Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
verifica-ti sanatatea
Alege pe manechin zona afectata si raspunde la intrebari pentru a primi acum diagnosticul prezumtiv.
sanatate a-z
impartasind experiente...
Generalitati
Nu suntem mai puternici decat cea mai slaba parte a corpului nostru. Acest lucru este cunoscut de mult timp, dar
cei care practica exercitiile fizice mai intense stiu ca este inca adevarat. Care este cea mai slaba parte a corpului?
Atunci cand un muschi este epuizat complet, el va putea fi antrenat cu intensitate maxima dupa una sau doua
zile. Chiar daca se rupe un muschi, nu trebuie sa asteptam mai mult de cateva saptamani pentru ca el sa se
refaca. Problemele cu adevarat grave apar odata cu ruperea unui tendon sau ligament. Aceste structuri cresc si
se vindeca foarte incet. O ruptura partiala a unui tendon necesita 4-5 luni pentru a se vindeca; in unele cazuri
afectarea poate fi definitiva. O ruptura completa de tendon sau ligament necesita intotdeauna interventie
chirurgicala. Urmeaza mai mult de 9 luni in care asteptati refacerea structurii lezate, timp in care muschii din jur
se atrofiaza din cauza imposibilitatii de a fi folositi. Din aceste cauze, structurile de legatura - tendoanele si
ligamentele sunt cele mai slabe verigi ale corpului nostru. Puterea unui muschi este si ea limitata de capacitatea
tendoanelor de a prelua si a suporta fortele generate de acel muschi. De asemenea si sistemul osos depinde in
mare masura de integritatea ligamentelor, care reusesc sa mentina articulatiile in stare de functionare.
Practicarea exercitiilor fizice fara a fi preocupati de starea structurilor de legatura lasa corpul descoperit in fata
accidentelor, durerilor si slabiciunii, care pot deveni cronice, limitand astfel posibilitatile de miscare. Solutia este
simpla: intretinerea corecta a tendoanelor si ligamentelor si intarirea lor. Fara a cunoaste modul de functionare al
organismului, progresul este imposibil. Sa incercam deci sa aflam ce sunt tendoanele si ligamentele si cum se pot
mentine in forma.
Cuprins
1. Generalitati
2. Ce sunt tendoanele si ligamentele?
3. Cum se mentin in forma?
Fiecare muschi are cate un tendon la ambele capete, care face legatura intre muschi si schelet. Tendoanele sunt
alcatuite din fibre albe, groase si rezistente. Orice miscare a corpului, de la simpla plimbare pina la ridicarea
greutatilor are loc deoarece contractia muschilor are ca urmare o tractiune pe tendoane, care vor produce
deplasarea oaselor. Ligamentele sunt tot structuri de legatura, care leaga oasele unul de altul si mentin
articulatiile. Ligamentele sunt alcatuite tot din fibre albe, dar sunt mai subtiri si mai putin elastice decit tendoanele.
Faptul ca atat tendoanele cit si ligamentele sunt alcatuite din fibre albe explica principalul motiv pentru care
aceste structuri cresc foarte incet si se refac cu greutate. Spre deosebire de tesutul muscular, rosu, aceste
structuri primesc o cantitate foarte mica de sange. Chiar si oasele au o vascularizatie mai buna, ceea ce explica
de ce un os rupt se reface in 4-6 saptamani iar un tendon sau un ligament in 9 luni. Acest proces se desfasoara
foarte lent in cazul structurilor de legatura deoarece toate substantele nutritive si oxigenul necesar pentru
crestere, functionare si reparare sunt aduse de fluxul sanguin, care ajuta si la indepartarea produsilor toxici. Din
aceasta cauza, orice fenomen care imbunatateste circulatia singelui la acest nivel este deosebit de benefic.
Pentru cresterea si dezvoltarea structurilor de legatura sunt importante doua tipuri de vascularizatie. Unul dintre
acestea este mecanismul de pompare. Atunci cand un muschi se contracta de mai multe ori, el foloseste o
cantitate crescuta de energie. Din aceasta cauza, muschiul necesita un aport mai mare de oxigen si substante
nutritive, care prin degradare dau nastere unor produsi biochimici care trebuiesc eliminati repede. Ca raspuns,
creste foarte mult cantitatea de sange care ajunge la muschi, strabatand vasele de sange; din aceasta cauza
simtim muschii incalzindu-se si pulsand in timpul efortului. In timpul efortului, vasele sanguine se largesc din ce in
ce mai mult si se deschid noi capilare sanguine; in acest mod creste si cantitatea de sange ajunsa la tendoane si
Cu toate ca ligamentele si tendoanele nu au capacitatea sa-si dezvolte o retea intinsa de vase sanguine, acest
proces poate fi influentat in sensul cresterii maxime a retelei de vase sanguine. Acest fenomen are loc, chiar daca
nu este vizibil. O structura de legatura bine vascularizata e mult mai rezistenta la rupturi sau alte accidente in
timpul efortului. Experientele au aratat ca imbatranirea tesutului alb (conjunctiv) din care sunt formate structurile
de legatura, poate fi mult incetinita in anumite conditii. Un ligament sau un tendon rupt, dar cu o vascularizatie
buna, se va reface mult mai repede decat unul slab vascularizat, iar functia lui va fi reluata mai devreme.
