ARGUMENT

Uleiurile şi grăsimile vegetale se găsesc în natură în ţesutul plantelor,

fiind concentrat în seminţe, în pulpă, în sâmburele fructelor, în tuberculi sau
în germeni. Pentru ţara noastră principala materie primă o reprezintă plantele
oleaginoase producătoare de seminţe.
Seminţele separate de planta mamă reprezintă germenele unei viitoare
plante. În timpul formării şi maturizării seminţelor oleaginoase, în celule are
loc o acumulare de substanţe oleaginoase (grăsimi, albumine, hidranţi de
carbon), care au rolul de a asigura germenului funcţiile vitale, până când
acesta devine capabil să-şi asigure singur hrana minerală din sol şi aer.
Prezenţa acestor substanţe hrănitoare, determină valoarea seminţelor
oleaginoase ca materii prime pentru obţinerea uleiului vegetal.
Conţinutul de materie grasă în aceste părţi ale plantei este foarte
variabil. La plantele cultivate pentru producţia de uleiuri vegetale, conţinutul
de ulei în seminţe, fructe şi tuberculi, variază între 18 şi 60%.
Dintre plantele oleaginoase în care uleiul este concentrat în seminţe
amintim: floarea soarelui, soia, rapiţa; ca plante producătoare de fructe
oleaginoase: măslinul, cocotierul, palmierul; tuberculi oleaginoşi produc
arahidele, iar germeni oleaginoşi conţine porumbul.
Ca materii prime în întreprinderile de ulei din România se folosesc
seminţele plantelor oleaginoase şi germenii de porumb (deşeuri
oleaginoase).

1
 CAPITOLUL I
MATERII PRIME FOLOSITE LA OBTINEREA ULEIULUI

Dintre plantele oleaginoase in care uleiul este concentrat in seminte,

mentio-nam floarea-soarelui, soia, rapita, etc. Ca plante care produc fructe
oleaginoase, trebuie mentionate: maslinul, cocotierul, palmierul, tuberculi
oleaginosi produc arahidele.
Semintele de floarea-soarelui trebuie sa fie bine coapte, fara
impuritati, dezvoltarea normala, intregi, neatacate de boli sau daunatori,
uscate, sa nu fie alterate sau incinse, deoarece transmit uleiului un gust
dezagreabil si o aciditate libera crescuta si sa nu fie defecte.
Materii prime folosite in industria uleiurilor vegetale:
- Plante oleaginoase tipice - sunt reprezentate de: floarea soarelui, soia,
rapiţa, inul de ulei, ricinul;
- Plante textilo oleaginoase - reprezentate de cânepa si bumbacul;
- Deşeuri oleaginoase - sunt subproduse care se obţin de la diferite industrii
precum: morărit, amidon, spirt, conserve), si care sunt valorificate pentru
obţinerea uleiurilor.
Structura morfologica a semintelor oleaginoase
Toate semintele oleaginoase se compun din coaja si miez.

Fig. 1 Structura morfologica a seminţei oleaginoase

1. coaja( invelisul exterior),
2- pielita subtire( tegumentul),
3- miezul

2
 Coaja sau pericarpul are valori diferite, funcţie de specia de plante de
la care provin si anume:
Coaja, la floarea soarelui, la randul ei, este formata din 3 straturi:
- epicarp ( partea exterioara)
- mezocarpul ( partea centrala lemnoasa)
- endocarpul ( partea subţire si moale)
Miezul se compune din:
- endsperm – este alcatuit din celule de tesut uleios si citoplasma
(oleoplasma) in care uleiul este dispersat uniform
- embrion
Compozitia chimica a semintelor oleaginoase
Compozitia chimica variaza in functie de tipul plantelor oleaginoase.
Din punct de vedere chimic, semintele oleaginoase contin cantitati mari de :
lipide, proteine, zaharuri, apa
In cantitati mici se gasesc si:
fosfatide, steride , ceruri, substante colorante
si alti compusi chimici care se extrag impreuna cu uleiul, numite si substante
care insotesc materia grasa. lipide

