MAX SOLOMON- 1. M.

·şT�FAN

SAHARIANA
povesiire din era atomică
* "'

Ştiiniifico-fanfastice·
23
 REZUMATUL CAPITOLELOR PRECEDENTE:

Tn anul 1992. alături de trimişii tuturor popoarelor lum!·i, un grup

de• pionil!ri
romini pleca să lupte pentm implinirea unui t•is al ume­
llirii: transformarea deşertului suharian intr-o (arii a t•ie(ii.
In grupul rominilor se află tînărul savant ramin, Grfgore Tiiu".
şi prietena sa, fr u moa s a Roxwza.
O explozie nucleară produce mo�rtea unui grup de cercetători.
Roxana moare, iar Grigore Tâun este grau atins. El este readus la
via(ă printru-un tratament speâal, după un somn de zeci de ani.
In sanatoriul in care se trezeşte, Grigore Tiiun o întîlneşte pe
flona Erdely, o fata născute/ pe un satelit al lui Jupiter, unde nau­
fragiase un grup de cercetiitori cosmici.
Intre Ttiun şi llona se naşte o puternicii prietenie. Nerelbdarea lor
ele a intra in iureşul vieţii sahariene, a so ciet ă(i i veacului XXI, tre­
zeşte in ei dorinţa de a evada din sanatoriu, dorinţii care se transformri
in hotărîre atunci cind ei constatc'i că sint supraveghea(i cu ajutorul
11nei staţii de telet!iziune, care putea să-i ·aducă sub observaţie de ori­
unde s-ar fi giislt .
Grigore şi /Iona evadeazcl. Ei pleacă la un fost profesor al lui
Tiiun, Gromov, cu care se Imprietenise pe vremea luptei pentru tram·­
formarea deşer/ului. llwm, ,.{ata cerului" şi climalologul Tătm a/Ici
rum s-a născut Sahartana. vin iTI c on ta ct Ctl te hnica, cct ştiinfa, mo­
rala si oamenii veacului XXI.
Grigore Tciun incepe 5ă sufere crunt din pricina rămînerii lul
in urmei.
Pentru llona, fala cu părul de aramă şi ochii de miosolis, par
cel se de_sch.id mai repede căile adaptiirii la viaţa nouă. A pare lull,
tinârul profesor de tehnofizică.
Pentru Tăun, însă, totul devine weu. Va putea el sei striibatll
Jlriaşa distan{ă pe care a parcurs-o ştiin(a In 50 de ani? Va putea el
deueni membru activ al socielăfii noi, care dă totul membrilor ei şi
crlreia el nu-i poate da deocamdată nimic?
/Iona şi Tiiun au participat la o serie de evenimente ale t•ie(ii di11
Sahariana, alături de Gromov şi /uk. Ei parlicipii. in sfîrşit. la u:1
p;;oces, în care se judecă fapta antisocială a unui tînăr saharian.

LUCRĂRILE CARE VOR APĂREA

ÎN COLECTIA POVESTIRI •

ŞTJif;tRFICO-FANTASTICE M

Nr. 24 -,_SAHARIANA .r_. �X SOLOMON ,i L M. ŞTEFAN.

D. IONESCU
 (conli1111ate din nr. 22)

Gromov dădu cuvîntul lui Sahar Djen.

Cei cincizeci de ani ai lui Sahar Djen se puteau ghici doar in
felul cumpănit în care se mişca. Privirile limpezi ale ochi:or lui ne�rri,
umbrili de sprîncene îmbinate, exprimau siguranţa şi puterea. Te
izbea un amănunt in lmbrăcămintea lui: o centură lată de piele, bro­
dată cu fire, care aveau o strălucire metalică şi cu buzunilr.J�e de n
care apăreau tocurilc unor instrumente. Părea un vestigiu al unor
vremi trecute, aducînd cu brîul unui vînător.
Sahar Djen vorbi. Vocea lui de bas era profundă, calmă.
Jncepu cu o istorisire despre·
tribul arăbesc în care trliise buni-
cul său.
- N-o să surprinde!i, poale, de la inceput, legătura dintre ce:e
CI! vă voi povesti şi întîmplările despre care vorbim aici. Dar vă rog
·
să mă ascultaţi.
Cu mai bine de un veac in urmă, un tînăr arab, intors dintr-o
călătorie îndepărtată, şi-a găsit iubita, care jurase să-i fie credin­
c�oasă şi să-I aştepte, batjocorită de fratele şefului de trib, ocolită
şi huE.tă de oameni. Jură să se răzbune.
ln casa lui, cel vinovat aştepta cu J;!"roază actul răzbunării pt:­
rificatoare. Nimeni nu-l mîngîia şi nu-l incuraja. Nimeni nu-i oferea
sprijinul.
Tînărul care suferise ofensa îşi ascutea armele albe. Si�rur ele
dreptatea lui, el se pregătea pentru momentul răfuielii. Apoi se în­
dreptă spre casa celui condamnat.
S-ar putea să vă intrebati cine-I osindise pe fratele şefului de
trib. Vreun or�an de judecată? Nicidecum. El fusese condamnat de
legea nes;:risă a tribului.
Nu i-ar fi folosit nici o armă de foc, nici fuga, nici îngenunchierea.
Trebuia să stea fală-n faţă cu răzbunătorul.
Lupta se desfăşură in prezenta intregului trib. Nimeni nu inter­
veni. Tăişul pumnalu!ui pătrunse in in:ma celui vinovat.
De aceeaşi moarte muri şi tînăra fată.
Nimeni din trib nu avea c�va de spu9 împotriva arabului care res­
pcctase le2ea tribală nescrisă, dar ,.sfîntă", morala tribului. Aveau
însă de spus ceva orl!anele de drept ale statului fl!udal de atunci. Le­
IO[ile scrise fmestTă încălcate. Tînărul fu condamnat, pentru omor cu
premeditare, la temnită �rea pe viată.
Morala - cu legile ei nescrise - şi dreptul - cu legile lui scrise
- se deosebeau net. Această ruptură dintre morală şi drept a dăinuit •

vreme de milenii. fn unele părfi ale lumii era ,.imoral" sll-ti vinzi r.oniii
pentru a-i feri să moa � de foame, dar aveai "dreptul", era le�al s-o
faci. Jn alt� locuri �i în âHe vremi, era imoral s·ă iei miilor de oameni
dreptul 1� muncă, dar -capi�liştii aveau dreptul s-o facă inchizind fa·
bricile. \\
fn vremea: noastt-ă, 111{)rala şi dreptul s'nt una. Lel!ile noastre scri�e
sint to1 mat fltHine f ele exprimă doar ceea ce ştim şi simtim cu totii
că este dt:ept, moral.
f'apta lui Ge�f.l! - care dintre noi se lndoieşte oare de aceasta?
- �
este (H;olun:Il ml.OJ �L_Şi aceasta chiar dacă eu am greşit conducind

� 3
 operatiile aşa cum le-am condus, du;-�ă cum l!U scris unele ziare. C�eLI
ca nu de s1J re asta trebuie să 'a:-b:m a c m;!.
Să spunem lucrurilor pe numele lor adevărat, aşa cum n-a făcut-o
lvany.
Gcorg a dat dovadă de laşitate. Aceasta n-ar fi ind! de aju�s pen­
tru ca să sufere din plin lovitura pec!er�ei. EI a ne s o c o �i t iJ:ISă prind­
riilc colaburării şi soli.:iarităţii, care Ieal!ă secietatea noastră m;;i pu·
lernic decit toate le�răturile din!re membrii societătilor trecute.
Geor(! a dat dovadă de li psă de sti\plnire de sine . Aceasta ar pu:ca
li iertat în parte �.:nui om c <: re se j!ăscşle, f:lră voia lui, intr-o situaţie
l.:rca sau care e pus să facă o treabă care-I dcpăşette. Dar Georl! a ales ,
a hotărît. nesilit de nimeni, s.ă a.iute colectivitatea şi a părăs-it po�tul
ve car e i 1-a incredintat colccti\'italca.
Glasul lui Sahar Djen creştea ca tunetul care se rostogoleşte ina­
intea furtunii.
Datoria elementară a unui om din ziiele noastre, continuă el, e st e
sli ştie s ă- şi măsoare fortele, să rica ceea ce poate da societătii, de la
care primeşte tol ceea ce aceasta cr eează .
lvany ne-a vorbit aici despre lipsuri:.:: societăţii noastre, despre ne­
cesitatea unei cotituri in educarea oamenilor. In parte are, des·ij!ur,
dreptate. Aş voi însă să-i amintesc că el. lvany, este un produs al ace­
leiaşi societăţi, ca şi Georg. [ neindoielnic că pedagogia şi organizarea
şcolilor noastre nu sint ideale. Numai că lnc c rc :t rea de a anula ră spun·
cierile omului, individului, trecind totul pe seama societătii este gre­
�itii in esenta ei.
Omul răspunde de actele lui, altminteri societatea omenească îşi
pk'!"de caracterul ei. Avem fiecare vi a ta, sperantele, indoi�lile şi certit�.:­
Liinile, dar totodată d<!toriilc noastre.
Georg trebuie să fie ped flp sit. San:ţiunea trebuie să fie aspră şi
pilduitoare.
Propun repausul silnic pe cinci ani. Interdicţia de a munci U va
face mai conştient de ceea ce datorează celorlalji oame ni , !le ceea ce
il Ieaf!ă de ei, de ceea ce a făptuit impotriva lor 1
.. Repausul silnie" - llona şi Gri � ore schimbară priviri uimite. Ce
fel de pedeapsă e ra asta? Iuk zimbea, privindu-i, fără să-şi poată as­
cunde un sentiment de mindrie.
Georj! ascultase ametit declaratia lui Sahar. Ultimele vorbe in si
il hieiuiseră, trezindu-1 la rea l itate .
Se ridică. Palid, făcind e forturi să vorbească , ceru juriului sl fină
seamă de imprcjuriirile deosebite in care se produsese actul său anti­
sociâl. Susţinu că nu va fi in stare să suporte pentru atita vreme scoa­
terea lui din rindul oameni·lor.
Aproape tot timpul cit vorbiserl Sahar şi Georg, Gromov privise In
sală. Il cercetă mai ales pe Tăun, a cărui expresie de depri rnar e il in·
�:rijora. lnjeleR:ea foarte bi10e ce se petrece cu el. lşi dădea seama
cît de răscolito ar.e� l ie să fie această şedintă pentru un om care
era obse dat de._ id�ea c � mprejuriirile I - au pus in afara societăjii în
.
mijlocul căreia tr.ăieşte. Desil!:ur că fos.tul său e l ev se socotea un osîn­
dit fără speran � . un cQfld�nat la inactivitate. Si Gromov îşi spuse
că nu a tăcut. dc.s1ul Q.Cntru a�l ajuta să se elibereze din · lanturile i.ne-ro­
zitoarNile--neplftlnlfr
Cind ·Georl!: s fî r şi noua lui declara t ie, Gromov fntrebă pe cel din
sa�şi pc tofi c î �ate l!Scultau dezbaterile, oriunde s-ar fi l!: ăsit, dacă
�
mai au de...l:l ..ş us Uva. ip�inte de retragerea juriului pentru delibcrarc.
 Pe televizorul central al sălii de dezbateri apăru atunci fi,l!"ura unei
tio:ere. Glasul ei răsună limpede in tăcerea sălii :
c
- Prieteni, mă numes lndira şi cred că am o parte mare din vină
in com1lortarea lui Georj!. Iubirea noastră a fost egoistă. Eu i-aan
vorbit m e reu de absurdi!atea eroismului. Eu am incercat să-I convin:!
că vi::ja şi fericir�a noas·tră sint mai importante decit lu mea intrea2â.
.
Chiar dacă 1111 mă J!ăses-c printre voi, mă simt judecată alături de umul
pe care-I judecaji. Vă s i n t recunosdtoare că rn-ati . făcut să l!iJJ(!csc
a$u p ra faptelor şi atitudinilor melc. Vreau să-I asigur pe prietemal meu
că-1 i·ubesc şi inteleg să fiu ală ! uri de el. Mit am avut de spus.
Oupă ce trecură trei minute de l;; interver.jia din depărt are a lndi­
.
rei. in care timp nimeni nu ceru c uvintul , Gromov anunţă inchiderea
şcdinţ�i. Jumătate de oră mai ti rz i u , juriul se pronunjă:
Georf! r.ra pedep s it la un repaus. silnic de un an. P ro f esorul de
fizică şi reprezentant u l educatiei universitare din Tuzur er au obli:rati
să expună atitudinea lor in public şi să tragă consecintele ce se vor
impune din discutarea ei.
Capitolul X VIl

UN JOC PERICULOS

Georl! ... Georf!... Georg ...

Numele a;: esta a.iunscse sli-1 obsedeze şi, fără să vrea, Tăun se
surprimlea repetindu-1 la nesfîrşit.
La stîn�ra şi la dreapta drumului care străbătea cîmpia, lanurile de
l!rÎU, proas·păt stropite de ploaie, rămîneau unduind i n urmă. Merj;!ea
repede, deşi nu avea nici un motiv s5. se' grăbească. Impresiile de la
procesul care avusese loc dimineata il goneau parcă.
Aici, pe drumul acesta de şes, unde mirosul pă mîntului reavăn
li pătrundea in nări, se simti c i tva timp mai la larl!ul sliu, de parci
s-ar fi intors in veacul pe care-I părăsise. Dar îşi aminti curind eli
totul nu era decit o evadare fu�ară, că lumea cea nouă, cetatea aceasta
care ii părea to t atit de îndepărtată ca �rrecilor antici Olimpul, avea
să-i apară din nou in fată.
O pasăre zbură citva t imp deasupra capului lui. Se aşeză a poi pe1
craca unui arbore aflat inaintea sa, de parcă -! aştepta să se ap ropie.
De s-ar putea opri aici... Să stea de vorbă cu pasărea, să-i asculie
ciripitul, să lmbrătişeze trunchiu l copacului ca i n copilărie.
De s-ar putea opri... Ce absurd !
Trecu mai d eparte.
Se simtea fără vla!fă, epuizat. �
Deşi nu se priv se de mult in
ozlindă, era sig-ur că arăta p al id ca un mort. .
Cit de si n,l!"ur era ! Secolul cel nou i ş i trăia viata luJ zbuci u m atl şi
creatoare, inaintind ca un talaz imens pe oceanul timpului. Jar -el nu
era decit o !!iză �rata să se înece. Cu sau fără el, taIazul tşl va urma,
glorios, calea. b- a.---fl._ -Solohu se sim t ea tnafara vietii. deşi era maJ
aproape d_e mtă si � emenii săi decit in inchisoarea sanatoriului.
u
Cit de �e ii venea să.-i n t el e a �ă şi să t ră i ască in r ind cu ei, c1t de
\
nesi�u� se s�tea in -f:!r \\t- nla lor 1
11 vedea cu cehii mi-nt•i pe luk, optimist şi sij!ur de el, omul echi­
librat- al' vea�; u1u i] -af XKI-lea. Cum să nu se ducă spr e el Uona '1 Şf
(indul aces1a incepu -să- păt run dă in el ca un hurl!hiu minus-cuL
� _Geor.j!"... ll?n, ... Tu'k . . . lulL., luk ...
� ln titm� Pi!SHO{_ �i .:.�e amesteca numele monosila bic.