Expertii afirma ca pentru a mentine tendoanele si ligamentele intr-o stare buna de functionare, toate
antrenamentele trebuie sa inceapa cu o incalzire corecta, dupa care sa urmeze stretching. Uneori, multe
persoane nu sesizeaza diferenta dintre incalzire si stretching, ei cred ca daca au facut stretching au facut si
incalzirea. Aceasta idee nu este corecta. Inaintea antrenamentului este necesar ca temperatura din interiorul
organismului sa creasca, ceea ce face tesuturile mai elastice, mai pliabile, mai rezistente la solicitari. O incalzire
este suficienta atunci cand incepeti sa transpirati usor, ceea ce arata ca temperatura a crescut iar corpul incearca
sa o compenseze. Un program care sa duca la intarirea ligamentelor si tendoanelor poate sa contina alergari sau
exercitii cu bicicleta, dar cel mai specific si mai eficient mod de intretinere si imbunatatire a acestor structuri e
reprezentat de exercitiile cu greutati mici. In timpul acestor exercitii sunt solicitate articulatiile, iar raspunsul
ligamentelor va fi reprezentat de o crestere a cantitatii de sange dintre fibrele de colagen, ducand la o inmultire a
Chiar si cele mai puternice tesuturi pot fi afectate in caz de suprasolicitari. Cel mai traumatic accident este ruptura
unui tendon sau ligament, dar foarte serioase, cu toate ca nu se observa imediat, sunt si microtraumatismele si
traumatismele. Acestea reprezinta o serie de alterari microscopice ale ligamentelor si tendoanelor din cauza
suprasolicitarii repetate si a recuperarii insuficiente. Deoarece tesutul nu are timp sa se refaca sau
microtraumatismele apar foarte des, structura de legatura va slabi din ce in ce mai mult.
Daca un ligament este intins cu 15 % din lungimea lui normala, se va rupe. Daca il intindem cu numai 8% va
suferi o ruptura partiala sau un microtraumatism, iar daca intinderea cu 8% se repeta microtraumatismele vor
duce la ruptura ligamentului. Semnele care arata ca au aparut microtraumatisme grave sunt foarte putine, dar
este bine sa fie cunoscute: durere intr-o singura zona a unui muschi, in timp ce restul muschiului s-a odihnit deja,
senzatie de instabilitate, "pocnituri" si "scartiituri" in articulatii, tremuraturi si contractii in muschii folositi mai intens.
In general, microtraumatismele pot fi prevenite si recuperate printr-o odihna corecta. Daca simtiti unele din
senzatiile de mai sus, e bine sa lasati organismul un timp mai lung de recuperare, pentru a permite vindecarea.
Atunci cand simptomele nu cedeaza sau devin mai suparatoare inseamna ca este vorba de o leziune serioasa,
Alege pe manechin zona afectata si raspunde la intrebari pentru a primi acum diagnosticul prezumtiv.
sanatate a-z
impartasind experiente...
Generalitati
Leziunile localizate la nivelul ligamentelor incrucisate sunt uneori definite ca luxatii. Ligamentul incrucisat anterior
este de cele mai multe ori intins, rasucit printr-o miscare brusca de torsiune (de exemplu, picioarele sunt asezate
intr-o pozitie iar genunchii sunt rasuciti in partea opusa). Ligamentul incrucisat posterior este lezat in mod frecvent
Cuprins
1. Generalitati
2. Simptome si diagnostic
3. Tratament
Simptome si diagnosticSus
Leziunea ligamentelor incrucisate poate sa nu determine durere. Mai degraba pacientul poate sa auda un zgomot
pocnit in articulatie iar piciorul se indoaie la tentativa de a sta in ortostatism (in picioare). Pentru diagnostic,
medicul va efectua cateva teste pentru a verifica pozitia diferitelor structuri in articulatie. O examinare minutioasa
este cheia diagnosticului. O rezonanta magnetica imagistica detecteaza ruptura completa a ligamentelor, dar
artroscopia poate fi singura investigatie care poate detecta o ruptura de menisc partiala.
