Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
2o22
Astazi, va prezint Tema 2 Problematica psihopedagogica a elevilor
cu cerinte educationale speciale (CES )
Prin asimilarea continutului tematic prezentat veti putea :
- să întelegeti mai bine problematica și diversitatea psihopedagogica a copiilor care
prezinta deficiente mintale, fizice, senzoriale, de limbaj, socio-afective si de
comportament ori asociate si se confruntă cu dificultăţi mai mari de învăţare decât
ceilalţi copii de aceeaşi vârstă;
- să vă familiarizați cu specificul strategiilor şi intervenţiilor utile in educatia,
instructia, profesionalizarea elevilor cu cerinte educaţionale;
- să întelegeti necesitatea includerii elevilor cu cerinte educaţionale speciale în
învăţământul profesional şi tehnic de masă;
- să întelegeti că educaţia (şcoala) incluzivă reprezintă extinderea scopului (şi a
organizării) şcolii obişnuite pentru a putea răspunde unei mari diversităţi de copii –
în speţă, copiilor marginalizaţi, defavorizaţi şi / sau excluşi de la educaţie.
TEMA 2
Problematica psihopedagogica a elevilor cu cerinte educationale
speciale (CES )
2.1. Copiii cu cerinte educationale speciale (CES) - clarificari
conceptuale
Cerinte educative speciale (CES) este un concept introdus în terminologia UNESCO în
anii 1990. Expresia desemneaza acele cerinte ori nevoi fata de educatie derivate sau nu dintr-o
deficienta care sunt suplimentare dar si complementare obiectivelor generale ale educatiei pentru
un copil.
1
Copiii cu cerinte educationale speciale (CES) sunt acei copii a caror cerinte (nevoi)
speciale sunt de natura educationala si deriva în principal din deficiente mintale, fizice,
senzoriale, de limbaj, socio-afective si de comportament ori asociate, indiferent de severitatea
acestora. Pot fi cuprinsi în categoria copiilor cu CES si unii copii ocrotiti în institutii rezidentiale,
precum si anumiti copii/elevi ce prezinta tulburari/dificultati de învatare si/sau adaptare scolara."
(I. Musu, 1997)
2
- Ordinul MEC nr 4653/08.10.2001 care aprobă Metodologia de organizare şi funcţionare
a serviciilor educaţionale pentru copiii/elevii cu dizabilităţi, integraţi în şcoala publică
prin cadre didactice itinerante şi de sprijin.
In ultimele două decenii, s-au intensificat eforturile pentru incluziunea copiilor cu
dizabilităţi în şcolile obişnuite. În încercarea de a-i primi pe toţi elevii, se pune accentul pe
schimbarea politicii şcolare. Aceasta presupune eliminarea formelor de discriminare în ceea ce
priveşte şcolarizarea copiilor cu dizabilităţi, dobândirea unor valori ca: deschidere în faţa
diferenţelor, a toleranţei şi respectul faţă de celălalt.
3
a) Copii cu deficienţe mintale uşoare: cu coeficient de inteligenţă între 50-70 , cu
dificultăţi de învăţare caracterizate prin:
- capacitate de a frecventa o clasă obişnuită prin mijlocirea unor modificări considerabile
a programului de învăţare şi a unui sprijin specific;
- inaptitudinea elevului de a urma o clasă obişnuită din cauza unei lentori în dezvoltarea
intelectuală;
- aptitudinea de a reuşi în învăţarea şcolară, de a realiza o oarecare adaptare socială şi de a
se îngriji de nevoile sale.
b) Copii cu deficienţe mintale moderate, cu dificultăţi de învăţare caracterizate prin:
- inaptitudine de a urma programul de învăţare destinat deficienţei mintale lejere datorită
unei dezvoltări intelectuale lente aptitudinea limitată de învăţare şcolară, de adaptare socială şi de
a se îngriji de nevoile sale.
c) Copii cu deficienţe mintale severe, cu coeficient de inteligență între 25-50, pot fi
cuprinşi de regulă, în grădiniţe speciale, în şcoli sau clase speciale.
d) Copii cu deficienţe mintale profunde, cu coeficient de inteligenţă sub 25.
3. Copiii cu deficienţe fizice (motorii şi neuro - motorii)
4. Copiii cu deficienţe senzoriale - auditive, care au pierderi ale auzului între 35-70
decibeli (hipoacuzici) sau mai mari de 70 decibeli (surzi).
5. Copiii cu deficienţe senzoriale - vizuale, care prezintă o diminuare a" acuităţii
vizuale" intre 0,05-0,2 (ambliopi) sau între 0-0,05 (nevăzători), care chiar după corecţie
împiedică randamentul şcolar.
6. Copiii cu tulburări de limbaj în situaţia când acestea nu sunt însoţite de alte
deficienţe sau nu reprezintă consecinţa acestora.
7. Copii cu tulburări socio-afective şi de comportament care acoperă o"gamă largă de
carenţe educative speciale şi care au o implicaţie directă în învăţarea şcolară. Aceste tulburări pot
fi însoţite de următoarele dificultăţi: inaptitudinea de a stabili şi de a întreţine relaţii
interpersonale, teama şi anxietatea excesivă, tendinţa de relaţii impulsive, inaptitudinea de a
învăţa, care nu poate fi atribuită unui factor intelectual, senzorial, fizic sau a unui ansamblu din
aceşti factori.
În general, în clasificarea copiilor cu cerinţe educative speciale se insistă cu precădere
asupra posibilităţilor de învăţare a copiilor, pe competenţele de adaptare socială.