Apa

proteine
Seminte
oleginoase Substanta
uscata zaharuri

Saruri minerale

Substante extractive
neazotate

Fig 2. Compozitia chimica a semintelor oleaginoase

3
 CAPITOLUL II
PREGATIREA SEMINTELOR OLEAGINOASE

Dupa receptia si depozitarea materiilor prime oleaginoase acestea,

inainte de intrare in fabricatie, sunt supuse unor operatii pregatitoare:
Curatirea semintelor:
Semintele oleaginoase contin impuritati care trebuiesc separate.
Aceste impuritati pot fi grupate in:
- impuritati metalice - cuie, suruburi, alte bucati de metal ;
- impuritati minerale - bucati de pamant, pietre, praf;
- impuritati organice neoleaginoase - pleava, paie ;
- impuritati oleaginoase - seminte seci, seminte carbonizate, sparturi,
seminte din alte sorturi decat cel receptionat
Indepartarea acestor impuritati se realizeaza in doua etape :
- inainte de depozitare - precuratire - cand se elimina cea. 50% din
impuritatile initiale din loturile de seminte neomogene, cu % ridicat de
impuritati si pericol de degradare;
- la trecerea in fabricatie - postcuratire - dupa care continutul remanent de
impuritati este de 0,3 - 0,4%.
Exista mai multe modalitati de separare, in functie de felul
impuritatilor, astfel:
- separarea impuritatilor feroase - se bazeaza pe proprietatile magnetice ale
acestora si se realizeaza cu ajutorul magnetilor naturali sau a
electromagnetilor Aceasta separare se executa inaintea tuturor operatiilor din
cadrul procesului tehnologic in vederea evitarii
- separarea pe baza diferentei de marime - operatie asemanatoare celei din
industria defectarii utilajelor;moraritului - se bazeaza pe miscarea (rectilinie-

4
circulara sau vibratorie) unui strat sau mai multor straturi de particule la
suprafata unor site orizontale sau inclinate- prevazute cu perforatii (site) prin
care cad unele componente ale amestecului. Utilajele folosite sunt
asemanatoare celor din industria moraritului: site cu miscare rectilinie,
circulara sau vibratorie;
- separarea pe baza diferentei de masa volumica - se efectueaza cu ajutorul
unui curent de aer care trece peste amestecul de seminte si impuritati
antrenand impuritatile mai usoare decat semintele. Separarea are loc la o
viteza a curentului de aer mai mare decat viteza de plutire. Curentul de aer
poate fi ascendent (cel mai des intalnit) sau orizontal.
Ca utilaje principale, in fabricile de ulei din tara, se folosesc:
vibroaspiratorul si precuratitorul pentru precuratirea semintelor;
postcuratitorul si tararul cu aspiratie ce functioneaza atat pe principiul
diferentei de marime, cat si a diferentei vitezelor de plutire; buratul, folosit
pentru curatirea semintelor de in si rapita si precuratirea semintelor de soia;
separatori magnetici.

2.1. Uscarea:
Dupa curatire, semintele oleaginoase sunt supuse unui proces de
uscare, in care se indeparteaza cel putin 4% din continutul de umiditate al
semintelor (de la 12-14% initial se ajunge la 8-10% umiditate in final).
Scopul uscarii este de a evita fenomenele de autoincalzire si autoaprindere,
prin incetinirea proceselor chimice si biochimice.
Temperatura de uscare este limitata in masa semintelor la 60°C pentru
a evita, in cazul unor temperaturi mai ridicate, denaturarea termica a
proteinelor si degradarea calitatii uleiului din seminte.

5
 Uscatoarele folosite la noi in tara se bazeaza pe principiul uscarii prin
contact si convectie, fiind de tip rotativ cu tambur orizontal, coloane
verticale sau cu fascicole tubulare, care pot lucra la presiune atmosferica sau
sub vid, uscatoare in strat fluidizat- uscatoare pneumatice.