TratamentSus
La o ruptura incompleta, medicul poate recomanda pacientului un program de exercitii pentru fortificarea
muschilor inconjuratori. Medicul poate indica purtarea unei fese elastice in timpul activitatii. Pentru o ruptura
completa a ligamentului incrucisat anterior la un atlet activ, este indicata chirurgie reparatorie. Chirurgul poate
reatasa capetele ligamentului rupt sau poate reconstrui ligamentul rupt, folosind o portiune dintr-un alt ligament de
la pacient (autogrefa) sau de la un cadavru (alogrefa). Desi repararea cu ajutorul ligamentelor sintetice a fost
incercata experimental, procedura nu s-a aratat superioara celei in care se foloseste tesut uman. Unul din cele
mai importante elemente in recuperarea completa dupa operatia chirurgicala asupra ligamentului incrucisat, este
un program de exercitii de 4–6 luni, care poate implica folosirea unor echipamente sportive speciale la un centru
de recuperare sau la un centru sportiv. Operatia chirurgicala efectuata cu succes va permite pacientului revenirea
Alege pe manechin zona afectata si raspunde la intrebari pentru a primi acum diagnosticul prezumtiv.
sanatate a-z
Abuz, dependenta si intoxicatii
Accidentul vascular cerebral
Acneea
ADHD
Afectiuni ale nervilor periferici
Afectiuni ale rinichilor
Afectiuni ale sanilor
Afectiuni ale urechii
Afectiuni asociate sarcinii
Afectiunile cavitatii bucale
Afectiunile coloanei vertebrale
Afectiunile colului uterin
Afectiunile gambei si coapsei
Afectiunile genunchiului
Afectiunile gingiilor
Afectiunile gleznei si piciorului
Afectiunile hipofizei
Afectiunile laringelui
Afectiunile membrului superior
Afectiunile pielii la copii
Afectiunile prostatei
Afectiunile suprarenalelor
Afectiunile tiroidei
Afectiuni placentare
Afectiuni respiratorii la copii
Agresiuni termice
Alcoolul
Alergiile
Alimentatia sanatoasa
Alunite, negi si keratoze
Ametelile si vertijul
Analize de laborator
Anemiile
Anxietatea si fobiile
Anxietate si atac de panica
Apendicita si alte cauze de abdomen acut
Arta de a fi parinte
Artrita
Artrita reumatoida
Astmul bronsic
Autismul
Avortul
Boala Alzheimer si alte boli degenerative
Boala Parkinson si alte boli extrapiramidale
Boli ale inimii si vaselor
Boli ale sangelui
Boli ale venelor
Boli cu transmitere sexuala
Boli de piele
Boli ereditare si congenitale
Boli genetice
Boli genitale feminine
Boli genitale masculine
Boli intestinale
Bolile aortei si ale arterelor
Bolile aparatului respirator
Bolile pancreasului
Bolile valvelor cardiace
Bronsite
Bruxismul
Bulimie si anorexie, tulburari de alimentatie
Cancer al organelor genitale
Cancer colorectal si anal
Cancer de piele
Cancer esofagian si gastric
Cancer hepatobiliar
Cancerul
Cancerul mamar
Candidoza si alte infectii micotice
Cardiopatia ischemica si Infarctul miocardic
Caria dentara
Cefaleea si migrena
Chirurgie estetica
Chirurgie orodentara
Chirurgie plastica reparatorie
Chisturi ovariene
Ciclul menstrual
Cockteiluri dietetice
Colesterolul si trigliceridele
Colici si alte tulburari digestive la copii
Constipatia si diareea copilului
Cresterea si dezvoltarea copiilor
Cum sa te ingrijesti in sarcina
Dantura copiilor
Dantura in sarcina
Depresia, tristetea patologica
Dermatita
Deserturi dietetice
Deviatia de sept si rinoplastia
Diabetul gestational
Diabetul Zaharat
Diabet Zaharat tip 1
Diabet Zaharat tip 2
Diete
Diete de ingrasare
Diete de mentinere
Diete de slabit
Disfunctii sexuale feminine
Disfunctii sexuale masculine
Diverse
Droguri ale cotidianului
Durerea si inflamatia gatului
Educatia sexuala la copii si adolescenti
Educatie pentru sanatate
Endodontie
Endometrioza
Enurezis si alte tulburari sfincteriene
Epilepsia si Convulsiile
Estetica dentara
Evolutia sarcinii
Expunerea la radiatii
Faringita si amigdalita
Ficatul si caile biliare
Fobiile
Foliculita si Furunculul
Frumusete si intretinere
Fumatul si efectele acestuia
Ghid de interventii estetice
Glaucomul
Gripa si alte viroze
Gustari
Guta
Halucinogene
Hemoroizii si fisura anala
Hepatite virale
Hernia de disc si lombosciatica
Herniile abdominale
Hipertensiunea arteriala (HTA)
