STUDIUL STĂRII DE NUTRIŢIE

Studiul stării de nutriţie este util pentru aprecierea dezvoltării morfofuncţionale a

organismului. Se realizează cu ajutorul următoarelor metode :
1. Somatometria ( măsurarea indicilor somatometrici ) - cel mai frecvent folosită pentru
aprecierea stării de nutriţie
- la adult, un aport alimentar suficient se reflectă printr-o curbă ponderală staţionară
- la copil, un aport alimentar suficient se reflectă prin ritmul de creştere al taliei
2. Examenul clinic ( aprecierea dezvoltării generale şi a sistemelor )
3. Criterii funcţionale ( aprecierea funcţionalităţii aparatelor şi sistemelor )
4. Dezvoltarea psihomotorie ( mai ales la copii )
5. Dozări biologice şi biochimice ( pentru investigarea metabolismului protidic, glucidic
şi lipidic, hemograma, sideremia, etc ).

1. SOMATOMETRIA LA ADULT

1.1. Măsurarea greutăţii corporale se face în mod corect cu subiectul complet dezbrăcat,
de preferat dimineaţa pe nemâncate şi după o prealabilă golire a vezicii urinare. Există mai multe
metode de calcul a greutăţii corporale ideale, în funcţie de : (a) talie, sex şi vârsta – cea mai
utilizată; (b) talie; (c) talie şi sex; (d) indicele masei corporale.
Formula Societăţii Asigurărilor Metropolitane din New York :
Pentru bărbaţi : Gideală = 50 + 0,75 x [Talia(cm) – 150] + [Vârsta(ani) – 20]/4
Pentru femei : Gideală = 0,9 x {50 + 0,75 x [Talia(cm) – 150] + [Vârsta(ani) – 20]/4}

Variaţii patologice :
- se consideră obezitate dacă Gactuală >115% din Gideală ( >15% )
- se consideră subnutriţie dacă Gactuală < 90% din Gideală ( <10% )
1.2. Indicele de masă corporală ( IMC )
Este cel mai valoros parametru pentru aprecierea stării de nutriţie a adultului.
IMC = Greutate actuală(kg) / [Talie(m)]².

Valori normale : 18,5-24,9 kg/m².

Variaţii patologice :
Subnutriţie < 18,5 kg/m²
- uşoară 17–18,4 kg/m²
- moderată 16–16,9 kg/m²
- severă <16 kg/m²
Supraponderal - 25-29,9 kg/m²
Obezitate >30 kg/m²
- gradul I - 30-34,9 kg/m²
- gradul II - 35-39,9 kg/m²
- gradul III - >40 kg/m²

1.3. Determinarea ţesutului adipos al organismului.

Pentru încadrarea unui subiect ca obez sau supraponderal, trebuie ţinut cont şi de masa sa
musculară, precum şi de procentul de grăsime din organism. Astfel, la un subiect care efectuează
culturism, cu masă musculară foarte dezvoltată, acesta prezintă un IMC crescut, dar nu este obez
( greutate crescută pe seama masei musculare crescute ). Unul din mijloacele moderne de
1
determinare a masei grase este impedanţa bioelectrică, care analizează rezistenţa electrică pe
care o opun ţesuturile atunci când sunt străbătute de un curent electric extrem de slab.
Determinarea cantităţii de grăsime este posibilă deoarece ţesutul gras prezintă o conductivitate
infimă comparativ cu alte tipuri de ţesuturi, care au o conductivitate semnificativ mai mare.

Fig.nr.1. Determinarea grasimii corporale cu aparatul OMRON BF 302.

1.4. Indicele abdomino-fesier ( waist/hipp ) ( IAF )

IAF = circumferinţa abdominală / circumferinţa fesieră ( la nivelul bazinului ).

Valoarea normală este în medie de 0,85.

Modificări patologice - reflectă tipul de obezitate :
- Obezitate androidă, caracterizată prin IAF > 0,85 la femei şi > 0,95 la bărbaţi,
acumularea ţesutului adipos în jumătatea superioară a corpului la subiecţi cu musculatura
dezvoltată şi la care diametrul biacromial este mai mare decât cel bitrohanterian,
- Obezitate ginoidă, manifestată prin IAF<0,85 la femei şi <0,95 la bărbaţi, acumularea
predominantă a ţesutului adipos în jumătatea inferioară a corpului, diametrul bitrohanterian mai
mare decât cel biacromial, musculatura slab dezvoltată.

1.5. Determinarea circumferinţei abdominale.

Se determină cu ajutorul unei panglici metrice, la jumătatea distanţei dintre cutia toracică
şi ombilic. Se foloseşte pentru aprecierea ţesutului adipos abdominal. O valoare peste 102 cm la
bărbaţi şi peste 88 cm la femei reprezintă un factor de risc independent pentru boala
cardiovasculară.

