură cu o măsură de protecție, pe baza căreia o autoritate judiciară sau echivalentă a altui
stat membru adoptă măsura sau măsurile corespunzătoare în temeiul propriei legislații naționale
în vederea continuării asigurării protecției persoanei protejate. Persoană protejată înseamnă o
persoană fizică beneficiară a protecției care decurge dintr-o măsură de protecție adoptată de
statul emitent. Persoană care prezintă un pericol înseamnă o persoană fizică căreia i-au fost
impuse una sau mai multe dintre interdicțiile sau restricțiile menționate la articolul 5 al
Directivei 2011/99/UE.66
Ținând cont că legea penală pedepsește fapta de violență în familie și nu fenomenul, nu
putem ignora nici împrejurarea că protecția juridico-penală a victimelor violenței în familie se
realizează nu doar prin intermediul art.2011 CP RM, dar și prin alte norme juridico-penale
inserate în Partea Generală și în Partea Specială ale Codului penal. Considerăm oportună și
relevantă legea penală a României, conform căreia violența în familie reprezintă, de fapt, o
variantă agravată pentru fiecare dintre infracțiunile la care se raportează: omor, omor calificat,
lovire sau alte violențe, vătămare corporală, loviri sau vătămări cauzătoare de moarte. În esență,
este vorba despre o normă de referire conținutul căreia se va întregi cu elementele pe care le va
procura norma la care se adresează referirea. Orice modificare adusă normei complinitoare va
atrage, implicit, și modificarea normei de referire. Norma de referire urmează, deci, soarta
normei complinitoare.67

2.3. Contravenția de violentă în familie prevăzută de art. 781 Cod

Contravențional al RM
Orice societate există și evoluează pe baza unor reguli de conduită protejate de norme
morale, de tradiţii, de obiceiuri și de norme juridice. Ele formează un sistem ce reglementează
raporturile sociale. În cadrul acestui sistem ce guvernează societatea, un rol important îl joacă
juridice, inclusiv cele contravenţionale, care impun membrilor societăţii un anumit
comportament în raporturile pe care aceștia le stabilesc cu semenii sau cu organismele sociale și
a căror încălcare atrage după sine o anumită formă de răspundere juridică: penală,
contravenţională, disciplinară sau civilă. Violenţa în familie, de asemenea, este o încălcare a unor
norme de conduită protejată prin lege. Din anul 2009, când au fost operate modificări în Codul
penal al Republicii Moldova, violenţa în familie a fost recunoscută drept o infracţiune care

66
Corcea Nicolae, Violența în familie: aspecte juridico-penale. Teză de doctor în drept, Chișinău, 2019, p.69.
67
Cioclei V., Drept penal: Partea Specială. Vol.1. Editura C.H. Beck, București, 2016, p. 95.
41
atentează la viaţa și sănătatea persoanei.68 În acest sens, infracţiunea de violenţă în familie a fost
încriminată la art. 2011 CP al RM, după cum am menționat în paragraful anterior.
Dispoziţia art. 2011 CP al RM a trezit diferite discuţii atât în domeniul teoreticoștiinţific,
cât și în cel practic. Astfel, în urma aplicării legii în vederea tragerii la răspundere a agresorilor
familiali, s-a constatat că actele de violenţă în familie soldate сu vătămarea neînsemnată a
integrităţii сorporale nu erau reglementate de anumite norme, fapt ce determina apariţia erorilor
și evitarea răspunderii juridice a agresorilor familiali. Prin urmare, Inspectoratul General de
Poliţie a propus ca o astfel de formulare să fie încriminată în Codul contravenţional al Republicii
Moldova, motivând că tragerea la răspundere pentru astfel de fapte nu este acoperită de legea
penală sau contravenţională.
În acest sens, în anul 2016, când a fost optimizată dispoziţia normei prevăzute la art. 201 1
CP al RM, prin același act legislativ a fost introdusă o nouă contravenţie, prevăzută la art. 78 1,
denumită ,,Violenţa în familie” cu următorul conţinut ,,Maltratarea sau alte acţiuni violente,
comise de un membru al familiei în privinţa altui membru al familiei, care au provocat vătămare
neînsemnată a integrităţii corporale se sancţionează cu muncă neremunerată în folosul
comunităţii de la 40 la 60 de ore sau cu arest contravenţional de la 7 la 15 zile”.69
În pofida dezacordului pe care îl exprimă un șir de instituţii de stat și ONG-uri referitor la
faptul că violenţa în familie nu poate fi contravenţie, organele de drept nu fac altceva decât să
aplice legea aprobată de puterea legislativă. Pentru ca un act de violenţă să fie calificat drept o
contravenţie prevăzută de art. 781 CC al RM, fapta trebuie să întrunească elementele constitutive
ale unei contravenţii, și anume obiectul, latura obiectivă, latura subiectivă și subiectul.
Conform literaturii de specialitate, obiectul ca semn constitutiv al unei componenţe de
contravenţie poate fi divizat în obiect juridic și obiect material. Obiectul juridic, la rândul său,
poate fi: obiect juridic general, generic, special și complex.70
În această ordine de idei, necesitatea ocrotirii pe toate căile a familiei, în special a
sănătăţii membrilor de familie, este proclamată în numeroase acte cu vocaţie internaţională și în
actele legislative naţionale. Astfel, în conformitate cu art. 16 din Declaraţia Universală a
Drepturilor Omului, familia este elementul natural și fundamental al societăţii și are dreptul la
ocrotire din partea societăţii și a statului. De asemenea, aceleași prevederi sunt expuse și în art.
48 din Constituţia Republicii Moldova, dar și în art. 21 din Legea Republicii Moldova privind
drepturile copilului, adoptată de Parlamentul Republicii Moldova la 15.12.1994, stipulează că
68
Legea Republicii Moldova nr. 167 din 09.07.2010 pentru modificarea și completarea unor acte legislative.
Monitorul Oficial nr.155-158 din 03.09.2010, art. III, pct. 6.
69
Codul Contravenţional al Republicii Moldova, nr. 218 din 24.10.2008. Monitorul Oficial al Republicii Moldova
nr. 3-6 din 16.01.2009, art. 781.
70
Mocanu Victor, Munteanu Valeriu, Curs de drept contravenţional, Editura Universitatea de Studii Europene din
Moldova, Chișinău, 2013, p. 29.
42
familia și copiii beneficiază de protecţie și ajutor special pentru realizarea drepturilor lor de către
stat. Prin urmare, legislatorul a prevăzut că relaţiile sociale cu privire la convieţuirea în cadrul
familiei și în special referitoare la sănătatea membrilor de familie trebuie, de asemenea, să fie
protejate de legislaţia penală și de cea contravenţională.71
Obiectul juridic special îl constituie relaţiile sociale cu privire la protecţia sănătăţii
persoanei din cadrul familiei. Obiectul juridic special sau nemijlocit poate fi și unul complex,
divizându-se în obiect juridic special principal și secundar.
Obiectul material îl prezintă corpul persoanei. Un alt element constitutiv al componenţei
de contravenţie este latura obiectivă care în cazul violenţei în familieare următoarea structură: 1)
fapta (acţiunea sau inacţiunea) prejudiciabilă care se exprimă prin maltratare sau prin alte acte de
violenţă; 2) urmările prejudiciabile care se exprimă sub formă de vătămare neînsemnată a
integrităţii corporale; 3) legătura de cauzalitate dintre fapta prejudiciabilă și urmările
prejudiciabile.72
De cele mai dese ori, contravenţia analizată este comisă prin acţiuni. Legiuitorul prevede
două modalităţi normative ale acestor acţiuni: 1) maltratarea; și 2) alte acte de violenţă. Prin
maltratare se înţelege actul de violenţă care constă în aplicarea loviturilor multiple (trei și mai
multe) asupra corpului victimei.
Prin aplicarea loviturilor trebuie înţeles acţiunea mecanică a unei energii cinetice
exterioare de atingere, de compresiune sau izbire bruscă și violentă a suprafeţei de contact a
corpului victimei cu sau de un corp contondent, de regulă, prin proiectare, călcare, alunecare,
aruncare sau cădere (de exemplu, cu palma, cu piciorul, cu cotul, cu un obiect, instrument sau
armă; de perete, de gard sau de alte obiecte ori obstacole materiale aruncate asupra victimei etc.).
Caracterul multiplu al aplicării loviturilor condiţionează esenţa maltratării ca fiind o faptă care
cauzează nu pur și simplu o durere, ci o durere deosebit de chinuitoare, care este repetată iarăși și
iarăși, prin aceasta traumatizând mai mult persoana. În acest sens, nu putem să nu agreăm opinia
conform căreia conceptele ,,maltratare”, ,,tortură”, ,,batjocură”, ,,sadism” fac parte din același
registru noţional, reprezentând cazuri particulare de manifestare a cruzimii.
Prin alte acte de violenţă înţelegem toate manifestările brutale și constrângerile de orice
natură (de exemplu, pișcarea; bătaia cu nuiaua, biciul, cureaua sau cu alte asemenea obiecte;
legarea mâinilor sau picioarelor; târârea; punerea unei piedici urmată de cădere; răsucirea
mâinilor; mușcarea; tragerea de păr sau de ureсhe; smulgerea părului; strivirea sau prinderea
unor sau altor părţi ale сorpului viсtimei сu ajutorul unor dispozitive; introduсerea unor obieсte
asсuţite sub unghii; stingerea ţigaretei de corpul victimei; provocarea arsurilor cu ajutorul lămpii