Homeopatia
Hormonii si tulburarile endocrine
HPV si cancerul de col uterin
Imagistica si endoscopia
Implantologie
Incontinenta urinara
Infectia cu HIV
Infectii ale pielii, tesutului subcutanat si muscular
Infectii cu streptococi, stafilococi si alte bacterii
Infectii genitale feminine
Infectiile urechii
Infectiile urinare la copii
Infectii urinare
Infertilitate feminina
Infertilitate masculina
Inflamatiile ochilor
Ingrijirea parului
Ingrijirea pielii
Inhalanti
Insomnia si alte tulburari de somn
Insuficienta cardiaca
Insuficienta respiratorie
Intoxicatii
Intoxicatii acute clinice
Investigatii
Investigatii in sarcina
Lauzia
Legislatia familiei
Legislatia medicului
Legislatia muncii
Legislatia pacientului
Legislatie medicala
Leucemii si limfoame
Leziuni ale nervilor cranieni
Liposuctia si liftingul
Lupusul si alte boli de colagen
Malformatii congenitale
Medicamentele in sarcina
Medicina naturista
Meningita si alte infectii ale sistemului nervos
Menopauza
Metode contraceptive
Morfinomimetice, Euforice si stupefiante
Muscaturi si intepaturi
Nasterea
Nasul si sinusurile
Neuropatii
Nou nascutul
Nutritia copiilor
Oase si articulatii (membrele)
Obezitatea
Obezitatea la copii
Oboseala cronica
Ortodontie
Osteoporoza
Parazitoze
Pitiriazis
Pneumonii
Prim ajutor
Procedee dermatocosmetice
Profilaxia in stomatologie
Protetica
Psihologia cuplului
Psihologie si psihoterapie
Psoriazis
Refluxul gastroesofagian
Remedii naturiste
Remedii pe baza de vin si struguri
Remedii pentru afectiuni hepatice
Remedii pentru intreaga familie
Remedii pentru oase si articulatii
Remedii pentru un par sanatos
Reproducerea umana asistata
Retete
Retete cu carne
Retete cu legume
Retete cu peste
Reumatisme degenerative
Reviste
Reviste pentru medici
Reviste pentru pacienti
Rujeola si alte boli ale copilariei
Salate
Sanatatea mentala
Sanatatea ochilor
Sanatate prin sport
Sarcina, nasterea si lauzia
Schizofrenia si alte tulburari psihice
Scleroza multipla
Sex si erotism
Sifilis (Infectia cu Treponema pallidum)
Sinuzita
Spondilita anchilozanta
Stabilirea paternitatii
Steroizii anabolizanti
Stresul si sindromul de oboseala cronica
Substante cu actiune deprimanta centrala
Substante cu actiune stimulanta centrala
Substante psihoactive si toxicodependenta
Supe
Suplimente nutritive
Terapii complementare
Tetanosul
Toxice de razboi
Toxiinfectii alimentare
Transpiratia
Traumatism craniocerebral
Tuberculoza
Tulburari de auz
Tulburari de coagulare
Tulburari de limbaj
Tulburari de ritm si conducere
Tulburari de tranzit (diareea si constipatia)
Tulburari de vedere
Tumori cerebrale
Ulcerul gastroduodenal
Uterul si probleme lui
Vaccinuri si vaccinari
Varicela si zona zoster
Varsta a treia
Vitamine si minerale
impartasind experiente...
Generalitati
Ligamentul colateral medial este mai usor lezat decat ligamentul colateral lateral. Cel mai frecvent leziunea la
nivelul genunchiului este determinata de un traumatism in portiunea exterioara a genunchiului, cum se intampla la
fotbal, traumatism care intinde sau rupe ligamentul in portiunea interioara a genunchiului.
Cuprins
1. Generalitati
2. Simptome si diagnostic
3. Tratament
Simptome si diagnosticSus
Cand ligamentul colateral medial este lezat, pacientul simte un pocnet si genunchiul se poate indoi in lateral.
Durerea si tumefierea sunt obisnuite. O examinare amanuntita este esentiala in determinarea naturii si extinderii
leziunii. Pentru diagnosticul leziunii ligamentului colateral, medicul exercita presiune in portiunea laterala a
genunchiului, pentru evaluarea gradului de durere si stabilitate al articulatiei. O rezonanta magnetica irm sau rmn
TratamentSus
Majoritatea leziunilor ligamentului colateral se vindeca prin efectuarea de catre pacient a unui program de
exercitii. Medicul va recomanda in plus comprese cu gheata pentru reducerea durerii si purtarea unei fese
elastice, pentru a proteja si a stabiliza genunchiul. Aceasta leziune se vindeca in 2–4 saptamani. Un ligament
sever lezat sau rupt poate fi insotit de ligament incrucisat anterior rupt, care necesita tratament