2.2. Decojirea:
Coaja semintelor oleaginoase constituie un material inert in procesul
de prelucrare datorita continutului redus in ulei (0,5 - 3%) si un continut
ridicat de celuloza ce este nedorit in compozitia sorturilor, impunandu-se
deci eliminarea ei ori de cate ori este posibil acest proces.
In cursul procesului de descojire, coaja se indeparteaza numai partial,
deoarece prezenta unui anumit procent de coaja in materialul descojit este
benefica in procesele de presare si extractie.
Avantajele prelucrarii semintelor descojite sunt :
- utilizare mai buna a capacitatii de prelucrare a instalatiilor ;
- imbunatatirea calitatii srotului datorita cresterii continutului de proteina ;
- reducerea uzurii utilajelor, in special a valturilor si a preselor.
Dezavantajele operatiei de descojire sunt legate de :
- pierderi de ulei in miezul antrenat cu coaja;
- consum de energie si manopera in plus.
Descojirea semintelor comporta doua faze:
a) spargerea cu detasarea cojii de miez ;
b) separarea cojilor din amestecul rezultat.
Spargerea si detasarea cojii pot fi obtinute prin :
- lovire - se aplica la descojirea semintelor de floarea-soarelui si la
degerminarea pe cale uscata a porumbului Se realizeaza in doua moduri :
prin lovirea seminte/or in repaus cu ajutorul unor palete sau prin proiectarea

6
semintelor catre un perete fix. De regula, cele doua procese se combina
obtinandu-se o eficacitate mai mare a descojirii;
- taiere - se realizeaza prin trecerea semintelor printre doua discuri rifluite,
care se rotesc in sens contrar si a caror distanta este reglabila. Metoda se
foloseste la descojirea semintelor de bumbac;
- frecare - se efectueaza cu ajutorul valturilor prevazute cu cilindrii rifluiti
sau acoperiti cu pasta abraziva; metoda se aplica la descojirea semintelor
de soia si la decorticarea orezului ;
- strivire - se foloseste la descojirea semintelor de ricin si indepartarea
tegumentului de pe boabele de arahide ; se realizeaza cu valturi prevazute cu
cilindrii acoperiti cu un strat de cauciuc. Datorita turatiei diferite, pe langa
fortele de presare, apar si forte de frecare si de forfecare.
Dupa spargerea semintelor rezulta un amestec de miezuri intregi si
sparte, de coji intregi si maruntite, precum si seminte intregi, nedescojite.
Separarea cojilor din materialul descojit se efectueaza prin doua
metode :
- dupa diferenta de marime - realizata prin cernere pe site;
- dupa diferenta de masa volumica - prin aspiratia cu un curent de aer
ascendent produs de un ventilator.
Din procesul de separare rezulta doua fractiuni:
- miez industrial - 80 - 85% din greutatea semintelor de floarea-soarelui
trecute la prelucrare - si o cantitate de coaja (6 - 8%) pastrata din
considerente tehnologice ;
- coaja eliminata - in proportie de 15- 20% din greutatea semintelor trecute
la prelucrare, care contine si o cantitate foarte redusa de miez antrenat (~ 0,4
- l %).

7
2.3. Macinarea si prajirea materiilor prime oleaginoase:
Macinarea semintelor oleaginoase este o operatie importanta in
procesul de pregatire pentru extragerea uleiului, prin aceasta realizandu-se o
rupere a membranelor si destramarea structurii oleoplasmei celulare care
contine ulei (70 - 80% celule destramate din total).
In afara de materiile prime oleaginoase mai sunt supuse macinarii
brochenul rezultat de la presare si, daca este necesar, srotul rezultat la
extractie.
In urma macinarii, uleiul se elimina din canalele oleoplasmei sub
forma de picaturi fine, fiind retinute la suprafata macinaturii sau in capilarele
acesteia.
In timpul macinarii, in afara de necesitatea distrugerii cat mai
avansate a structurii celulare, trebuie sa se aiba in vedere si alte aspecte
tehnologice:
- uniformitatea macinaturii, deoarece viteza proceselor de difuziune si
conductibilitatea termica (in timpul prajirii si extractiei) sunt invers
proportionale cu dimensiunile particulelor;
- structura morfologica a semintelor - semintele cu coaja tare dau o
macinatura mai neuniforma decat semintele cu coaja moale ;
* compozitia semintelor (umiditate si continut de ulei) - pe masura ce
umiditatea si continutul de ulei al semintelor creste operatia de macinare
devine mai dificila, macinatura rezultata fiind cleioasa, cu dificultati la
presare si extractie si cu procent mai mare de pierderi de ulei in srot.
Deoarece se supune macinarii diferite materiale oleaginoase, utilajele
folosite pentru aceasta operatie trebuie sa fie alese corespunzator, pentru a
obtine o macinatura de calitate. Utilajele folosite pentru macinare sunt
valturile, concasorul si morile cu ciocane.

