Studii experimentale pe șobolani

1. Efectul unor substanțe caustice asupra mucoasei stomacului

Materiale: 4 loturi de șobolani albi (masculi,maturi cu masa corporală de 250g)

ţinuţi la post timp de 24 de ore ,două borcane, pipete, planşe de contenţie, sticle de
ceas, foarfeci, pense,tavă, dermograf, soluţie de HCI 10%, soluţie de NaOH 10%,
soluţie de AgNO3 20%,soluţie apoasă de fenol 5%.

Metodă: şobolanii sunt omorâţi prin decapitare. Se indepărtează stomacele

animalelor, aşezându-le pe câte o sticlă de ceas, cu mucoasa în sus. Se observă
aspectul normal al mucoasei. Se picură pe mucoasa stomacală a celor patru loturi
câte 2 picături din soluţiile de NaOH 10%, HCI 10%, AgNO3 20% şi respectiv
fenol 5%. Se studiază leziunile produse.
Rezultate şi interpretări: NaOH provoacă o necroză de colicvaţie, determinând
edemaţierea şi ramolirea mucoasei care se transformă într-o masă gelatinoasă,
brună. Acidul clorhidric şi AgNO3 formează o necroză de coagulare cu formarea
unei cruste dense uscate, de culoare mai închisă. Suprafaţa tratată cu AgNO3 se
colorează treptat în cenuşiu negricios datorită eliberării de argint metalic care
precipită sub formă de particule mici. Fenolul produce tot o necroză de coagulare
cu suprafaţa albicioasă. Causticele produc distrugerea, respectiv dizolvarea
ţesuturilor ceea ce poate cauza perforaţia peretelui stomacal.

2. Absorbţia şi eliminarea renală a unor sulfamide la şobolan

Materiale necesare: şobolani albi (femele, maturi cu masa corporală de 200-

300g), cuşti pentru recoltat urina la şobolani, sulfatiazol, sulfafurazol,
sulfametoxidiazina, seringă, sondă pentru gavaj, depărtător, eprubete, sol. HCl
10%, sol. azotit de Na 1%, sol. beta-naftol 2%, sol. NaOH, sol. CuSO4 0,2%.
Soluţia de beta –naftol se prepară la nevoie dizolvând 0,2 g substanţă în 5ml NaOH
normal şi completând cu apă la 10ml.

Metodă: Se administrează per os la şobolani diferiţi:

- sulfatiazol 200-300 mg/kgc;

- sulfafurazol 200-300 mg/kgc;

- sulfametoxidiazina 100-200 mg/kgc;

- NaCl 9%o 25 ml/kgc oral, pentru hidratare.

Se plasează fiecare animal într-o cuşcă pentru recoltat urina. Se execută o reacţie
de identificare a sulfamidelor în urină la o oră şi la 2 ore. Se face aceeaşi reacţie
folosind urina recoltată de la animale cărora li s-au administrat substanţele
respective cu 24h înainte. Se poate folosi una din următoarele reacţii de identificare
a sulfamidelor:

A. Se acidifică 1ml de urină cu 0,2 ml HCl diluat 10%, se adaugă 1ml sol. azotit de
Na 1% şi 5ml sol. beta-naftol; apare o coloraţie portocaliu-roşie şi se formează un
precipitat roşu, cu nuanţe diferite, funcţie de sufamide.

B. Se alcalinizează 1ml urină cu 2ml NaOH normal, se adaugă 10 ml apă şi 0,5 ml

sol sulfat de cupru 0,2%; se formează un precipitat de diferite culori, violet –
cenuşiu cu sulfatiazol, verde – albastru cu sulfafurazol.

Rezultate: După o oră şi 2 ore de la administrare urina conţine cantităţi destul de

mari de sulfafurazol şi sulfatiazol şi nu conţine deloc sau are numai urme de
sulfametoxidiazină.