� 5
 La citeva sute de metri în fata sa văzu o constructie î naltă cu două
turnuri î·n formă de obelisc. Nu, nu voia să ajun�ră acolo, căci n-avea
de f!ind să se î ntîlnească, să vo rbească cu c ineva.
Se opri. La stinga lui se afla acum o p lantaţie de tufişuri scu nde,
cu frunze prelun�ri bătînd î n violet şi fructe �ra lbene, aducî nd ca formă
cu 'pătlă�relele. Nu văzuse n iciodată aşa ceva, dar acum nu-l i n.tere­
�au. Voia să umble, să umble fără să se oprească, p înă noaptea tirziu.
O luă de-a curmezişul cimpul ui, printre tufe. -
Privi·te din m i jlocul p l a ntatiei, frunzele plante!or aveau un luciu
obositor, c u sclipiri m u l ticolore. Din cînd în cind, Tăun închidea ochii,
pen!ru a-i odihni.
Avea simţăm întul ciudat că tulişurile erau nişte a,mimale care mişu­
nau în jurul său, a�ritlndu-se neintrerupt, ca nişte pelicani l a ivirea pri­
milor exploratori ai conti nentl!lui Antarctic.
Unde era acum llona? Cu luk? Ride de J;!lumele l u i luk? l n vată
c:.u luk paşii unui nou dans? Se smu lse din l!îndul acesta. O fi cu Gro­
mov? Ride la glumele lui Gromov? Ba nu, cu lui\, cu luk, cu, luk...
Trebuie să f ie generos ca Ivany. Generos. Nu. Nu-i în stare să fie
�eneros. El nu poate fi lvany, nu poate fi nici Georf! şi nici luk, luk ...
Cite intimplări in aceste citeva săptămîni de cind părăsiseră î m·
preună sanatori u l ! Şi cite dezamăgiri ! Biblioteca profesorului Gromov
era deocamdată pentru el plină de hiero�rlife a:reu de d escifrat, iar
explicatiile bătrî nului îi erau d e folos doar atîta timp cit se refereau la
probleme generale; cind era vorba d e demonstratii teoretice sau de
p ractica cercetării. nu mai pricepea nimic. Se simtea c a u n analfabet... ·

pasionat pentru ştii n ţă.

Deodată simti o -durere ascuţită i ntr-un picior. Se opri. Ramura
unui tufiş îi sfîşiase pantalonii şi-1 rănise. Observă că hainele îi mai
erau rupte î n di ferite alte locuri. Ramurile tufelor aveau un soi d e fepi
5curfi şi roşii.
Soarele nu mai era decit la citeva 1palme deas upra orizont u l u i .
Gri�rore hotărî să pornească mai departe. l ncercă să nu se li[in­
deascll la nim ic. dar nu izbuti.
lşi aminti de u n joc din copilărie ş i ir.cercă să vadă citi paşi poate
llă facă cu ochii închişi fără să se impiedice. Pentru aceasta avea nevoie
de o mare concentrare a atentiei. care izr;!onea orice alte pr-eocupări din
conştiintă. Trebuia să facă o evaluare exactă a dr . u m u l u i d i n fata sa,
să păstreze c u t:rrijă directia i n iţială. Primii 10-15 paşi mer�reau uşor,
dar pe u rmă fiecare pas i i părea nesi�rur.
Cind era mic, încercase să bată recorduri l u î ndu-se la intrecere cu
prietenii săi. Atinsese 128 de paşi cu OLhii închişi, fără a devia d e la
parcursul propus. Acum nu reuşea să treacă de 60.
O ambitie fără rost îl împin�rea să încerce cel puti n 100. Şi - în
ciuda stu· p idităţii jocului - era multumit că reuşise să iz�ronească IZÎn­
durilc care îl obscdau. Muşclndu-şi buzele, se hotărî...

89, 9{)" 9"1 Teretlu}.. cobora. Ar fi trebuit să deschidă ochii. Ce

..•

s� n s avea? ... 92, 93;-: De � }� �e oprească? Nu era în stare să facă

. .
mc1 c�a ce izbutea 1n 'I: O{J.Uane .... 94, 95...
Acum coborîrea -e:ra mai li nă, d ar alunecoasli. Incă cinci oaşi, u n
fleac .. . !llL . CuriO�. parcă' 4vea acum sub picioare noroi... 97 Tot pan­
..•

toful stifliZ i se tnfundase, dar nu vru să se oprească. Trebuia să-şi do­

vedească că e ÎR �tare �ă ducă un l ucru, cit de neinsemnat, la bun
�firşit.,.
 t..:i nd făcu pasul următor, simti însă cum piciorul intrel! ii pătrunde
i11 masa viscoasă. l ncercă să-I scoată, sprijinind u-se pe celălalt picior,
.mă şi acesta incepu să se scufunde. Tot corpul se scufunda.
:Lent, dar fără oprire, noroiul urca tot mai sus, de-a lunQ"ul trupu­
lui s-ău.
Deschise ochii. Soarele era după orizont. Se afla intr-un fel d e căl­
dare ciudată, deasupra căreia se vedea bratul unei instalatii com plicate.
Incepu să se zbată, incercind să iasă la malul care era la numai
citiva metri de el. Dar mişcările pe care le făcea se intorceau împotriva
lui, accelerind scufu ndarea. Mîlul roşiatic îl trăl!ea tot mai adinc. In
-:: u rind ajunse pînă la brîu.
Renunţă să se agite. In felul acesta, se scufunda cel putin mal
lent.
Incepu s·ă stril!e, să stril!e c u deznădejde. Dar nu-i răspunse decit
un ecou, care repetă de citeva ori cuvintele lui, parcă în batjocură.
Deodată un l!ind puse stăpînire pe el. La drept vorbind, de ce să
se zbuciume ? Nu era aceasta solutia cea mai bună? Pentru el, pentru
!Iona, poate şi pentru Gromov. căruia îi devenise, desij!ur, o povară.
Hotărîndu-se să aştepte sfîrşitul, se simti mai liniştit. lncercă să-şi
amintească de ultima excursie pe care o făcuse împreună c u Roxana in
muntii Rodnei, citeva zile înaintea plecării la Con,�resul de la Tua nin.
Dar, deodată, se simti cuprins de un val de ciildură, iar o pînză deasă
ii cobori in fata ochilor. Trupul ii era moale ca milul care-I cuprinsese
acum pină la umeri. Mai auzi parcă din depărtare citeva z�romote meta­
lice, asemenea bătăilor unui j!Onl! ruj!'init.
Capul îi căzu �rreu pe spate. Ultima lui senzaţ1e fu aceea că părul
1 se prinde şi el in masa cleioasă de noroi ...

Capitolul XVIII

LECŢIA DE TEHN OFIZICA

Astăzi asislenta lui l uk era o fată cam ciudată. Asupra acestui

l ucru erau de acord toti cei douăLeci de elevi ai clasei de tehnofizicL
llona stătea cuminte la masa aparatelor de demonstraţie.
Suridea în aşteptarea comenzilor lui l uk. Suridea privind printre
tuburile şi serpentinele de cuart, p rintre ap aratele de numărat mezonil
- mezonoco ntorii -, orintre instalaţiile în miniatură de solidificare a
e-azelor. Suridea privind spre mesele în formă de potcoavă, la care şe­
deau cite patru elevi si eleve intre 15 şi 16 ani.
De la locul l ui, aflat i n centrul clasei, in millocul elevilor, luk
putea com anda aparatele de desenat şi reprodus hărţi, portrete, dia­
grame şi formule pe ecra nul central, şi, la un semn al său, asistentul
manevra butoanele aparatelor de demonstrat.
�
Vitraliile f o r filtrau radiaţiile solare şi le difuzau către
_
interiorul can:rerei, ra_ _ , dind o l umină uniformă.
�
La rtevoie. _
peniru .a se urmări scînteierile produse de
particulele atomice pe e �ţ� ne sau desci\rcările luminoase, asistentul
putea romandâ: acopedr ea Wjtraliilor ctl P.crane neJ;!'re. Atu nci In sală
tlom� �n fnf.tmerie deplin, iar efectele l u minoase ale fenomenelor
prezentate nu mal �rau tulburate de radiaţii externe.
ale băncilor apăreau reproduse lmaj;!inile de pe

L�t·:
�ci
C'[
Pe ecranele
ecra nul cen�ra l , �stfel- tncît elevii puteau urmări formulele, diai!'r?·
"'""'" n •H•m- ,,_". ti ""' In "'"''' ,.,. ....,�
 !Jrală se înregi!f>tra pe foi flexibile, pe care elevii le strinr;rean în caie­
t� speciale, după care puteau repeta le,�tiile.
In timp ce elevii contiuuau să privească pe furiş la asistentă,
·
luk îşi începu lecţia.
Era una dintre lecţiile cirluluî "Calităţile mişcării", intitulată
"Istoria elementelor naturale. ReprCJducerea elementelor în laborator
si uzină".
Elevilor le erau de mult familiare H�rurile om01enilor de ştiint:i
care contribuiseră la descoperirea le�rilor miş:ării o<:teriei. Ei ar li
putut povesti pe larl! despre "bătrînii noştri", cum ii numea iuk pe
filozofii atomişti greci Lcucip, Demucrit şi Epicur, t.iespre inspiratul
poet şi gînditor roman Lucretiu, despre calmul en.:lez lsaak New­
tun, despre fiul de pescar rus Lomonusov, de�·pre marele Maxwell,
despre profesorul din Manchester, Dalton, despre creatorul alfabetului
naturii, Mendeleev, despre familia Curie. despre rusul lvanenko şi
danezul Bohr, creatorii primelor mode!e atomice, despre Planck, Ein­
stein, Fermi, V a vi lov , Skobelţin, Szilard, Chadwkk, ir.l?emeietorii şti­
"

inţei care se ocuDa de nuc!cul atomic.

fiecare dintre aceşti eroi ai istoriei ştiinţei era legat in mintea
elevilor de o trăsătudi raracteristkă.
Dalton nu era numai descop.eritorul legilor proporţiilor multiple,
ci şi omul bolnav de ochi care şi-a urmărit propria boală ca o '•1ro­
blemă ştiinţifică şi de la care vine numele de daltonism.
Joliot-Curie nu era numai creatorul primei pile şi de!f>Copcritorul
piezo-electricitătii cuartului, ci şi omul care însufletea prin cuvîntul
său congresele şi conferintele apărătorilor păcii de pe la mijlocul s:!­
colului trecut.
Sahar Djen nu era numai descoperi.torul undelor cu ajtttorul că­
rora se capta, la limita atmosferei pămînteşti, energia radiafiilor cos­
mice, ci şi conducătorul recentei expediţii de salvare de la centrala
de alimentare.
Cu aceste personaje elevii făcuseră cunoştinţă ascultînd lecţiile
anterioare şi vizionind filmele de istorie a ştiin!ei. De aceea luk putea
folosi la deschiderea lectiei sale un astfel de limbaj, care altfel ar f1
fost de neinteles :
- Bătrînii noştri vorbeau despre vîrtejurile care mişcă atomii,
fi fac să se ciocnească şi să se unească între ei, dind naştere la ne­
numărate lumi, unele echilibrate, stabile, altele j!ata să piară chiar în
clipa în care s-au născut.
Oare n-ave au dreptate bătrinii noştri ? Priviti cascada de me­
zoni care duce la izotopii carbonului şi spuneti-mi dacă nu poate fi
asemuită cu un vîrtej care mînă particulele de materie in mişcare, adu­
nindn-le In lumi noi, In atomi sintetizaţi.
In acest moment, llona apăsă pe declanşatorul generatorului de
mezoni. Elevii urmăreau pe ecranul fluore!f>Cent imal!inea mişcărilor
care se schitau acolo, aparitia şi dispariţia acestora, traiectorme frînte,
curbe, in fonnă de spirală, pe care se mişcau particulele.
- Si acum. � o clipă neastimpărata viJelie, spuse luk. Pri­
'riti schema îngheţată a 'atom ului de carbon obişnuit 1
llona manevră cu 'Stgl.1_�·mtă comutatoarele aparatelor de proiec­
tle cu vedere in relief. fn fll'tlt elevilor din clasa de tehnofizică apăru,
ca un uriaş sistem �ar, lltldeul de carbon, cu protonii şi neutronii lui.
Unii neutroni se Vt'lq�au intrej:!"i, iar altii erau îniăţişafi chiar în clipa
��c Î
se-�r�dute -fenomenul desprinderii unui electroP.-

iCl -- - -
\
 - Utlaţi-vă i n partea stingă, la g-mţ;ul de patru r.111c!eoni. Nu vă
pau un nucleu de heli!l j! a ta tormat "f
Şi lectia continua . ..
luk era un bun peda J! G;:! . Expunerile lui erau urmărite înto t deaun a
cu pasiune. De da t a aceasta însă, mai exista un o bi e ct al atentiei
â !Jro.C.pe j! ene ra le.
E!evii admirau l ata aceea frumoasă, pe care aparatele o as..: u l ta u
cuminti, asist e nta care luneca cu deg-etele pe comut atoare, ca un pia­
nist virtuos pe clape. Avea în ochii ei ciudati o ludre �taldă, iar tcn ul
ei p ă rea ci.zelat în marmoră.
Din cei r.ouă băieţi, şase erau pe cale si se indrăgostească de
l lo na , iar doi erau îndrăj:!"ost · iţi pînă în v îrlul urechHor. Numai l lan
neg-a in sinea l ui cu încăpă!înare că noua asîstentă I-ar fi fermecat.
luk privea , la crnnograf. Trecuseră 20 de m inu te din lecti e. Mai
avea 10 minute, dintre care 5 p ent r u expunerea teoriei şi aplicaţiilor ei
şi 5 pentru eo nc luz i i.
- Prezentarea în amănunt a sintezelor nucleare o vom face în
labor ator ; acum să trecem la e c u a ţ i i l e de trans·formare a elementelor
naturale.
Pe ecran apărură simboluri matematice.
luk s ub lini a sensul transformări!or matematice. Des.făşurind cal­
c ulul matematic, el nu pierdea fiei o cJi.pă d.in vedere fenomenl!l fi­
zic, exprimat prin formule.
- Nu ui tat i, spunea el adeseori, că Htcra IO!fecească este un sim­
bol, dar noi studiem fenome nul viu, bo�at, plin de surprize, i nep uiza­
bil. Nu ui taţ i că m atemat i c a este o limbă, o l imbi foarte expres·ivă, o
limbă minunată, dacă vre ţ i, dar numai atit. Izvorit şi el din analiza
fenomenului, calculul iti ajută ci nd îi ceri c e- l i poate da; cînd ii ceri
însă ma-i mult decît poate, decît este, se răz bună şi nu-ti mai dă nimic.
E x pl ica ţ ii le teore tice l u ară s·firş i t. Elevii notau întrebările adre­
sate pro fesoru lui pe t ransmiţătoarele montate la fiecare masă.
luk aj unse la conc l u zii .
- Drag-ii mei ! S i ntem pe drumul pe ca re 1-a urmat n atura cu
mult inainte de a fi apăru·! omul, aces.t erou al naturii, care a creat în
v isuri le sale din copilărie zeii, simboluri ale puterii tra n s f orma t oare:
Elementele n at urale s-au năs cu t din materia fără început şi fără
sfirşit, in veş nică p.refacere, pe care bătrînul Anaximandru o botezase
acum 2.600 de ani: Apeiron. Intr-un anumit moment al evo l u ţiei ma·
teriei a apărut hidrogenul, în alte etape ale evolu ţiei - oxif!enul,
carbon1.11l, fosforul, sulful. Apoi thoriul, urani u) . Elementele chimice
s�a.u născut in conditii diferite de t emperat ură, p-resiune, viteză. prin
mişcări mecanice, osdlatorii, ch i m ice, electrice, pri.n j,nfinitatea de forme
ale mişcărilor materiei.
Noi, oamenii, am pipăi t nat u ra, i -am asc ul ta t pulsatiile, am învăţat
uncle dintre !�il�·
ei de mi ş care . Şi asta
de tr ans formare, am înţeles cit eva din lormele
fost de aj un s pentru a izbuti să realizăm in
la b or at or şi uzină toat e e.e.mentele natur a le. Ba chiar si c reăm ele·
mente ce; hu se gisesc in �a tura actuală. Iar uzinele no astre prefac
r epede descapedn1e dia. labOrator in lucruri pentru noi.
Astărlo se pt6due, il� pildă, tone de di amante sintetice. Moissan
izbutise Să produc� citeva 1ir e de diamant la s firş.it u l secolului al
XfX..lea. iar PfJ? 1950
o amenii an izbutit &hl� � reaJizeze diamantcs
de 1 carat.._ _ _ _ _ _