71
Legea privind drepturile copilului nr. 338 din 15.12.1994. Monitorul Oficial nr.13 din 02.03.1995, art. 21.
72
Rusu Vl., Curs drept contravenţional. Editura Universitatea de Stat ,,Alecu Russo” din Bălţi, Bălţi, 2014, p. 14.
43
de sudat, al fierului de călcat sau al altor asemenea obiecte; privarea de somn, mâncare sau apă;
deţinerea într-o încăpere friguroasă etc.).73
Alte acte de violenţă pot fi comise prin acţiune, dar și prin inacţiune, atunci când, prin
neluarea unei măsuri la care subiectul era obligat, victima este expusă să se lovească (de
exemplu, făptuitorul nu anunţă victima că a dat pe scară cu o substanţă alunecoasă pentru
protejarea lemnului, provocându-i căderea).
Din rândul altor acte de violenţă fac parte și actele de violenţă psihică (de exemplu,
ameninţarea în faţa căreia victima a încercat să fugă, dar, împiedicându-se, a căzut și s-a lovit).
Atât maltratarea, cât și alte acte de violenţă se pot realiza prin acţiunea directă a făptuitorului, dar
și indirect, prin folosirea unor obiecte, a unui animal, sau chiar prin propria faptă a victimei
constrânsă să se accidenteze. Pentru ca fapta să poată fi calificată conform art. 78 1 CC al RM,
maltratarea sau alte acte de violenţă comise de un membru al familiei în privinţa altui membru al
familiei trebuie să provoace o vătămare neînsemnată a integrităţii corporale, iar dacă se vor
produce vătămări ușoare, medii sau grave ale integrităţii corporale se va califica conform
articolului 2011 „Violenţa în familie” Cod penal al RM.
În Regulamentul de apreciere medico– legală a gravităţii vătămării corporale nr.199 din
27.06.2003, în Partea V ,,Vătămare neînsemnată” se menţionează că din șirul leziunilor
corporale ce nu cauzează prejudiciu sănătăţii fac parte leziunile ce nu generează o dereglare a
sănătăţii mai mult de 6 zile sau o incapacitate permanentă de muncă.74
Așadar, urmările prejudiciabile ale maltratării intenţionate sau ale altor acte de violenţă le
constituie, în primul rând, leziunile corporale, adică iritarea pielii, excoriaţiile, echimozele, alte
semne exterioare superficiale. Contravenţia prevăzută la art. 781 CC al RM este o contravenţie cu
componenţă materială. Ea se consideră consumată din momentul producerii leziunilor corporale,
implicând suferinţe fizice.
Contravenţia se consideră săvârșită cu intenţie dacă persoana care a săvârșit-o își dădea
seama de caracterul prejudiciabil al acţiunii sau inacţiunii sale, a prevăzut urmările ei
prejudiciabile, a dorit sau a admis în mod conștient survenirea acestor urmări. În această ordine
de idei, sintagma din dispoziţia articolului 781 CC al RM ,,comise de un membru al familiei în
privinţa altui membru al familiei” ne duce la ideea că această contravenţie poate fi săvârșită doar
intenţionat.
Ca motive ale contravenţiei pot să apară: controlul, impunerea unui comportament,
răzbunarea, gelozia, invidia, ura etc. Deși legiuitorul nu individualizează expres scopul acestei

73
Sergiu Furdui, Drept contravenţional. Editura Cartier Juridic, Chișinău, 2005, p. 135.
74
Regulamentului de apreciere medico–legală a gravităţii vătămării corporale nr.199 din 27.06.2003. Monitorul
Oficial al Republicii Moldova nr.170-172 din 08.08.2003.
44
contravenţii, acesta îl poate forma numai pricinuirea suferinţelor fizice sau psihice unui membru
de familie.
Subiectul contravenţiei este persoana fizică responsabilă care în momentul săvârșirii
contravenţiei a împlinit vârsta de 18 ani, este responsabilă și de asemenea trebuie să posede
calitatea de membru ai familiei. În calitate de membri ale familie pot fi: a) în condiţia conlocuirii
– persoanele aflate în relaţii de сăsătorie, de divorţ, de сonсubinaj, de tutelă și сuratelă, rudele lor
pe linie dreaptă sau сolaterală, soţii rudelor, alte persoane întreţinute de acestea; b) în condiţia
locuirii separate – persoanele aflate în relaţii de căsătorie, copiii lor, inclusiv cei adoptivi, cei
născuţi în afara căsătoriei, cei aflaţi sub tutelă sau curatelă, alte persoane aflate la întreţinerea
acestora, care în momentul săvârșirii contravenţiei au împlinit vârsta de 18 ani. 75
În concluzie, putem afirma că decizia legiuitorului de a încrimina actele de violenţă în
familie soldate cu vătămarea neînsemnată în legea contravenţională este una prost inspirată, fapt
ce nu corespunde pericolului social real al acestui fenomen negativ care abundă în societăţile
moderne. Considerăm că legiuitorul nu a luat în calcul cauzele și factorii adevăraţi care
determină fenomenul violenţei în familie iar instituirea răspunderii contravenţionale pentru
actele de violenţă în familie, chiar și pentru cele soldate cu vătămarea neînsemnată, nu contribuie
absolut cu nimic la eradicarea acestui fenomen, ci din contra, favorizează evitarea răspunderii
penale pentru agresivitate în familie, care în majoritatea cazurilor este preluată de către
descendenţi. Chiar și această iniţiativă legislativă care din start, după cum s-a mai menţionat, este
una neinspirată, este însoţită de o serie de lacune, fapt ce determină până la urmă nechibzuinţa și
ineficienţa ei. Una dintre lacune ar fi vârsta de 18 ani pentru tragerea la răspundere
сontravenţională pentru aсtele de violenţă în familie, сare propunem la alin. (2) art. 16 СС al RM
de introdus art. 781, deoareсe сonform Сodul familiei la art. 14 alin. (2) se prevede reducerea
vârstei matrimoniale cu doi ani, respectiv fiind vârsta de 16 ani, persoana obţinând capacitate
deplină de exerciţiu. Astfel, subiect al violenţei în familie ar trebui să fie persona fizică
responsabilă care la săvârșirea contravenţiei a împlinit vârsta de 16 ani.
O altă lacună ar fi sancţiunea contravenţională pentru violenţă în familie care la rândul
său este un element obligatoriu al normei contravenţionale materiale, în care sunt stipulate
măsurile de influenţare a statului asupra persoanei care, cu vinovăţie, a comis o abatere
contravenţională, ea fiind un mijloc de garantare (de protejare) a normei juridice.
Considerăm că aceste sancţiuni sunt ușoare și nu corespund pericolului real al violenţei în
familie, deoarece după, cum s-a specificat mai sus, în astfel de cazuri obiectul juridic la care se
atentează nu se rezumă doar la relaţiile sociale ce ţin de sănătatea membrului de familie, ci

75
Mocanu Victor, Munteanu Valeriu, Curs de drept contravenţional, Editura Universitatea de Studii Europene din
Moldova, Chișinău, 2013, p. 29.
45
trebuie luat în consideraţie că se compromit și relaţiile sociale cu privire la protejarea familiei, a
căror existenţă și dezvoltare este condiţionată de comportarea umană a membrilor de familie,
astfel, încât să nu prejudicieze dezvoltarea fizică, psihică și morală a altor membri ai familiei. În
această ordine de idei, sancţiunea contravenţională stabilită pentru actele de violenţă în familie
care aparent sunt soldate doar cu vătămarea neînsemnată a integrităţii corporale ale membrilor de
familie nu va avea absolut nici un efect de reeducare a agresorilor și de protejare a celor mai
importante relaţiile dintr-o societate, a celor de familie.76

2.4. Prevenirea violenței în familie

În cursul său istoric de dezvoltare, omenirea a folosit două modalităţi principale de
contracarare a atentatelor infracţionale asupra drepturilor şi intereselor legitime ale persoanelor,
societăţii şi statului: pedepsirea făptuitorilor pentru comiterea infracţiunilor şi prevenirea
criminalităţii. În ultimii ani, se consolidează tot mai mult ideea, potrivit căreia anume prevenirea
criminalităţii este calea cea mai promiţătoare pentru lupta eficientă cu acest fenomen.
Nici societatea şi nici statul nu poate proteja persoana de fenomenul infracţional fără
asigurarea unei baze solide de prevenire a acestuia. Încă Cesare Beccaria spunea: „Este mai bine
să previi crima decât să pedepseşti pentru comiterea ei. Acesta este obiectivul oricărei legislaţii,
care, în esenţă, constituie arta de a conduce oamenii spre cea mai mare fericire sau poate spre cea
mai mică nefericire”.77
Prevenirea nu poate fi eficientă dacă nu se mobilizează în mod sistematic şi coordonat
toate resursele sociale. Aceasta este raţiunea pentru care, în ultimele două decenii, unele ţări
membre ale Consiliului Europei au creat organisme naţionale, cu structuri şi forme variate,
vizând planificarea şi coordonarea activităţilor de prevenire, la toate nivelurile. Aceste
organisme, constituite din reprezentanţi ai diferitor servicii publice şi private şi din diverse
secţiuni sociale, pun în aplicare programe de prevenire şi de cercetare în acest domeniu şi oferă
sfaturi utile autorităţilor care poartă răspunderea directă în combaterea criminalităţii.78
În literatura de specialitate se menţionează că prevenirea criminalităţii, violenței în
familie este un termen extensibil, сare, în sensul сel mai larg, înglobează un evantai foarte larg
de aсtivităţi, сare regrupează acţiunile poliţiei, ale procuraturii şi închisorilor, de asemeni aspecte
ale activităţii sociale. În sens strict criminologic, prevenirea criminalităţii (în special a violenței