8
 Prajirea materialului oleaginos este operatia de tratament
hidrotermic aplicat intr-un timp limitat, sub amestecare continua si care se
realizeaza fie inaintea presarii macinaturii obtinute la valturi, fie inainte de
extractie prin procedee continui, asupra brochenului rezultat la presare sau a
macinaturii ce trece direct la extractie (soia).
Scopul operatiei este de a realiza:
- anumite transformari fizico-chimice ale componentelor macinaturii ;
- modificari ale structurii particulelor in vederea obtinerii unui randament
maxim la presare;
- transformari chimice suplimentare ce imbunatatesc calitatea produselor
finite ;
- dezodorizare partiala.
In cazul prajirii inainte de extractie se urmareste obtinerea plasticitatii
corespunzatoare unei prelucrari la valturile de aplatizare in paiete fine,
poroase si stabile, care, la extractie, sa nu se sfarame si sa prezinte o
structura favorabila extractiei cu dizolvanti.
Macinatura este un sistem dispers - in faza lichida - compus din doua faze :
* Faza lichida, compusa din :
- faza grasa - uleiul - se gaseste la suprafata si in capilarele
particulelor sub forma unor picaturi fine; o parte din uleiul continut de
macinatura (20 - 30%) se gaseste „inchis” in celulele care nu au fost
destramate la macinare;
- faza apoasa - apa - este legata de gelul celular prin forte de adsorbtie,
mai puternice decat fortele de suprafata ale campului molecular.
* Faza de gel, caracterizata prin :
- proprietatea particulelor de a se lipi, la o anumita umiditate :
- plasticitate;

9
 - aglomerare la anumite presiuni exterioare.
Astfel, la presare, din celulele particulelor de macinatura se separa cea mai
mare parte din ulei, in timp ce cantitatea de apa eliminata este neglijabila.
Procesul de prajire se realizeaza in doua faze :
a) umectarea macinaturii (cu pulverizare de apa si injectare de abur saturat,
sau numai prin aburire) pana la o umiditate optima (in functie de sortul de
seminte); in acelasi timp, are ioc si o crestere a temperaturii macinaturii;
b) uscarea macinaturii pentru atingerea parametrilor optimi de presare sau
extractie (structura celulara, temperatura, umiditate).

10
 CAPITOLUL III
PRESAREA MACINATURII PRAJITE

11
12
13
 CAPITOLUL IV
EXTRACTIA ULEIULUI DIN BROKEN

Extracţia uleiului cu solvent este o operaţie tipică de transfer de masă,

realizată prin solubilizarea uleiului in dizolvant, in care celelalte componente
sunt insolubile.
In practica industrială, procesul de extracţie al uleiului are loc
simultan dintr-o multitudine de particule aflate in strat in mişcare sau in strat
imobil, când se recirculă numai dizolvantul.
La extracţie in ulei trec, din materia primă in miscelă (amestec de ulei
cu solvent) ceruri, fosfatide, pigmenţi. Conţinutul in fosfatide al uleiurilor de
extracţie este mai mare decât al uleiurilor de presă. La extracţie se
favorizează mai mult trecerea carotenilor in ulei, a aciditătii libere (0,7-
1,8%), fosfatide (0,5-0,6%), ceea ce face ca uleiul să fie greu rafinabil.
Solvenţii de extracţie. Solvenţii de extracţie folosiţi trebuie să fie
nepolari, hidrofobi, cu constantă dielectrică apropiată de cea a uleiurilor.
Ideal un solvent ar trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:
- să dizolve repede şi uşor uleiul fără să extragă alte substanţe care se găsesc
in seminţe,
- să nu distrugă aparatura in procesul de producţie;
- să nu lase după distilare miros străin şi substanţe dăunătoare in ulei; să aibă

