Creativitatea

Creativitatea face referire la abilitatea unui elev de a veni cu idei ce pot oferi un inteles
aprofundat asupra unui anumit concept. Cu toate acestea, creativitatea nu este un process
singular ci mai degraba o intreaga colectie de procese similare, dar diferite. Creativitatea in
matematica nu este echivalenta creativitatii in artele vizuale. “Creativitatea implica
impingerea catre granitele unui domeniu, fara a iesi din el” - D. William. Multi afirma
creativitatea ca fiind o aptitudine innascuta si nu poate fi dobandita sau invatata, de
asemenea sunt specialisti care sunt convinsi ca aceasta aptitudine poate fi cultivata in adulti
sau copii cu sustinerea institutiilor de invatamant.
Parerile sunt divergente si in lumea academica, unii specialisti definesc creativitatea ca o
manifestare a imaginatiei, exprimarii personale si a gandirii contradictori, in contrast alti
specialisti vad creativitatea ca pe o competenta cognitiva ce dobandeste forma si fond in
cadrul unui domeniu specific, care, prin utilizarea logicii si aplicarea principiilor stiintifice,
cunostinte existente pot fi adunate pentru a creea solutii noi si inovatoare.
Scoala
Scoala este un loc unde elevii se intalnesc si invata despre o anumita materie, urmand ca
dupa o durata de timp, ei vor fi evaluati prin testare. Elevii apoi sunt clasificati in baza
rezultatelor examinarii. In timpul acestei etape, se poate observa impactul negativ pe care il
are asupra creativitatii elevilor. Cei care s-au descurcat mai putin la o anumita materie, tind
sa isi piarda increderea in sine si incep sa se considere incapabili de performante
academice. Decizia de a ne concentra pe realizarile academice pun copiii sub o presiune
nejustificata, iar cei care nu reusesc sa se adapteze vor devenii inactivi. Din acest motiv,
stima de sine este afectata, iar sansele de a-si descoperii talentele scad datorita temerii de
esec.
Copiii sunt dispusi sa isi asume riscuri, nu se tem de a gresi. Greselile inseamna ca ceva
nou s-a incercat. Greselile pot rezulta in ceva creativ si original. In ziua de azi, greselile sunt
stigmatizate si dispretuite. O alta situatie in care observam inhibarea creativitatatii este
atunci cand se solicita un raspuns la o intrebare adresata in clasa. Initial copii nu vor ezita sa
ofere un raspuns. Chiar daca nu sunt siguri daca raspunsul e gresit isi vor exprima opinia
asupra intrebarii adresate. In ciuda acestui fapt, odata cu o trecerea prin sistemul
educational, aceasta incredere se va diminua, majoritatea preferand sa ramana tacuti decat
sa ofere un raspuns gresit.
In 1984, profesorii universitari R. Koestner, R. Ryan, F. Bernieri si K. Holt au desfasurat un
experiment pentru a culege date direct de la elevi a caror creativitate era limitata. In acest
experiment 44 de elevi cu varste cuprinse intre 6 si 7 ani au fost rugati sa deseneze o
imagine. Unui grup i s-au impus un set de reguli, sa deseneze ceva specific sau sa fie
ordonati, iar celuilalt grup i s-a permis sa deseneze ce isi doresc in orice mod isi doresc.
Rezultatul studiului a fost ca cei limitati de cercetatori au fost mai putin creativi si au folosit
un numar mult mai mic de culori fata de copii care nu ai primit instructiuni.
In circumstante normale, modul de abordare al copiilor nu este gresit, dar odata cu trecerea
prin sistem, majoritatea dezvolta o atitudine negativa fata de scoala si procesul de invatare,
indoindu-se de capacitatile lor de a face fata diferitelor probleme cu care se confrunta.
Astfel, copii devin mai putin capabil de a devenii ganditori creativi datorita felului in care
sistemul de invatare este conceput
Robinson, Ken. "Do Schools Kill creativity?" February 2015.
Professor Dylan Wiliam - Principled Curriculum Design
Tim Leunig - Why real creativity is based on knowledge
Koestner, R., Ryan, R. M., Bernieri, F., & Holt, K. (1984). Setting limits on children's
behavior: The differential effects of controlling vs. informational styles on intrinsic motivation
and creativity.