Discuţia rezultatelor: Sulfamidele utilizate în tratamentul infecţiilor generale se

absorb destul de repede din tubul digestiv, inclusiv cele cu acţiune prelungită, care
au această particularitate datorită eliminării lente din organism. Concentraţia
sanguină diferă după substanţele utilizate. Fixarea pe albuminele plasmatice şi
metabolizarea sulfamidelor în organism sunt importante, deoarece fracţiunea legată
de proteinele plasmatice şi metaboliţii sunt inactivi din punct de vedere
chimioterapic. Ritmul eliminării este de asemenea important, el influenţând
concentraţia sanguină şi deci ritmul de administrare. Experienţa efectuată
demonstrează că sulfafurazolul şi sulfatiazolul se absorb repede din tubul digestiv,
dar se şi elimină repede prin urină. Sulfametoxidiazina se absoarbe ceva mai lent
din tubul digestiv, dar eliminarea sa urinară este mult mai prelungită.

3. Acţiunea substanţelor β-adrenotrope asupra uterului izolat de şobolan

Materiale: instalaţie pentru baia de organ, termostat, soluţie fiziologica Locke sau
Ringer, aparat de înregistrare a contractiilor (kimograf), soluţie de adrenalină
1/10000, soluţie de clorhidrat de propranolol 1/1000, soluţie de izoprenalină
1/10000, şobolani albi (femele, maturi cu masa corporală de 300g).

Metodă: de la o femelă sacrificată în momentul experienţei se izolează un

fragment uterin de 2-4 cm, care se introduce în baia de organ cu soluţie fiziologică,
termostatat la 37°C şi aerată cu gaz carbogen. După 15-20 minute, necesare
fragmentului izolat pentru adaptarea la noile condiţii, in baie se introduc mai multe
substanţe medicamentoase.

Rezultate şi interpretare: contracţiile spontane ale muşchiului uterin sunt

suprimate de adrenalină şi izoprenalină, acţiune antagonizată de propranolol, care
redă fragmentului izolat motilitatea pierdută sub influenţa celor două substanţe. La
nivel uterin, predomină receptorii β2-adrenergici. Acţionarea acestora de către β-
adrenomimetice deprimă tonusul uterin producănd relaxare. Propranololul,
medicament β-adrenoblocant, acţionează competitiv cu adrenalina şi izoprenalina,
producând creşterea tonusului muscular uterin şi contracţie. Adrenalina este un
α,β-simpatomimetic neselectiv. Pe uterul gravid acţionarea receptorilor α1
provoacă contracţie.

4. Acţiunea unor substanţe spasmogene şi spasmolitice pe intestin izolat de

şobolan

Materiale necesare: şobolani albi (masculi în vărstă de 12 săptămâni cu masa

corporală de 210g) ţinuţi la post 24 h, baie de organ termoreglabilă, kimograf,
peniţă inscriptoare, pensă anatomică, pensă oftalmologică, foarfeci, pipetă gradată
de 1 ml, seringă 20 ml şi de 1 ml, cârlig, balon pentru aerare, sol. de adrenalină
1/100000, sol. de acetilcolină sau carbacol 1/ 10000, sol. Sulfat de atropină 1/5000,
sol. BaCl2 1%, sol. de clorhidrat de papaverină 1%, sol Tyrode.
Metoda: Se sacrifică animalul şi se prelevează câteva fragmente de 4–6 cm
lungime din porţiunea jejunală. Lumenul intestinal se spală cu soluţie Tyrode în
jet. La ambele capete ale segmentului intestinal se leagă câte un fir de aţă şi
preparatul se suspendă în baia de organ izolat în cu soluţie Tyrode la 38ºC şi
barbotată cu aer. Se aşteaptă 15-20 minute până când musculatura intestinală îşi
reia activitatea spontană şi tonusul (tulburat prin manipulaţii) Se înregistrează
efectul substanţelor studiate, care se introduc cu o pipetă în baia de organ de 50 ml:
carbacol sau acetilcolină 2-5 picături; atropină 2-4 picături; adrenalină 2-8 picături;
carbacol 2-5 picături; atropină 2-5 picături; BaCl2 10-20 picături; atropină 2-4
picături; papaverină 2-4 picături.