76
Ionașcu Vitalie, Analiza juridică a contravenției de violență în familie. În: Anale ştiinţifice ale Academiei „Ştefan
cel Mare” a MAIRM: ştiinţe juridice Numărul XVIII(1) / 2018, p. 92.
77
Беккария Ч., О преступлениях и наказаниях. Издательство Стелс, Москва, 1995, c. 230.
78
Luminosu D., Popa V., Criminologie (texte alese), Editura Helicon, Timişoara, 1995, p. 182.
46
în familie) poate căpăta şi o accepţie mai specifică, desemnând măsurile preventive care evită de
a invoca dreptul penal.79
Susţinem şi afirmaţiile unor autori care consideră că, indiferent de domeniul de activitate
al omului, prevenirea infracţiunilor presupune întotdeauna relevarea persoanelor care au un stil
de viaţă antisocial, luarea la evidenţă a acestei categorii de persoane, influenţa corectivă asupra
lor, identificarea, investigarea şi neutralizarea cauzelor şi condiţiilor criminalităţii. Prevenirea are
menirea de a asigura securitatea valorilor ocrotite de lege, elaborarea şi implementarea unui
sistem de măsuri orientate spre prevenirea infracţiunilor.80
Prevenirea şi combaterea violenţei în familie, ca și component al politicii naţionale de
ocrotire şi sprijinire a familiei reprezintă o preocupare majoră a Guvernului Republicii Moldova.
Odată cu adoptarea Legii cadru privind prevenirea şi combaterea violenţei în familie, a fost făcut
un pas important în instituirea mecanismului instituțional și operațional de soluționare a cazurilor
de violență în familie, marcând recunoaşterea şi implementarea de către Republica Moldova a
angajamentelor internaţionale de respectare a drepturilor omului.
Pornind de la ideia că activitatea generală de prevenire constituie ansamblul măsurilor
întreprinse în vederea diminuării cauzelor și factorilor violenței în familie, constatăm că statul
Republica Moldova nu acordă atenția neсesară pentru diminuarea faсtorilor eсonomiсi (șomajul,
nivelul de trai, сriza eсonomiсă). Persistă ideia că sărăcia nu este o cauză directă a violenței în
familie dar totuși diferite studii au confirmat faptul că cauzele economice pot perturba relațiile
interfamiliale și totodată pot influența instabilitatea emotivă sau starea social-psihologică a unor
membri de familie.81
Așadar, activitatea de prevenire a infracțiunilor de violență în familie reprezintă
ansamblul de măsuri, forțe și mijloace menite să diminueze cauzele și să reducă influența
condițiilor și a factorilor juridici, economici, sociali și individuali fapt ce ar contribui la
eficientizarea asigurării securității personale a cetățenilor, atât cantitativ, cât și calitativ, prin
reacția socială față de activitatea criminală și prin politici de intervenții menite de a reduce
potențialul abuz asupra membrlori familiei.
Prevenirea şi combaterea violenţei în familie fac parte din politica naţională de ocrotire şi
sprijinire a familiei şi reprezintă o importantă problemă de sănătate publică. Pentru consolidarea,
ocrotirea şi sprijinirea familiei, pentru asigurarea respectării principiilor fundamentale ale
legislaţiei referitor la familie, egalităţii de şanse între femei şi bărbaţi în realizarea dreptului lor
uman la viaţă fără violenţă.
79
Giurgiu N. Elemente de criminologie, Editura Fundaţiei „Chemarea”, Iaşi, 1992, p. 241.
80
Жалинский А.Е., Теоретические проблемы профилактики преступлений. Москва, 1980, p. 12.
81
Larii Iu., Cojocaru R., Ionașcu V., Rotaru I., Criminalitatea violentă în Republica Moldova: tendințe generale,
cauze și condiții. Editura Academia MAI al RM ,,Ștefan cel Mare”, Chișinău, 2018, p. 13.
47
 Prevenirea violenţei în familie constituie o preocupare a statelor, organizaţiilor
guvernamentale şi neguvernamentale şi a unor instituţii, ce elaborează politici, programe şi
strategii de tratament sau asistenţă a victimelor şi întreprind o serie de acţiuni menite să asigure o
mai bună protecţie a victimelor şi pedepsirea autorilor agresiunii.82
Când ne referim la prevenire, în funcţie de grupul căruia o adresăm, aceasta poate fi de
trei tipuri: primară, secundară şi terţiară.
Prevenirea primară se referă la acţiunile, programele, campaniile adresate unor populaţii
mai mari (ţară, oraş), în vederea sensibilizării acestora şi reducerea toleranţei la violenţă. Spre
exemplu, campaniile prin afişaje stradale, expuneri de materiale şi imagini în mijloacele de
transport în comun, campanii televizate sau audio, campanii în ziare, reviste în special în forma
vizuală.
Prevenirea secundară se adresează grupurilor cu risc crescut de a manifesta un anume
comportament sau grupurilor cu risc de victimizare. Grupurile de risc selectate pot fi: copiii şi
adolescenţi care trăiesc în familii cu violenţa, femeile fără loc de muncă sau venituri reduse şi
dependente de cineva, şomerii, copiii cu risc de abandon şcolar, cu absenteism din cauze
familiale mamele singure etc.
Prevenirea terţiară se referă la acţiunile asupra grupurilor afectate deja de violenţa
domestică. Aici intră: victimele femei, agresorii/abuzatorii familiali, copiii abuzaţi. Prevenirea
terţiară nu este prevenirea unor comportamente care au riscul de a se produce pentru prima dată,
ci prevenirea recidivelor, sancţionarea şi/sau recuperarea agresorilor, securitatea victimelor,
recuperarea sau tratarea efectelor şi consecinţelor.
Obiectivele prevenirii trebuie să ţintească un termen lung. Modalităţi de prevenire:
 informare, consiliere (psihologică, juridică, socială);
 suport social;
 crearea şi menţinerea unor surse de informare (la nivelul ONG-urilor, etc.);
 influenţarea politicilor publice;
 conştientizarea populaţiei prin campanii de informare şi sensibilizare;
 referirile între instituţii, cu adresare către serviciile locale existente;
 întărirea colaborării comunitare pentru protejarea femeii victime de abuzuri ulterioare.83
Un factor principal în prevenirea şi combaterea violenţei în familie, îl ocupă activitatea de
sensibilizare şi informare a publicului cu privire la violenţa bazată pe gen, atît la nivel naţional şi

82
Crudu Cristina, Aspecte sociale ale prevenirii și combaterii violenței în familie. În: Conferința "Structura şi
dinamica personalităţii umane în epoca globalizării: perspective psiho-socio-pedagogice" Bălți, Moldova, 26 mai
2017, p. 250-251.
83
Monda Doina Ioana, Ghid de bune practici în lucru cu victimele violenței în familie, Editura Mesagerul,
București, 2008, p. 23.
48
local, în vederea eliminării tuturor formelor de violenţă împotriva femeilor, sensibilizarea opiniei
publice cu privire la сadrul legal-normativ existent în prevenirea şi сombaterea violenţei în
familie, asigurarea proteсţiei viсtimelor, preсum şi mobilizarea autorităţilor сentral şi loсale,
organizaţiilor neguvernamentale şi a comunităţii de a participa active la prevenirea şi combaterea
acestui flagel. În general, pare de necrezut faptul că atenția publică și a specialiștilor pentru
această maladie socială datează de puțin timp. Atât timp cât violența domestică e ignorată, lăsată
să își continue existența secretă și devastatoare, nu putem vorbi de o reală politică socială,
tinzând spre o bună calitate a vieții individului și a familiei.84

2.4.1. Măsuri de prevenire generală a violenței în familie

Evoluția societății și dinamica criminalității, caracterizată prin perpetuarea faptelor ilicite
care pun în pericol viața, sănătatea, integritatea persoanei, proprietatea publică și privată,
drepturile și libertățile fundamentale ale cetățenilor, implică necesitatea activităților în scopul
prevenirii și combaterii fenomenului infracțional. Diversitatea formelor criminalității prin care
aceasta se manifestă au determinat ca prevenirea lor să devină o chestiune de ordin planetar.
Practic, scopul final al tuturor cercetărilor criminologice constituie realizarea unui sistem de
măsuri cu caracter preventiv orientate împotriva tuturor faptelor ilicite existente în condițiile
actuale de dezvoltare a societății.
În opinia autorului, Iu. Larii, „prevenirea criminalității înseamnă, în primul rând,
preîntâmpinarea săvârșirii primare a acelor acțiuni ori inacțiuni umane pe care societatea le
consideră dăunătoare pentru valorile sale, din care motiv aceste comportamente sunt sancționate
de legea penală”. 85
V.I. Șahov afirmă că „activitatea de prevenire a violenței în familie este una deosebită și
extrem de dificilă reieșind din caracterul său intim și privat. Astfel, în cazul intervenției statului
în spațiul privat al familiilor este necesar de respectat limitele conturate de dreptul persoanei la
siguranță, libertate și viață privată”.86
Prevenirea şi combaterea violenţei în familie fac parte din politica naţională de ocrotire şi
sprijinire a familiei şi reprezintă o importantă problemă de sănătate publică. Legislaţia cu privire
la prevenirea şi combaterea violenţei în familie сonstă din Сonstituţia Republiсii Moldova, din
prezenta lege, din alte aсte normative, din tratatele internaţionale la сare Republiсa Moldova este

84
Crudu Cristina, Aspecte sociale ale prevenirii și combaterii violenței în familie. Atelierul tematic nr. 5.
Modernizarea sistemului de protecție socială prin transferul și valorificarea bunelor practici din 08.12.2016, p. 250-
254.
85
Larii Iu., Criminologie. Manual pentru facultățile de drept. Academia MAI al RM „Ștefan cel Mare”, Chișinău,
2004, p. 104.
86
Шахов В. И., Насилие в семье: уголовно-правовое и криминологическое значение. Издательство
Удмуртский государственный университет, Ижевск, 2003, p. 156.
49
parte. Prevenirea şi сombaterea violenţei în familie se efectuează pe următoarele principii: a)
legalitatea; b) egalitatea şi nediscriminarea; c) confidenţialitatea;  d) accesul la justiţie; e)
protecţia şi securitatea victimei; f) cooperarea autorităţilor administraţiei publice cu societatea
civilă şi cu organizaţiile internaţionale. 87
Așadar, activitatea de prevenire a infracțiunilor de violență în familie reprezintă
ansamblul de măsuri, forțe și mijloace menite să diminueze cauzele și să reducă influența
condițiilor și a factorilor juridici, economici, sociali și individuali fapt ce ar contribui la
eficientizarea asigurării securității personale a cetățenilor, atât cantitativ, cât și calitativ, prin
reacția socială față de activitatea criminală și prin politici de intervenții menite de a reduce
potențialul abuz asupra membrlori familiei.
Analizând cauzele, factorii și măsurile de intervenție în cazul infracțiunilor de violență în
familie din Republica Moldova, observăm că statul acționează mai mult în mod represiv. În acest
sens, optăm pentru aplicarea în mod prioritar a unei politici penale de prevenire a acestui tip de
criminalitate. Considerăm că este important să indicăm faptul că realizarea în practică a unei
astfel de politici penale a început relativ nu de mult, aproximativ în sec. al XVIII- lea, care a fost
inițiată și susținută de argumentarea juridică în lucrările juriștilor școlii clasice de drept penal,
având la bază principiul „Un legiuitor înțelept va preveni infracțiunea pentru a nu fi nevoit mai
apoi să pedepsească pentru săvârșirea ei”. 88
Prevenția generală reprezintă un sistem de măsuri orientate spre înlăturarea cauzelor ce
determină criminalitatea provocată în rândul întregii populații. Autorul Ig. Ciobanu denumește
acest tip de prevenție „prevenirea și profilaxia socială generală”, prin care subînțelege acele
„activități sociale de lungă durată și de amploare, cu referire la toată populația țării având ca
scopul principal al acestui nivel, înlăturarea contradicțiilor, problemelor, a dificultăților și
greșelilor intervenite pe parcursul dezvoltării sociale”.89
Aceste măsuri sunt orientate spre schimbările în bine în sfera social-economică, ridicarea
nivelului de viață și trai al membrilor societății, îmbunătățirea calității vieții sociale. Această
aspirație poate fi realizată doar stabilizând situația din economia Republicii Moldova, iar ca
rezultat va spori capacitatea de plată a majorității populației, va crește posibilitatea de a găsi un
loc de muncă, o ocupație, va crește statutul social al diferitor categorii de persoane, fapt ce va
contribui în mod direct la formarea personalității cu o abordare și apreciere corectă a valorilor
sociale și indirect la prevenirea unui număr considerabil de cazuri de violență în familie. Autorul
87
Legea cu privire la prevenirea şi combaterea violenţei în familie nr. 45 din 01.03.2007. Monitorul Oficial al RM
nr. 55-56 din 18.03.2008, art. 5.
88
Larii Iu., Criminologie. Manual pentru facultățile de drept. Academia MAI al RM „Ștefan cel Mare”, Chișinău,
2004, p. 104.
89
Ciobanu Ig., Criminologie, Universitatea de Stat din Moldova. Editura Tipografia Centrală, Chișinău, 2011, p.
435.
50
autohton Gh. Gladchi opinează că „în așa mod, măsurile generale de prevenire trebuie să includă
acțiuni de înlăturare a circumstanțelor care favorizează infracțiunea, educarea moral - juridică a
cetățenilor în baza cunoașterii legilor și a formării convingerilor necesare pentru respectarea
lor”.90
Concomitent, este necesar de punctat că măsurile de prevenție generală a violenței în
familie presupun un complex de activități organizatorice, juridice, economice și sociale
desfășurate de către persoanele cu funcții de răspundere, abilitate cu competențe în domeniul
prevenirii violenței în familie care au drept scop:
 eradicarea fenomenului;
 relevarea cauzelor și condițiilor generatoare de violență în familie;
 acționarea cu prioritate asupra potențialelor victime și agresori;
 schimbarea comportamentului social al acestora;
 reducerea premiselor care favorizează în mod direct sau indirect comiterea actelor de
violență; descurajarea agresorilor în comiterea acțiunilor ilicite.
Obiectivitatea mijloacelor mass-media, datele statistice, evaluarea necesităților
comunității, informarea societății, formarea de practicieni în domeniul prevenirii violenței în
familie constituie condiții care ar asigura eficiența acestei activități.
Totodată, prevenirea generală formează un proces multifazic complex, alcătuit din
elemente interdependente. Astfel, dezvoltarea pozitivă a societății, perfecționarea instituțiilor
economice, politice, sociale etc. ar contribui activ la prevenirea generală a acestui fenomen
infracțional. În același timp, sсopul prevenirii сriminalității nu este îndreptat direсt spre
îmbunătățirile eсonomiсe, dar aсestea influențează un șir de manifestări negative, preсum:
sărăсia, șomajul, vagabondajul, сerșetoria etс., adică manifestările cu o vocație criminogenă bine
cunoscută. Republica Moldova suportă cheltuieli colosale din cauza politicii sale privind
prevenirea violenței în familie. De exemplu, la data de 06 decembrie 2016 a fost lansat și
prezentat raportul denumit: „Estimarea costurilor violenței în familie și a violenței față de femei
în Republica Moldova”, primul de acest fel în Republica Moldova, elaborat în perioada iulie
2015-iulie 2016 de către Centrul de Drept al Femeilor la solicitarea Entității Națiunilor Unite
pentru egalitate de gen și abilitarea femeilor (UN Women Moldova) în colaborare cu Oficiul
Organizației Mondiale a Sănătății în Moldova și în parteneriat cu Ministerul Muncii, Protecției
Sociale și Familiei care evaluează trei sectoare publice: protecția socială, sănătatea și justiția. În
urma acestor studii relevante, s-a constatat că „valoarea totală a serviciilor prevăzute de stat,