(; -, 9
 Noi creştem cu fiecare an, cu fiecare ceas şi devenim - ca să fo­
losesc un termen cu un inteles vulgar odinioară - mai bogati. De­
l'enim mai puternici.
Exis-tă vreo �ilnitll, exisU vreun hotar care să îngrădească drumul
nostru inainte? Nu există un asemenea hotar. Această siguranţi
izvorăşte din intreas:ra istorie a omenirii ca un adevăr de nebiruit.
/\cest adevăr dă aripi tuturor visurilor noastre de astăzi ca şi celor
care se vor înfiripa de acum inainte.
luk îşi terminase lectia. Niciodată nu se oprea el la enumerarea
seacă a concluziilor. Dar nu fusese de astă dată mai elocvent, mai
crav decit altă dată? De obicei, încheierea era o J;!lumlL
La masa aparatelor, llona uitase să închidă comutatorul ecra­
nului. Imaginea atornului de carbon rămăsese acolo, imensă şi în­
cremenită, cu norii reprezentind electronii, cu spiralele larl!i lnfăţi­
şind orbitele electronilor la diferite nivele de energie, cu particulele
�rata parcă să pornească intr-o mişcare de virtej, pentru a se ciocni
cu cine ştie ce alte particule, pentru a zămisli cine ştie ce formă nouă
de existentă a substanţei.
- Ei, drăcie, ·cu luk se-ntîmplă ceva? J;!îndi llan ieşind din clasă.
· Jn parcul şcolii se discuta aiprif;!. llan susţinea că llona este o fată
ca multe altele şi că nu întele�e ce au J;!ăsit ceilalti extraordinar la ea.
- Ilan, nepăsarea ta mi se pare ciudată, remarcă la.nca - cea
mai bună prietenă a lui.
Roşeata din vîrful urechilor lui llan demonstra că şi in veacul
al XXI-lea bătăile inimii şi circulaţia sîngelui ascultă de aceleaşi legi
ca în secolele anterioare.

"'
. ..

luk şi llona rămăseseră sinJ(uri in sala de pref;!ătire a cursurilor.

llona îl ajuta pe luk să descifreze şi să sisteinatizeze întrebările
şi obsl':rvatiile scrise ale elevilor. Cele mai multe priveau demonstraţia
matematică a trecerii de la element la element.
Unele întrebări priveau lnsă alte a51)ecte ale lectie!.
Ianca, de pildă :
,,Ne-aţi recomandat inchiderea comutatoarelor după terminarea de­
monstraţiilor. De ce a rămas comutatorul deschis după prezentarea
schemei atomului de carbon!"
luk şi llona zîmbiră la citirea acestei întrebări şi se opriră din lucru.
luk se apropie de !iona, se aşeză pe un scaun şi, cu mîinile pe ge­
nunchi, o privi drept în faţă,
llona plecă ochii. Dădu să se ridice, îndreptîndu-se spre casetele de
plăci care conţineau întrebări. Dar luk o prinse de mînă şi o sili să
rămînă în fata lui.
- llona, am impresia că te-am aşteptat douăzeci de ani. Ai venit
şi nu te mai pot �leei, orice-ar fi.
llona t�ea. Ridicase'ochii şi-1 privea pe luk.
Parcă acum if vedea rrent.ru întîia oară. Se petrecea cu ea un lucru
de neîn�es. Simtea cum se_\\flisipesc trmerile obişnuite, neliniştile pe
care le avea url {)e . .d:f.e orl trebuia să facă fată unei imprejurl!ri noi.
Se -simfea parc� eli1lerată de nu ştiu ce pov('ri.
·
- Te--iubesc, Ilbha!
Nu prindea sen.suf acestor cuvinte. Jn fond... şi ea îl iubea pe
Tă)ln, nu�� !Ptll§i.oy

1�
 - Avem de trăit o fericire, care începe acum, !Iona 1
Un va'! cald o inunda. Fericire, fericire! Ce cuvînt puternic şi
minunat!
Nu spuse decît atit:
- luk ... draJl"ul meu, trebuie să plec, să inteleg...
luk o corulusc în cursul aceleiaşi pauze la locuin1a lui Gromov, în­
torcîndu-se apoi îndată la şcoală.
Orbi să fi fost elevii săi şi tot ar fi putut să vadă că profesorul
lor trăise o "transmutaţie".
Cit de vioi se mişca! Umplea clasa toată. Răspunwrile lui erau
limpezi, vesele, pasionale.
- Şi tu, închise şirul răspunsurilor luk, tu Ianca, să ştii că
11nrori - este adevărat, foarte rar - comutatoarele trebuie să rămînă
deschise. Altfel n-ai putea înţelege de ce, în general, trebuie să fie
închise.
Capitolul XIX

IN ULTIMUL MOMENT

Era întins pe un Pil! moale. Unde - nu ştia. In primele clipe după

trezire, nici nu avu puterea să deschidă ochii. Auzea însă limpede con­
vorbirea care se purta in imediata sa vecinătate.
Recunoscu mai întîi vocea lui luk.
- Nu-mi vine să cred, zicea acesta. Spune-mi, ca tehnician, dum­
neata crezi într-o tentativă de sinucidere?
- Ştiu eu? răsună o voce groasă şi monotonă. Bazinul era clar
marcat. Numai cine n-ar fi vrut să-I vadă nu I-ar fi văzut. Dacă mai
intirziam cinci minute, era de acum prea tirziu.
- Doctore, crezi că îşi va reveni curînd? mai întrebă luk.
Acum se auzi cea de a treia voce, care părea aceea a unui om
foarte tînăr.
- In orice caz, e In afară de orice pericol. Peste putin timp îl vom
putea intreba cum s-a produs accidentul.
- Să fim atenţi cu întrebările, interveni luk. Are un psihic cam
zdrundnat.
Grigore simţi cum un muşchi al feţei începe să-i joace sub piele.
Trezirea aceasta îi amintea de întimplăr!le din sanatoriu. Pe atunci
dorea încă cu atîta ardoare să poată deschide ochii, s-ă umble, să se
întîlnească cu alti oameni, în timp ce acum ar fi vrut să amine la in­
finit intilnirea cu viata.
Cineva îi puse un aparat metalic pe frunte.
- Aşa, va să zică 1 se auzi peste puţin timp vocea medicului. Auzi
poveste!
- Ce s-a întîmplat? se interesă uimit tehnicianul.
- l-am mo ntat iar noul dispozitiv pentrn determinarea graduhri
de cunoştinţă, inventat acum trei săptămîni de doctorul fran�ois, de
la sanatoriul de readâl»<<,r e.
- Şi c<ţ spun indil:a ftik 1
- D� data asta arati �· ar fi în aceeasi stare ... ca mine şi dum-
neata. \\
- Peci e tFeaz.-şi ne-a ascultat convorbirea?
Urmao tăc.ere prelungJtă. Apoi se auziră paşii unui om care pă.
·

:::��0
.·ăl
răsea î rlCătJerea.
� ;. 'J'ău" {.Uueschise �chii 1i îşi plimbă privirea prin încăperea cilin•
'.
iliduată Crl �ll.,ataie medicale. Se uită, putin ruşinat, la medic.
.

--- Il
1\cesta zimbea. Avea o expresie prietenoasă şi i i luă mîna într-a sa.
- Unde-i luk ? fu prima întrebare a lui Gri2ore.
Medicul surîse.
- Nici n-a fost pe-aici.
- N u-i adevărat, doar i-am auzit vocea, ripostă Tăun, supărat la
olîndul că e minţit.
- Vocea da, dar n-a fost aici în carne si oase. Ne-a chemat !a
;elevizofon.
Grhzore înţeles�. Surise de astă dată şi el.
- Cum te simli ? la încearcă să te scoli ! îl îndemnă medicul.
Tăun se ridicli in capul oaselor. Apoi făcu citiva paşi prin odaie
şi se aşeză într-un fotoliu. Doctorul îşi trase un taburet lin::ră el. Se
priviră mult timp unul pe altul, îără să vorbească.
- Vă mul!um:!sc, începu Gri�rore. Probabil că mi-ati aplicat vreun
tratament, căci simt că puterile imi revi n treptat.
- 1\\ă bucură ... Dar să ştii că asta nu-i d�s!ul... lţi cunosc cazul
din presa medicală. Ştii ce cred că-ţi lipseşte in primul rind ?
- Multe, incercă să �<lumească Tăun şi oftă.
- lţj lipseşte inainte de toate răbdarea, seninătatea, observă me-
dicul, privindu-1 drept in ochi. Celelalte vor veni toate. Dar iti repet,
trebuie să ai mai multă răbdare ! Prea te zbuciumi, prea te frămînţi.
Nu poţi sări într-o clipă prăpastia dintre două vieti. Nu te omorî cu
firea. Cind te vei obişnui, cînd iti vei găsi făl!aşul, se vor lecui toate
rănile şi vei avea satisfacţiile căutate.
- Satis.facjiile căutate ... şopti Tăun ca pentru sine.
Aceste cuvinte îi amintiseră de vechile dureri.
Medicul răspunse parcă J!Înduriloc sale.
- Uneori poţi preface în tărie chiar suferinta ; conştiinţa că o
înfrunfi cu demnitate şi curaj e un izvor de incredere in tine.
Grigore il jlf'ivi in�lung. li llhicise oare gindurile cu vreun apa­
rat recent iuvcntat ? Dar în orice caz s-ar fi putut să a ibă dreptate.
- Iti m ultume!IC încă o dată, doctore ! Şi voi încerca să-ţi urmez
sfatul, spuse el într-un tirziu.
Tehnicianul, care intrase tocmai în încăpere, le intrerupse convor•
birea. Un helicopter din EI-So!ohu venise să-I ia pe Tăun.
- Mai multă răbdare şi sen inăt a te 1
Se gindi la aceste cuvinte ale medicului în tot timpul căl ăt or i ei.
Nu era uşor deloc. Dar era necesar, incepind cu lucrurile cele mai
gra ve, cele mai dureroase, care-I aşteptau.

Capitolul XX

DOUA DISCUŢII DESPRE FERICIRE

Plafonul radiant răspîndea in încăperea de lucru a Jocuinfel lui
Gromov l u min a lui bo�ată şi uniformă. Aşezati fată In faţă, in două
iilturi comode, Tii� llona se priveau ca şi cum nu s-ac fi văzut
de multă vreme. "'-'-� _

Pentru fiecare dintre Cl,-uÎtimele

-- zile însemnaseră mult in noua lcr
existentă. .
Grigore se nstabm:oe de pe urma accidentuiui, dar în ochii lui se
citea oboseala eşi fr&teţea. Cît despre !Iona, �esturile şi privirile ei ex·
[Himau o sfinjeneal� 1 care �ra la ea un lucru neobişnuit. După ce se
jucă cîtva timp ner,vQasă_ w un bib�lou cle sidef de pe masă, ea între­
ru(fse -cea, din!îi t�tf1-C'!.
-
::- Coţ � fe r
��. vriJZOre ?

l� - - - �
 T E � reta rea v�:ni se pe nc;; � teptate. Tău n tresări. Şi intelesc că era
i r�:ep u t u l u n � i P«!!ini n oi in viaţa ei şi a l u i .
Se frămintă m u lţ t i m p p lnă s ă - i răspundă. Clipele de tăcere erau
p l i n e de dez n il d ejdc.
O p;erdca, o p i erdea defi nitiv. Pun�t u l de spri j i n ,
u ltimui p i! r. :t c: l e s p rijin, dispărea.
f i bltu o c l ipă g-indul s-o i m plore, să-i vorbească despre datorie,
despre trec u t u l lor comun, c a re n-a a v u t vreme să se ştearj;!ă. Să-i
vorbească d i n r.o;� despre prima lui dra�roste, abia i nfiripată şi frîntă
de moarte, des!)re i l u z ia renaşterii. Dar îşi dăd u seama că n-ar fi ·
putut
trezi dcr!t com J>ăt i m i rea ei.
Fugi de j:! Î n d u l acesta.
�ă o bici!liască c u ironie sarca�tică. s·ă rîdă de ,.mobilitatea" e i su­
f i ct e J s :ă, să-i cînte batjocorit c r "La dona e mobile" '1 N-avea rost !
Ar li rîs l! t! prcpria lui ti inţă. C it de m u lt o i u bea !
Şi hotărî să fie obiectiv, ca un străin, ca un om din afară.
- fericirea este participare, l lona ...
l lona strînse puternic bibelou! intre delJcte şi dădu · din cap ne·
dumerită.
- De fericire se pot bucura numai oam'.!nii, llona. Ş i di ntre oa­
•�eni, numai cei care pot fi �i neferidti.
- Nu inte!el! nimic.
- GînG cşte-te l a Georj;!. El este ne fericit pentru că nu mai poate
participa cîteva ·luni la viată. Es·te scos înafara limitelor f ireş ti ale
existen tei reale. E o pasăre cu aripi .(egale.
Poate mai există şi acum oameni-viermi, multumiti să trăiască
pas-i vi, ca nişte pl:! nte sau animale i nferioare, să mănînce, si bea, să
doarmă, să �e plim be. Dar asemenea oameni, .rupti de restul omenirii,
nu pot fi nici fericiţi, nici neferi ciţi. Aşa cum o reptil ă nu poate trăi
decit cel m u �� senzaţia t u b u l u i digestiv p l i n ...
llona îl privi citeva clipe îngîndurată, îşi fuguie buzele şi spuse
cu voce schim bată :
- Dar Geor�r o are pe lndira, care-I intelege, il ajută:
- Văd că t u ai o idee foarte precisă despre ferkire, observă Tăun,
cu u n zîmbet amar pe buze. Eu cred insă că Indira - aici parcă ar fi
srus ! Iona ş i �usta u n fel d e răzbunare - poate cel mult... să-1 facă
pe Geor�r mai p u ţ i n nefericit pe calea lui către adevărata fericire.
l lona nu simţea nici accentele ciudate, nici ezi-tări le lui Grigore. Ea
l ntrebă mai departe.
- Poate da un om fer�cire a·ltuia 1
- Părerea mea este că un sin;rur om nu poate da celuilalt ceea
ce numai i ntreaga com unitate umană ii poate da. Poate doar să-I ajute
să găsească fericirea, cet!a ce es-te destul de mult.
- Să vorbim despre noi, Gri j!ore. Tu eşti fericit ?
Pe fata lui Tăun trece a u umbre de ::mărăciune.
- A1n fost, llona. Demult. Aproape c ă nu-mi mai aduc aminte.
Era în viata dintii, cind simteam că munca mea era o părticică din
efortul intregii .omen�i nd cuvintele rne!c, cercetările întreprinse de
m i ne in labQratoarele ins·� ui, ideile mele slujeau altora, cînd par­
ticipam !�viaţa celortalţi · oweni şi mă simteam mai .lej;!at de ei decît
acum. A,__ 1unci clihna după ;tl 'uncă era plină de bucuriile infăptuirilor
trewte şi ale ceiOF .care aveau să vină. Eram fericit, llona, profund
fericit. fram întele f , 1Iona� Participam la viată.
- Şi aeum ?
..,_ l
Acum m 1 imt atit de obosit la gindul că nu fac nimic. In
Ju;_ul n�e�u_it::e -tiD �l.!vt>Î care mă lasă agăţat de toate c iotlll'ile. E

