Prisecaru Maria-Gabriela

Anul I
Grupa H114

Dieta Transilvaniei
Dieta Transilvaniei este un organism reprezentativ, asemănător în anumite privințe
Sfatului Domnesc, însă cu mult diferit de acesta. Acest ,,parlament” transilvănean este
organizat după modelul instituțiilor asemănătoare din lumea germană și s-a constituit treptat în
secolele XIII-XV. Nobilii („națiunea maghiară”) au dominat dietele, dar puterea militară a
secuilor și bogăția sașilor au asigurat protecția efectivă a intereselor lorNoul organism se va
defini ca o instituție legislativă și politică unitară comună elitelor transilvănene. Organizarea
Dietei s-a bazat pe principiul lui Unio Trium Nationum, grupând reprezentanţii nobililor,
fruntaşii saşilor şi secuilor, însă fără a include Biserica, aceasta dispunând de organizare proprie.
Dieta a contribuit la eliminarea treptată din viaţa politică a Transilvaniei a românilor, care erau
majoritar ortodocşi. Acei nobili români care erau catolici, ulterior protestanţi, se vor regăsi în
Dietă, dar ei vor fi asimilaţi treptat de maghiari sau germani, pierzând astfel calitatea de
reprezentanţi şi susţinători ai intereselor româneşti în Dietă. Limba discuțiilor a fost limba
maghiară.Fiecare delegat putea lua cuvântul, dar li se cerea să rămână concis.