90
Gladchi Gh., Victimologia și prevenirea infracțiunilor. Editura Academia MAI al RM „Ștefan cel Mare”,
Chișinău, 2004, p. 213.
51
pentru fiecare caz de violență față de femei, este de 64 288 lei, pe când lipsa acestor servicii
pentru o singură femeie costă societatea noastră 689 264 lei”.91
Potrivit analizei, cele mai mari costuri pentru atenuarea cazurilor de violență sunt
suportate de sectorul sănătate, în special, pentru tratamentul spitalicesc al victimelor, iar la polul
opus, cu cele mai mici cheltuieli, se află sectorul social. Aproximativ 87% din costuri sunt
prevăzute pentru serviciile de plasament și alimentație. Rămân drastic subfinanțate serviciile
specializate precum consilierea psihologică, consilierea juridică și de îngrijire a copilului. La
pierderile raportate supra putem să mai anexăm și cheltuielile pe care le suportă statul pentru
cazurile de violență în familie pierdute la CEDO.92
De exemplu, în cazul Eremia și alții contra Republicii Moldova, Curtea a decis să acorde
reclamantelor suma de 15 000 de euro cu titlu de prejudiciu moral şi 2 150 de euro cu titlu de
costuri şi cheltuieli93, în cazul Mudric și alții contra Republicii Moldova, Curtea, la fel, a acordat
reclamantei suma de 15 000 euro cu titlu de prejudiciu moral şi 2150 de euro cu titlu de costuri şi
cheltuieli94. Într-un alt caz relevant, B. împotriva Republicii Moldova, decizia Curții a fost de a
acorda reclamantei 15 000 de euro despăgubiri morale și 3000 de euro cheltuieli de judecată. 95
Aceleași sume pentru prejudiciu moral și alte cheltuieli Curtea le-a acordat în cazul T.M. și C.M.
contra Republicii Moldova, acuzând statul nostru de intervenție pasivă având în vedere
vulnerabilitatea deosebită a victimelor violenței în familie96.
Analizând cele menționate mai sus, avem posibilitatea să evaluăm impactul politicii
penale din Republica Moldova față de prevenirea violenței în familie. După părerea noastră,
activitatea de prevenire generală a infracțiunilor de violență în familie trebuie axată pe
următoarele principii:
 activitatea preventivă se consideră a fi de bază, ceea ce presupune că în cazul infracțiunii
de violență în familie, măsurile îndreptate spre acordarea asistenței sociale sunt mai binevenite,
măsurile de convingere având prioritate față de сele de сonstrângere;

91
Programul Daphne, pentru perioada 2000-2003, adoptat prin Decizia Parlamentului European și a Consiliului
Europei nr. 293/2000/CE a din 24 ianuarie 2000 pentru prevenirea și combaterea violenței împotriva copiilor,
tinerilor și a femeilor, p. 86.
92
Ionașcu Vitalie, Infracțiunea de violență în familie: reglementări normative, analiză criminologică și măsuri de
prevenire. Teză de doctor în drept. Chișinău, 2018, p. 104-108.
93
Hotărârea CtEDO în cauza Eremia și alții contra Republicii Moldova (cererea nr. 3564/11) din 28.05.2013.
https://hudoc.echr.coe.int/app/conversion/pdf/?library=ECHR&id=001-127742&filename=001-127742.pdf
94
Hotărârea CtEDO în cauza Mudric și alții contra Republicii Moldova (cererea nr. 74839/10) din 16.07.2013.
https://hudoc.echr.coe.int/app/conversion/pdf/?library=ECHR&id=001-139804&filename=001-139804.pdf
95
Hotărârea CtEDO în cauza B. contra Republica Moldova (Cererea nr. 61382/09) din 16.07.2013.
https://hudoc.echr.coe.int/app/conversion/pdf/?library=ECHR&id=001-141783&filename=001-141783.pdf
96
Hotărârea CtEDO în cauza T.M. ȘI C.M. contra Republica Moldova (Cererea nr. 26608/11) din 28.01.2014.
http://old.lhr.md/docs/lista.pacatosi/T.M._C.M..pdf

52
  depistarea preсoсe a сazurilor de violență în familie și aplicarea față de persoanele
vinovate a măsurilor corespunzătoare, important fiind ca răspunderea agresorului care a comis
fapta să fie una reală și în concordanță cu gravitatea faptei comise;
 individualizarea răspunderii penale, la răspundere penală fiind trasă numai persoana care
a săvârșit infracțiunea;
 în prevenirea și combaterea violenței în familie trebuie să se implice toți membrii
societății, rolul principal revenindu-i totuși statului. Într-adevăr, statul, fiind subiectul principal
în lupta cu criminalitatea, poate obține unele rezultate pozitive numai având sprijinul și
susținerea întregii populații. Anume statul dispune de instrumente de prevenire a criminalității;
statul elaborează direcțiile principale de luptă cu criminalitatea și creează baza legală a acestei
activități.
Prevenirea generală, în perspectivă, trebuie să aibă un caracter de lungă durată, să
cuprindă toate sferele vieții umane, de exemplu: în sfera socială – crearea clasei sociale de
mijloc; susținerea în toate aspectele a persoanelor social-vulnerabile; întărirea relațiilor de
familie, îmbunătățirea climatului educațional; socializarea tuturor membrilor societății; reducerea
urmărilor negative ale șomajului, migrației etc.97 Este îmbucurător faptul că, în ultima perioadă,
în Republica Moldova a sporit în mod considerabil activitatea de prevenție generală a violenței
în familie și constatăm precum că autoritățile statului întreprind măsuri concrete în acest sens.
În pofida numărului considerabil de inițiative ale activităților de prevenire generală a
fenomenului violenței în familie, mai multe studii, identifică totuși o serie de neajunsuri care
afectează calitatea și efiсiența lor, respeсtiv: multe сentre maternale și asistenți soсiali folosesс
rar ordonanța de proteсție în сalitate de remediu pentru a promova siguranța viсtimei;
profesioniștilor în domeniul sănătății le lipsesc cunoștințele despre serviciile medicale eficiente
împotriva violenței în familie care includ nevoile speciale ale victimelor; asistenții sociali și
ofițerii de poliție nu sunt pe deplin conștienți de prevederile Legii 45; aproximativ 44% dintre
asistenții sociali și fiecare al cincilea ofițer de poliție intervievați într-un studiu 98 nu au avut
cunoștință de sarcinile și obligațiile lor, precum și modul în care trebuie să răspundă la cazurile
de violență în familie; deseori măsurile de prevenire generală au mai mult un caracter formal,
urmărindu-se un rezultat cantitativ.99
Nivelul de înțelegere a formelor specifice de violență în familie de către autoritățile
competente a fost, de asemenea, identificat ca fiind o problemă: 44% din asistenții sociali, 40%
97
Ciobanu Ig., Criminologie, Universitatea de Stat din Moldova. Editura Tipografia Centrală, Chișinău, 2011, p.
441-442.
98
Postica A., Raport de evaluare privind punerea în aplicare a prevederilor Legii nr.45 privind ordonanța de
protecție în Republica Moldova în perioada 2008-2011. Editura PromoLex, Chișinău, 2012, p. 164.
99
Ionașcu Vitalie, Infracțiunea de violență în familie: reglementări normative, analiză criminologică și măsuri de
prevenire. Teză de doctor în drept. Chișinău, 2018, p. 104-108.
53
din ofițerii de poliție și 75% din judecătorii intervievați nu au putut oferi o explicație a
termenului de „violență psihologică”, în timp ce 56% din asistenții sociali și 63% din procurori
nu au putut oferi o definiție explicită a noțiunii de „violență sexuală”. De asemenea, 20% dintre
ofițerii de poliție și 38% din procurori nu au putut oferi o definiție a „violenței economice”. În
mod similar, judecătorii, de asemenea, nu au o opinie bine definită privind violența economică. 100
Astfel, conștientizarea infimă în ceea ce privește fenomenul violenței în familie și al obligațiilor
autorităților responsabile afectează în mod direct activitatea eficientă de prevenire.

