SPLINĂ – ANATOMIE & FIZIOLOGIE

 splina la adult cântăreşte 75-150 g & este cea mai mare masă limfoidă din organism  splina prezintă un rol cheie în menţinerea integrităţii sistemului imun
 splina este situată în cadranul superior stâng al abdomenului – înconjurată de hemidiafragmul stâng în porţiunea superioară & de partea inferioară a cutiei toracice anterolateral +
posterior
 splina este în raport intim (prin intermediul unor ligamente suspensoare) cu
 coada pancreasului
 stomacul
 rinichiul stâng
 colonul
 diafragmul
 aceste ligamente sunt
 ligamentul splenorenal
 ligamentul gastrosplenic
 ligamentul splenocolic
 ligamentul splenodiafragmatic
 bogat vascularizată - splina primeşte aproximativ 5% din DC
 vascularizația arterială este dublă  artera splenică asigură fluxul arterial primar - însă în situaţia unei ocluzii arteriale, arterele gastrice scurte asigură un flux colateral provenit
din artera gastrică stângă
 artera splenică  este o ramură a trunchiului celiac & are o traiectorie de-a lungul marginii superioare a pancreasului - cranial de vena splenică & în mod normal, se mai asociază 4-6
artere gastrice scurte - ramuri ale arterei gastroepiploice stângi

n
 drenajul venos  se realizează prin intetmediul venei splenice & a venelor gastrice scurte
 vena splenică  are un traiect paralel cu artera splenică & se uneşte cu vena mezenterică superioară – formând vena portă


O
există o serie de anomalii de dezvoltare a splinei – însă cea mai frecventă este splina accesorie - fiind identificată în 10-30% din populaţie & această anomalie este rezultatul unui
defect de fuziune a mugurilor splenici de la nivelul mezogastrului dorsal
 în ordinea descrescătoare a frecvenţei - cele mai comune localizări ale splinelor accesorii
 hilul splinei

zi
 ligamentul splenocolic
 ligamentul gastrocolic
 ligamentul splenorenal - la nivelul omentului

Re
 eşecul identificării & exciziei splinelor accesorii poate duce la recidiva unor boli hematologice care se tratează prin splenectomie
 splina are câteva funcţii distincte  precum hematopoieza + filtrarea sângelui + imunomodularea - aceste funcţii sunt în relaţie cu structura microscopică, iar această structură este
importantă datorită microcirculaţiei
 reţeaua trabeculară a ţesutului fibros se uneşte cu capsula fibroasă elastică la nivelul hilului splinei & înconjoară vasele de sînge - sângele pătrunde în parenchimul splenic prin arterele
centrale, acestea provenind din ramurile arteriale trabeculare
 arterele centrale străbat pulpa albă & sunt înconjurate de structuri limfatice periarteriale ce conţin limfocite T + macrofage cu rol în procesarea antigenelor solubile
 o parte din fluxul sanguin pătrunde la nivelul foliculilor limfoizi - unde limfocitele B proliferează & formează centrii germinativi  în acest loc se află celule mature producătoare de
anticorpi
 sângele care părăseşte pulpa albă ajunge la nivelul zonelor marginale - de unde este direcţionat înapoi în pulpa albă / prin arteriole terminale către cordoanele splenice ale lui Billroth
din pulpa roşie (circulaţia deschisă)
 în reţeaua reticulară a cordoanelor - ce nu au celule endoteliale  sângele circulă lent & inhibă în contact cu numeroase macrofage, urmând să pătrundă în sinusurile endoteliale ce
vor forma vene sinusoide splenice
 pulpa roşie  reprezintă locul unde sunt îndepărtate celulele sensibilizate de anticorpi & particulele străine
 în anumite condiţii patologice - sângele este redirecţionat dinspre zona marginală direct în sinusuri (circulaţia închisă) - depăşind astfel zona de filtrare splenică
 rolul splinei în hematopoieza extramedulară  este definit la fetus - însă această activitate este oprită imediat după naştere
 în rolul ei de a filtra sângele (aproximativ 350 L/ zi de sânge filtrat) - splina acumulează eritrocite anormale / îmbătrânite + granulocite + plachete
 atunci când eritrocitele se apropie de finalul vieţii lor (110-120 de zile) - sunt îndepărtate în pulpa roşie din cauza pierderii integrităţii membranare & a pierderii abilităţii lor de a se
deforma atunci când pătrund în sinusurile splenice
 eritrocitele normale se deformează atunci când intră în circulaţia splenică - acest fenomen va genera îndepărtarea resturilor nucleare (corpii Howell-Jolly) + a incluziunilor
intracelulare denaturate - cum ar fi hemoglobina denaturată (corpii Heinz) & fierul (corpii Pappenheimer)
 rolul splinei în sechestrarea & distrucţia granulocitelor + a plachetelor - în circumstanţe fiziologice  nu este cunoscut
 1/3 din trombocite este depozitată în splină - procesarea anormală a plachetelor la nivelul splinei apare
în câteva boli ce cauzează trombocitopenie marcată
 splenectomia  este urmată de trombocitoză pasageră
 splina face parte din sistemul reticululoendotelial & are un rol important în procesele imune - asigurând
răspunsurile imune specifice & non-specifice
 splina este cea mai mare sursă de imunoglobulină M (IgM) - splenectomia generând o ↓
marcată a acesteia + a producţiei de opsonină
 datorită masei + poziţionării în circulaţie - cel mai probabil splina are un rol major în modularea

n
răspunsului citokinic la infecţie

O
zi
Re