Evoluția Dietei din secolul al XV -lea până în secolul al XIX- lea

Organizarea Dietei se va face, mai ales dupa 1438 , pe principiul Unio Trium Nationum,
adică , grupând reprezentanții nobililor maghiari , sași și secui . Prin impunerea sistemului
religiei acceptate (romano-catolică , luterană , calvină și mai târziu, cea unitariană).
Instalarea propriu- zisă a unui nou regim de stări se realizează într-o perioada de criză ,
perioada imediat următoare morții lui Sigismund de Luxemburg. Pe fondul amenințărilor interne
și externe, puterea centrală este nevoită să își asocieze la guvernare Dieta , organul politic
reprezentativ al nobilimii. În cadrul dietei se conturează două ordine distincte magnații( marea
nobilime, baronii și înaltul cler ) și nobilimea mijlocie. În cazuri de criză la Dietă au participat și
reprezentanți ai stării orășenești , însă rolul lor era nesemnificativ.
 În timpul lui Matei Corvin venit la tron în 1458, ca urmare a unui triumf al nobilimii
mijlocii asupra magnaţilor, acesta a promovat o politică de centralizare statală. Reduce rolul
Dietei și întărește Consiliul de Coroană regal odată cu aceste modificări , provocând o înnoire
masivă a aparatului de stat, inclusiv a baronilor, cu elemente ridicate din straturile inferioare ale
nobilimii. Politica socială a regelui Matia nu a reuşit decât să creeze un amestec rapid dar,
neaderent pe plan politic între noua aristocraţie şi cea veche. În a doua parte a dominie lui Matei
Corvin a fost marcată de consultări ale reprezentantilor nobilimii și de respectarea destul de
consecventă a hotărârilor elaborate în comun cu aceștia.
Perioada ulterioară domniei lui Matia Corvin (1490-1526), cunoscută şi ca epoca
domniei baronilor, este segmentul de timp cel mai prielnic al aristocraţiei. Instrumentul de
guvernare al noului regim nobiliar a fost Dieta, având puterea deplină , în cadrul căreia se
confruntau două partide, cel al magnaţilor şi cel al nobilimii mijlocii. Acesta din urmă, condus în
fond tot de magnaţi, din familia Zapolya, exprima interesele nobilimii de frunte din comitate.
Stările au revenit în forță după moarte regelui Matia, când au reușit în ianuaie 1493, să-l
depună pe Stefan Bathori , acuzându-l în fața regelui de un lung șir de ilegalități. Principalele
atribuții ale organului reprezentativ al stării nobiliare constau în alegerea și încoronarea regelui ,
legiferarea , alături de suveran, a membrilor ascunului suprem de judecată și a membrilor
consiliului regal . Începând cu 1495 se pronunță și în cazurile de infidelitate . Participarea la
dietă era obligatorie . Se va recurge de timpuriu la delegați ai comitatelor
La începutul secolului următor Unio trium nationum și-a reafirmat obiectivele de apărare a
țării Transilvaniei cu ocazia adunării de la Sighișoara din februarie 1506. Cu acest prilej a luat
ființă un organism juridic alcătuit din câte 14 reprezetați ai fiecărei națiuni , în vederea
soluționării conflictelor apărute între ele , care diminua mult importanța scaunului voievodal de
judecată. O privire de ansamblu asupra raporturilor dintre stări și autoritatea centrală în regatul
ungur în perioada 1440-1514 , scoate la lumină faptul că viața politică a fost dominată de stări .
supremația în stat fiind disputată între grupări oligarhice ale marii nobilimi.
Odată cu asaltul otoman asupra regatului ungar se impun o serie de modificări în politica
internă a acestuia și, implicit, creșterea rolului dietei,care va decide impozitele extraordinare.
Până la instituirea principatului, Dieta nu pare să fi jucat un rol major în viaţa voievodatului şi a
Transilvaniei decât în plan legislativ. După 1541 ea devine principalul organism legislativ şi de
politică internă şi externă, luând hotărâri împreună cu principele sau independent de acesta, dar
pe care el trebuia să le respecte. Dieta întrunită la Târgu Mureș pe 20 ianuarie 1542 și la Turda
pe 2 martie 1542 a pus bazele organizării politico-administrative a Principatului Transilvania.
Dieta adopta și decizii de ordin juridic, militar și economic, având totodată privilegiul de a alege
un principe în fruntea statului . Hotărârile juridice ale dietei au introdus discriminarea creștinilor
ortodocși prin lege. În regulamentul de aplicare a articolului 28 al dietei din 1552 se specifica:
1
"românul nu poate denunța pe ungur sau pe sas, dar ungurul or sasul poate denunța pe
român". Cu toată dominaţia otomană asupra Transilvaniei, sistemul a funcţionat, Dieta căpătând
puteri sporite în secolul XVII după adoptarea legilor constitutive ale Principatului: Approbatae şi
Compillatae.
După încorporarea Transilvaniei în Imperiul Habsburgic şi mai ales după Diploma
leopoldină din 1691, rolul Dietei s-a restrâns drastic în ciuda protestelor reprezentanţilor „celor
trei naţiuni”. Instituirea Curţii Aulice a Transilvaniei, a guvernatorului şi Guberniului a restrâns
şi mai mult rolul Dietei, care a ajuns doar un organism care punea în practică hotărârile luate la
Viena veghind la respectarea lor, fără să poată interveni în adoptarea acestora ori în modificarea
lor decât cu mare greutate, situaţie care s-a menţinut până la 1848 când rolul Dietei va fi cu totul
altul. În anul 1863 împăratul Franz Joseph, în calitate de mare principe al Transilvaniei, a
convocat forul legislativ al țării pentru data de 1 iulie, la Sibiu. Pe ordinea de zi s-au aflat
propunerea de recunoaștere politică a națiunii române și a confesiunilor ei, recunoașterea limbii
române ca limbă oficială, alături de maghiară și germană, adoptarea unei legi electorale, Dieta de
la Sibiu a fost alcătuită din 58 de deputați români, 56 de deputați maghiari și secui și 44 de
deputați sași. Deputații români și sași au votat legea egalei îndreptățiri a națiunii române și a
confesiunilor sale, precum și legea pentru folosirea limbii române în administrație și justiție, pe
principiul egalității cu limbile maghiară și germană. Legea a fost promulgată la 6 ianuarie 1865.
În septembrie 1865 împăratul a dizolvat Dieta de la Sibiu și a convocat o nouă dietă, aleasă după
alt regulament electoral, la Cluj. Aceasta, dominată de maghiari, s-a autodizolvat în ianuarie
1866, după ce a votat unirea Transilvaniei cu Regatul Ungariei și a acceptat ca noi alegeri să fie
organizate pentru reprezentarea circumscripțiilor din Transilvania în Parlamentul Ungariei.Dieta
Transilvaniei a existat până la crearea statului dualist Austro-Ungaria (1867).