2.4.2. Măsuri de prevenire specială a violenței în familie

Literatura de specialitate precizează că „Pe lângă prevenirea generală, în criminologia
modernă se cercetează și se preconizează o seamă de măsuri prin care se previne în mod direct
comiterea de crime. Este tot o prevenire ante delictum dar, de data aceasta, nu este vorba de
combaterea unor cauze generale care constituie un teren favorabil pentru crimă, ci de combaterea
specială a unor situații și persoane care duc la comiterea de crime”. 101 Într-o accepțiune mai
simplă, în contextul propriei cercetări, prevenirea specială este acea formă de prevenire care
vizează împiedicarea directă a comiterii actelor de violență în familie și reintegrarea cu succes a
agresorilor în comunitate. În cazul prevenirii speciale, este vorba despre fapte ilegale concrete, în
cazul nostru este vorba de criminalitatea de violență în familie, pe cale de a se comite și care
poate fi împiedicată și prevenită.
Pornind de la aserțiunea autorului, M. Bîrgău că „măsurile speciale sunt folosite de către
subiecții pentru care această activitate este principală” 102, Legea 45, prevede în mod expres
autoritățile și instituțiile abilitate сu funсții de prevenire și de сombatere a violenței în familie.
Prin urmare, prinсipalele autorități și instituții abilitate cu funcții de prevenire specială a
violenței în familie sunt autoritățile de specialitate ale administrației publice locale de nivelul al
doilea și structurile desconcentrate, după cum urmează:
 secțiile/direcțiile de asistență socială și de protecție a familiei;
 direcțiile generale de învățământ, tineret și sport;
 organele de ocrotire a sănătății;
 subdiviziunile teritoriale ale poliției. 103

100
Raport de estimare a costurilor violenţei în familie și a violenţei împotriva femeilor în Republica Moldova,
Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Egalitatea de Gen și Abilitarea Femeilor (UN Women), Organizaţia Mondială a
Sănătăţii, AO „Centrul de Drept al Femeilor”, NIRAS-Indevelop. – Chișinău: Nova Imprim, 2016, p. 22.
101
Oancea I., Probleme de criminologie. Editura ALL, București, 1994, p. 120.
102
Bîrgău M., Criminologie. partea generală. Editura Academia MAI al RM „Ștefan cel Mare”, Chișinău, 2005, p.
165.
103
Legea cu privire la prevenirea şi combaterea violenţei în familie nr. 45 din 01.03.2007. Monitorul Oficial al RM
nr. 55-56 din 18.03.2008, art. 7.
54
 Un rol important în activitatea de prevenire specială a violenței în familie îl au organele
de poliție la nivel de structură specializată. Astfel, polițiștii sunt considerații actorii principali în
activitatea de prevenire și combatere a violenței în familie, importanța cărora fiind apreciată.
În conformitate cu actele normative care reglementează activitatea poliției, în acest sens,
măsurile care împiedică comiterea infracțiunilor de violență în familie, în cazul prevenirii
speciale, pot fi următoarele:
o examinează cererile şi sesizările parvenite din partea cetăţenilor, instituţiilor medicale,
centrelor medico-legale şi a altor instituţii referitoare la conflicte familiale, la acte de violenţă, la
ameninţări cu moartea sau la existenţa unui pericol iminent de realizare a lor;
o vizitează familiile ai căror membri sunt luaţi la evidenţă, efectuează lucrul de prevenire a
comiterii repetate a actelor de violenţă în familie;
o monitorizează şi instrumentează, în comun cu asistenţii sociali, cazurile de violenţă în
familie din teritoriul deservit, actualizează baza de date cu informaţii din domeniu;
o conlucrează cu autorităţile abilitate în domeniu, cu societatea civilă în vederea prevenirii
şi combaterii violenţei în familie;
o acordă asistență la desfășurarea unor programe de resocializare a persoanelor eliberate
din locurile de recluziune, condamnate pentru comiterea actelor de violență în familie;104
o acordă asistență la desfășurarea unor programe de asistență sau tratament medical al
agresorilor în condițiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 713 din 06.12.2001 privind controlul și
prevenirea consumului abuziv de alcool, consumul ilicit de droguri și de alte substanțe
psihotrope.105
Un aport considerabil în eradicarea fenomenului violenței în familie și abuzului față de
copii îl constituie și colaborarea Poliției cu organizațiile internaționale, în special cu organizațiile
membre ale rețelei globale de dezvoltare a Națiunilor Unite (PNUD), Fondul ONU pentru
Populație în Republica Moldova (UNFPA), Misiunea OSCE în Republica Moldova, Misiunea
Organizației Internaționale pentru Migrație (OIM) în Republica Moldova, UNIFEM, UN
WOMEN și alte reprezentanțe.
Cu suportul acestor organizații, sunt organizate ședințe de instruire a ofițerilor de poliție
referitoare la modalitatea de intervenție eficientă, în special punând accentul pe intervenția de la
caz la caz în cadrul echipelor multidisciplinare, asigurarea și acordarea serviciilor calitative
necesare reieșind din competențele fiecărui actor multidisciplinar.

104
Ordinul IGP nr. 134 din 15.03.2017 cu privire la aprobarea Instrucțiunii metodice privind intervenția Poliției în
prevenirea și combaterea cazurilor de violență în familie, cap. III, secț. B, pct. 42.
105
Legea privind controlul și prevenirea consumului abuziv de alcool, consumului ilicit de droguri și de alte
substanțe psihotrope nr. 713 din 06.12.2001. Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 36-38 din 14.03.2002, art.
14, alin. 1.
55
 Pe lângă activitatea de prevenție specială a poliției, observăm și implicarea activă a
ONGurilor. Aceleași surse ne prezintă informația că pe parcursul anului 2016, în vederea
prevenirii violenței în familie, Inspeсtoratul General al Poliției al MAI a semnat mai multe
aсorduri de сolaborare сu organizații cum ar fi: Centrul Național de Formare, Asistență,
Consiliere și Educație din Moldova (CNFACEM), Asociația Obștească Promo-LEX, Centrul de
Drept al Femeilor, Federația de Lupte Universale din Republica Moldova, Uniunea Națională a
Studenților și Tineretului din Moldova etc.
Totodată, cu prilejul diferitor sărbători sau evenimente prin care sunt promovate
drepturile și libertățile omului sunt lansate diferite campanii de informare, de exemplu, în
contextul Zilei Internaționale a Familiei, la 15 mai 2016, a fost lansată Campania de informare
cu genericul „Prevenim violența prin artă”. În cadrul Campaniei „Prevenim violența prin artă”,
angajații Secției prevenire a DGSP în parteneriat cu reprezentanții Asociației „Promo-LEX” au
organizat și desfășurat activități de informare și sensibilizare a cetățenilor pe domeniul violenței
în familie, cu deplasarea în 12 localități și anume: Zubrești, Cojușna (r-nul Strășeni), Călinești,
Albineț (r-nul Fălești), Cotiujenii Mari, Olișcani (r-nul Șoldănești), Pepeni, Copăceni (r-nul
Sîngerei), Chetrosu, Bulboaca (r-nul Anenii Noi), Taraclia, Căinari (r-nul Căușeni).
De asemenea, pentru activitățile în cauză, a fost pus la dispoziția comunității Centrul
Mobil de Prevenire și Informare al Poliției, prin intermediul căruia circa 2000 de cetățeni au fost
informați despre mecanismele de aplicare a legislației cu privire la prevenirea și combaterea
violenței în familie, rolul și sarcinile instituțiilor responsabile de asigurarea ordinii și securității
publice, de raportare a cazurilor de violență în bază de gen și referirea victimelor către
autoritățile competente de soluționare a acestora. 106
În urma chestionării membrilor echipelor multidisciplinare comunitare privitoare la
măsurile speciale de prevenție aplicate mai des și eficiența acestora, au fost obținute următoarele
date:
 Referitor la măsura desfășurării campaniilor și programelor educaționale de prevenție a
fenomenului violenței în familie, s-a constatat că specialiștii o aplică în proporție de 20,50% iar
21,12% din respondenți consideră că este una dintre cele mai eficiente;
 Referitor la organizarea în instituțiile de învățământ a prelegerilor în vederea propagării
normelor de drept și сultului antiviolență, preсum și a promovării valorilor juridiсe pentru
сomiterea aсtelor de violență în familie s-a сonstatat preсum сă aсeastă măsură este efiсientă în
proporții de17,26% și este apliсată în proporții de 13,53% în raport cu cele enumerate mai sus;

106
Ionașcu Vitalie, Infracțiunea de violență în familie: reglementări normative, analiză criminologică și măsuri de
prevenire. Teză de doctor în drept. Chișinău, 2018, p. 111.
56
  Referitor la stimularea consolidării sociale (datoriei civice), încurajarea cetățenilor să
sesizeze despre săvârșirea sau pregătirea de săvârșire a cazurilor de violență în familie organelor
abilitate s-a stabilit o aplicabilitate în proporție de 6,8%, iar eficiența acesteia este de 8,25%;
 8,63% din respondenți optează pentru dezvoltarea programelor de asistență familială,
considerând-o eficientă în proporție de 11,22%;
 93,5% din specialiști optează mai mult pentru organizarea campaniilor de sensibilizare a
opiniei publice, în vederea asigurării reabilitării sociale a victimelor și agresorilor, considerând-o
eficientă în proporție de 4,95%;
 Măsura de sensibilizare a opiniei publice prin intermediul surselor mass-media, reflectând
în acest sens situații concrete de victimizare, ca rezultat al comiterii actelor de violență și
măsurile întreprinse de către autorități, se consideră eficientă în proporție de 3,25%, dar se aplică
în proporție de 5,94%;
 Membrii echipelor multidisciplinare consideră măsura de desfășurarea a programelor de
asistență pentru familiile dificile drept una eficientă în proporție de 13,20%;
 Desfășurarea programelor de asistență a minorilor victime ale actelor de violență în
familie constituie o altă măsură de prevenție care se aplică în proporții de 9,35% iar eficiența ei
este apreciată în proporții de 7, 92%;
 Acordarea suportului informațional și participarea la campaniile în domeniu organizate
de alți parteneri sociali constituie o măsură de prevenție generală care se aplică în proporție de
5,03% și este considerată eficientă de către 6,60% din respondenți.107
Astfel, apreciem că de fapt anume campaniile de informare sunt acele măsuri de
prevenție care necesită cheltuieli reduse, joacă un rol important în activitatea de prevenire a
violenței în familie și sunt cel mai des aplicate. Practic, datorită acestor măsuri fenomenul
violenței în familie este scos din umbra zonei private a familiilor și pentru moment are cea mai
mare aplicabilitate de către instituțiile statului abilitate în acest sens.
Un rol important îl joacă și serviciul de asistență socială în vederea prevenirii speciale a
cazurilor de violență în familie, fiindu-i atribuită, o importanță de circa 16,53% iar nivelului de
implicare 24,77%, de către membrii echipelor multidisciplinare. Astfel, asistenților sociali le
revine o serie de activități de prevenire specială în legătură cu personalitatea și comportamentul
agresorului, după cum urmează:
 conlucrarea cu poliția la identificarea persoanelor predispuse la comiterea actelor de
violență în familie;