� 13
�roaznic să fi,i i·nutU 1 Da, dra�a mea, cred că sînt nefericit.
- Dacă eşti nefericit, înseamnă că po!i fi şi fericit 1 Trebuie să
fii fericit ! Ai s-pus-o doar tu. Voi fi lîn�ă tine, te voi ajuta să pătrunzi
în şuvoi. Uite, şi eu ...
Glasul ei suna nefiresc. Ultimele cuvinte păreau forţate, şi acest
lucru o enerva. Bibelou) îi scăpă din mînă şi se rostogoli pe spongina
pufoasă a duşumelei.
Se opri o c lipă, apoi reluă ideea.
- Da, Grigore, voiam să-ţi spun că am simţit că devin utilă, că
.. particip", cum zici tu. Şi acum înţele�r d e ce sînt sau mi se !lare că
;ncep să fiu fericită. La lecţia ţinută acum citeva zile de luk, l-am
ajutat, am colaborat cu el. In sfîrşit, am făcut o treabă. Elevii mă
acceptau, ba chiar... aveau nevoie de mine.
Tăun o privi îndelun� şi spuse i ncet.
- Acesta este oare sinzuru.l lucru care te-a făcut să te simti fe­
ricită ?
Nu se opri la capătul acestei întrebări. Continuă să vorbească cu
o vioiciune care avea ceva straniu :
- Fericitu 1 Goethe a trecut şi el prin frămîntările acestea ale
noastre. El a i ncercat să răspundă la întrebarea ta. Şi 1-a creat pe
Faust, cea mai frumoasă poveste despre năzuin1a omului spre propria
lui fericire.
Dacă mă �indesc bine, sînt un Faust la executarea contractului cu
Mefisto. Mă aflu in cea de-a doua viaţă şi plătesc polita pe care Faust
n-a plătit-o. Am cuooscut gloria, prietenia şi dragostea recunoscătoare
a oamenilor. Am avut parte de tinerete, cu iubirea şi toate frumusetile
ei. Iar da<'ă ncum, în această a doua viaţă, nu mă înconjoară flăcările
iadului, dacă mediul meu de viaţă este al!reabil, dacă nu suiăr de
foame, dacă trupul nu-mi este ros de vermina mizeriei, sufăr însă la
fiecare tresărire de viaţă pe care o văd în jurul meu, sufăr fiindcă
sint..., mai bine zis fiindcă nu S>int nimic. Mă simt ca o reptilă i ntr-o
l ume· de păsări cu aripi minunate. Ca o reptilă, mă auzi ?
- Gri�rore !
- Nu mă întrerupe ! continuă el cu febrilitate. Sufăr fiindcă tre-
buie să te pierd. O ştiu prea bine, am inteles-o de mult...
Se apropie de ea : .
- As-cultă, ).Iona. Vorbeai despre fericire. Pentru tine se deschide
acum cărarea spre ea. Păşeşte fără ezitare pe această cale. Braţul lui
Iuk e puternic ... tînăr, sigur. Mi-ar fi de o mie de ori mai �reu să îndur
mila decît nepăsarea ta.
Cu bărbia în palme, cu coatele sprijinite de masă, !Iona îl privea
IJe Tăun. Reflexele violete care cădeau de pe vilraliile camerei pe fata
lui ii dădeau o înfăţişare ireată. Intr-un tîrziu, se scutură, ca şi cum ar
fi vrut să se smu!2ă dintr-un vis.
- Gril!ore, nu vreau să fii nefericit, nu trebuie să fii nefericit 1
N u te voi părăsi. tiu încă prea bine ce se va întîmpla cu noi, dar
i'înt i n c r e d i ntat� că ini ta mare se va umple de bucurii le pe care le
rîvneşti. Şi Voi fi lîn�tă tin».� oricît va fi nevoie.
Ar ti, V r.Jt să se o(n:east� inainte de a fi rostit ultimele cuvin�e.
dar cuvintele- fw.seser� Slptlse, şi acum ii venea să plîn�ră de ciudă.
TătHl iH' fi vmf să--- glumească, să zică ceva liniştitor, dar orice
ii venea ii+ mi nte J ls e părea ridicol, nefire3c. I l năpădea o senzatie de
us�i.une.
O tă�:u._e _ �rea: s� ��r�u în odaie.

1�
 După citva ti mp, se auLiră de dincolo de uşă pa;; i i măsun;ţi � i
ritmici ai lui Gromov. Curînd profesorul intră în camer�. . Se apropie
vesel de ei, fără să remarce inconlarea care plutea in aer.
lşi trase un scaun lînj!"ă fotoliul lui Tăun şi incepu să vorbească
pe nerăsuflate.
- Grigore dragă, societatea noastră arc grijă de mem b r i i el. Va
trebui să recunoşti acest lucru. Sînt buwros să-li dau o veste mare.
Comisia tehnică centrală a discutat problema ta. - Eşti invitat să par-
ticipi Ia lupta împotriva cutremurelor.
Au fost aminiite la ultima şedinţă - şi crede-mă că te-am invi­
d iat pentru cuvintele care s-au spus - observat iile pe care le-ai făcut
i n 1 990- 1 99 1 cu privire la m o J i ficările microclimatului d;:;torită feno­
menelor radioactive subpămîntene. Am mdrcinarea să te rog să iei
parte Ia lucrări le de orl!"anizare a unei campanii de s t u d i i şi cercetări,
care începe foarte curind, incheie el cu un aer de trium f .
Spre mirarea profesoru lui, nimeni n u zise nimic.
- Tăune, nu spui nici un cuvînt ? întrebă uimit profesorul. Se
aşteptase la o explozie de entuziasm. Ce-i cu vei ? Şi tu, fată a ceru­
lui, parcă ai amujit. Dar ce -�-a întîmplat !
Gri gore ascultase Ia î nceput cuvintele profesorului cu i n d iferenţă,
?ub 1m presia celor întîmplate. Dar pe măsură ce sensul lor i se i nti­
;J ărea in minte. simti curn în el cresc apele unei bucurii nemăsurate.
Se ridică de pe jilţ şi făcu cifiva paşi spre Gromov. Apoi se opri
locului. Şi, intorcîndu-şi privirile spre llona, rosti a p ă sat, ca şi cum
abia acum ar fi răspuns Ia prima ei întrebare :
- Fericirea este luptă şi nădejde !

Pe mahli -lacului-.patinoar, întinşi leneşi -la soare, I.Ian şi !anca

vorbeau despre fericire.
O perdea de lumină, colorată în nuante schimbătoare, înconjura
lacul, al cărui contur era un cerc perfect. Apele străvezi i, ca de cleştar,
l ăsau să se vadă fundul albastru. Ozonizoarele şi generatoarele de
ultraviolete împrospătau şi steril izau mereu apa.
In mij locul lacului, pe platforma-patinoar, mai' mulţi tineri exe­
cutau fil!uri măiestre de patinaj artistic. Patinele, di ntr-u n material
asemănător cu l emnul de abanos, lunecau pe platforma, a cărei plas­
ticitate şi al cărei luciu nu se deosebeau de cele ale l!hetei. Ern " j!hcaţa
caldă", substanţă sintetizată din elemente a căror combinaţie dădea o
"apă" avind punctul de con s::elare la 25° Cel s hts.
De la mal veneau i n zbor .,pescăruşii", bărci uşoare cu arip i, al
căror motor functiona numai o fractiune de minut. Era însă de ajuns
pentru a da imbold pescăruşi lor, care planau apoi cîteva minute dea­
s-upra apei, după ee rrring iiau .:u tălpile lor frunzele sălcii-lor care in­
conjurau lat\'11. La urmă âm-erizau lin.
ln cele citeva mi nute -d(_ �bor, mînuitori i ,:i�scăruşilor" aveau pos:i­
bil itatea___1>ă schim6e d1re�Ua. \ 'să întoarcă aparatul cu burta in sus, să
sară în apă din zllGL .Era sportul preferat al multor t i neri.
Urr- mmrs v-a-g lfe levi'ntică umplea văzduhul.
l lan st lanca vorbeau- despre fericire.
Un str.op de a�ă aryi-ittie căzuse tocmai pe cirliontii nel!ri ai lui
ll�n şi tle__a,oJo �e ��linsese pe nasul lui, stricind efectul de gra-

� 15
 vitate şi seriozitate pe care voi a să le producă fitrura lui î ncru n t ată,
t
preocupat! de J!Î ndurile cărora le c;i uta cea rr. a i p o ri v it ă expresie.
- Mi-e sete, lanca, de cunoaştc:rca a d i nci a lucrurilo;. A ş fi fe­
ricit numai dacă aş şti tot ce este e s e n ţi a l d i n ceea ce se ştie a stăzi ş i
ceva i n p l u s .
- Şi ce vei face cu ştiinţa, după ce te vei fi u m p l ut cu ea ca un
pepene ? il ηntrebă ea, J!ata să p uf nească in rîs.
j
- Voi crea m i lo ac e tehn ice noi pentru {lroducfie. voi crea noi
t
specii de a n i m a l e şi p l ante, voi c erc e a aştri depărtafi l a mi !ioane de
a ni-!umină. Voi crea e.lemente noi. Voi...
- A.iunj;!e, J l an ! i l opri Janca. Fericirea ta este uscată ca o sm o­
chină conservată.
mp
Eu voi fi f e ri c it ă cînd vo i ·putea u i e d e frumos viata oame n i l or,
dnd ii voi putea rid ica pri n artă pe culmile dragostei. Voi dansa,
l l an. Voi i n via i.n fata oamenilor, în ritmul versuri l or shakespc:a­
riene, povestea l u i Romeo şi a Jul ietei. voi înfăţişa l u ptele trecutu l u i ş i
prezentului, v o i interpreta p e femeile luptătoare p e n t r u li bertatea ome­
t
n irii . O voi i n e rpr eta pe Marie Curie, voi in fătişa eroismul educatoa­
relor noastre. li voi face pe oameni să se iul:ească tot mai m u lt. Fru­
mos n l este s u p rema fericire !
I l an o privea fermecat pe "dansatoarea d.ramatică". Scenele in­
terpretate de Janca la adunările de artă ale e;evilor şco l i i lor n u puteau
fi uitate a t it de uşor. O "�dea şi acum, cu ochii minţii, ca de atite a
o
alte ori, ev l u in d pe scenă, exprimind prin mişcările ei graţioase, sub­
ti le , i n vă! uitoare durerea şi bucuria, sufednfa şi nădejdea, desperarea
şi vic.t oria.
Acea�ta să fie fericirea ? Ameteala aceea, tulbar area pe care o s·tir­
nea o pînză sau un trup viu evoluind pe scenă ? Nu ! Nu ! Chiar
dacă trupul acela era al lancăi !
- Asta-1 vrajă, Janca, nu fe ric ire, izbucni J la n. E u·n m i lo c j
u
oarecare pentru adonnirea oamen i l or. I ti ad ci ami nte d e pove&tea lui
Sadko, care se luptă cu pas.!rea f eri c ir i i ? Pa�ărea din poves.tea l ui
-
Sadko, c a r e i adorno:ea pe cei care cutezau să încerce s-o cucerească,
t l t
este frumosul tă u, năz uin a asta goală spre n ăl a re in turnea idealul ui.
Numai ştii nţa d ă putere. numai gen iul um a n ridică pe om tot mai sus,
să rş ri
pe Sl>iraia adevărului şi deci a d e vî i i ! Fără ea, arta este ca o
n ucă fără miez.
- Şti i nf a şi tehn ica fără vis şi d ragoste sint pustnicie, nu fe­
ricire !
lanca se ridică zveltă ca un a rc int·ins. Aler�ră c u părul in vint
SDre valurile albastre. Trupul ei tîşni să rreată sure fundul l)a i n l u i z u .
Picioarele băteau re�ru:lat a.pa, şi in otu ti
l ei :părea un dans acv a c. t.l an
înota rapid alături de tî năra lui prietenă.
Departe, lîngă p l atform a de patinaj, se opriră in a prop i erea u nei
geamanduri.
- Patin�m. Janca ?
- Trebuie să plec. � t
de re zo l v a problema aia afurisită in ven-
tată de l tţ_k şi, drept să-ţl &lj}on, nu prea merge.
._
- O, f a cem impreună, '<tei ?
SavaRt!l-le !
;df
- -D ;rma to ,(\ re-'- amatică r
t I
Copii[' v.ea cu h i n ou izbuc niră in rilt.. Apoi p . .
at i n ară Două ore mal
! �
t r � � et"au cu c��tele p1ecate peste planşetă şi rezolvau problema de
fu: tca.

1�
 *

Convorbirea d intre Tăun şi ! Iona continua. 11 antrenaseră şi re

Gromov, care tocmai îşi î n cheia observaţiile.
- ... C u m v-am mui arătat, eu n u m-am prea gîndit la lucrurile
aste<:. Dar fiind că p e voi vă frămîntă :;tit de m u lt, vă voi spune ci! ,
cl u p:i m : ne, fericirea incepe de la co11şt i i nl a măre!iei omeneşti. S i
acea�·�ă conşt i l n ţ ă se naşte o dată cu adevărata l i hertate, c i n d for ta
produdivă a societăţii a ajuns la acel ni vel care asi j!"ură u n rltm ve r­
t i gi nos a! producţiei, cînd o m u l a scăpat cie nes i g u r a n ţ a zilei de mii n�.
A.tunci a î ncetat înstră i n a rea i n c E v i d u l u i , a t c aci ;;u Inceput să moară
slugărnida, viclenia, tea m a tie viaţă - d u ;.m a n i i fericirii omcmşl!.
O m u l a început de atund să se i n d repte c u paşi repezi spre :>.devii­
rata feridre. Da, fe·rici rea este de fapt m i şcuea spre bricire. Si fiecare
otin j!"ere a ei nu este dec i t un i nceput. Ca şi viaţa, fer i c i re a e fădi de
sfîrşit...