1.6. Grosimea pliului cutanat

Se apreciază în diverse regiuni ale corpului, în scopul evaluării depunerilor de grăsime şi a
conţinutului de apă din ţesuturi. Se realizează cu ajutorul caliperului, un instrument similar
şublerului utilizat în activităţile tehnice, adaptat măsurării grosimii pliului cutanat în şapte regiuni
ale corpului uman. În mod curent, măsurarea se face la nivelul tricepsului; a tricepsului şi
subscapular; la nivelul tricepsului şi gambier; numai la nivelul gambei.

Fig.nr.2. Caliperul clasic şi digital

2
 2. SOMATOMETRIA LA COPIL

2.1. Greutatea corporală

Se apreciază cu ajutorul formulelor prezentate în tabelul de mai jos.

2.2. Talia
Se apreciază cu ajutorul formulelor prezentate în tabel.

2.3. Indicele statural = Talia actuală / Talia ideală corespunzătoare vârstei

Valoarea normală : 0,9-1,2

2.4. Indicele ponderal ( IP ) = Gactuală / Gideală corespunzătoare vârstei

Valoarea normală : 0,9-1,2
2.5. Indicele nutriţional ( IN ) = Gactuală / Gideală corespunzătoare vârstei şi taliei
Valoarea normală : 0,9-1,2

2.6. Măsurarea diametrelor biacromial şi bitrohanterian

2.7. Indicele de masă corporală ( IMC ) este folosit pentru aprecierea supraponderii şi
obezităţii la copilul cu vârsta peste 2 ani.

Variaţiile fiziologice ale greutăţii corporale şi taliei în funcţie de vârsta

Vârsta Talia/Câştig statural Greutate/Câştig ponderal

Nou – născut la termen Sex feminin : 49 cm Sex feminin : 2900-3250 g

Sex masculin : 52 cm Sex masculin : 3250-3550 g

Sugar
prima luna de viaţă +4 cm/lună +750 g/lună
între 2–3 luni de viaţă +3 cm/lună +750 g/lună
în luna a 4 – a de viaţă +2 cm/lună +750 g/lună
între lunile 5–8 +1 cm/lună +500 g/lună
între lunile 9–12 +1 cm/lună +250 g/lună
Copil :
2 ani +10–12 cm/an +2 kg/an
2–12 ani +4 cm/an Gideală=9+2xvârsta ( ani )
Talia ideală =80+5xvârsta
Prepubertate : +6–10 cm/an +3–4 kg/an
fete între 12–15 ani
băieţi între 12-17 ani
Pubertate : +1-2 cm/an +2–3 kg/an
fete între 15–17 ani
băieţi între 17–19 ani

3
 3. DETERMINAREA METABOLISMULUI BAZAL

Definiţie : metabolismul bazal (MB) reprezintă consumul minim de energie al

organismului în stare de veghe, necesar pentru asigurarea funcţiilor vitale.
Principiu. Determinarea metabolismului bazal se efectuează în condiţii bazale : dimineaţa,
în repaus fizic şi psihic absolut, decubit dorsal, înaniţie totală de 12 ore şi proteinică de 18 ore, la
punctul de neutralitate termică de 18–22ºC şi după întreruperea medicaţiei sedative sau stimulante.
Metoda de determinare a metabolismului bazal
MB se determină cu ajutorul ecuaţiei Harris-Benedict, care ia în calcul greutatea ( G în
kg ), talia ( înălţimea ) ( T în cm ), vârsta ( V în ani ), iar rezultatul se exprimă în kcal/24ore :

MBfemei = 655+ (9,5xG) + (1,8xT) – (4,7xV)

MBbărbaţi = 66 + (13,7xG) + (5xT) – (6,8xV)

La consumul energetic bazal se adaugă 30%, 50% sau 100% pentru activitate sedentară,
moderată sau mare. Pacienţii spitalizaţi necesită de obicei 120% din MB, pentru a preveni
alterarea tisulară şi pentru a permite anabolismul. Consumul energetic este crescut în febră ( 13%
pentru fiecare °C peste normal ), arsuri ( 40-100% ), traumatisme ( 40-100% ) şi hipertiroidism
( 10-100% ).
Valori normale : MB determinat variază între 90% şi 115% din valorile ideale şi se
exprimă sub forma limitelor din normal, respectiv –10% şi +15%.
Variaţii fiziologice ale metabolismului bazal - în funcţie de :
1. Vârstă :
- nou-născut – 30 kcal/m²x oră
- 1 an – 55 kcal/m²x oră
- 20 ani – 40 kcal/m² x oră
- 60 ani – 35 kcal /m² x oraă
2. Sex : MB este mai scăzut la femei, în medie cu 10% faţă de MB al bărbaţilor, datorită
diferenţei de masă musculară
3. Greutate şi talie, care se utilizează pentru determinarea suprafeţei corporale
4. Starea fiziologică : în sarcină MB are valori crescute
5. Temperatura mediului : există o relaţie invers proporţională între temperatura
mediului şi valoarea MB