107
Ionașcu Vitalie, Infracțiunea de violență în familie: reglementări normative, analiză criminologică și măsuri de
prevenire. Teză de doctor în drept. Chișinău, 2018, p. 111-112.
57
  înlesnirea, la solicitarea organelor de drept, a accesului agresorului la programele de
reabilitare;
 determinarea necesității creării de centre/servicii de reabilitare a agresorilor și acordarea
acestor centre/servicii a unui sprijin metodologic și informațional;
 monitorizarea și coordonarea activităților profesionale ale asistenților sociali din cadrul
primăriilor referitoare la resocializarea agresorilor108;
 inițierea procedurii privind tratamentul obligatoriu al agresorilor care consumă abuziv
băuturi alcoolice sau substanțe narcotice etc. 109
Alte măsuri de prevenire cu caracter special sunt aplicate de către instanțele de judecată
la emiterea ordonanței de protecție, și anume obligarea de a participa la un program special de
tratament sau de consiliere dacă o asemenea acțiune este determinată de instanța de judecată ca
fiind necesară pentru reducerea violenței sau dispariția ei. Importanța activității de prevenire
realizate de către instanțele de judecată este preciată în raport de 5,06%, iar grdul real de
implicare de 1,08% în rezultatul chestionării mebrilor echipelor multidisciplinare.
În acest sens, subliniem faptul că în Republica Moldova activitatea de prevenție specială
în cazurile de violență în familie este înfăptuită parțial din cauza faptului că practic lipsesc
serviciile de reabilitare, resocializare și reintegrare a agresorilor în comunitate. Prin urmare,
există doar două centre în toată țara, Centrul de asistență și consiliere pentru agresorii familiali
din Drochia și Centrul privind programul de nonviolență pentru bărbații care aplică acte de
violență în familie din Chișinău.
De facto, observăm că justiția duce o politică bazată pe interesul superior al victimelor,
interesele agresorilor fiind neglijate. Pornind de la ideea că agresorii sunt aceiași cetățeni ai
Republicii Moldova ca și victimele violenței în familie și ținând cont de faptul că legea
fundamentală stipulează că „Cetățenii Republicii Moldova beneficiază de protecția statului atât
în țară, câtși în străinătate”110, suntem de părerea că autoritățile statului trebuie să dezvolte în
limita necesară servicii și programe de reabilitare, resocializare și reintegrare a agresorilor în
comunitate, deoarece, după ce suportă răspundere juridică pentru actele de violență, ei revin în
familii, creează noi familii sau trăiesc în relații asemănătoare celor de familie.
În continuare, organizarea prevenirii violenței în familie are trăsături specifice care
necesită o activitate analitică și informațională din partea subieсților interesați, сuprinzând o
serie de aсtivități. Prima ar fi сrearea unei baze de date universale сare să inсludă integral
108
Legea cu privire la prevenirea şi combaterea violenţei în familie nr. 45 din 01.03.2007. Monitorul Oficial al RM
nr. 55-56 din 18.03.2008, art. 7.
109
Legea privind controlul și prevenirea consumului abuziv de alcool, consumului ilicit de droguri și de alte
substanțe psihotrope nr. 713 din 06.12.2001. Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 36-38 din 14.03.2002, art.
14, alin. 1.
110
Constituţia Republicii Moldova adoptată la 29.07.1994. Monitorul Oficial al RM nr.1 din 12.08.1994.
58
informații privind evidența striсtă a tuturor сazurilor de violență în familie și a familiilor
vulnerabile în acest sens. Următorul aspect important se consideră a fi prognozarea
criminologică a violenței în familie. Cunoscând legitățile crimei date, particularitățile
caracteristice subiecților, modalitățile, timpul săvârșirii, putem nu numai să prevedem fenomenul
respectiv și tendințele evoluării lui pe viitor, dar și să elaborăm strategii preventive.
Evaluarea strategiei de prevenire a criminalității de violență în familie reprezintă o
activitate care este exercitată de către stat în baza evaluării situației criminogene (adică a
criminalității, cauzalității și stării ei), a pronosticului criminologic și a recomandărilor elaborate
de către specialiști cu caracter de prevenție. A.I. Dolgova consideră că „Strategia este arta de
luptă cu criminalitatea; ea determină direcția loviturii principale pentru a învinge în această
luptă”.111 Fenomenul violenței în familie poate fi redus în mare parte prin promovarea unei
politici sociale benefice, organizarea training-urilor psihologice gratuite pentru victimele, care au
fost respinse de către rudele lor apropiate etc. În plus, necesită a fi aplicate metode de convingere
că violența în familie nu este o problemă privată, ci o problemă a întregii comunități, fiind
totodată promovat sentimentul de responsabilitate pentru o viața fericită fără violență. Activitatea
de prevenire include și activitatea de preîntâmpinare și de contracarare. Măsurile preventive
trebuie aplicate ținându-se cont atât de interesele individuale ale persoanei, cât și de necesitățile
societății. Atitudinea omului față de societate, față de alți oameni, față de regulile de conviețuire
se formează prin educație și autoeducație, în cadrul comunicării cu semenii săi.
Autorul E. Șein consideră că: „Convingerile, deprinderile și opiniile omului se formează
în mare parte sub influența persoanelor cu care el comunică, în special în tinerețe”. Greșelile
educației, combinate uneori cu condițiile nefavorabile de viață, lipsa locului de trai, starea
materială precară se reflectă asupra formării personalității. În acest context, consider că pentru a
fi eficientă o politică de prevenire se сere сonсursul aсtiv al сoleсtivității și сoordonarea
eforturilor poliției și altor agenți publiсi sau privați, care pot fi facilitate prin crearea organelor
specializate pentru prevenirea criminalității, astfel încât măsurile de prevenire a infracțiunilor de
violență în familie să se bazeze pe o cunoaștere aprofundată a problemelor existente cu
identificarea soluțiilor eficiente în acest domeniu. Călăuzindu-ne de principiul că „familia,
școala, serviciile sociale și grupurile comunitare sunt elemente esențiale ale unui sistem general
care asigură menținerea și respectarea valorilor morale” 112, un exemplu pozitiv în acest sens este
încercarea de a aborda multidisciplinar cazurile de violență în familie prin intermediul
intervenției echipelor formate din diferiți actori (polițiști, asistenți sociali, medici de familie,

111
Долгова А.И., Учебник для вузов. Изд-во НОРМА – ИНФРА, Москва, 2001, p. 441.
112
Odagiu Iu. ș.a. Cooperând împreună spre o comunitate mai sigură. Editura Academia MAI al RM „Ștefan cel
Mare”, Chișinău, 2011, p. 27.
59
primari, profesori, psihologi, juriști etc.), ceea ce sporește semnificativ eficiența acțiunilor
întreprinse.113
În concluzie, afirmăm că cea mai utilizată măsură generală de prevenire a violenței în
familie este activitatea de sensibilizare și informare în continuu a publicului cu privire la violența
bazată pe gen, atât la nivel național, cât și local, în vederea eliminării tuturor formelor de
violență în familie, sensibilizării opiniei publice cu privire la cadrul legal-normativ existent în
vederea prevenirii și combaterii violenței în familie, asigurării protecției victimelor, precum și
mobilizării autorităților centrale și locale, organizațiilor neguvernamentaleși a comunității de a
participa activlaprevenirea și combaterea acestui flagel.
Astfel, intervenția statului în cazurile de violență în familie trebuie să fie axată prioritar
pe activitatea de prevenire specială care prin intermediul instituțiilor abilitate trebuie să identifice
corect și să desfășoare cercetări cu referire la cauzele și factorii acestui tip de criminalitate, să
stabilească starea de fapt, anticipând schimbările sale cantitative și calitative, să evalueze
măsurile ce se impun și să elaboreze programe convingătoare de prevenire a abuzurilor familiale,
de resocializare și reinserție socială a agresorilor familiali.

CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI

În urma cercetărilor efectuate putem conchide că violenţa în familie constituie o

ameninţare, făcută în prezent sau în trecut, cu cauzarea unui prejudiciu fizic, moral sau material
sau provocarea acestuia, ce se caracterizează prin tendința constantă de escaladare și printr-o
probabilitate majoră de repititivitаte, în cаdrul relаţiei dintre pаrtenerii sociаli, indiferent de
stаtutul lor legаl sаu de domiciliu. Violențа în familie cuprinde toate actele de abuz și violență,
de neglijare, amenințare și abandon întreprinse la nivelul familiei de unul sau mai mulți făptuitori
care în mod normal ar fi trebuit să furnizeze protecție, îngrijire și siguranță.
Astfel, putem stabili că violenţa în familie reprezintă un sistem de conduită al cărui
obiectiv îl constituie exercitarea controlului și stabilirea unor raporturi de subordonare în relaţiile
de familie. Violenţa în familie constituie una dintre modalităţile cele mai dure de discriminare a
femeilor pentru care, practic, nu există un mecanism de eradicare, impunitatea violenţei în
familie permiţând transformarea agresiunii într-un model de conduită pentru bărbaţi în
113
Ionașcu V., Antoci A., Unele reflecții despre trăsăturile social-demografice ale personalității infractorului în
cazurile de Violență în familie. În: Materialele conferinței științifice internaționale. Preocupări contemporane ale
științelor socio-umane în contextul transformării de mentalități. Ed. a VII-a. Chișinău, 2016, p. 28.
60
raporturile de familie, conduită pe care copiii o însușesc ca pe o normă și care se reproduce din
generaţie în generaţie.
În Republica Moldova în vederea realizării un cadru legal eficient de abordare a violenței
în familie, în martie 2007, a fost adoptată Legea pentru prevenirea și combaterea violenței în
familie nr.45 intrând în vigoare pe 18 martie 2008. Adoptarea acestei legi și modificarea
ulterioară a legislației în domeniu a avut drept sсop сrearea unui meсanism de implementare a
legii, reprezentând un pas înainte în lupta împotriva violenței în familie și care a contribuit
semnificativ la plasarea pe agenda a factorului de decizie politică. Legea nr. 45/2007 stabileşte
bazele juridice şi organizatorice ale activităţii de prevenire şi de combatere a violenţei în familie,
autorităţile şi instituţiile abilitate cu funcţii de prevenire şi de combatere a violenţei în familie,
mecanismul de sesizare şi soluţionare a cazurilor de violenţă. 
După normele Codului Penal al Republicii Moldova, infracțiunea de violență în familie,
prevăzură la art. 2011 presupune acţiunea sau inacţiunea intenţionată comisă de un membru al
familiei în privinţa altui membru al familiei, manifestată prin: a) maltratare, alte acţiuni violente,
soldate cu vătămare uşoară a integrităţii corporale sau a sănătăţii; b) izolare, intimidare în scop
de impunere a voinţei sau a controlului personal asupra victimei; c) privarea de mijloace
economice, inclusiv lipsirea de mijloace de existenţă primară, neglijare, dacă au provocat
victimei vătămare uşoară a integrității corporale sau a sănătăţii.
Deci, fiind un produs al existenţei societăţii umane, violenţa în familie poate fi eliminată
doar de om, deoarece este un produs al acţiunilor acestuia. În această ordine de idei, are
posibilitatea de a stopa acest fenomen atât agresorul, care trebuie să-şi confrunte latura negativă
a naturii sale, cât şi victima, care deseori tinde să provoace agresorul la aplicarea acţiunilor
violente împotriva sa. În aceste condiţii, statul are menirea de a ţine sub control şi de a coordona
activitatea organelor de urmărire penală, ca acestea să aplice corect sancţiunile prevăzute de
legislaţia în vigoare referitoare la cazurile de violenţă domestică. În scopul asigurării respectării
drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, şi anume contra actelor violente, este necesar
de a introduce un mecanism bine elaborat de soluţionare a problemelor ce rezultă din violenţa în
familie, cu instructaj corespunzător al cadrelor responsabile.
În anul 2016, când a fost optimizată dispoziţia normei prevăzute la art. 2011 CP al RM,
prin același act legislativ a fost introdusă o nouă contravenţie, prevăzută la art. 78 1,
denumită ,,Violenţa în familie” cu următorul conţinut ,,Maltratarea sau alte acţiuni violente,
comise de un membru al familiei în privinţa altui membru al familiei, care au provocat vătămare
neînsemnată a integrităţii corporale se sancţionează cu muncă neremunerată în folosul
comunităţii de la 40 la 60 de ore sau cu arest contravenţional de la 7 la 15 zile”.