Capitolul XXI
M I RA J U L COSMODRO M U L U I

Cu j:!reu şi-ar fi putut închipui cineva d o i oameni m a i diferiti ca

l n făţişare.
Unul era mic şi vioi, celălalt înalt şi cu mişcări solemne, grave.
Sub fruntea bom bată a celui dintii ju..:au doi ochi neastîmpăraţi, c u
i r i ş l albaştri ca cerul, i n timp ce fruntea î n a l t ă s i osoasă a c e l u i i a l t
dădea şi ma·i mu.tă adincime uoor oc h i neg.ri, pătru nzători. Dar con·
lrastul aJpărea şi mai puternic cind i i auzeai vorbind. Primul avea
U•n �rla9 plin de i.ntonaţii boJZate şi variate, celălalt o voce JZroasă,
autoritară şi monotonă. Primul vorbea repede şi glumea des, . celălalt
avea un limbaj sobru şi tăios.
Doi oameni atît de nepotriviti s·ar fi putut oare vreodată in telege ?
Aşa ar fi gindit poate mulţi privindu·i şi ascultindu-i.
Profesorul Gromov şi doctorul Beram, coordona!orul sanatoriulul
de readaptare, se înfruntau de mai bine de jumătate de oră intr-un
cabi net al Institutului m etereolojZic din El-Solohu.
- Specialitatea dum itale este meteorolo�ria, nu-i aşa ? intrebll
coordonatorul ş i , făr� să aştepte un răspuns, contincă. Medicul sint
eu. Dumitale ti-ar place să mă amestec în prognozele vremii , pe care
le înto cmeşti, sau in măsurile d e d i rijare a climei ? Desigur, n u ! Deci._
Profesorul Gromov lşi întreru pse, surîzîr.d, interlocutoruL
- N u te grăbi, doctore 1 De ce să whapreciem contributia nespe­
r.ialistiolor i n sti i n tă ? Giordano Bru no n-a fost astronom, Pasteur n-a
fost medic, nici Ţiolkovski - ingi ner. Dar de fapt nid nu·i vorba de
a s ta. Eroarea de la care porneşti dumneata nu e medic:alit, c i umană..
Eu il cunosc m a i bine pe Tăun, crede-mă. A fost doar studentul meu.-
- Cu vre� şase ll«_enii In UTmă 1 observă sec doctorul Beram.
- E �laşi. Are o fire tare nu suportă cuşca, n ici măcar tapisată
cu catifea.
Cit'l(ll timP>' nlmfml nu .i!PUse nimic, Gromov străbătea incăpcrea
dintr-o parte Wr..aint, in tlmtt ce coordonatorul, nemişcat i ntr-un fo­
toliu. J)rivea drepf'1naî nlea..ltd.
Beram vorbi .primu1 :
- Vă repet. Cpmitet41 medical al sanatoriu l u l a hotărît, după dez•
�teri birte__ chibzuite.,ceinternarea lui Tăun. N u l-am reclamat pin1

/.:, 17
acum, nu l-am u rmărit, nu l-am obli ,;rat s-ă re vină, tocmai pentru că
incercam să observăm efectele v i etii asupra l u i . fata este i ntr-un sta­
diu de ad aptare care i i permite sii se integreze î n t r-o acti vi tate nor­
mală. Nici e i nu i-ar fi stricat un p l u s de tratament, dar pentru el
este ind ispensabi l. Acciden t u l ace l a stran i u , c a re nici pînă arum nu a
fost lămurit, dovedeşte, fă riî posibi l i t ate de tăgadă, că v i a ţ a , în starea
lui de acum, i l copleşeşte, i l d i struge.
După o sc u rtă pauză, conti nuă.
- Am d i scutat problema şi la consi l i u l nostru departamental. Am
arătat că noi p u rtăm răspun derea readaptării bol n a v u l ui şi înţelegem
să ducem această sarc i nă la bun sflrşit, aşa cum am dus l a bun sfîrş i t .
şi tratamentul fiziologk, prel ungit de-a l u n g u l a tîtor decenii. C o n s i l i u l
a aprobat acest punct de vedere.
Dacă oaspetele dum ita le, dezec h i l i brat c11m este încă, cunti n u ă sii
trăiască i n modul acesta dczorganizat, va trebui să tratăm un bo lnav
mintal sau ... poate. că nici nu vom m a i avea pe c i n e să tratăm.
Vorbise l!'rav, ferm, c a u n om care n u a d m i te nimic a ltceva decit
un răs.puns d e incuvii ntare. Dar profesorul n u a vea de gind să se spe­
rie. Se opri din p l i m barea lui prin încăpere. drept în iata medicu l u i .
- Sîntem deci la c o nc l u z i i , z i s e el. B i n e ! Părerea in e a este că
reinternarea a r fi pentru el o nenorocire si gură. Momentan, "bolnav11l"
- cum ii s.pui dumneata - are n e vo ie de u n tratament sus·tinut cu ...
viafă. Am inceput să-i aplic tratamentul acesta medic a l . Merge greu,
dar merge. De citeva zile sint pe cale să-I readuc pe l i n i a de pluti re.
Poate c ă accidentul la care v-ati referit a fost criza după care vi nde­
carea va merj!'e cu paşi tot mai repezi. C u rî n d va i n t ra î ntr-o a c j i u ne
de cercetare ştiinţi fică. Aceasta va fi o fereastră spre viaţă. Se va
convinge că e folositor societătii, va deveni încet u l cu încet u l tot m a i
competent, î n sfîrşit se va s i m t i om între2.
Nădăjduiesc că nu vei reuşi să m i-I iei. Dacă ai izb11ti să înt r�­
rupi "tratament ul" pe care i-1 aplic, a r fi, iti repet, o nenorocire pentru
psihicul l u i , de care tocmai vorbeai...
Continuind să discute , Gromov nici n u observă că uşa se deschisese
fără zgomot. Tăun, care venise să d iscute cu profesoru l despre parti­
ciparea lui l a lucrările d e cercetare a mij loacelor de l uptă îm potri v a
cut rem urelor, rămăsese înmărm u ri t î n p r a g u l ei. I e ş i , fără s - o î nchidă,
cu sufletul strins de nel i n i şte.
Acum vorbea d in nou doctorul Beram.
- ... Comitetul spi t a l u l u i , conducerea departamentală, n u vor per­
m ite ni ciodată acest lucru. Iti iei o m a re răspundere şi faci u n lucru
l!:!thibzuit. Atitudinea dumitale dovedeşte că ...
Profesorul il intrerupse d i n nou.
- Să ne oprim aici, doctore ! Nu vezi că de�reaba d i scutăm ? C i n d
un c u rent oceanic rece se î nt î l n eşte cu o m a s ă d e a p ă c a ldă, moare
peştele. Am i m p resia că noi doi n u vom rezolva cazul Tăun.
EI-Solohu - n inuă el - face parte din alt departament decît
sanatoriul de r«:_adaptare. rebuie, de aceea. să supunem problema con ­
si liului interdep artamental. S i n t convins că argumentele mele, întărite
de mărturîile celor care Mil\ văzut pe Tăun î n ultimele zi le, vor face
să învingă punctul de. vedere pe care-I s u sţ i n, spre binele fostu.lui m e u
studenk�i a t . . 1os-t �:� ltli ill!i11 i tale bolnav.
Coord!tnatorul se sculase în picioare.
� Fie t Var s � ştti că socotesc atitudinea d u m it a l e nej u stă, ne­
ştiintific.ă) Ură pt&edent.._

1�
 Gromov i l privi senin.
- Fără precedent, S:jluneti ? Aş f·i mindru să fie aşa. Stii nta p.ro­
j!resează numai atunci cînd merge pe căi nebăt1Ltorite, adică tocmai
atunci cind procedează... fără precedent. Noul, invenţia, i novatia -
toate-s "altceva" decit a fost mai i nainte. Un exemplu elocvent este
chiar tratamentul fiziologic de reconstituire, aplicat pentru prima dată
cu succes lui Tăun. Şi multe alte tratamente renumite aplicate pentru
prima dată în sanatoriul dumneavoastră. Nu-i aşa ?
Cînd medicul porni spre ieşire, Gromov remarcă mirat că uşa ca­
binetul-ui era larj;!' deschisă. Se uită la crono!!raf. Ora la care ar fi
trebuit să vină Tăun trecuse. Suh impresia discutiei aprinse care avu­
<;ese loc, nu făcu ins·ă nici o le!!'ătură între aceste două fapte.

Grigore nu auzise numc di n convorbire. Dar mct nu avea nevoie

de aşa ceva ca să i nţeleagă totul : coordonat�rul venise ca să-I ia
inapoi.
Gromov îi luase, r;esigur, apărarea, dar ce argumente ar fi putut
invoca el, ca profesor de meteorologie ? Totul era pierdut. Să se in·
toarcă la pro�ramul fix şi la lumea limitată a sanatoriului ? Ce ar fi
putut fi mai groaznic ? S-ar fi sufocat.
O luă la goană pri n coridorul inalt al i nstitutului. Cercetătorii şi
studentii se uitau lun� in urma lui. Cineva îl stri�ă pe nume, dar el
nu-l auzi.
Ajuns la ieşire, cobori in fugă treptele care duceau in parc, stră­
bătu, fără să vadă nimic in jur, aleea de bananieri şi se S!'ăsi în pHnă
stradă.
Nu se opri nici aici.
Se aruncă într-un vehicul. Drumul tocmai pornea din loc. Apăsîn­
du-şi ochii cu mîinile, Grigore se cufundă in îmbrăţişarea unui fotoliu ..•

Cind deschise ochii, se gindi că trebuie să apese pe un buton pen­

tru a indica destinatia. Dar încotro ? Parcă ştia unde voia să ajungă?
11 cu,prinse furia împotriva celor care îi voiau cu tot dinadinsul
binele. De citeva zile ajunsese să se simtă ceva mai multumit, mai
aproape de ceilalti oameni. Si acum era din nou aruncat in frămîn­
tarea aceasta chinuitoare.
Apăsă la intimplare pe un buton. Deasupra acestuia strălucea in
Utere de arl!'int :
COSMODROM-8
Timpul trecea şi clădirile oraşului EI-Solohu rămîneau in urmă.
Cosmodrom. �rom, cosmodrom ...
Ca o bă.taig � c � a� ic -răwnau aceste cuvi·nte ln capul lui. Se
impletea �cu bătăile i nhnit, . pe care le auzea limpede, asemenea unor
lovituri 4e ci�n, de ci-n.d � zuse scena aceea din cabinetul profeso­
rului Gromov.
--;- Depa:rfe1 clt tnat- -departe ! rosti Tăun tare.
VehiCll l ul îşi jr!cetinise mersul şi luneca spre marl!'inea drumului,
p e be.�zi(e fater�1e1 Putin timp mai tîrziu se opri, şi uşa se deschise
_
s!nj!'ura,

19
 Tl!un coborî în faţa 1m�.i c l ă d i ri impu nătoare, care avea for m a
el egantă a u n e i nave i nter<>lanetare.
·
Parcurse, ametit in�ă. ma rea sală de aşteptare şi ieşi in cilm , : d
de lansare, unde zeci d e corăbii astrale î ş i aşteptau pasagerii, î n t i m 'l
ce a ltele ţî şneau în s u s, spre albastru( boltii, sau coborau, p lanînd c a
n işte păsări leneşe.
Din c i n d in cind, difuzoarele intrau in funcţi une, anunţînd p:c­
cările şi sosiri le.
- At e n n c ! Atenţ ie ! Cosmobusul B-64 soseşte peste 10 m i m1te
in punct u l A 4 X, din excursia de o săptămînă in Lună.
- Atentie ! Atenţie ! Racheta Z-3, a statiei locale de astrofizic ă ,
p l eacă peste 5 m i n ute din p u nc t u l B 3 V pe ruta Asteroi d u l H ermes,
Pla neta Venus, P l a neta Mercur.
- Atentie ! Ate n ţ i e ! Peste 3 mi nute p leacă din pu nctul M 1 6 L
racheta W- 1 S, c u p erso n a l u l de schimh al satelitu i u i artifickl nr. 3.
- Atentie ! Ate n ! i e ! Racheta L-8 1 . plelică peste 15 m in ut e u i n
punctul X 9 C în croazieră p e ruta Marte, satc li! i i l u i J u p.iter, în­
conjurul p l a netei Saturn, vizit <trea asteroi d u· l ui Ceres, străbaterl';t
capului cometei 202 1 I I I şi retur.
O croazieră c o s l 'J i c ă ! G;nd u l îl is.p i tea.
O p ')f n i c u paşi hot:!riţj s-pre punctul X 9 C, după ce cercetă cu
aten tie harta cosmodrom u l u i . Mai era doar l a o mică distanţă de
navă, cînd auzi încenutul unei convorbi ri.
- Ai g-ăsit crr� ificatele medicale ? La tine erau ! Fără ele doar
nu intrl!m i n nnvă...
Se opri. Certificat nu avea. Nici n-ar fi putut căpăta. Să se furi­
şeze în rachetă ? C!teva clipe il stăpîni acest gind. S i apoi. dintr-o
tiată, ca şi cum p iedi ca ce se ivise pe neaştentate I-ar f i făcut s'i
reconsidere î nsăşi i ntentia sa, începu să chibzuiască.
Fără să-şi dea se a m a, o luase i n apoi, s-pre clădirea cosmogări i ,
ciocni ndu-�e i n neşt i re ru o a m e n i i care s e grăbeau spre racheta d e
croazieră. La un moment d a t , se i z b i atit de puternic c u braţul drept
de o valiză, incit îşi auzi televizofonul pirîind .
Poate că se pri 11 ise ... Gromov nu va ceda aşa uşor ... Avea să se
opună ca om, n u ca medic... Putea să ceară o nouă examinare ...
Dar dacă i n v i n �rea doctorul Beram ? li c u noştea doar argumen­
tele, perseverenţa, .mai a les perseverenta ...
Nu i-ar fi venit deloc uşor să dea ochii c u coordonatoru l , după
. convorbirea pe care o avusese c u el in aj u n u l evadării, după act u l
lui c.are putea să pară necu�retat şi mai a·les ridicol. Să sco.ată d i n
funcţ i u ne o i n s.1 al atie a u n e i instituţii obşteşti, iar a p o i să fugă, ca
u n a dolescent, cu o fetişcană...
Da, toate aces-te l ucruri i .le-ar fi putut spune doctorul Beram.
- Totuşi... Era oare cu putinţă să te ascunzi în secolul a l XXI­
lea ? Şi apoi fuga lui nu conf·irma oare ideile lui Bera.m ?
Se trezi înapoi fu--stradă şi urcă îfltr-un vehicul. Citva timp privi
I n neştire tablou l de co m andă. Apoi de�etul arătător i se îndreptă
�;pre butonuJ deasupra � se afla inscriptia :

C��TIWL CULT U RA L EL-SO L O H U

Voia d e mult sa-cunoască acest palat al cuUurii. Acolo va avea

lltilejul\ 5ă_��ăt&Sc:�� l�işte ce tresuia să. facă.,

�
 Capitolul XX/l

O ZI AG ITATA LA C E N TR U L C U LTURAL

luk şi l lcna aflaseră vestea : doctorul Beram il cerea pe Tăun,

Gromov se or-unea, şi intrcaj!a problemă avea să fie pusă in discutia
consiliuiui in:crt.lepartamental.
Voiau să stea de vorb.li cu Grigore, să ana lizeze împreună cu el
s it u <! ţia ş i să i a o hotărîre. Dar Tău n nu era de căsit. Televizofonul
lui nu răspundea.
- Să nu i se fi întîmp l at cen ! spuse l l ona i ngrijorati!.
l u!; formă ind icativul telev izofonic al profesoru lui Gromov şi i l
întrebă dacă Ta u n nu trecuse p e acolo. N u , nu fusese p e la e l , deşi
trebu i a d e mt! lt să v i nă. Gromov nu-i pomeni de uşa găsită deschisă.
deoarece bă n u i a că meca nismul ei se delect ase. Il chemă pe l u k la
el, ca să d is c ute fe l u l i n care trebuia să prez i n te cazul i n faţ a con­
siliului. Obti n u se o şedinţă pentru aceeaşi seară.
Rămasă s i n f;!ură, l l ona se frămî ntă m u l t timp, n e ştiin d ce să
facă pentru a ajunge la Grigore. Nu f;!ăsi însl nici o solutie. Intr-un
tîrziu, se aruncă intr-u n jil! şi deschise aparatu l de televiziune.
Se transmitea tocmai un proj!ram de l a Centru l cu ltural. Crai·
nicul anunfă el i n cele douăsprezece săli princi pale de dezbateri so
d iscut a pe o sin l!ură temă : "Probleme actuale ale ştiintei si teh·
nicii".
Cind pe ecranul electronic începură să evolucze primele imagini
di ntr-una din s-ăli, l lona simti că nu are răbdare să privească şi dădu
să închidă aparatul. Dar se opri uimită, cu m ina pe buton.
I n fundul sălii i n care se discuta despre problema alimeotelor
sintetice, il zărise pe Gril!ore Tăun, î ngindurat şi palid, intr-un fo­
toliu al u ltimului rind.
"Sala 3", i ş i memoră l lona şi ieşi re ede din încăpere, uitind
p
pînă şi să închidă aparatul.
*