Rezultate şi interpretare: Substanţele colinergice intensifică mişcările

pendulare şi măresc tonusul intestinului, provocând în concentraţii mari o

contracţie spastică. Parasimpatoliticele contracarează acţiunea
parasimpatomimeticelor prin
competiţie pentru receptorii M-colinergici din musculatura netedă intestinală.
Adrenalina scade tonusul musculaturii şi amplitudinea mişcărilor printr-o acţiune
stimulatoare asupra receptorilor alfa şi beta adrenergici. Ionii de Ba2+ produc
creşterea tonusului intestinal, în doză mare provocând o contracţie spastică cu
încetarea mişcărilor pendulare, această acţiune spasmogenă fiind suspendată de
către substanţele spasmolitice musculotrope. În spasmele musculaturii netede
gastro-intestinale se prescriu de obicei în asociere spasmolitice neurotrope şi
musculotrope. Unele substanţe parasimpatomimetice carbacol, neostigmină,
precum şi unele simpatolitice sunt utilizate în parezele intestinale, ileus paralitic
pentru stimularea peristaltismului intestinal.

5. Determinarea acţiunii laxative, purgative şi antidiareice a unor medicamente

Materiale necesare: 4 loturi de şobolani albi (6-10 animale pe lot, femele în varstă
de 3 săptămâni cu masa corporală de 30g), sondă gastrică, depărtător, seringă de 2
ml, cutie pentru şobolani compartimentată şi acoperită, hârtie de filtru, sol. de
MgSO4 25%, ulei de ricin, ulei de parafină, ser fiziologic, vată, dermograf.

Metodă: Animalele din fiecare lot trebuie să fie de greutate aproximativ egală,
ţinute la post timp de 24h, apoi primesc prin gavaj următoarele tratamente:

- primul lot : sol. de MgSO4 25% în doză de 0,1 ml/ 30gcorp ;

- al doilea lot: ulei de ricin 0,10-0,15 ml/30gcorp;

- al treilea lot: ulei de parafină 0,10-0,15 ml/30gcorp;

- al patrulea lot: serveşte drept martor şi primeşte ser fiziologic 0,1 ml/30gcorp.

Se urmăresc animalele şi se notează numărul scaunelor pentru fiecare animal după

30, 60, 90,120 minute şi se face media fiecărui lot.

Rezultate şi interpretare:
Animalele care au fost tratate cu MgSO4 per os vor prezenta diaree, datorită
proprietăţii purgative a acestuia, acţionând prin reţinerea osmotică a apei în intestin

şi probabil, prin stimularea secreţiei de colecistochinină, hormon duodenal, care

măreşte motilitatea intestinală şi creşte secreţia pancreatică şi intestinală. Uleiul de
ricin va avea o acţiune purgativă datorită acidului ricinoleic, care se eliberează sub
influenţa lipazei pancreatice şi acţionează la nivelul intestinului subţire, provocând
o stimulare a peristaltismului; are şi proprietăţi detergente, crescând
permeabilitatea mucoasei intestinale. Uleiul de parafină va prezenta o acţiune
laxativă (se compară numărul scaunelor la lotul tratat faţă de lotul martor). Fiind
un amestec de hidrocarburi alifatice, obţinute din petrol, produc înmuierea
saunului.Este nedigerabil şi rămâne în cea mai mare parte în intestin, pătrunzând în
bolul fecal, uşurându-i eliminarea. Acţiunea antidiareică se poate evidenţia prin
administrarea de tinctură de opiu care diminuă peristaltismul intestinal, încetinind
propagarea chimului. Pentru a evidenţia acţiunea purgativă şi antidiareică a unor
substanţe la un lot de şobolani se poate administra apă distilată şi cărbune
medicinal; la alt lot MgSO4 25% şi cărbune medicinal; la al treilea lot tinctură de
opiu şi cărbune medicinal. Se notează lungimea din intestin parcursă de conţinutul
colorat. Se constată accelerarea tranzitului sub efectul substanţei purgative şi
încetinirea tranzitului sub efectul medicaţiei antidiareice.