Eseu în baza deciziei Colegiului Civil, Comercial și de Contegios

Administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

Ardeleanu Liubovici , la data de 31 martie 2017 a depus cerere de chemare în

judecată împotriva fostului ei soț, cu referire la partajarea bunurilor dobândite în
decursul căsătoriei civile, drept confirmat de Codul familiei, art. 19, al. 1, specificând
că: Bunurile dobîndite de către soţi în timpul căsătoriei sînt supuse regimului
proprietăţii în devălmăşie.
În comformitate cu hotărârea Judecătoriei Nisporeni din 9 septembrie 1987,
căsătoria a fost desfăcută, dar certificatul de divorț a fost eliberat abia la data de 22
martie 2017, în această perrioadă de timp aceștia locuind împreună în aceiași
gospodărie și dobândind bunuri comune. După desfacerea cădsătoriei, aceasta a
solicitat împărțirea bunurilor dobândite până la data de 22 martie 2017, solicitând
50% din bunurile dobândite în perioada locuirii împreună cu partenerul acesteia,
Ardeleanu Artemii. În baza Codului familiei, art. 35:În cazurile prevăzute la art. 36
alin. (1) şi (2), căsătoria se desface de către organul de stare civilă, în cazurile
prevăzute la art. 36 alin. (4) şi (5) şi la art. 37 – pe cale judecătorească, iar în
condițiile prevăzute la art. 41 și 42 din Legea nr. 246/2018 privind procedura notarială
– de către notar. În cazul dat, desfacerea căsătoriei a fost solicitată în comformitatea
cu prevedrile legale, chiar dacă aceștia au locuit împreună și în baza contului personal
a lui Ardeleanu Artemii pentru anii 1997-2004, în calitate de membru al gospodăriei,
Ardeleanu Liubovici a fost indicată în calitate de soție. Instanțele de judecată au
interpretat eronat data desfacerii căsătoriei, dar totuși data defacerii căsătoriei a fost
considerată 9 septembrie 1987, respectiv cei 2 parteneri având dreptul la partajarea a
bunurilor în proporție de 50%, dobândite până la această dată, chiar dacă au locuit
împreună până în anul 2017. Legislația Republicii Moldova prevede că bunurile
comune se consideră doar cele dobândite în perioada căsătoriei, în afara căsătoriei
legislația neprevăzând un mecanism de partajare a averii dobândite în cazuri cum ar fi
concubinajul. Decizia Colegiului Civil, Comercial și de Contegios Administrativ
lărgit al Curții Supreme de Justiție,nu mai poate fi atacată, dar cazul dat se trasnmite
către un alt complet de judecată din cadrul Curții de Apel Chișinău. Examinând
materialele prezenetate de către cei 2 foști soți se pot prevedea 2 posibile deciziii:
1. Data încheierii căsătoriei se consideră 9 septembrie 1987, în baza hotărârii
Judecătoriei Nisporeni, respectiv bunurile de după această dată nu pot fi împărțite,
nefiind consfințite de către actul de căsătorie;
2. Data încheierii căsătoriei se consideră data emiterii certificatului de divorț adică la
data de 22 martie 2017, toate bunurile fiind considerate comune și până la această
dată și totodată considerându-se perioada de căsătorie.
În final, în opinia mea, Curtea de Apel ar trebui să i-a în considerare toate
circumnstanțele încheierii căsătoriei în baza hotărârii Judecătoriei Nisporeni, iar
celelalte instituții responsabile să răspundă, respectiv să argumenteze de ce cerificatul
de divorț a fost eliberat atât de târziu, astfel încât Curtea să se poată expune cât mai
obiectiv. În calitate de viitor jurist consider că data încheierii căsătoriei este cea în
care s-a emis certificatul de divorț, iar partajarea bunurilor dobândite până la data de
22 martie 2017 trebuie împărțite în mod egal, foștii soți nefiind responsabili de
birocrația și unele lacune ale legislației Republicii Moldova.

Realizat: Echim Alexandrina

Grupa: 2.2
Disciplină: Dreptul familiei.