Sunteți pe pagina 1din 3

Primul război mondial a provocat pierderi uriașe învinșilor și învin

gătorilordeopotrivă. Au fost distruse uzine, case, poduri, mi loace


de transport și căi decomunica!ie, uriașe suprafe!e de teren arabil
pe care s"au purtat lupte au fostdevastate. A fost nevoie de un
timp foarte îndelungat pentru ca distrugerile să #ereparate. $ele
mai mari pierderi le"au suferit !ările pe teritoriul cărora s"au dat
lupte% &ran!a de nord, 'elgia, Rusia, România, (erbia, Polonia etc.)
problemă deosebită a constituit"o trecerea economiei de la
produc!ia derăzboi la produc!ia normală din timp de pace. Aceasta
s"a realizat foarte greu,datorită faptului că !ările angrenate în război
nu mai dispuneau de capitaluri care să#e investite în vederea
#nalizării reconversiei industriei. *e aceea, în perioada+ - "+ -+
economiile !ărilor europene au cunoscut o criză /de reconversiune0
Refacerea industriei s-a făcut lent şi diferenţiat pe ramuri.

Până în anul 1924, s-a dezvoltat în mod deosebit industria materialelor de construcţii,
unde producţia s-a dublat, legat în principal de refacerea capacităţilor distruse de
război. S-au dezvoltat anumite ramuri industriale: textilă, de prelucrare a lemnului,
alimentară, metalurgică.

După anul 1924, dezvoltarea industriei s-a făcut într-un ritm accelerat, în paralel cu
adoptarea a numeroase legi în scopul încurajării capitalului privat, dintre care cel
autohton trebuia să deţină o pondere de peste 50% în toate întreprinderile.

Pentru a încuraja întreprinderile autohtone statul a luat o serie de măsuri


protecţioniste împotriva concurenţei externe, iar BNR a acordat o serie de facilităţi
la creditele contractate pentru activităţile industriale. Ponderea capitalului străin s-a
redus, dar a continuat să ocupe un loc important fiind deosebit de profitabil, în
principal cel englez, francez, olandez, american, german.

Dezvoltarea industrială a fost încurajată de stat, iar băncile private şi-au orientat
majoritatea capitalului către industrie, după ce la începutul perioadei se observă o
preferinţă a acestora pentru operaţiile speculative.
După anul 1924, când s-a adoptat o nouă lege a minelor, dar care preciza faptul că
în continuare statul rămâne proprietar al bogăţiilor subsolului, s-a dezvoltat
semnificativ industria extractivă, România fiind printre primele ţări din lume la
extracţia de petrol şi gaze naturale. Capitalul românesc trebuia să fie majoritar, iar
producţia trebuia orientată în special către satisfacerea pieţei interne. Producţia de
petrol a fost în continuă creştere până în anul 1930, crescând şi consumul intern de
petrol şi exportul.

https://administrare.info/economie/500-evolu%C5%A3ia-economiei-
rom%C3%A2niei-%C3%AEn-perioada-interbelic%C4%83