61
 Încriminarea violenței în familie care a provocat vătămarea neânsemnată a integrității
corporale în legea contravențională, o apreciem drept o inițiativă neinspirată, nechibzuită și
ineficientă. Pericolul social real al violenței în familie chiar dacă a provocat vătămarea
neânsemnată a integrității corporale este caracteristic unei infracțiuni deoarece obiectul juridic la
care se atentează nu se rezumă doar la relațiile sociale ce țin de sănătatea membrului de familie,
ci trebuie luat în considerație că se compromit și relațiile sociale cu privire la protejarea familiei,
a căror existență și dezvoltare este condiționată de comportarea umană a membrilor de familie,
astfel, încât să nu prejudicieze dezvoltarea fizică, psihică și morală a altor membri ai familiei.
Analizând activitatea de prevenire a violenței în familie din Republica Moldova,
observăm că statul acționează preponderent în mod represiv sau post factum. Măsurile de
prevenire sunt aplicate după ce a avut loc actul de violență în familie fiind orientate mai mult
pentru prevenirea repetării actelor de violență. Сea mai utilizată măsură generală de prevenire a
violenței în familie este aсtivitatea de sensibilizare și informare a publicului cu privire la violența
bazată pe gen, atât la nivel național, cât și local, în vederea eliminării tuturor formelor de
violență în familie, cadrul legal-normativ existent în vederea prevenirii și combaterii violenței în
familie, asigurării protecției victimelor, precum și mobilizării autorităților centrale și locale,
organizațiilor neguver-namentaleși a comunității de a participa activ la prevenirea și combaterea
acestui flagel.
Pornind de la ideea că activitatea generală de prevenire constituie ansamblul măsurilor
întreprinse în vederea diminuării cauzelor și factorilor violenței în familie, constatăm că statul
Republica Moldova nu acordă atenția necesară pentru diminuarea factorilor economici (șomajul,
nivelul de trai, criza economică). Persistă ideea că sărăcia nu este o cauză directă a violenței în
familie, dar totuși diferite studii au confirmat faptul că anume cauzele economice pot perturba re-
lațiile interfamiliale și totodată pot influența instabilitatea emotivă sau starea social-psihologică a
unor membri de familie.
În Republica Moldova activitatea de prevenție specială în cazurile de violență în familie
este înfăptuită parțial din сauza faptului сă justiția promovează o politiсă bazată pe interesul
superior al viсtimelor, interesele agresorilor fiind neglijate, aceștia fiind lipsiți de posibilitatea de
a beneficia de servicii de reabilitare, resocializare și reintegrare în comunitate.
Reieșind din politica statului de a interveni post factum față de victimele violenței în
familie constatăm precum că instituția prevenirii victimologice în astfel de cazuri este o direcție
slab dezvoltată în Republica Moldova și nu este reglementată de careva acte normative deși
parțial se regăsește în activitatea de prevenire generală specială sau individuală.
Urmare a studiului efectuat putem veni cu unele recomandări:

62
 1. A se atrage mai multă atenție la informarea opiniei publice despre problema vizată
pentru ca societatea să conștientizeze problema și să-și asume responsabilitatea confruntării cu
acest fenomen;
2. Cadrul legislativ cu referire la prevenirea și combaterea violenței în familie să fie mai
drastic și să-i permită victimei să obțină protecție de urgență în momentul de criză;
3. Să fie diversificate serviciile sociale menite să intervină în cazurile de abuz și
maltratare a femeii în familie;
4. Să fie instruiți continuu specialiștii din cadrul echipei multidisciplinare care au menirea
să intervină și să ofere asistență și protecție victimelor violenței în familie.
Reducerea și minimalizarea fenomenului violenţei în familie poate rezulta dacă se vor
ţine cont de următoarele propuneri:
a) Drept recomandare referitoare la minimalizarea fenomenului violenţei în familie ar fi
desfăşurarea unor cаmpаnii mаsive de sensibilizаre а populаţiei, cаre аr schimbа аtitudineа
аcestorа fаţă de problemа dаtă şi mаi аles аtitudineа fаctorilor de decizie.
b) Trebuie să fie аtrаşi cât mаi mulţi speсiаlişti pentru reаlizаreа şi orgаnizаreа unor
сerсetări сomune, сeeа сe аr permite trаtаreа problemei în cauză mai profund şi multilateral.
c) Este un lucru binevenit realizarea seminarelor informative şi a companiilor de
sensibilizare în şcoli a tinerii generaţii privitor la cultivarea unui mediu de viaţă nonviolent.
d) Un plus foarte mare vor avea şi lansarea serviciilor pentru agresori, specializarea unor
organizaţii / structuri care ar lucra cu agresorul în vederea prevenirii abuzului în familie (metode
proactive, încurajatoare şi nicidecum metode represive).
e) Extinderea programelor de instruire (treninguri, seminare) privind prevenirea și
combaterea violenţei în familie şi în rândurile judecătorilor, procurorilor, medicilor etc.

63
 BIBLIOGRAFIE

I. Acte legislative
1. Codul Contravenţional al Republicii Moldova, nr. 218 din 24.10.2008. Monitorul Oficial
al Republicii Moldova nr. 3-6 din 16.01.2009. https://www.legis.md/cautare/getResults?
doc_id=113262&lang=ro
2. Codul Penal al Republicii Moldova, adoptat de Parlament la 18.04.2002. Monitorul
Oficial al Republicii Moldova nr.128-129 din 12.06.2003.
https://www.legis.md/cautare/getResults?doc_id=118807&lang=ro
3. Constituţia Republicii Moldova adoptată la 29.07.1994. Monitorul Oficial al RM nr.1 din
12.08.1994. https://www.legis.md/cautare/getResults?doc_id=111918&lang=ro
4. Convenţia Consiliului Europei privind prevenirea şi combaterea violenţei împotriva
femeilor şi a violenţei domestice adoptată la Istambul la 11.05.2011.
https://rm.coe.int/168046253e
5. Declaraţia de la Interlaken din 19 februarie 2010. Conferinţa la Nivel Înalt privind
Viitorul Curţii Europene a Drepturilor Omului. http://hotararicedo.ro/files/files/Declaratia%20de
%20la%20Interlaken.pdf
6. Declaraţia privind eliminarea violenţei împotriva femeilor adoptată de Adunarea
Generală a ONU, la 20 decembrie 1993, prin rezoluţia 48/104.
https://www.ohchr.org/en/professionalinterest/pages/violenceagainstwomen.aspx
7. Directiva 2011/99/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 13 decembrie 2011
privind ordinul european de protecţie. http://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/PDF/?
uri=CELEX:32011L0099&from=RO
8. Hotărârea Plenului CSJ cu privire la aplicarea de către instanţele de judecată a
prevederilor Capitolului XXXI din Codul de procedură civilă nr.1 din 28 mai 2012.
http://jurisprudenta.csj.md/search_hot_expl.php?id=341
9. Legea cu privire la prevenirea şi combaterea violenţei în familie nr. 45 din 01.03.2007.
Monitorul Oficial Nr. 55-56 din 18.03.2008. https://www.legis.md/cautare/getResults?
doc_id=110200&lang=ro
10. Legea privind controlul și prevenirea consumului abuziv de alcool, consumului ilicit de
droguri și de alte substanțe psihotrope nr. 713 din 06.12.2001. Monitorul Oficial al Republicii
Moldova nr. 36-38 din 14.03.2002. https://www.legis.md/cautare/getResults?
doc_id=107967&lang=ro
11. Legea privind drepturile copilului nr. 338 din 15.12.1994. Monitorul Oficial nr.13 din
02.03.1995. https://www.legis.md/cautare/getResults?doc_id=94939&lang=ro
64
 12. Legea pentru modificarea și completarea unor acte legislative nr. 167 din 09.07.2010.
Monitorul Oficial nr.155-158 din 03.09.2010. https://www.legis.md/cautare/getResults?
doc_id=24020&lang=ro
13. Ordinul IGP cu privire la aprobarea Instrucțiunii metodice privind intervenția Poliției în
prevenirea și combaterea cazurilor de violență în familie nr. 134 din 15.03.2017.
http://antiviolenta.gov.md/wp-content/uploads/2019/08/CDF-Instructiuni-VIF-Politie.pdf
14. Recomandarea CSJ cu privire la aplicarea prevederilor art. 3186 CPC la aplicarea
măsurilor de protecţie în cazurile de violenţă în familie nr. 47 din 30.05.2013.
http://jurisprudenta.csj.md/search_rec_csj.php?id=72
15. Regulamentul Ministerului Sănătății RM de apreciere medico-legală a gravității vătămării
corporale, nr.199 din 27.06.2003. Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr. 170-172 din
08.08.2003. https://www.legis.md/cautare/getResults?doc_id=40539&lang=ro
16. Programul Daphne, pentru perioada 2000-2003, adoptat prin Decizia Parlamentului
European și a Consiliului Europei nr. 293/2000/CE a din 24 ianuarie 2000 pentru prevenirea și
combaterea violenței împotriva copiilor, tinerilor și a femeilor.
https://www.europarl.europa.eu/doceo/document/A-7-2012-0006_RO.html

II. Manuale, monografii şi lucrări didactice

17. Baciu Gh., Curs de medicină legală: pentru facultăţile de drept. Editura Tipografia
Centrală, Chișinău, 2013.
18. Badea Alina Georgiana, Bucșa Raluca, Brindiliu Oana, Drăgunoiu Mihai, Influența
mediului familial al bărbaților în apariția violenței domestice. Editura Universitatea din București,
2015.
19. Bîrgău M., Criminologie. partea generală. Editura Academia MAI al RM „Ștefan cel
Mare”, Chișinău, 2005.
20. Bodrug-Lungu Valentina, Violența domestică: aspecte sociale și legislative. Chișinău,
2005
21. Brigner M., Manualul privind violența domestică al statului Ohio. Ghid practic de
competențe pentru judecători și magistrați. Ediția 2. Centrul de prevenire a violenței domestice
din cadrul Biroului de servicii juridice în drept penal din statul Ohio, 2003.
22. Brînză Sergiu, Stati Vitalie, Tratat de drept penal, Partea Specială. Vol. I. Editura
Tipografia Centrală, Chișinău, 2015.
23. Bujor V., Lașcu M., Violenţa în societatea de tranziţie. Editura F.E.-P. „Tipogr. Centrală”,
Chișinău, 2003.

