Determinarea pesticidelor prin gazcromatografie

Căutarea metodelor optime pentru analiza pesticidelor este una dintre cele mai importante
probleme în chimia analitică. Din punct de vedere modern, acestea includ în primul rând
cromatografia gazoasă capilară (GC), cromatografia lichidă de înaltă performanță (HPLC),
cromatografia în strat subțire (TLC) și electroforeza capilară (CE). Aceste metode au o capacitate
mare de separare necesară pentru analiza probelor multicomponente și o sensibilitate ridicată,
permițând determinarea pesticidelor la un nivel de concentrație de 1 μg / dm 3 și mai mic. (1)
GC este o metodă aplicabilă în special pentru separarea amestecurilor şi depistarea
ulterioară cu ajutorul detectorului conductibilității termice, cu ionizare în flacără, cu captură de
electroni etc. Metoda are o mare sensibilitate şi specificitate, însă, necesită o aparatură complexă.
(2)
Ca și alte forme de cromatografie, GC implică o fază staționară și o fază mobilă. În GC,
faza mobilă este un gaz inert, de obicei heliu sau azot, iar faza staționară este fie un adsorbant
solid, numit cromatografie gaz-solid (GSC), fie un lichid adsorbit pe un suport inert, numit
cromatografie gaz-lichid (GLC, sau doar GC). (3)
Un cromatograf gazos este format dintr-un tub îngust, cunoscut sub numele de coloană,
prin care trece proba vaporizată, transportată de un flux continuu de gaz inert sau nereactiv.
Componentele probei trec prin coloană cu viteze diferite, în funcție de proprietățile lor chimice și
fizice și de interacțiunile rezultate cu căptușeala sau umplutura coloanei, numită fază staționară.
Coloana este de obicei închisă într-un cuptor cu temperatură controlată. Pe măsură ce substanțele
chimice ies de la capătul coloanei, acestea sunt detectate și identificate electronic. (4)
Detectorul este dispozitivul situat la capătul coloanei care asigură o măsurare cantitativă a
componentelor amestecului pe măsură ce eluează în combinație cu gazul purtător. În teorie, orice
proprietate a amestecului gazos care este diferită de gazul purtător poate fi utilizată ca metodă de
detectare. Aceste proprietăți de detectare se împart în două categorii: proprietăți în masa și
proprietăți specifice. Proprietățile în masa, cunoscute și ca proprietăți generale, sunt proprietăți
pe care atât gazul purtător, cât și analitul le posedă, dar în grade diferite. Proprietățile specifice,
cum ar fi detectoarele care măsoară conținutul de azot-fosfor, au aplicații limitate, dar
compensează acest lucru prin sensibilitatea lor crescută. (5)
Într-o cromatogramă standard, indiferent de tipul detectorului, axa x este timpul și axa y
este abundența sau absorbanța. Din aceste cromatograme, se determină timpii de retenție și
înălțimile vârfurilor și se utilizează pentru a investiga în continuare proprietățile chimice sau
abundența probelor. (5)
 Bibliografie

1. “Identificarea și determinarea cantitativă a pesticidelor din materialele vegetale prin

metode cromatografice olga ostroukhova. Cromatografia în strat subțire a
concentrațiilor reziduale de pesticide din alimente Metode de caracterizare calitativă”
- https://naul.ru/ro/diagnosis/identifikaciya-i-kolichestvennoe-opredelenie-pesticidov-
v-rastitelnyh/
2. “Lucrari practice Toxicologie Generala” – Gheorghe V. Goran
3. Traducere din “Gas Chromatography (GC)” -
https://www.sigmaaldrich.com/RO/en/applications/analytical-chemistry/gas-
chromatography?
region=US&gclid=CjwKCAiA1JGRBhBSEiwAxXblwYRucb5uTRVxsmejCNRaR1
TXG0YUJorVA50QePZX39zEgfVuceOwBhoCUuMQAvD_BwE
4. Traducere din “Gas chromatography” -
https://en.wikipedia.org/wiki/Gas_chromatography
5. Traducere din “Gas Chromatography” - https://chem.libretexts.org/@go/page/301