* *

Cirnf ajunse in marea c lădire a Centru lui cult ural, pe care o m at

vlzitase cu l u k, se duse de-a -dreptul in sala 3. Tăun nu mai era
insi acolo u n ele î l zărise pe ecra n u l televizorului.
In timp ce il căuta cu privirea la parter ş i in loji, auzea şi cu·
vintele pe care le rostea u nu l d i ntre vorbitorii aflati pe un podium
semicircular.
Ochii îl căutau pe Tăun, iar urechile ei i n refistrau pe jumătate
cuvintele.
- .. .in concluale, tin să subliniez că astăzi putem produce sin·
tetic orice aliment necesar dezvoltării or�a nismului uman. Socotesc.
In consecintă, fără rost să ne mai ocupăm de aj!ricultură şi creşterea
vitelor. Foarte l'1Jl'i:T:rd,-ee vor aparţine t rec u t u lui. Sarcina n o astră este
să perfecfio�ăm sinteza.âU�telor. Acea.sta e calea progresului, ca­
lca p e ca� tre\IUie să merJI.�·
Pe ·Urmă i.n,cepu sll VQ_ '*ească altcineva, care nu era nicidecum
de acoră cu spuse!� nnfevorl!titorului.
- -Cred că; in· lJ-firnr.tliile care s-au făcut, sint con!inute greşeli
dintre cele. mai serioase, 11 n i ndemn spre o aventură periculoasă. Voi
i n�� si\ va
���'f fl de c e această teză a lichidări i agric ulturii şi creş·
ter� 1 v1td� es-te ilo 4_ct. iraţional, de ce trebuie să merg-em mai de·

� 21
 parte pe l i ni a creării de noi şi noi specii de animale şi plante, tot
mai folositoare o m u l u i .
OrjZ'anismele vegetale şi animale s i nt de f a p t cele mai a d aptati!
laboratoare de utilizare a enerj!iei solare. Aceas ta, pe de o parte ; pe
de altă parte, exi stenta lor este o co,ndi!ie a ech i l i b r u l u i bio l o g i c pe
·
pămînt. Ele re�rularizează compozi ţia atmosferei şi contribuie la re·
�enerarea continuă a solului. In sfîrşit, alimentele nu sint numai un
amestec de celuloză, zaharuri, grăsimi, a l bumine, vitamine etc. Fruc­
tul sau tuberc u l u l , frunza s·au ·laptele - toate a l i m entele naturale -
aduc în organismul uman şi tot fel u l de v iruşi, de formatii organi­
zate, al căror rol antipato:;ren ş i de auxi l i ar pretios a l asimi lării a
fost dem u lt cunoscut.
Tăun n u era nicăieri. l lona a r mai fi vrut să asculte discutia,
dar trebuia m a i int i i să-I găsească, să vadă ce soe i ntim plase cu e l .
Cînd i e ş i afară d i n sală, se î ntrebă incotro s-o i a . V o i a să se
co n v i n �ră dacă mai era in Centrul cultural. Dacă se mai afla în clă­
d i re, trebuia să fie in bibliotecă sau i ntr-una din să l i le de · dezbateri,
işi spuse ea.
In bibli otecă se c o n v i ns e însă curînd că nu se afla.
De acolo se duse de-a dreptul in ,.salonul ue selecţie". Era numit
as.tfel fii ndcă cei care i ntrau in Centrul c u l t u ral i ş i pute.1 u alege a ici,
în cele mai ideale condif j i , s-al a unde voia u s.ă-şi petreacă t i m pul .
I n s a l o n se aflau 80 de cabine c i l i n drice, iar l lona i ntră in aceea
care tocmai se eliberase. Aici se afla itn ecran electronic şi u n difu­
zor, care permiteau să vezi şi să auzi ce se întîmplă in orice punct
din clădire, pentru a-ti ale2e locul unde voiai să te duci.
! Iona apăsă pe un buton, făcînd să apară sala de dezbateri 2.
Imaginea prezenta a l ternativ publicul ş i pe vorbitor.
J.ncepu să urmărească cu privirea fiecare rind de scaune în parte.
Dar nici cele ce spunea co nferen ti arul n u puteau scăpa i nteresului
ei. Cind intrase, acesta se afla i n mijlocul u nei fraze pe care o roste:�
cu dest u lă vebemen ·t ă :
- . . .căci este in discuta bil că peste 70.000-80.000 de a ni vom
avea o nouă era g l o c iară. Altiidată aceasta insemna un cataclism �re­
neral, impotriva căru i a făpturile p l a netei noastre nu se puteau a răra
î n nici un fel. Dar astăzi ? Mă î n treb, de aceea, cînd vor i ncepe, i n
· sfîrşit, i nS!I i tutele noastre d e speci<t litate s ă ia s-erios i n mină această
c!Jestiune, cind se vor hotărî...
Tăun nu era nicăieri . .
O apăs-are pe u n a l t buton şi pe ecr<i.n apăru de astă dată sala
de dezbateri 4. In ti m p ce l lona cerceta c u priv irea fiecare fotoliu
în parte, un om dintr-o lojă vorbea :
- ... mai vreau să atrul! atent i a asupra unei probleme ncrczolvote
de filolof!Î. Asistăm astăzi la proce s u l formării -limbii noastre zonale.
In condi ţ i i l e socie!ătii sahariene, nu mai există o serie de fenomene,
de realităţi aparl:intrnl_trecutu lui. De aceea dispar şi cuvintele res­
pective. T o �u ş i a v e m ne� e. de ele pentru a traduce marile opere li­
terare de a lt ă dati, ca şi � llru studiul şti i nfific al trecutu lui, căruia
i se acordă ast_ăxi. pe i:lr � cuvînt, o i mportantă atit de mare. De
obicei se utili_zează termentt respectivi in forma pe care o aveau i n
u n a di-ntre ma1;ik Jtm bi 11re seco l u l ui a l XX-lea.
Nu sint de acord c u aceasta. După părerea mea, arhaismele, ca
plati, furt. pto�tU:ufle, e11idemie, trăsură, represiune, război, exploa·
i<'.re, co.lonig şi atl ltjl,a ltele, trebuie să a i bă o formă proprie in limba

�
m • a stră. Nu pot fi de acord cu ideea sustinută aici că r o l u l filologu l u i
t�cbuie să se măr�inească la cuprinderea şi descrierea fenomenu l ui
n;jt!1ral de evo lutie a l i m bii. Această teză p utea fi valabilă altădată,
c i n d ar fi fost i l uzoriu să-fi propui să dai d irective şi î n d rumări escn­
t i a le de folosire a vocabularului.
Grad u l general de cultură a l societătii noastre ne îngădule a 7. i
să propunem cele m a i rafionale forme de expresie. Circ ulatia rapio ă
a idei lor, a cuvintului scris, a celui transmis pe calea undelor, pe­
rioada de şcolarizare su licient de lu n�ă ne i n 2ăduie să intervenim
<:ctiv i n proces u l formării limbii noastre...
l lona apăsă pe un alt buton, apoi pe încă unul. N e H n i ştea ei
creş!ea, căci Tă un nu era nicăieri. Nici in sala 1, unde se dezbătea
p�oblema i ntroducerii u n u i nou sistem de calendar ,.rational", n;ci i u
s a l a 8 , unde u n vorbitor critica Centrul meteorologic internaţ iona',
f i i ndcă "tiiră�ănează i n mod inadmisibil experimentarea c l imei a:1Ua1e
uni forme, fără anotimpuri, pe insulele stabilite încă de m u l t in acest
�. cop", nici în sala nr. 6, unde era vorba de popularca altor pl anete,
şi nici i n celela lte săl i , u nde se d! scutau probleme arzătoare de psiho­
logie, pedago�ie şi medicină.
Unde se afla oare Tăun ?
! Iona era vata să iasă d i n cabină, cind se vindi să ape5e şi pe
butonul să lii 67, a "evenimentelor la ordir.ea zi lei". Ş i , într-adevăr,
acolo, i ntr-o lojă laterală, se afla Gri�ore.
Pe chi pul lui se zu grăvea acum o emotie puternică, a cărei cau?.Ji
l lona nu reuşi să o seziseze d i n primul moment. lşi concentrase toată
atentia asupra lui Tă un şi n ici nu a�cultase c u v i ntele care răs u na u
în difuzor.
Deodată imagi nea de pe ecran se schimbă, prezentînd n u puhlicul,
ci scena sălii. Acolo se aflau profesorul Gromov, l uk, doctorul Beram
şi alte persoane. pe care nu l e cunoştea.
l lona i ntelese. 1 n cadrul "evenimentelor l a ordinea zi! ei" se · des­
făşura dezbaterea cererii de reinternare a l u i Tău01.
Gri gore nici n-o observ:l c i nd i ntră în Iola lui. Privea ca hipno­
tizat scena.
Acum se ridică secretarul consi l i u l u i i n.terdepartamental. Acesta
incepu să vorbească.
- Con s i l i u l nostru a ascultat referatele, mărt u rii l e şi documen­
tele prezenta.t e. lip seşte un sin�ur element, c a să ne socot i m pe de­
p l in edificafi : un sumar examen medical al lui Gri�ore Tăun, pe
care să-I comparăm cu u ltima fişă din sanatoriu. Cum ne-am putea
oare :�ltfel exprima asupra cazul u i ?
A fost �ăsit ? se adresă el cuiva care se afla în dreapta sa. N u ?
Atunci nu ne m a i rămîne decît să ru�ăm pe cei ce vizionează pro­
l!ramul de televiziune consacrat dezbaterii noastre să ne dea con ­
curs-u l. Altfel s i ntem nevoiti să amînăm pronun tarea.
Da!i l'!gătura c � lile de vizionare !
Se aşt�rn tl o lini�e"'a_dtncă. Tn mij locu l ei răsună o voce puter­
·•
nică, can:_ vibr.a uşitr.
- Sînt ai:ci, î n sata (\� a Centrului c ultu ral d i n EI-Solohu. Dez­
baterea aceasta m-a convins eli-mi pot tncredin!a soarta, năzuintele
şi visttrifi! j udecat i-i voast�. Spuneţi-mi ce am de făcut.
Sala- fremăta-. l i n picioare, i n loja s a , Tă u n lşi recîştigase î n mare
măsură c a l m u l i _prive� spre scenă.
at"' u i � se l um i n ă de bucurie.
(; l
Chl"!H- secr
�- V'O\"_
-
�,

23
 - Treci, te roj!, in cabinetul sanitar al C e n trului culturai.
In spatele lui T;tun, llona il urm area cu privirea. Ea sirivea cu
p leoapele o lacrimă...

O oră mai tirziu, spectatorii să lii 67, care intre timp vizionaseră
alte evenimente, <J. f l ară hotărirea consi!iului interdepartament<!l. Acesta
respinsese in mod provizoriu, cu majoritate de \'Oturi, cererea coordo­
natorului Beram. Peste patru luni, �tarea lui Tăun avea sii fie d!n ncu
e.xaminată, pentru a se lua o hotărîre definitivă.

Partea a III-a
REPTILA SE PREFACE ÎN PASĂRE
Capitohtl XXI//
SUBMARINUL TRANSPARENT
Cercetarea fenomenelor seismice d e p e coasta ves·tică a Africii
avea să înceapă cîteva săptămîni după întîmplările de la Centrul
c.ultural.
Tăun consuma acum serios din rezervele de som n pe care le
acumulase timp de zeci de ani. Din 24 de ore, timp de 20 de ore era in­
tr-o activitati! neîntreruptă. In orelf' de dimîncată, lucra împreună cu
ceilalti cercetători, partici.pa la cursurile de pre�rătirc, examina datele
radiolo.rice ale observatorului seismic. Dar munca lui adevărată în­
cepea abia după cele patru ore de pregătire colectivă. Se simtea ca
la o aler2are. Era hotărît să ajungă la timp la potot:, i·ndiferent de
efort. Trebuia să străbată materialul care se sifrinsese in timpul som­
nului său.
In camera pe care i-o pusese la dispozitie Gromov, Tăun avusese
la îndemînă, încă din primele zile ale sosirii la El-Solohu, tot ce-i
trebuia. Aparatura documentară a profesorului, in care se descurca
acum tot mai bine, îi era de mare folos. Cu ajutorul aparatului de ela­
sare, fişele se puteau aranja după autori, după subiecte, după datele
de apariţie. ŞI toate materialele de specialitate se găseau in casete
de microfilme, de unde plfteau fi scoase şi proiectate pe ecranul de
citire, pri.n simpla minuire a comutatoarelor. Cibernonul îi era şi el
de un ajutor de nepretuit.
In săptămînile care urmară hotărîrii consi!iu;ui interdepartamen­
tal, Tăun citi sute de pagini pe zi. Pe lîngă aceasta, reproducea schiţe
Jl desene sau viziona de unul singur filmele care prezentau activi.ta­
tea diferitelor expeditii ştiintifice.
Cu toată mulţumirea pe care i-o prileju ia această acti vitate fe­
brilă de i,nformare, se înf,!rozea adeseori la l!indul a ceea ce mai avea
de făcut. Incer&ind s�răbată in mod sistematic tot ce se scrisese,
Inainta cu paşt de mek."Du pă două săptămîni de muncă lncordată,
ajunsese în 1998 şi rtki _p em ru perioada parcursă nu izbutise s-ă asi­
m ileze ·tQtul. Mai avea ln Jâ)'ă jumătate de veac de cercetări. Era cu
neputinţă să clteasd, să jnvete tot.
zo�ea
CoJ;Jle.Ş:it, se., fii oceanul de date, ipoteze, teorii, formule.
ŞI nu şi-ar fi în.rildl•it să sară peste nimic. Totul era interesant. To­
t
tlut Chia;r: tJ!ote �el infirfll ate de cercetăriie ulterioa re, căci Grigore
�tja [ea�� x.a :h!.IJ!l,ai urmărind căile străbătute de in aintaşi putea

20 - _ _ _ _
· evita rătăciri le inutile. In vremea tineretii sale, nu lăsa nici o publi­
cati::' necercetatii.
Dar acum ? Ce putea face pentru a străba1e epoca in care fusese
l!bsent de la procesul gi ndirii omeneşti· ?
Nu mai era om de ştiinţă, nu se mai simtea iu stare să redevină
om de ştiintă.
Si cind oboseala il făcea să închidă comutatorul aparatului de
proiec;ie, il bătea uneori j!'indu l să ren u n te. Să renunt e definitiv.
Poa'e că . ar fi fost totuşi bine să-şi completeze blestematul de tra­
tament de reado.ptare. Pe urmă v a în�epe altă viaţă. Va face o treabă
o'a recare, intr-un l aborator, la culturile a�rico!e, undeva, oriunde, şi
\'a contempla viaţa nouă care curge in jurul lui.
Da, trebuie să renunte la aripi. Nimeni nu poate trăi două vieţi.
Gindurile acestea nu-i aduceau însă liniştea rivnită.
I ntr-o zi fu chemat de cercetătorul cu care urma să colaboreze -
Stevens -, in camera de lucru a acestuia de la Institutul de seiscno­
lo�ie. Ochii lui Grij!ore luceau in fri�:uri, iaf' cearciinele trădau obo­
seala acumulată i-n nopţile nedormi1 '·
Stevens, un bărbat slab, de statură m ijlocie, strînse mina cola­
boratorului său şi - ca şi cum n-ar fi observat nimic pe fat a lui -
incepu să-i vorbească ·despre obiectivele pe care le aveau de atins,
despre posibilităţile aparatelor cu care urmau s·ă lucreze. li i nfăţişă
limpede, sistematic, variantele de lucru, insotind cuvintele cu gesturi
ferme.
Pentru a pune in valoare posibilităţile �eopalpatorului dat in
seama lor, puteau să folosească un submarin di·n flotila de submer­
sibile tran<,parente ale institutului sau costumele speciale de scafandru, ·
pentru adindmi de 2.000 pînă la 4 .000 de metri, întrebuinţînd pentru de­
plasări pe coastă un helicopter.
Avantajul submarinului transparent era securitatea depli-nă pe care
o oferea cercetătorilor. Dezavantajul ccr1sta in depărtarea destul de
mare de coastii, de la care trebuiau să fie făcute determinările: Scu­
fundarea individuală avea marele avantaj că făcea posibilă cercetarea
clirectă a punctelor de mare tensiune.
- Ce mai i ncolo, incoace, le pipăi cu mina, spunea Stevens ca
privire la metoda scufundării individuale.
li ceru şi lui Tăun părerea.
- Cu subrnarinul utilizat ca bază de operatii şi scafandru) folosit
pentru cercetarea punctelor esenţiale, răS<Punse scurt acesta.
- Ai exprimat şi părerea mea, observă Stevens. Luptă fără
riscuri n u există. Asta vom propune la consfătuirea cu Gorano. Să
trecem la elaborarea planu-lui i n amănunt. Dar... şi Stevens părăsi
brusc problema in discuţie. Spune-mi, Tăun, ce te frămîntă iar ? Nu-ti
oot ascunde că infăţişarea asta nu-mi place. Pari obosit, chinuit. Tre­
buie să rccunoşti că nu este cea mai potr.ivită condiţie pentru treaba
oe care o a ve Al �cut. Sint obli�at să te previn că eforturile pe
care va trebui să }e �nem cer un depozit intact de energie ner•
voasă şi muscul.ară...
TătU:J incercă să rJl�ă evaziv. Nu-i plăcea s'Ubiectul atacat de
Stevens.
-.__O indf��ozif te mGmentană. Nişte lecturi ştii nţifice care mi-au
cam dat de furcă. l in sl'îrşit, nu merită să ne oprim asupra acestei
ch.e:stiuni... A$ yr4a._ să ubserv, in legătură cu palparea re�unii de
fund, �..