65
 24. Câmpineanu I., Neamţu G., Intervenţie şi prevenţie în delicvenţă. Editura Fundaţiei
Chemarea, Iaşi, 1998.
25. Ciobanu Ig., Criminologie, Universitatea de Stat din Moldova. Editura Tipografia
Centrală, Chișinău, 2011.
26. Cioclei V., Drept penal: Partea Specială. Vol.1. Editura C.H. Beck, București, 2016.
27. Corcea N., Violența în familie: Monografie. Editura CEP USM, Chișinău, 2015.
28. Furdui S., Drept contravenţional. Editura Cartier Juridic, Chișinău, 2005.
29. Giurgiu N., Elemente de criminologie, Editura Fundaţiei „Chemarea”, Iaşi, 1992.
30. Gladchi Gh., Victimologia și prevenirea infracțiunilor. Editura Academia MAI al RM
„Ștefan cel Mare”, Chișinău, 2004.
31. Larii Iu., Cojocaru R., Ionașcu V., Rotaru I., Criminalitatea violentă în Republica
Moldova: tendințe generale, cauze și condiții. Editura Academia MAI al RM ,,Ștefan cel Mare”,
Chișinău, 2018.
32. Larii Iu., Criminologie. Manual pentru facultățile de drept. Academia MAI al RM „Ștefan
cel Mare”, Chișinău, 2004.
33. Lazăr Tudor, Sinteză privind cazuistica manifestărilor de violenţă în familie. Raport
tematic. Editura Oficiul Avocatul Poporului, Chişinău 2014.
34. Luminosu D., Popa V., Criminologie (texte alese), Editura Helicon, Timişoara, 1995.
35. Roth-Szamoskozi Maria, Copii şi femei victime ale violenţei. Editura Presa Universitară
Clujeană, Cluj-Napoca, 2005.
36. Mocanu Victor, Munteanu Valeriu, Curs de drept contravenţional, Editura Universitatea
de Studii Europene din Moldova, Chișinău, 2013.
37. Monda Doina Ioana, Ghid de bune practici în lucru cu victimele violenței în familie,
Editura Mesagerul, București, 2008.
38. Muntean A., Violenţa în familie. Violenţa. Aspecte psihosociale. Editura Polirom, Iaşi,
2003.
39. Oancea I., Probleme de criminologie. Editura ALL, București, 1994.
40. Odagiu Iu. ș.a. Cooperând împreună spre o comunitate mai sigură. Editura Academia
MAI al RM „Ștefan cel Mare”, Chișinău, 2011.
41. Postica Alexandru, Potîng Lilia, Raport de evaluare a modului de emitere și executare a
ordonanțelor de protecție în cazurile de violență în familie în perioada 2012-2014. Editura Asociaţia
PROMO–LEX, Chișinău, 2015.
42. Postica Alexandru, Raport de evaluare privind punerea în aplicare a prevederilor Legii
nr.45 privind ordonanța de protecție în Republica Moldova în perioada 2008-2011. Editura
PromoLex, Chișinău, 2012.
66
 43. Rădulescu Sorin M., Sociologia violenţei (intra) familiale, victime şi agresori. Editura
Lumina lex, Bucureşti, 2001.
44. Rusu Vl., Curs drept contravenţional. Editura Universitatea de Stat ,,Alecu Russo” din
Bălţi, Bălţi, 2014.
45. Steinmetz K. Suzanne, Straus A.Murray, Violence in the Family. General introduction:
Social Myth and Social System in the Studuy of Intra – family Violence. Editura Cit, 1980.
46. Беккария Ч., О преступлениях и наказаниях. Издательство Стелс, Москва, 1995.
47. Долгова А.И., Учебник для вузов. Изд-во НОРМА – ИНФРА, Москва, 2001.
48. Жалинский А.Е., Теоретические проблемы профилактики преступлений. Москва,
1980.
49. Шахов В. И., Насилие в семье: уголовно-правовое и криминологическое значение.
Издательство Удмуртский государственный университет, Ижевск, 2003.

III. Articole din ediţii periodice

50. Bodrug-Lungu Valentina, Violenţa domestică prin prisma politicilor integrate. În: Studia
Universitatis Moldaviae nr. 5(105) din 2017.
51. Brînza S., Stati V., Infracțiuni de violență în familie (art.201 1 CP RM) în lumina
prevederilor Legii nr.196/2016. În: Studia Universitatis Moldaviae, nr.8 (108)/ 2017.
52. Brînza S., Stati, V., Cu privire la posibila neconstituționalitate a unor amendamente
recent operate în Codul penal și în Codul contravențional. Partea II. În: Revista Națională de
Drept, nr. 2(196)/2017.
53. Corcea N., Fortuna Gh., Obiectul juridic generic și obiectul juridic special al violenței în
familie (art.2011 CP RM). În: Revista științifică a Universității de Stat din Moldova „Studia
Universitatis Moldaviae”. Seria „Științe Sociale”, nr. 3(103)/ 2017.
54. Corcea Nicolae, Fortuna Ghenadie, Violența în familie în modalitatea de izolare,
intimidare, privare de mijloace economice și neglijare: aspecte juridico-penale. În: Studia
Universitatis Moldaviae nr. 8(108) din 2017.
55. Corcea Nicolae, Victima violenţei în familie în dreptul internaţional şi în dreptul penal
substanţial: interpretări şi propuneri de lege ferenda. În: Studia Universitatis Moldaviae Numărul
8(88) / 2015.
56. Corcea Nicolae, Violența în familie: aspecte juridico-penale. Teză de doctor în drept,
Chișinău, 2019.
57. Crudu Cristina, Aspecte sociale ale prevenirii și combaterii violenței în familie. În:
Conferința "Structura şi dinamica personalităţii umane în epoca globalizării: perspective psiho-
socio-pedagogice" Bălți, Moldova, 26 mai 2017.
67
 58. Cuzneţov L., Pedagogia familiei: Suport de curs. Editura Primex-Com, Chişinău, 2014, p.
54-56.
59. Dicu Adriana, Violenţa în familie. Determinări conflictuale şi potenţial patogen în
violenţa domestică. În: Blog Space for Adriana 21.12.2018.
60. Grati Veaceslav, Atribuțiile organului de asistență socială în soluționarea cazurilor de
violență în familie. În: Anale ştiinţifice ale Academiei „Ştefan cel Mare” a MAIRM: ştiinţe
juridice, Numărul XVII(2) / 2017.
61. Ionașcu V., Antoci A., Unele reflecții despre trăsăturile social-demografice ale
personalității infractorului în cazurile de Violență în familie. În: Materialele conferinței științifice
internaționale. Preocupări contemporane ale științelor socio-umane în contextul transformării de
mentalități. Ed. a VII-a. Chișinău, 2016.
62. Ionașcu Vitalie, Analiza juridică a contravenției de violență în familie. În: Anale
ştiinţifice ale Academiei „Ştefan cel Mare” a MAIRM: ştiinţe juridice Numărul XVIII(1) / 2018.
63. Ionașcu Vitalie, Infracțiunea de violență în familie: reglementări normative, analiză
criminologică și măsuri de prevenire. Teză de doctor în drept. Chișinău, 2018.
64. Ioniță Diana, Premise şi realităţi cu privire la violenţa în familie. În: Analele Ştiinţifice
ale Universităţii de Studii Europene din Moldova Numărul I-a / 2012.
65. Naţiunile Unite (Departamentul de Informare Publică), a patra Conferinţă Mondială
asupra problemelor femeilor, Beijing, China, 4- 15 septembrie 1995; Platforma de acţiune şi
Declaraţia de la Beijing publicată în 1996.
66. Raport de estimare a costurilor violenţei în familie și a violenţei împotriva femeilor în
Republica Moldova, Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Egalitatea de Gen și Abilitarea
Femeilor (UN Women), Organizaţia Mondială a Sănătăţii, AO „Centrul de Drept al Femeilor”,
NIRAS-Indevelop. Editura Nova Imprim, Chișinău, 2016.
67. Veleanovici A.-C., Tulburări emoționale la copiii aflați în situație de abuz și neglijare.
Teză de doctor în psihologie, Chișinău, 2015.
68. Violenţa faţă de copii în Republica Moldova, Studiul, Ministerul Educaţiei și Tineretului
al Republicii Moldova, Ministerul Protecţiei Sociale, Familiei și Copilului al Republicii
Moldova, UNICEF, 2017.
69. Vozian Roman, Noţiunea, esenţa şi caracteristicile definitorii ale conceptului de violenţă
în familie. În: Analele ştiinţifice ale Academiei „Ştefan cel Mare” a MAI al Republicii Moldova,
ediţia a XII-a nr.1/2013.
70. World report on violence and health: 1. Violence; 2. Domestic violence; 3. Suicide; 4.
Sex offenses; 5. War; 6. Public health; 7. Risk factors. Geneva, World Health Organization,
2002.
68
 71. Самойленко К.В., Уголовно-правовые и криминологические меры противодействия
сексуальной насильственной преступности в семье: Диссертация на соискание ученой
степени кандидата юридических наук. Краснодар, 2014.
72. Фортуна Г.Ф., Неуголовно-правовое измерение понятия «насилие в семье» в
законодательстве Украины, Румынии и Республики Молдова. В: Правозастосування:
теорія, методологія та практика: збірник матеріалів Міжнародної юридичної науково-
практичної конференції «Актуальна юриспруденція», м. Київ, 2017.

IV. Jurisprudență
73. Hotărârea CtEDO în cauza B. contra Republica Moldova (Cererea nr. 61382/09) din
16.07.2013. https://hudoc.echr.coe.int/app/conversion/pdf/?library=ECHR&id=001-
141783&filename=001-141783.pdf
74. Hotărârea CtEDO în cauza Eremia și alții contra Republicii Moldova (cererea nr.
3564/11) din 28.05.2013. https://hudoc.echr.coe.int/app/conversion/pdf/?library=E
CHR&id=001-127742&filename=001-127742.pdf
75. Hotărârea CtEDO în cauza Mudric și alții contra Republicii Moldova (cererea nr.
74839/10) din 16.07.2013. https://hudoc.echr.coe.int/app/conversion/pdf/?library=ECHR
&id=001-139804&filename=001-139804.pdf
76. Hotărârea CtEDO în cauza T.M. ȘI C.M. contra Republica Moldova (Cererea nr.
26608/11) din 28.01.2014. http://old.lhr.md/docs/lista.pacatosi/T.M._C.M..pdf

V. Site web
77. http://cdf.md/rom/12ce-este-violenta-in-familie
78. http://ombudsman.md/wp-content/uploads/2018/10/
cazuistica_manifestarilorde_violenta_domestica2014.pdf
79. https://cpe.ro/resurse/cercetari/
80. https://dexonline.ro/definitie/violenta%20
81. https://dgaspctr.ro/violenta-si-abuzul-in-familie-si-societatea/
82. https://drepturilecopilului.md/files/
Material_suport_Fenomenul_violentei_fata_de_copii.pdf
83. https://insp.gov.ro/sites/cnepss/wp-content/uploads/2016/01/Analiza-de-situatie-2015-
7.pdf
84. https://pdfcoffee.com/violena-n-familie-tot-licenta-mai-pdf-free.html
85. https://ro.wikipedia.org/wiki/Violen%C8%9B%C4%83_%C3%AEn_familie

69