Ingrijirea pacientului cu insuficiența cardiacă cronică

 IC este consecinţa afecţiunilor cardiace sau extracardiace care deteriorează structura și funcţia cordului.

Semne și simptome: dificultatea respiratorie, oboseala excesivă,tuse cardiacă,edeme, astenie, fatigabilitate,bătăi rapide sau
neregulate ale inimii; , greţuri, vărsături;

 Principii de tratament:

Obiectivele tratamentului în IC sunt:

 reducerea mortalităţii (ameliorarea prognosticului);

 ameliorarea calităţii vieţii prin controlul simptomelor (dispnee, fatigabilitate) şi semnelor (îndepărtarea retenţiei
hidrosaline), creşterea capacităţii de efort, reducerea necesităţii de spitalizare, prelungirea duratei bolii;
 prevenţia decompensărilor şi a formelor acute de IC care necesită spitalizare.

Metode de tratament:

 Tratamentul profilactic cuprinde :

 Profilaxia primară, adică tratarea corectă a afecţiunilor care determină IC. Profilaxia secundară are ca scop prevenţia
recurenţelor prin tratament curativ corect pe termen lung.
 Tratamentul curativ cuprinde :
 măsuri nefarmacologice, farmacologice şi metode speciale de tratament.

Măsurile nefarmacologice în IC :

 ţin în mare parte de educaţia pacientului şi a familiei. În acest demers, asistentul medical are un rol essential atât pe
parcursul spitalizării cât și la pacientul din ambulator. Informațiile care trebuie adresate se referă la:
 recunoaşterea simptomelor şi semnelor de agravare a bolii;
 explicarea cauzei IC;
 avizarea asupra posibilelor efecte secundare ale medicaţiei;
 necesitatea controlului factorilor de risc prin modificarea stilului de viață;
 discutarea importanţei tratamentului neîntrerupt şi a controalelor periodice;
 cântărire zilnică şi învăţarea modului de ajustare a diureticului pe termen scurt dacă greutatea creşte cu > 2 Kg în 3 zile;
 recomandări de dietă-restricţie de sare în IC simptomatică în funcţie de severitatea bolii ,
 restricţie de lichide 1,5-2 litri/zi doar în formele severe cu hiponatremie sau refractare la tratament
 reducerea/interzicerea consumului de alcool,
 asigurarea unui aport caloric adecvat pentru prevenţia malnutriţiei,recomandarea activităţii zilnice în funcţie de stadiul
IC, recomandări individualizate asupra activităţii sexuale

Tratamentul farmacologic:

Fiecare din clasele de droguri se iniţiază în absenţa contraindicaţiilor în doze mici, care se cresc progresiv până la dozele maxime
admise. Sub tratament se urmăresc TA, frecvenţa cardiacă, evoluţia funcţiei renale (creatinină, Na+, K+),efectele secundare în
funcţie de clasa de droguri.

Clase de droguri folosite in IC cronica :IECA(enalapril)–betablocant(bisoprolol, carvedilol)–antagonist de

aldosterone(spironolactonă)

Alte clase de droguri utile: diureticele sunt recomandate în IC cu semne de retenţie hidrosalină, nitraţi cu acţiune retard sunt o
opţiune în cazul pacienţilor simptomatici cu intoleranţă la IECA, tratamentul digitalic (digoxin) este util în IC cu fibrilaţie atrială
pentru scăderea frecvenţei ventriculare,

Metodele speciale de tratament

Sunt adresate diferitelor forme etiologice de IC: : tehnici de revascularizare, chirurgia valvulopatiilor, metode electrice cu
indicaţii clare (cardiostimulare electrică permanentă), transplantul cardiac în fazele terminale ale IC fără resurse la pacienţi bine
selecţionaţi.

Puchiana Ionela-Daniela,AMG IV,grupa 11,seria A