25
 - Prietene Tăun, şi fil!ura l u i Stevens căpătă un aer grav, as-pru,
te voi i ntrerupe, pentru că n imic nu este mai important acum dedt
cond i ti a noastră fizică şi sufletească. Dormi zece, douăsprezece, două­
zeci şi patru de ore ş i d iscutăm după aceea ... Pentru perioada cerce­
tări lor, disciplina se referă şi la viata noastră particulară. Doar n u
plecăm i n croazieră.
Rezistenta lui Tăun se risipi. N u mai era î n stare s ă rămîn.",
s i n l!ur cu frămîntarea lui. De altfel, tot ar fi trebuit pînă la mmă sli
spună că renunţă la cercetări, că pleacă să-şi vadă de sănătate, în
sfîrşit, că nu mai are de l!'înd să însoţească exped i l ia, că mu ltu­
meste pentru i ncrederea şi bunăvoi nfa care i-au fost arătate...
Ş i începu să-şi descarce sufletul.
Lăsă deoparte toate reticentele. li spuse lui Stevens totul, i a r
acesta n u - l î ntrerupse n ici o sin l!'ură dată. Cercetătorul ascultă atent
mărturisirea lui Tă un. Ascultă fără nici un semn de ne;ăbdare. Spo­
vedania lui Tăun se termină cu cuvintele :
- 1\\ ă simt un om sfîrşit. S i nt conştient de aceasta şi sînt gata
s ă arunc peste bord toate nădejdile deşarte oe care mi le-a t rezit
propunerea voastră de a participa la eX!peditie. Este inutil să mă
purtati în cîrcă. N u pot suferi ideea că sînt un balast. Aportul meu
a r fi i n fim. Imi voi căuta altă cale. Aţi făcut pentru mine tot ce era
omeneşte posibil. De altfe l , chiar concluzia la care am a juns este un
�ucru bun şi îmi va fi de folos. Vă urez tot succesul in lupta pe care
o porniti.
Stevens se sculă î n picioare şi i z bucni violent, de parcă ar fi răs­
puns la o ofensă persona lă :
- Dar cl'ea ce spui este absurd, de o mie de ori absurd. I ti în­
chipui poate că ne-a i n d reptat spre t i ne u n simfămînt de compăti­
m i re. Crezi că jucăm aici un fel de comedie, a v i n d c a unic scop s H I­
varea ta ? Ei bine. această i dee trebuie să-ti iasă din cap. Nu u it a că
eşti aici pentru a participa la verificarea - cu mijloacele tehnice ac­
tuale - a ipotezei pe care ai elaborat-o cu jumătate de veac î n urmă.
Dacă ar fi voroa de cîne ştie ce sentimentali sme, poate că am
stărui să t e întorci la sana.t ori u l de readaptare. Vreau să ştii că re­
n u ntarea de care vorbeşti ar ech ivala cu o dezertare, o de-zer-ta-re . .·. ,

că i t i pretindem s·ă-fi dai concursul la o problemă pe care al pus-o

şi care se cere rezolvată. Sintem convinsi că esti in stare s-o faci ; d e
aceea ti-o cerem.
Sub i u reşul impufări lor, Tăun se destindea ca sub un d u ş rece,
împ rospătător. Stevens pricepu ce se petrecea cu el. Se opri cîteva
c l ipe ş i apoi contin uă :
- Cît priveşte lupta pe care o d uci cu studiul materialelor şti in­
ţifice acumulate, cu toată pretuirea pe care o am pentru un om care
a dat omenirii t t a i dat pînă acum, nu mă pot opri să-ţi spun că
este de-a drcp._tul puen s ă i-ncerci să i n �hiti cu furca comunicări,
tratate, articole fÎ cine �he mal ce, pentru a ajunge Ia zi cu toate
cu noşt i nţ_ele. lţ� ri-sip�tkî �ţi_l forţele i ncercind să cuprinzi tot ce s-a
gindit şi s-a. ijt!ăptu.it.
f !i·--î nclljp ui clr vel ii sinJl'ur ? Sau poate. te vei socoti umilit dacă
vei Ii ajutat, dacă rezultatele vor fi i n terpretate de altii, dacă vor
adute_ şi alţii, n;tu�t� a l tii, o contributie la lăm urirea problemelor pe
c iife le aveQI_ de rezo�"\at _:?
_

2�
 Cred că d i scutia noastră trebuie să se incheie aici şi să rămînă
intre pereţii acestei camere. T j i repet sfatul meu : dormi pînă i a s:!·
tura jie înainte de a reîncepe l u crul !
Tăun îi răspunse doar a t i t :
- Mă duc să do•m, Stevens ! •'" ă duc să dorm douăzeci şi pairu
de ore.

D i n portul Dakar porniseră şa !le submarine mici. a v i nu fiecare

re bord doi cercetători. doi navi gatori şi u n asistent v o l u ntar.
Grupele de cerceGtori aveau de studiat structura coastei ve,t­
africane, folosind metoda p a l pării radiante. Fiecare ambarc a \ i u n e <'. v e a
costume de scafandru pentru d i ferite a d î nc i mi şi cîte un geop;,;lpator,
a p a rat care emite;�. ra�e pătr.unzătoare de d i ferite du rităţi şi totodată
inre g i �tra rad iaţii l e t;imise de scoarţă. Cu ajutorul acestui aparat �.c
outeau stabi l i o serie de date privitoare la structura subsol u l ui pînă
l a mar i profunzi m i : compozitia roci lor, zllcămintele, aglomerări le ra­
dioactive, fisurile, presiunea sub care se găseau strat uri le. Geopalpa­
torul .,fctoj!rafia" i nterioru l scoartei pe o adincim e . de cîţiva ldlomc­
tri. Era un aparat transportabi l : cu ajutorul scafa nurilor, putea fi
chiar adus î n imediata apropiere a coastei, la diferite adîncimi.
M i c i l e s u bm ari ne, înzestrate cu mot(lare atomice, aveau pereţii
construiţi di ntr-un material perfect transp ::: r ent. Intreaga p ri ve l i ş t e
submarină se p u t e a astfel observa atu nci cind a d i ncul e r a i l u m i nat.
Su hmarinele p l uteau ar u m la suprafata. i na i nt i n d c u patru ki lo­
metri 'lle m i n u t spre i ns u lele C a p u l u i Verde. După înco n j u ru l lor,
urmau să se înd repte fiecare spre pu nctele prevăzute în p l a n u l de cer­
cetare. Toale operaţi ile erau conduse de pe uscat de cercetătorul ştiin­
t i fic Gorano. Ar. u m el dădea u l timele i nstruct iuni. Pe ecranul de re­
cepţie apiiruse harta şi mina lui, care i ndica încă o d;:,tă pu nctele
de oorire. .
Apoi răsună g l a s u l de bas al l u i Cariagh in, conducătarul na·
vil!alor.
- Pentru imersie, deschideti supa pele !
Submarinele se scufundau, coborînd s u b un unghi de 40" spre
zona abisală. l ndicatoarele d e presiune exter ioară se m i şcau uniform.
spre valori tot mai mari, pe scara de măsurare : 500 k g/um2, 700
kg/dm2, 1 .000, 1 .500, 2.000.
l ndicatoarele de tem peratură exterioară se opriră l a c î t e v a s u t i mi
de grad peste temperatura de inghetare a apei. Acolo răm aseră imo­
bile, i n dicînd o tr.mperatură practic constantă.
Nu se i nregistra nici u n curent marin, astfel incit m i c i l e pertur­
batii produse de anima�ele acvatice erau uşor de identificat .
T n faţa privirilor cercetătorilor se desfăşura imemitatea întune­
cată a adincur � u lu i , punctată ici ş i c o l o de l u c i r i l e verzi a l e
4M�m�,.
gor�ronide[o i:_, an imale !
a căror pie e _; cî �teiază atit d e puter­
nic î nc-ît 4t l umma lor poţi CII! textul une1 cart•.
.

P e bor d u l 5ubrnarinull\\ nr. 3 se aflau, in afară de Stevens şi

Tău n , navi �ratorii l!.o:tlo (1 A li Mahram, precum şi asi ste nt u l vol unta1
l l an, elevut de $COtUl intermediară, care cîşti gase drept u l de a par­
ticipa la cercetarea intrej)l'i nsă de Institutul de seismografie ca răs­

cmţ •[·t:!;ni!eră r
_
-u
l
pl«tă penţru arliţc ete p.u.blicate i n revis-t a şcolară locală. Aceste arti­
-c!eo,��it interes i n c ercuri l e cercetători lor naturii.

� - -- - 27
"Micul savant", cum i se s'p u nea, îşi trăia acum u n u l din v i s u r i l e lui.
Submar i n u l nr. 3 se indrepta spre Cam c n : n. La patru ore de la
plecare, Stevens aprinse reilectoarele de adî ncime. Acestea erau, de
fapt, aparate de emisie. Ele tri miteau ro:ze invîzî!.;ile care excitau
ca l c i u ! d i n calcar, sod i u ( şi pot a s i u ! , fierul şi cel e l a l te elemente fă­
c î ndu-le l u m i n i scente. In fe l u l acesta apărea un tablou al l umii s u b­
marine de o nea se.n u i t ă frumuseţe. Firele cibcr:-w n u l u i î nre rr i strau i n
c u ! ori naturale viermii, stelele d e mare şi crevetele tra n d a i i ri i, cora l i i
roşii, a l bi şi ;?,·a l b e n i , aricii de mare ş i rechi n i i de f u n d , crabii şi peş·
tii l umino�i. peştele boa ş i · melci i zhurători, crinii de mare şi bure) ii
sticloşi.
La bordul submari n u 1 ui, ma v i !!aloru l A ! i Mahram fredona u n cîn­
tec marin ăresc, iar l i n ;!ă el l l a n p rivea fermecat feeria a d in c uri lor.
Stevens şi Tiital revizuiau pentru u ltima vară ap;:ratura de cercc·,;-cre,
pre!!ăt indu -se pentru i n rcf!istră ri le care aveau s ă fie făcute in apro·
pierea coastei. I n cal;; i n a de odihn:î, Pol i o dormea d u s.
Subma rinul nr. 3 se apropia ele coasU c a o viteză de 2 ki lometri
pe m inut. Aveau d e cercetat zona care se î n t indea de la oraşul Ba·
rani pînă d i ncolo de Jl"Urî !e N igeru lui. C i n d aju nseră in dreptul ora·
s u l ui Barani, o luară de-a l u n ;:r u l conslei, men ţinindu-se mereu l a
2-3 ki lometri de ţărm, coborind spre adincuri şi urc î nd spre supra·
fată, as.tfel încît drumul urmat de vas era o curbă slnusoi dală, cu
vd.i ş i c u l m i .
In fa !a coastei l i beriene, la 800 de metri a d incime, ecranele de
recepţie a radiaţiilor începură să scinteieze atît de p u ternic încît n :.� ·

mai i z butiră să deosebe:!scă nimic.

Stevcns îi ceru lui Ali Mahram să micşoreze v iteza pînă la 30
de metri pe minut. llan părăSii locul de pe bancheta de conducere
şi veni să privească ecranul.
'răun cercetă i ndicatiile geopalpatorulul. După m icşorarea vitezei,
se puteau deosebi clar radiafiile calcaru lui radioact ivizat.
Tăun m a nipulă cu I!Tijă "antenele" geopalpatoru l u i . Se găsea în
faj"a unei cavităţi su bterane. Pipăia l i mitele ei, cerceta rodle din jur.
Aici se produ sese, fliră îndoială, o prăbuşire. D e obicei la adîncimea
aceast.a s:int straturi de o compozitie destul de u niformă. fn acest
caz, insă, era un amestec haotic.
După părerea lui Stevens, era vorba de ca.fcar animal. Receptoa­
rele de radia!ii provocate 'doar nu se puteau înşela. Si ele i n dicau
calcar animal în scoartă, într-o concentratie surpri nzătoare pentru o
re�riune în general lipsită de calcar.
- Prietene Stevens, propun ,.pipăirea" radi antă de aproape, s pusQ
Tăun. Jngăduie-mi să m ă apropii cu scafandru ! şi să palpez acolo.
- Da, cred că se poate c u lege u n material interesant. Să ne ri·
dicăm l a suprafa ă, Ali, pentru coborirea scafandru lui.
Submarinul- urcă · ă la ogiinda apei. Tăun îmbrăcă costumul
de adîncime, in �1 cil,rui J.nveliş se realiza o presiune sporită, cores-­
�
pu nzătoare cu creşterea. -p�� u n i i apei. Scafandru( era le�rat de sub­
marin prin conducte f le1Htiile. U n proiector puternic cupri ndea in co­
n u l de lumină �ca-f11�drt� l, urmărind toate mişcările l u i .
Stevens anunţăl l!mPul de coordonare de pe u scat despre a c ti unea
tntfep_rinsă: fnd•�md: p u nctul i n care se găseau. Apoi î l in s ă r c i n ă p11
ll:'!n să ean_sei'.Jrlet� i n�jţatii le lui Tăun.