14
compoziţia omogenă, stabilă, un punct de fierbere constant şi nu prea ridicat;
- să nu fie miscibil cu apa şi să nu dea cu aceasta un amestec cu punct de
fierbere constant;
- să nu-şi schimbe compoziţia şi proprietăţile la depozitare;
- să nu formeze amestec exploziv cu aerul;
- să nu fie dăunător pentru personalul de servire;
- să fie ieftin.

Solvenţii utilizaţi in industria uleiului sunt:

- hexanul, cu interval de fierbere 63-69oC, care are avantajul că lasă un
reziduu după evaporare de 0,0016%, este inflamabil şi limita de toxicitate in
aer este de 350mg/m3;
- benzina de extracţie, cu interval de fierbere 65-68oC, concentraţia
periculoasă in aer este de 47-270g/m3. In amestec cu aerul benzina se
aprinde la 250oC, vaporii de benzină se aprind uşor (sau fac explozie de la o
scânteie şi de la un corp incandescent), este mai grea de 2,7 ori decat aerul,
lasă o cantitate mai mare de reziduuri in şrot decat hexanul;
- acetona, care este folosită la purificarea lecitinei şi la separarea ei din uleiul
iniţial, este foarte inflamabilă.

Schema prelucrării prin extracţie:

- prepararea materiei pentru extracţie: mărunţirea brochenului, măcinarea
materiei in granule, condiţionare termohidrică in prăjitoare, aplatizarea
granulelor
- extracţia propriu-zisă: solventul proaspăt se introduce peste materialul
degresat, iar miscela concentrată peste materialul cu conţinut ridicat de ulei;
- recuperarea solventului din miscelă: prin distilare;

15
- recuperarea solventului din şrot: prin evaporare;
- condensarea şi recuperarea solventului.

4.1. Metoda de extracţie şi extractoare folosite în industria uleiului.

In practică se aplică trei metode de extracţie continuă:

- metoda scufundării (imersării) materialului oleaginos in dizolvantul care
circulă in contra curent;
- metoda stropirii repetate (percolare) cu dizolvant a materialului care se
deplasează pe un transportor. Materialul cel mai degresat este stropit cu
dizolvant proaspăt, iar materialul proaspăt este stropit cu miscela cea mai
concentrată. Percolarea dă posibilitatea obţinerii de miscele mai concentrate
şi mai curate datorită autofiltrării;
- metoda mixtă , in care materialul proaspăt se umectează bine cu miscela
concentrată şi apoi se degresează pe transportorul extractorului in continuare
prin percolare cu miscelă, apoi cu dizolvant proaspăt. Extractoarele mai des
folosite sunt cele care lucrează prin percolare şi mixt, şi anume: extractorul
Rotocel, care funcţionează după metoda mixtă; durata extracţiei este de 100-
300 minute; grosimea stratului de material de 1,3-1,5 m; concentraţia
miscelei l8% ulei; ulei in şrot 1-1,2%; debitul de miscelă recirculată 12-18
m3/h pentru capacitatea de 180 t/zi; extractorul Carusel, care are o capacitate
de 180 t/zi şi funcţionează prin percolare; durata extracţiei este de 95-
135min, grosimea stratului 1,8-2,0 m, miscela recirculată 1278 m3/h,
concentraţia miscelei 22-25%; ulei remanent in şrot 0,7 -0,8 %; extractorul
De Smet, care este cu transportor orizontal cu sită, lucrează prin percolare,
cu capacitatea de 200t/zi şi mai mare; durata extracţiei 135-150min;