1
Ion Aurel Pop - Din mâinile valahilor schismatici,pag 348
 Discriminarea românilor
Chestiunea românilor rămâne una dintre marile fisuri ale sistemului transilvan. Românii nu
erau recunoscuți oficial nici ca națiune nici ca religie și erau răspândiți peste tot. Unul dintre
instrumentele principale pentru păstrarea discriminării era Dieta. Congregațiile și dietele nu s-au
referit decât foarte rar la entitatea românilor , aceștia nefiind rcunoscuți ca stare sau natio.
 Dieta de la 1542 : “Ungurul acuzat de tâlhărie se poate apăra prin
jurământul judelui sătesc și a trei oameni cinstiți, dar românul are nevoie de jurământul
cnezului sătesc, a patru români și a trei creștini. “
 Dietă din 1552 : ,,Românul să nu poată denunța pe ungur sau pe saș, dar ungurul sau
sașul sa poată denunța pe român.”
 Dietă din 1554 : ,,Nici un tăran maghiar nu poate fi acuzat doar cu trei martori, ci este
necesară adevărata și recunoscuta mărturie a șapte oameni de încredere și astfel să fie
pedepsit de facto ; însă românul poate fi pedepsit prin pronunțarea a trei oameni de
încredere.”
Chemarea în fața justiției se facea in funcție de etnia și confesiunea făptuitorului ci nu în
funcție de gravitatea faptei comise, iar pedepsele se aplicau diferit în funcție de aceleași
criterii. Mărturia a trei maghiari sau ,,creștini” era egală cu mărturia a șapte români,ceea ce
înseamnă că românii erau tratați de două ori mai aspru de către justiție.

Dieta Transilvaniei în timpul lui Mihai Viteazul

Ajuns la conducerea Transilvaniei, Mihai Viteazul a urmărit să respecte regimul juridic al
acestei ţări și nu și-a propus în niciun moment să unifice modelele de conducere din Ţara
Românească și Transilvania, ci a păstrat individualitatea celor două state. Astfel, asemenea și
celorlalţi principi ai Ardealului, a administrat ţara cu ajutorul dietei.Dieta îl numește 2 principele
nostru milostiv sau milostivul nostru domn . În perioada celor 11 luni în care s-a aflat în fruntea
Transilvaniei, domnul român a convocat de patru ori dieta, care s-a întrunit de două ori la Alba
Iulia și o dată la Brașov. A patra oară dieta fusese convocată la Sebeș, dar nobilimea

2
Constantin Giurescu – Istoria românilor, vol 2, pag 282
transilvăneană refuză să mai dea curs solicitării lui Mihai Viteazul și, adunată la Turda, va
pregăti răscoala împotriva voievodului.
Domnul a avut două categorii de cereri : cele îndreptate spre binele patrie , privitoare la oștire
și purtarea războialor șI cele referitoare la soarta românilor. Membrii Dietei s-au preocupat de
interesele stărilor.
Printre deciziile Dietei în timpul domniei lui Mihai Viteazul luate din inițiativa stărilor
amintim:
 Dieta din 20-28 noimebrie 1599, de la Alba Iulia
 „Iobagii aduşi de nobili pe moşiile lor din Secuime, care nu sunt secui, ci
români, saşi sau unguri să rămână la vechii lor stăpâni.”
 „Iobagii care, din cauza dărilor apăsătoare, ar fugi între secuii liberi,
căutând şi ei libertatea şi refuzând să revină la vechiul stăpân, să fie
spânzuraţi.”
 În Dieta din 12-14 martie, de la Brașov, problema iobagilor este din nou amintită
 „Toţi iobagii fugiţi de dinaintea dărilor sau din alte cauze pe pământul
secuiesc să fie restituiţi de către oficiali sub pedeapsa pierderii slujbei.”
 „ Iobagii care s-au înscris între secuii liberi să fie şi ei restituiţi.”

 Dieta din 20-27 iulie 1600, de la Alba Iulia prevedea:

 „Nobilii promit şi ei să fie gata pentru război, cu condiţia ca în nici o casă
nobiliară să nu mai sălăşluiască călăraşi sau pedestraşi de-ai „Măriei Sale”.
 „Deoarece a crescut numărul răufăcătorilor, domnul este rugat să poruncească
prin scrisori generale spânilor din comitate şi oraşelor să-i alunge şi pedepsească
peste tot pe aceşti răufăcători.”
Actele dietale evidențiază starea de război civil în care se afla țara aflată în pregătirea unui
război cu otomanii.Observăm că cele mai multe decizii fac referire la situația iobagilor
nesupuși, revoltați sau fugiți. Intrarea în Transilvania a voievodului român a oferit țăranilor
3
ocazia răzvrătirii . Actele dietale nu spun nimic concret despre etnia iobagilor , slugilor și
țăranilor nesupuși.