2�
 Sca!andnd u r m a subrnari n u l in d r umu l de sc u ! u n d a � e. la 1 .600
C:e m e t ri ad�1cime, Tă u n transmise :
- Ooriti 1
Submarinul rămase pe loc. Elicea cu care era inzestrat apa­
rat u l -scafandru i n care se afla Gri�ore se puse in miş c ar e, şi ac es ta
�c î n d reptă spre c o as tă, lumi nat de fascicolul p r o i ecto ru l u i.
la trei me!ri de o s-tincă a coastei, acoperită cu al�e de fund,
Tăun puse i n functiune g eo pal p ator ul . Transmitea indicatiile, pe mă­
sură ce reuşea să descifreze geo2rama.
- Perimetrul zonei cu c a l ca r animal es-te d e aproximativ şase
k i lomet r i . Lungimile fracfiuni lor izol ate de calcar variază de la cîţiv a
centimetri la 1 5-20 de metri. Un a devă r at cimitir, un ci mit i r de rep­
tiie uriase . . . Reptile, reuetă Tăun.
- Repti.Je. S-a i n te les, spuse Ilan. Cuv i nt ul acesta d eve n ea pen­
tru el fasdn a nt.
- Reptile de zeci de metri lun�ime. Unele oase par să aibă,
după ind icatiile palpatorului. forma unui sc h el et cu aripi.
- Cercetează restul rocilor, răsună in di c a ti a lui Stevens in casca
�caf;• n d ru l u i .
T ă u n ce rc e ta compoziţia pietrelor din spatele peretelui coastei
ca şi cum ar fi urmărit cu degetul conturul unei h ă rţi pe o foaie de
calc. Tot u l părea străveziu. El corecta acum p ozi t i a aparatului de ra­
C:ioactivizarP.
- O s ecun d ă mai l a stinj!a. Mai sus. Aş a . N ot at i poz i ti a ru: ea � ta.
Mă i ntorc.
După vreun ceas reveni la submarin, care urc ă din nou la su­
prafată.
Cind stevens j.J văzu pe Tăun intrînd in sal o nu l vasului, avu un
simtămint de eliberare.
- Omul acesta nu mai renun ţă, şopti el, mult umit , pentru sfne.
Din acelaşi loc unde se 11 ăsiseră î n ainte, c u aparatul de radio­
activizare fixat în poziţia c orect ată de Tăun, actionară cu preci z i e
asupra res:riunii reperate .
Stevens Tăun şi l l an contemplau ac u m un s p ecta col impre­
sionant. Aparatele de bord, şi p rin tre ele geo pa l pator u l , reproduceau
cu fidelitate schel etele ra dioactivizate.
Ca un reporter care descrie o demonstratie, S t evens tra n s mi t ea
sp r e co nt i nent :
- Un u ri aş cimitir de r epti le ocupă aici o zonă d e circa 16 k m p ,
In p u nctul a n u n t at . Nu p u tem i nterpreta aparitia aces-tui Rr u p animal.
Din i n di ca tii l e geogramelor, se pare că s-ar fi produs cindva un ca­
taclism terestru in apropierea zonei t n c a re ne aflăm. Pozi tia schele­
t el or este aceea a unor animale s u rprin se in cursul fugii. Fonna oa­
selor i n d ică labe şi Inceput uri de arioi.
Pe m a l , biolol!"ul .Ceu. din j!ru p u l de coordonare a operatiilor, ur­
mărea cu deosehlt" �nfje cuvintele lui Stevens.
- S ă f!U pierzi cum � vreo tJ o z i tie. Stevens-, il rul!ă el. Cred că
este vorb� de sp re- tu.rm.e de r e pt i l e-pă s ă ri împinse de o re vă rsa re de
ape spre-, o re� ne ttnde s-� produs o prăbuşire de str atu ri . Aceasta
a acoperit animalcle_ în timpul f u l!ii . StrinRe cu fr i j ă toate mate­
rialele.
- fii- Ji ni ş tit, (';eu. Sint cu m ine Tăun şi... llan, cel mai gri­
ju!Ri' asistent vniu.�ta r ăift citi am cunoscut.
- (;Qnti ��11:: dr�� �vr e Camerun ! indică Goranu

� 29
 Capitolul XXIV
ERUPŢIA

S t apropiau de Camerun. A l i Mahram fredona •eneş un c i utcc.

TJ un rlh'vundea la în!;ebările lui !l an, care devenea treptat, în drum
spre Camcrun, un i l tterpret iscusit al geo�rramelor.
La 20 de ki lometri de Camerun, la 600 de metri adincime, sub­
m ar i n u l se opri. Către c o ntinent porni·
un mesaj care suna a aver-
tisment.
- Aparatele noastre de ascultajie inre�ristrează puternice zgo­
r.oote subterane. Temperatura scoarţei sporeşte incet, dar continuu.
Presiunea scoartei creşte apreciabil. Toate indicaţiile confirmă presu­
pu nerea că e de aşteptat o izbucnire vulcanică. Aşteptăm confirmarea
coordonatorului pentru a rămîne in fata Cameru�tu!ui, î n �·ederea ur·
Jn.lririi fenomenului.
După citeva clipe de tăcere, se auzi răspicat răspunsul l u i
Gorano :
- Rămîneţi in fata Camerunului !
Stevens li trimise pe Mahram şi pe llan la odihnă. Lcnevosnl
Polio veni să-şi ia locul la bancheta de conducere. Dar nici l lan,
nici Ali nu aveau chef de odihnă. Voi au să urmărească ş i ei cele ce
se petrec ea•• acolo. Doar Polio părea nepăsător. Contempla priveliştea
aJîncnl n i şi f l aiera in surdină.
03ci latiile scoartei deveneau tot mai intense, ş i valuri din ce in
ce mai puternice porneau de la coastă i n Si) re larl!.
Timp de trei ore, Stevens şi Tăun nu se clinliră de la masa de
lucn1. Examinau radiati i l e scoartci şi mişcările seismice.
In mintea lui Tăun se imbul zeau tot felul d e gînduri. lşi amin­
lea de vechea lui presupunere formulată intr-o lucrare c are stirnise
m u lt i n teres.
" ... lngrămlidirea de substanţe radioactive produce căldura supli­
mentară necesară d ilatării rocilor, pînă la apariţia u nor fisuri apre­
ciabile. Gazele şi lava migrează prin ace�e fisuri. Goluri le lăsate
devi n regi uni de mi nirnă rezistenţă, de prăbuşirl şi pot aSitfe l provoca
cutremure locale.
Pentru a s·tabill insă l a ce adîncime se găseşte l ava in mi graţie,
este necesar să se cunoască concentraţia de potasiu 40. Stabilirea pro­
cent u l u i de ,potasiu 40 radioactiv i n lava vulcanică i n timpul ascen­
siunii ei. i nainte de a se . d isperSia pe rel!iuni mari în atmos!eră şi i n
roci l e înconjurătoare, constituie cheia problemei..."
Georadiologul Stevens pre t u i a i n mod deosebit Ipoteza formulată
de Tăun.
Acum se ivise o ocazie unica pentru veriiicarea ei. I n cel mult
şase ore, urmau să inceapă fenomenele vulcan ice active.
Cei doi cercetători nu aveau timp de pierdut. Erau hotărîţi să
exploreze v u l canul.
Le trebuiau ins'lirn<!i i ntii două ore pentru calculul exact a l du­
ratei fenoml\nu1 ui şi al thtU1"or fazelor lui, pentru efectuarea pregăti­
rilor nece5_are. Jn acest HmR-. submari nul avea să urce pe valea r i u l u i
Camerutt pînă in apro.pi'er ea \
\imedi ată a zonei vulcanice.
Hotărîrea for � c ont uri imediat. Vor îmbrăca pe coastă scafan­
drierele- �oare de s:upra1a.fă, avînd astfel posi bi.Jitatea de a se a l i­
m e n ta cu- aer necdritaminat, i a r strat u l izolant al cost u m u l u i !e va
a �igura prot.e cfla,1 mpolrlva cald urii. Astfel echipaţi, vor porni să
cerceteae �ltanu-b
 C u p ri nşi de febril itatea calculelor şi pregătiri lor, cei doi cercetă­
tori comunicarii laconic centrului de ctJordonare :
- Trim iteti un helicoptec pentru cercetări oe coastă.
Stevens dădu i.nstructiuni rapide lui l la n. Urma să ţină le-
Qătura cu el. � � transmită comu nicări l e prim i te gru p u l u i de coordo­
nare �i să-i i ndice acest u ia, l a fiecare cinci m i n ute, poziţia lor exactă.
Cele dol!ă ore stabi lite pentru operatiile preliminare trecură pe
nes imtite.
l nJbrăc <� ! i in co�tume de scafandru, cei dai cen·etători debarcară
şi se îndreptară spre locul u nde presupuneau c ă se va forma crate r u l
vulcan u l u i . Ctlnosdnd perfect masivul, Stevens înainta cu siR ura ntă
pe cărări le cu .panta cea mai dulce, urcind tot m ai sus. Cu casca cos­
tu rn u l u i d e scaiandru lăsată pe 'spate, purtind aparatele pe umeri,
cei doi călători aveau o î n făţişare stranie. � u-i întî l nea însă nimeni,
de o a rece .î ntreaj!a zonă fusese a !armată şi evacuată.
Cu jumătate de oră intirziere fată de prevederile graficului de
parcurs, c e i doi cercetători ajun seră pe creasta vu lcan ului. De acolo
se zărea t n dcoărtare, .la picioarele lor, o�linda sclipitoare a oceanu­
l u i. La douăzeci de metri u n u l de altul, instalară aparatele de recepţie
a radiaj ii lor naturale.
Z�omotele su bpămîntene creşteau i n i ntensitate. Nu S 1! auzeau
unul pe celălalt şi le era foarte fZreu să deslu şeasdi comunicările lui
llan. G azele emanate îi siliră să-şi pună casca.
Temperatura urca. Tăun descoperi cu detectorul vina de l a vă. Fixă
aparatul d e recepţie pe t repied, scoase crono�raf u l şi urmări atent
mişcări le acu l u i . Secundele se scurl!'eau încet, iar vuietul su bteran se
apropia am eninţător. Tăun nu m ai a vea ochi decit pentru ecranul re­
ceptorului. Pelic u l a pe c are se i mprirnau urmele radiaţi i lor potasi ului 4 0
se înfăşura i n c e t pe tambur. Grij!ore n i c i n u b ă g ă de seamă ţîşnirea
aburului fierbinte din crăpătura i vită l a stin.�ra lui.
Acele cronog-raful ui se rnişcau u ni form si încet.
La va urca î n coşu l vulca nului. Tăun si Stcvens, fitcare în pu nctul
său de observaţie, se prel!'ăteau de plecare. Strînseră aparatele in cutii.
Conform i n telej!erii, o făceau concomitent.
O explozie izbucni atunci, cutrem urînd tot m u ntele. Din fi sura
prin care ieşise abur u l fierbinte, ţlşnea_ u.n val de noroi, urmat de u n
c u rent d e l a vă . Retragerea l u i Tăun era tăiată. Aruncat l a pămînt de
presi u nea exploziei, el 51! tiri spre cutia aparat u l u i de recepjie.
Aburul ş i j!azele invăhwau regiunea. VaJ.ul de lavă fierbinte creş­
tea mereu. Tăun se sprij.ini de aparat şi încercă să se ridice. Dar
temperatura nu mai era suportabilă decît in apropierea solului. Se rc­
semnă să rămînă culcat.
După pri m a ţ i şni re, urmă o pauză. Tăun presupunea că a vea să
d ureze cel m u lt 30 de secunde. Hotărî să se ridice, înfruntînd căldura
şi să pornească �n căutarea lui Steveris. Se sculă cu· mare greutate.
Ţinîndu-şi răsuflarea, � c u_ aparatul legat la spate. Stevens nu era
lnsă nicăierh Nu făcu maj. mult de zece paşi şi .auzi o voce puternică.
ciudat d� aproa.l!_e.
- Culcă�te. cu fata 1& 4Jămi n t !
Făt:ă -sll. ez�te,-ascu�de această indicaţie.
DL11J ă citeva se�onde, fu prins şi ridicat în sus atît de repede î n­
cit :abia avu lîm� sf .sîmfa fierbinteala gazelor vulcanice c a re i l încon­
jurau.

31
 Su end t in
sp a aer, Tă un văzu dede!»ublu l lui c te ul
ra r ameru! ţ ă tor.
n
Deosebi apoi o i e celor
v cl di nhelicop t er C u r i nd se a fla
. bi
in ca nă,
dezbrăcat de costum şi aşezat pe
o banc hetă.
- Unde-i Stevens ? fu prima luiî ntrebare.
Il p s i m şi pe el, răspu s
e cu necalm un bărbat din chi paj ul h eli ­
e
copter lu i .
u
Şi, intr-adevăr, peste p u ţ i n timp, helicopterul trimi s de grurul
clecoordonare după indicaţ i i le lui llan il sa l ă v şi pe Stevens. Cooo­
rind la zece metri deas!lpra punct u l u i în c a re se afla acesta , nava lansă
lanturi cu inele de salvare, care se prinseră de cerc etă t or şi-1 aduseră,
cu ajutorul unui palan electric, pînă l a m a rci ne a ca bi n ei.
Tăun şi Stevens se îmbrăţişară. I ni m i le lor bă teau in acelaşi ritm.
Gustul r. � asem u i t al v ict oriei le u mpl e a făptura. Peliculele şi ! i rele pe
care le puriau cu ei con 1 i neau primele înre�istrări radioadive luate ia
tim p u l ridicării lavei într-un vulcan.
Tăun ceru televizofonul, care-i fusese luat o dată cu lmbrăcămintea.
Şi, după ce stabili l er;!iitura cu I lo n a, rosti cîteva c uv ;.n t e, al căror tîlc
cei din iur nu-l i n f el eseră :
- Reptilei li cr e� c mu:zuril aripilor, I lona.

Cap:"iolul X X V

COSMA R U L

Helkopterul ii aduse pe c rc etăt ori la wbmarinul n r. 3. Polio şi

e
I l an se invîrteau ln jurul lor. U l;timul prekl.l a1 griJă a a ratele p
� le c a bi a cu m at ri le şti inţifice.
duse in n e a
De b ic ei plictis4t. n i io ată wăbit, oricind (!"ata să d oarm , Polio
o c d ă
era acum vioi ca n t itirez. Aduse ceai fierbinte, băuturi intăritoare,
u
haine de schimb. Spunea a dm irat i : v
- Asta zic şi eu t re a bă 1 ra o 1 O vi fă are omul !
B v a
Numai Ali Mahram era supărat. El nu aproba aventura celor dcl
cercetători.
- ura j ? Fleacuri 1 Lipsă de răspundere, inconştienţă. J nchipul­
C
că v-ar fi pî rjolit de vii. Cui i-ar fi
tl-vl!. treaba asta 7
srl11]it
Bombăni m u lt f.imp peac s ă temă .
ea t
Tăun simtea cu il nă pădeşte o nevoie apri�l!. de
m semn,o oboseală
cum p l ită. Trebuia să doarmă, să d oarmă. ŞJ era a,tlt de plăcut să guste
acest e ultime secunde de obose a ă, care se amestecau cu vo u ptatea
l l
destinderii care era a·proa e. p
Se î drept ă spre camera de odihnă, un.de-J aştepta unul d t re cele
n in
două paturi albe, el as,t ice. Se întinse aşa cum era, pe jumăta,te îmbră­
cat, in Nu se mai sinchisea nid de Z2omotul radiotelevizorului. De
pat.
a olo se at.�zea.u frî nturi di t r-o piesă istorică descriind l u ta oa m
c n p en
ilor
im otriva războ
p � rieri le 2-rozăviilor războiulu� se amest eca iu u
'eqlptiei
mi ntea lui <;U mal!"inile vulcanice._
Nu d �
ea ind, dar !.ll'a atit de aproape de som n, atit de ... Şi som­
nul veni.,.
f«mtinuare in numărul oiilor)