16
grosimea materialului pe bandă 1,0- 1,7; miscela recirculată 10m3/h,
concentraţia miscelei 25%, ulei in şrot 1 %; extractorul Crown, care este un
transportor dublu, cu rachete ce lucrează prin metoda mixtă, are capacitatea
peste 4000 t/zi, şrotul obţinut are 0,8% ulei.
CAPITOLUL V
PURIFICAREA SI RAFINAREA ULEIULUI BRUT

5.1. Purificarea
Purificarea uleiului de presa are ca scop retinerea suspensilor
mecanice si organice, cum si a urmelor de apa. Acestea pot micsora
conservabilitatea uleiului si ingreuna operatie de rafinare.
Purificarea uleuiului brut cu presa se realizeaza prin trecerea uleiului
pe sita vibratoare, uscarea si filtrarea uleiului.
Factorii care influenteaza filtrarea sunt: presiunea si viteza de filtrare,
structura sau natura precipitatului depus, grosimea precipitatului,
vascozitarea lichidului cere se filtreaza, si temperatuta lichidului care se
filtreaza.
La uleiul brut se determina sedimetul si aciditatea iar la brochen
umiditatea si continutul de ulei.
Rezultatul purificarii se masoara prin continul de impuritati si apa a
uleiului rezultat.
In acelasi timp se verifica aciditatea libera, gustul mirosul si culoarea.

5.2. Rafinarea
Rafinarea uleiurilor vegetale are ce scop eliminarea unor substante de
insotire din uleiu brut(mucilagii, acizii grasi liberi, pigmenti vegetali),.

17
 Prin rafinare se amelioreaza proprietatile uleiurilor cum sunt culoarea
aciditatea libera, gustul si mirosul, transparenta, consevabilitatea.
Rfinarea trebuie astfel condusa incat sa se obtina minimim de
pierderi de grasime.
Rafinarea se realizeaza in funcie de impuritatile din uleiul brut prin:
• metode fizice: sedimentare, centrifugare, filtrare, distilare;
• merode chimice: neutralizarea alcalina, rafinarea acida, decolorarea
chimica, neutralizarea prin esterificare;
• metode fizico-chimice: hidratatea, decolorarea prin adsortie, rafinarea cu
dizolvanti selectivi;
Filtrarea este influentata de presiunea vascozitati uleiului si
temperatura sa, grosimea stratului de de separat.
Controlul de calitate va urmari calitatea uleiului dupa filtrare,
colmatarea stratului filtrant si, in functie de aceasta, durata de functionare a
filtrului si necesitatea regenararii capacitatii filtrate prin curatire.
Demucilaginarea uleiului brut este necesara pentru marirea
convervabilitati si pentru favorizarea procesului de neutralizare.
Demucilaginarea prin acidificare se realizeaza folosinduse acid
sulfuric in functie de gradul de impurificare a uleiului. Acidul se introduce
treptat pentru observa culoarea uleiului care initial este verzui.In cazul in
care se produce o scindare partiala a triglicerldelor creste aciditatea uleiului.
Dezacidifierea uleiurilor se realizeaza prin:
- neutralizare alcalina;
- neutralizarea prin distilare;
- neutralizarea prin esterificarea acizilor grasi cu glicerina;
- rafinarea cu dizolvanti selectivi.