3
Ștefan Pascu , Mișcari tărănești prejiluite de intrarea lui Mihai Viteazul în Transilvania, în ,,Studii și
materiale de istorie medie” , vol. I , 1956
 Există și două decizii dietale speciale, luate în favoarea românilor din porunca lui Mihai
Viteazul. In dieta din 20-17 iulie 1600, de la Alba Iulia s-a luat în discuție problema
pășunatului turmelor din satele românești. În cadrul aceleiași diete regăsim și
a doua cerere a domnitorului :”În ceea ce priveşte a doua dorinţă a Măriei Tale, ca persoanele
preoţilor români să nu poată fi silite de nimeni la robotă, am respectat şi în această privinţă
dorinţa Măriei Tale şi am hotărât ca preoţii români să fie scutiţi pretutindeni, în persoana
lor,de astfel de slujbe.” Aceste măsuri , luate forțat de dietele transilvane , la cererea
principelui român, constituie primul pas realizat vreodată spre emanciparea românilor din
Transilvania.
În privinţa fiscalităţii, nu trebuie să scăpăm din vedere faptul că stăpânirea lui Mihai Viteazul
în Transilvania a coincis cu o perioadă de război antiotoman . De aceea, în cadrul dietelor, dar și
prin alte acte voievodul român solicita plata dărilor stabilite, întrucât efortul de război nu putea fi
susţinut doar din finanţarea habsburgilor, mai ales că și banii promiși de împărat veneau cu
întârziere. Toamna anului 1600 avea să aducă sfârșitul stăpânirii lui Mihai Viteazul în
Transilvania, când nobilimea răsculată își unește trupele cu cele ale generalului Gheorghe Basta,
iar în urma înfrângerii de la Mirăslău voievodul român este nevoit să se retragă în Ţara
Românească. Ulterior acestei victorii, stările Transilvaniei se adună în dietă la Leţ și hotărăsc
anularea tuturor daniilor făcute de domnul român.
După căderea lui Mihai Viteazul, hotărârile punitive la adresa românilor continuă și în dietele
următoare. În plus, se vor lua și măsuri de asigurare a supremației celor trei națiuni. De
exemplu, Dieta de la Cluj de la începutul anului 1601 decide : să fie pedepsiți preoții români
și alții bănuiți , să fie pedepsiți cei care merg sau vin de la Mihai și cei care au intrat în oastea
lui Mihai. De asemenea, țara să fie guvernată de consilieri unguri.Prefecții de cetăți , căpitanii
și alți dregători, precum și miliția să fie de neam unguresc. Vămile și celelalte surse de venit
vor fi administrate de dregătorii unguri. Principele va fi ales de dietă strict din neamul
unguresc.

