TRAUMATISMELE TORACICE – COMPLICATII SI SECHELE

.Complicatii si sechele parietale

Viciile de consolidare apar in fracturile izolate sau multiple costale, sternale si in

voletele toracice. Se descriu mai multe entitati: intarzierea consolidarii, sinostozele
intercostale, pseudartroza costala, calusul hipertrofic, voletul infundat. Unele necesita
interventie chirurgicala si excizia zonei afectate.
Supuratiile parietale sunt mai frecvente in plagile toracice. Se descriu condritele si
osteomielitele costale, dar si sternale. Tratamentul chirurgical consta in rezectii largi in tesut
sanatos ce impun uneori reconstructii parietale toracice.
Distructiile parietale extinse apar in traumatismele complexe si necesta debridari
seriate pentru inlaturarea osului devitalizat si a tesutului necrotic. Reconstructia parietala
toracica se va face cu lambouri musculocutanate, nu cu materiale sintetice.

Complicatii si sechele pleurale

Hemotoraxul organizat rezulta cel mai frecvent din tratamentul incorect al unui
hemotorax. Uneori, sub tratament medical, sau in lipsa tratamentului, poate conduce la
aparitia unei pahipleurite.Tratamentul consta in vidarea hemotoraxului prin chirurgie
toracoscopica sau toracotomie precoce (in primele 2-3 saptamani de la traumatism) sau
decorticare pleuropulmonara (la distanta).
Empiemul posttraumatic rezulta din infectarea unui hemo sau hemopneumotorax, din
leziuni nerecunoscute esofagiene, sau ca o complicatie a drenajului pleural. Necesita
tratament energic prin drenaj pleural + spalaturi, chirurgie toracica video-asistata, sau
toracotomie cu decorticare pleuropulmonara.
Pahipleurita post-traumatica necesita uneori decorticare pleuro-pulmonara.

Complicatii si sechelele pulmonare

Hematomul intrapulmonar in mod normal se resoarbe in 2 saptamani - 3 luni. Uneori

persista ca imagine sechelara, iar imaginea radiologica este polimorfa ridicand probleme de
diagnostic diferential. Rar se impune rezectia pulmonara.
Pneumatocelul posttraumatic se dezvolta in cavitatea unui hematom excavat. Poate
apare prin barotrauma. Se poate infecta (abces pulmonar) sau se poate sparge in pleura
(pneumotorax).
Supuratia predominant parenhimatoasa realizeaza aspectele de: abces pulmonar
cronic, pioscleroza pulmonara, si in final se ajunge la aspectul de plaman distrus supurativ.
Necesita rezectii pulmonare reglate.

1
Complicatii si sechele traheobronsice

Traheomalacia posttraumatica apare prin distructia unor cartilaje traheale (necroza

prin sonda de intubatie). Peretii traheali devin moi si se dilata, respectiv se colabeaza in
functie de fazele respiratiei, rezultand dispnee severa, pana la sufocare. Tratamentul este
chirurgical: excizia segmentului afectat + traheoplastie.
Fistulele traheale pot fi traheoarteriale (rapid mortale) sau traheoesofagiene. Evolutia
ultimelor este progresiva, fara tendinta la cicatrizare. Abordul chirurgical variaza de la caz la
caz.
Stenozele traheale si bronhice.

Complicatii si sechele diafragmatice

Cea mai importanta este hernia diafragmatica in faza cronica. Faza latenta poate fi
asimptomatica, sau sa apara semnele clinice date de tulburarile digestive secundare viscerului
herniat. Se pot asocia durerile precordiale si dispneea. In faza de complicare (strangulare)
sunt prezente dureri abdominale colicative, cu iradiere spre torace, varsaturile si absenta
tranzitului intestinal. Herniile cronice au indicatie chirurgicala absoluta, datorita
complicatiilor grave ce pot apare. Calea de abord recomandata este cea transtoracica, iar
obiectivele interventiei sunt reintegrarea viscerelor, refacerea diafragmului prin frenorafie
simpla, refacere hiatus sau frenoplastie.

Complicatii si sechele esofagiene

Fistulele eso-bronsice si eso-traheale sunt produse de plagi penetrante si traumatisme

toracice inchise. Simptomele constau in tuse iritativa dupa deglutitie, expectoratie cu
alimente, sindromul de fistula eso-bronsica (bronsiectazii, abcese pulmonare, atelectazie
pulmonara). Bronhoscopia, bronhografia, esofagoscopia si esofagografia cu lipiodol
reprezinta investigatii de baza. Tratamentul in formele precoce (primele 6- 48 h) consta in
inchiderea separata a celor 2 orificii si interpunea de pleura, sau tesut conjunctiv. Tratamentul
tardiv (zile, saptamani) consta in punerea in repaus a esofagului (gastrostoma, esofagostomie
cervicala), traheostomie in fistula cu debit mare, pleurotomie (empiemul pleural). Dupa 3
luni, cand fenomenele septice sunt stapanite si bolnavul este echilibrat se poate trece la
efectuarea tratamentului chirurgical specific.