-Sprijinul de care are nevoie o persoană trebuie să fie evaluat în mod corect şi cu
înţelegere
4
-Prin legătura stabilită cu şcoala unde a învăţat anterior elevul se pot obţine informaţii
pe baza cărora se poate planifica sprijinul ce trebuie acordat elevului
-Trebuie luat în considerare punctul de vedere al elevilor şi al părinţilor acestora
-Sprijinul oferit este un drept al persoanei care îl primeşte
-Sprijinul acordat trebuie revizuit periodic pentru a evalua impactul, progresul obţinut
de elev şi punctul de vedere al elevului, părinţilor şi profesorilor acestuia
-Se oferă sprijin profesorilor pentru elaborarea unor strategii corespunzătoare de
predare şi învăţare, în funcţie de cele mai bune practici
-Fiecare elev, inclusiv aceia cu nevoi educaţionale speciale, este diferit
-Conceptele de “normalitate” şi “deficienţă” duc la separare
-Adolescenţii în vârstă de 16 ani cu nevoi educaţionale speciale au aceleaşi nevoi,
interese şi drepturi ca orice alt adolescent
-Toţi elevii, inclusiv cei cu nevoi educaţionale speciale, trebuie să îşi însuşească
abilităţile sociale generale care îi ajută atât să-şi dezvolte personalitatea cât şi să
obţină un loc de muncă
-Un curriculum inclusiv oferă niveluri diferite de abilităţi
-Obţinerea unor competenţe profesionale în conformitate cu standardele se poate
realiza treptat
-Un nivel de calificare se poate obţine în orice interval de timp
-Evaluarea unei competenţe profesionale se poate realiza în momentul în care persoana
respectivă este pregătită
5
- Crearea unui climat afectiv-pozitiv;
- Stimularea încrederii în sine şi a motivaţiei pentru învăţare;
- Încurajarea sprijinului şi cooperării din partea colegilor, formarea unei atitudini pozitive a
colegilor;
- Încurajarea independenţei, creşterea autonomiei personale;
- Încurajarea eforturilor;
- Sprijin, încurajare şi apreciere pozitivă în realizarea sarcinilor şcolare, fără a crea
dependenţă;
- Folosirea frecventă a sistemului de recompense, laude, încurajări, întărirea pozitivă, astfel
încât să fie încurajat şi evidenţiat cel mai mic progres;
- Crearea unui climat afectiv, confortabil;
- Centrarea învăţării pe activitatea practică;
- Sarcini împărţite în etape mai mici, realizabile;
- Folosirea învăţării afective;
- Adaptarea metodelor şi mijloacelor de învăţare, evaluare;
- Sprijinirea elevului să devină membru al unui grup;
- Organizarea unor activităţi de grup care să stimuleze comunicarea şi relaţionarea
interpersonală (jocuri, excursii, activităţi extraşcolare, activităţi sportive, de echipă); Sprijin
emoţional;
- Folosirea unui limbaj simplu, accesibil elevului şi nivelului lui de înţelegere; Instrucţiuni
clare privind sarcinile şi elaborarea unor programe individuale de lucru; Aşezarea în prima
bancă a elevilor cu deficienţe de vedere, îmbunătăţirea calităţii iluminării, adecvarea
materialelor didactice;
- Poziţia profesorului să fie astfel ca fiecare elev să-l poată vedea, iar în dialogul profesor-
elev profesorul să vorbească numai stând numai cu faţa spre elevi;
- Stabilirea foarte clară a regulilor şi consecinţelor nerespectării lor în clasă şi aplicarea lor
constantă;
- Aşezarea copiilor cu hiperactivitate şi deficit de atenţie în primele bănci, astfel încât să nu
le distragă atenţia restul colectivului şi să fie aşezat în apropierea elevilor care sunt acceptaţi
de colectiv ca modele pozitive;
- Încurajarea oricărei tentative de comunicare, indiferent de natura ei;
- Profesorul să fie ferm, consecvent, să folosească înţelegerea şi calmul ca modalitate de
stingere a manifestării agresive a elevului;
- Să fie comentată acţiunea elevului şi nu personalitatea lui;
- Profesorul să aprecieze limita de suportabilitate a elevului (să nu-l jignească sau umilească);
- Profesorul să folosească o mimică binevoitoare şi o atitudine deschisă ;
- Orice activitate să fie bine planificată, organizată şi structurată;
- Profesorul să dea dovadă de consecvenţă şi corectitudine în evaluare.
6
Educaţia (şcoală) incluzivă sinonimă incluzivităţii şcolare reprezintă extinderea
scopului (şi a organizării) şcolii obişnuite pentru a putea răspunde unei mari diversităţi de copii –
în speţă, copiilor marginalizaţi, defavorizaţi şi / sau excluşi de la educaţie.
Stilul de predare trebuie să fie cât mai apropiat de stilul de învăţare pentru ca un volum
mai mare de informaţii să fie acumulat în aceeaşi perioadă de timp. Acest lucru este posibil dacă
este cunoscut stilul de învăţare al copilului, dacă este făcută o evaluare eficientă care ne permite
să ştim cum învaţă copilul, dar şi ce si cum este necesar să fie învăţat.
7
tulburări de comportament se simte respins de către mediul şcolar (educatori, colegi). Ca urmare,
acest tip de şcolar intră în relaţii cu alte persoane marginalizate, intră în grupuri subculturale şi
trăieşte în cadrul acestora tot ceea ce nu-i oferă societatea.
8
Rezolvarea sarcinilor didactice și a aplicaţiilor pentru seminar le
îndosariați in Portofoliul Didactic personal .
Termen de rezolvare 09.03.2022