Dieta în timpul Principatului

Principatul Transilvaniei a fost o formațiune statală de sine stătătoare care a succedat
voievodatului Transilvaniei între 1541 și 1699. Aceasta schimbare de statut a fost consacrată
oficial la 22 martie 1542 de către Dieta Transilvana convocată la Turda, hotarare care a marcat
crearea Principatului. În Dieta din 29 august 1540 s-a hotarat că Transilvania se va conduce
dupa legi proprii,făra aplicarea legilor din Ungaria.De-a lungul timpului, Dieta a votat un
număr mare de legi ,fapt care a impus necesitatea sistematizării acestora.Aceasta opera de
sistematizare a cunoscut doua etape:
 Legile votate de Dieta transilvana între 1540-1655 au fost cuprinse într-o colecție
intitulată “Approbatae constitutiones regni Transilvaniae et partium Hungariae
eisdem annexarum”
 Legile votate dupa 1655 – până la fondarea principatului dependent de Austria au fost
cuprinse într-o culegere intitulată “Compilatae constitutiones regni Transilvanie
etpartium Hungarie eisdem annexarum”
Dreptul acordat de sultan dietei de a alege principele este legiferat de dieta
întrunită la Cluj în anul 1543, care recunoaşte că i s-a îngăduit să-şi aleagă „orice principe ar
voi”. În virtutea acestui drept, este ales principe Ioan Sigismund, în 1541, şi reales apoi în 1556,
după întoarcerea sa din Polonia. Dreptul dietei de a alege pe principe a fost confirmat încă odată
de sultanul Soliman prin firmanul său din 1566, prin care se recunoaşte că „ţara va fi.
volnică şi liberă să-şi aleagă principe pe cine va dori”, Poarta urmând să confirme alegerea şi să
învestească pe cel ales cu însemnele puterii. După alegerea principelui de către dietă, se aducea
la cunoştinţa Porţii numele celui ales; urma apoi confirmarea, atunci când noul principe era pe
placul sultanului, sau refuzul confirmării, în caz contrar. În ce privește însă confirmarea, aceasta
avea o specificitate în cazul Transilvaniei, căci pentru confirmare nu era necesară deplasarea
principelui la Constantinopol pentru depunerea jurământului de credință. Confirmarea
principelui era însoţită de trimiterea însemnelor domniei : steagul, sceptrul, o sabie și o pălarie
împodobită cu pene, precum și un cal cu întreg harnașamentul . Când interesele Porții o cereau ,
sultanul nmea direct pe principe , înainte de a se fi pronunțat Dieta , sau impunea Dietei un
candidat propriu peste voia acesteia .
Dreptul de alegere al Dietei a fost încălcat foarte curând , chiar în cazul lui Ștefan Bathory,
urmașul lui Ioan Sigismund . Stările Transilvaniei , întrunite în Dieta de la Alba Iu
pronunţat dieta, sau impunea dietei un candidat propriu, peste voia acesteia. Dreptul de alegere al
dietei a fost călcat foarte curând, chiar în cazul lui Ştefan Bathory, urmaşul lui Ioan Sigismund.
Stările Transilvaniei, întrunite în dieta de la Alba Iulia, neîndrăznind să se împotrivească voinţei
temutului sultan, s-au grăbit să-l proclame ales pe Ştefan Bathory, care fusese numit de Poartă
 Alesul Dietei sau principele numit direct de Poartă era înscăunat cu ceremonial și
fast, în prezența unui reprezentant al sulanului, în catedrala din Alba Iulia , capitala țării și orașul
de reședință a curții princiare , stabilită în 1541.
Numărul membrilor dietei trecea de 150 şi aceștia se adun au la chemarea principelui
de două ori pe an la început , o singură dată mai târziu și în caz de nevoie oricând. Conform
dreptului cutumiar, prinților li se cerea să țină două diete în fiecare an.Prima Dietă a anului a fost
convocată în jur de Ziua Sfântului Gheorghe. A doua sau "Dieta scurtă" se ținea de obicei în
jurul sărbătorii Sfântul Mihail și Gavril. Hotărârile în Dietă se luau la început prin votul exprimat
cu glas tare de câte un reprezentantal fiecărei “ națiuni” și religii oficiale, care făceau cunoscută
voința celorlanți reprezenați. Locul de întrunire a Dietelor era de obicei orașul unde se găsea
curtea principelui în acel moment.
De remarcat faptul că odată întrunită Dieta într-un oraș, conducerea suporta toate
cheltuielile membrilor dietei. Hotărârile luate erau consemnate într-un registru de protocoale în
care erau incluse deseori și discuțiile purtate pe marginea problemei ridicate în adunare . În Dietă
deputații prezentau proiecte de legi cu caracter administrativ și politic care erau rezolvate sau
puse în aplicare numai după ce erau sancționate de principe. Așadar, Dieta dispunea de puterea
legislativă , iar principele de puterea excutivă .
Diploma leopoldină din 1691 a fost un instrument de dislocare a autarhiilor medievale,
deschizând drumul emancipării românilor din Principat.

Bibleografie
 Cristina Feneșan, Constituirea principatului autonom al Transilvaniei, 1997
 Ștefan Pascu , Mișcari tărănești prejiluite de intrarea lui Mihai Viteazul în Transilvania,
în ,,Studii și materiale de istorie medie” , vol. I , 1956
 Constantin Giurescu – Istoria românilor, vol 2
 Ion Aurel Pop - Din mâinile valahilor schismatici,
 https://historia.ro/sectiune/general/mihai-viteazul-si-romanii-din-transilvania-
567093.html
 https://coltulcultural.wordpress.com/2013/05/17/dieta-transilvaniei/