18
 Metodele de neutralizare se apalic in functie de aciditatea libera a
uleiurilor. Dupa neutralizare se determina aciditatea reziduala a uleiului.
Spalarea uleiului se efectueaza pentru indepartatea cantitativa a
sapunului din ulei.
Tratamentul cu dizolvanti selectivi are ca scop separerea glucidelor
si uleiurilor in mai multe fractiuni.
5.3. Operaţii de desmucilaginare
Dezmucilaginarea, denumită şi delecitinizarea are drept scop
eliminarea mucilagiilor. Compoziţia medie a mucilagiilor s-a stabilit prin
hidroliză acidă şi este următoarea: fosfatide – 20%, albumicide- 16%, răşini-
7,5%, hidraţi de carbon – 12,6%, substanţe minerale - 12,9%, apă - 30%.În
compoziţie intră şi cantităţi mici de acizi graşi liberi, steroli, tocoferoli, etc.
Conţinutul de mucilagii este determinat de tipul seminţelor
oleaginoase şi de maturitatea seminţelor,precum şi de tipul uleiului.
Prezenţa mucilagiilor în ulei, în special a fosfatidelor manifestă
următoarele influenţe, în cursul prelucrării acestuia:
- La depozitarea şi transportul uleiului brut, fosfatidele uşor
hidrolizabile (80- 90%), la un conţinut de umiditate de 0,15%, se depun pe
fundul rezervorului şi a mijloacelor de transport;
- La neutralizare fosfatidele spumează, antrenând ulei în soapstock şi
au posibilitatea să se formeze şi să stabilizeze emulsii greu de îndepărtat în
operaţiile ulterioare.
- La decolorare inhibă activitatea agentului decolorant datorită
caracterului hidrofil, absorbindu - se preferenţial la suprafaţă, în raport cu
uleiul; în acest fel scade randamentul de decolorare;
- La vinterizare şi hidrogenare, aceleaşi efecte sunt observabile asupra
adjunantului de cristalizare, respectiv asupra catalizatorului;

19
 - La dezodorizare uleiurile se închid la culoare şi capătă un miros
dezagreabil.
Dezmucinalizarea este operaţia preliminară în procesul de rafinare al
uleiului dar se practică ca şi operaţie în sine, în cazul obţinerii lecitinei, la
purificarea uleiurilor destinate producerii de lacuri şi uleiuri sicative.
Eliminarea fosfatidelor din ulei trebuie să se facă rapid şi cât mai complet,
prin metode diverse, care se clasifică în funcţie de natura uleiului şi a
proceselor implicate, astfel:
- Fizico-chimice: hidratare, tratament cu adsorbanţi;
- Fizice: tratament termic;
- Chimice: tratament cu acid sulfuric, clorhidric, fosforic sau citric,tratament
alcalin;
- Enzimatice: procedeul enzymax.

5.4. Operaţia de neutralizare

Pentru obtinerea uleiurilor comestibile, este obligatorie eliminarea
aciditatii libere, adica neutralizarea. Limita maxima a aciditatii libere la
uleiul de floarea soarelui este maxim 0,1..0,35%.
Uleiurile brute fabricate la noi în ţară au o aciditate liberă cuprinsă
între 1...4% datorată prezenţei acizilor graşi liberi.
Cea mai utilizată metodă este neutralizarea alcalină, care cuprinde
etapele :
- tratamentul cu alcalii (neutralizarea propriu-zisă);
- separarea soapstockului ( sapunul de rafinare - care este format in urma
reactiei dintre hidroxid de sodiu si acizii grasi liberi);
Ca agenţi de neutralizare se utilizează în principal Na OH şi mai puţin
Na2CO3.

20
 CAPITOLUL VI
DEPOZITAREA ULEIURILOR

In timpul obtinerii si rafinarii , ca si la depozitarea uleiului, in

prezenta aerului, au loc transformari care se manifesta prin cresterea
aciditatii uleiului, prin aparitiaunui miros si a unui gust iute, sau prin ambele
aceste efecte. Acest fenomen datorat unortransformari de natura biochimica
si chimica a uleiului se numeste rancezire.
Exista si o forma de degradare specifica, reversiune – caracterizata
prin aparitia la o perioada de timp de la rafinare a unui gust si miros specific
(la uleiuri cu continutridicat de acid linolenic).Alterarile determinate de
procesele oxidative, care au loc in materia prima, lanivelul unor faze de
fabricare, ca si in timpul depozitarii, determina reducerea valorii nutritivea
uleiurilor si duce la pierderi suplimentare legate de necesitatea
recondiţionării acestora.
La stabilizarea uleiurilor contribuie o serie de masuri, dintre care cele
mai importante sunt următoarele:
• selecţionarea uleiurilor brute destinate refinarii;
• alegerea unui regim de prelucrare a uleiurilor care sa asigure o stabilitate
suficienta la depozitare;