Variaţii patologice ale metabolismului bazal

1. MB este crescut ( >+15% ) în hipertiroidism, stări febrile
2. MB este scăzut ( <-10% ) în hipotiroidism, insuficienţă hipofizocorticosuprarenaliană

4. CALCULUL NECESARULUI ENERGETIC

Definiţie. Necesarul energetic ( NE ) reprezintă cheltuielile energetice zilnice care trebuie
acoperite prin consum de alimente. Necesarul energetic variază în limite largi de la individ la altul
şi chiar la aceeaşi persoană, în funcţie de starea fiziologică şi de solicitările adaptative induse de
mediu. El trebuie să acopere atât metabolismul bazal, cât şi cheltuielile energetice suplimentare,
dintre acestea cele mai importante fiind cele legate de activitatea fizică, efortul de termoreglare,
acţiunea dinamică specifică a alimentelor ( ADS ) şi stări fiziologice, cum ar fi sarcina şi
alăptarea.
Cheltuielile energetice sunt reprezentate de :
- Metabolismul bazal exprimat în kcal/oră, calculat folosind ecuaţia Harris-Benedict
pentru calculul MB/24 ore.

4
 - Activitatea fizică presupune un consum energetic cuprins între 50-400 kcal/ora, în
funcţie de intensitatea efortului :
• uşor : 50–90 kcal/oră
• mediu : 100–150 kcal/oră
• intens : 150–400 kcal/oră
- Acţiunea dinamică specifică a alimentelor ( ADS ) reprezintă energia consumată
pentru metabolizarea principiilor nutritive, reprezentând 4% din NE pentru lipide, 6%
pentru glucide şi 30% pentru proteine. În cadrul unei alimentaţii echilibrate, ADS
reprezintă în medie 10% din NE/24 ore.
- Stări fiziologice :
• la femeia gravidă - supliment de 400 kcal/24 ore
• la femeia care alăptează ( lehuză ) - supliment de 1000 kcal/24 ore
Observaţie : în calculul NE trebuie să se ţină cont şi de pierderile calorice datorate
prelucrării termice a alimentelor şi de condiţiile climatice, care implică o activare intensă a
termoreglării.

Calculul necesarului energetic/zi

1. Exprimarea MB în kcal/oră : MB (kcal/oră) = MB (exprimat în kcal/24 ore)/24
2. Repartiţia NE în funcţie de activitatea fizică :
- 8 ore de somn - pentru 1 oră de somn necesarul este de 90% din MB=0,9xMB.
Rezulă un Nesomn = 8 x 0,9 x MB.
- 8 ore de stare de veghe - pentru 1 oră necesarul este de 130% MB=1,3xMB.
Rezultă un NEstare de veghe = 8 x 1,3 x MB.
- 8 ore de activitate fizică - pentru 1 oră sunt necesare MB+nr.kcal/oră în funcţie de efortul fizic
depus.
Rezultă un NEîn funcţie de activitatea fizică = 8 x ( MB+nr.kcal/ora de activitate ).
3. Calculul NE în funcţie de activitatea fizică/24ore :
NE/24 ore = NEsomn + NEstare de veghe + NEîn funcţie de activitatea fizică depusă
NE/24 ore = ( 8x0,9xMB ) + ( 8x1,3xMB ) + [ 8 x ( MB + nr.kcal/ora de activitate ) ]
4. Calculul ADS. Se adaugă ADS = 10% x NE/24 ore
5. Determinarea NEtotal/24 ore.
NEtotal/24 ore = NE/24 ore + ADS = NE/24 ore + 0,1 x NE/24 ore = 1,1 x NE/24 ore

Variaţii fiziologice ale necesarului energetic - în funcţie de :

1. Intensitatea activităţii depuse. Se consideră că valoarea medie a NEtotal/24 ore este de :
- 2000 kcal/24 ore – activitate sedentară
- 2500 kcal/24 ore – activitate fizică uşoară
- 3000 kcal/24 ore – activitate fizică medie
- 3500–4500 kcal/24 ore – activitate fizică grea şi foarte grea
2. Vârstă : NEtotal/24 ore scade cu vârsta, fiind mai mare la copii în raport cu greutatea corporală,
faţă de adulţi şi având valorile cele mai scăzute la bătrâni
3. Sexul persoanei : NEtotal/24 ore este mai mare la sexul masculin decât la cel feminin
4. Stări fiziologice ( graviditatea, lactaţie ) determină creşterea NEtotal/24 ore
5. Condiţii de climă : NEtotal/24 ore este scăzut în zonele cu climă caldă şi creşte în zonele reci

Variaţii patologice ale necesarului energetic :

1. NEtotal/24 ore este crescut în hipertiroidism, stări febrile, infecţii, traumatisme
2. NEtotal/24 ore este scăzut în hipotiroidism, insuficienţă hipofizo – corticosuprarenală