21
• depozitarea uleiurilor in conditii optime (cu limitarea sau in absenta
aerului, a luminii si la temperatura joasa);
• eliminarea urmelor de metale, prin complexarea acestora;

• introducerea in uleiuri a unor substante care sa poata incetini rancezirea

oxidativa(antioxidanti); de mentionat ca reversiunea nu este limitata prin
adaosul de antioxidanti).In ceea ce priveste depozitarea, aceasta se face in
incaperi racoroase,intunecoase, curate si lipsite de mirosuri straine.
In depozite, aşezarea produselor se face pe loturi , dupa data de
ambalare, astfel incat livrarea si consumul lor sa se faca in cadrul termenelor
stabilite in standarde:
• uleiul de floarea-soarelui imbuteliat se poate depozita maxim 4 luni;
• uleiul de floarea soarelui in butoaie se poate depozita maxim 6 luni;
• uleiul de soia se poate depozita maxim 45 zile;
• uleiul dietetic din germeni de porumb se poate depozita maxim 90 zile.

Uleiurile se livrează sub mai multe forme:

- in ambalaje de desfacere cu amanuntul (butelii din sticla, cutii metalice,
butelii din materiale plastice) in cazul uleiurilor comestibile;
- in ambalaje de transport (butoaie, bidoane, s.a.)
- in cisterne de cale ferata si autocisterne;- in tancuri – rezervoare adaptate
pentru transportul maritim.
Ambalajele destinate ambalarii uleiurilor vegetale trebuie sa fie
curate, fara miros si fara impuritati .
Eticheta ambalajelor in prezentare va contine: denumirea firmei sau
societatii producatoare, marca, denumirea uleiului si tipul, continutul, data
umplerii si termenul de valabilitate.

22
 Controlul calitatii se realizeaza pe baza rezultatelor determinarilor
efectuate la laborator. In acest scop sunt prelevate probe de materiale,
semifabricate si produse. Recoltarea probelor, pregatirea si efectuarea
analizelor fizice, chimice si microbiologice se desfasoara dupa metode bine
precizate, prevazute in standarde si norme de calitate. Metodele sunt astfel
alese, incat sa prezinte o eroare cat mai mica, sa dea rezultate reproductibile
si saaiba o durata cat mai redusa. In controlul calitatii uleiurilor s-au introdus
metode noi analitice, care măresc precizia si rapiditatea determinarilor.
CONCLUZII

• Uleiul brut de floarea-soarelui este de culoare galbenă cu gust şi miros

specific; dacă uleiul provine din seminţe încinse sau mucegăite, atunci
are o aciditate mare,un miros rânced şi un gust amar.

• Uleiul de floarea-soarelui serveşte în primul rand ca ulei comestibil.

• În cantităţi mici e folosit şi pentru fabricarea săpunului,a uleiurilor

oxidate şi polimerizate precum şi a unsorilor consistente.

• Uleiurile naturale sunt mult mai usor alterabile decat cele obtinute prin
procedee termice. Daca uleiul are un gust puternic amarui sau este
tulbure, inseamna ca uleiul respectiv este vechi.
Daca pe eticheta produselor cumparate apare termenul de grasimi
vegetale hidrogenate - acest aliment trebuie evitat, mai ales de catre
copii.

23
• Folosirea uleiurilor rafinate sau dublu rafinate trebuie reduse la
maximum, deoarece (re)incalzirea uleiurilor sau a grasimilor la
temperaturi inalte duce la aparitilor unor substante cu efecte toxice.

ANEXA

24
 SEMINTE OLEAGINOASE

cantitativã
Receptie
calitativã

Depozitare

Curãtire

Uscare

Descojire (decorticare)

Mãcinare

Tratament hidrotermic (prãjire)

Presare Extractie cu solventi

BROCHEN ULEI BRUT MISCELÃ SROT

(turte de presã) DE PRESÃ

Distilare Desolventizare

ULEI BRUT DE EXTRACTIE

Rafinare
-Desmucilaginare
-Neutralizare
-Spãlare
-Uscare
-Decolorare
-Winterizare (deceruire)
-Dezodorizare
ULEI RAFINAT

25