5.4.

Migraţia internă seminificatie clasificare teori

Migrația internă este mișcarea persoanelor între diferite regiuni sau zone ale aceluiași
stat. Aceasta poate fi clasificată în mai multe categorii, inclusiv migrația rural-urbană, migrația
de lungă durată și migrația temporară. Semnificația migrației interne variază în funcție de
contextul social, economic și politic al fiecărei țări. De exemplu, migrația rural-urbană poate
contribui la o creștere economică în zonele urbane, dar poate duce la probleme sociale și de
mediu în zonele rurale.
Există mai multe teorii care explică migrația internă. Unele dintre acestea se bazează pe
factori economici, cum ar fi diferențele de venit sau oportunități de muncă, în timp ce altele se
bazează pe factori socio-culturali, cum ar fi diferențele în stilul de viață sau valorile. Teoria
echilibrului de forțe este un exemplu de teorie economică care susține că migrația se produce
atunci când există diferențe în venit sau în oportunitățile de muncă între două zone. Teoria nevoii
de contact social este un exemplu de teorie socio-culturală care susține că migrația se produce
pentru a satisface nevoia de a fi înconjurat de oameni care au aceleași valori sau interese.
Mişcarea pendulatorie, de ,,du-te, vino” navetismul a migratiei
Mișcarea pendulatorie sau "navetismul" este un tip de migrație în care o persoană se
deplasează între două locuri pentru a lucra sau a studia. Aceasta poate implica călătoria zilnică
sau săptămânală între locuința permanentă și locul de muncă sau școală.
Navetismul poate fi găsit în multe regiuni din lume și poate fi motivat de diferențele în salariile
și oportunitățile de muncă dintre regiunile de origine și destinație. De exemplu, o persoană poate
locui într-o zonă rurală și să lucreze într-o zonă urbană pentru a obține un salariu mai mare sau
mai multe oportunități de muncă.
Navetismul poate avea consecințe negative asupra calității vieții, cum ar fi oboseala și stresul
cauzate de călătoria zilnică sau săptămânală, precum și separarea de familie și comunitate. Pe de
altă parte, navetismul poate oferi oportunități de muncă și educație, care ar putea să
îmbunătățească calitatea vieții pentru persoanele care practică aceasta.
Mobilitatea sezonieră a migratiei
Mobilitatea sezonieră a migrației se referă la mișcarea temporară a persoanelor între două
locuri, în scopul de a lucra în anumite sezoane sau perioade ale anului. Aceasta poate include, de
exemplu, migrația sezonieră a muncitorilor agricoli între zonele rurale și cele urbane pentru a
lucra în culturile de sezon sau migrația sezonieră a muncitorilor din industria turismului între
zonele costiere și cele montane.
Mobilitatea sezonieră poate fi motivată de variațiile în cerere pentru munca sau serviciile
în diferite sezoane sau perioade ale anului. Aceasta poate oferi oportunități de muncă și venituri
pentru muncitorii sezonieri, care ar putea fi limitate în alte perioade ale anului.
Cu toate acestea, mobilitatea sezonieră poate avea și consecințe negative, cum ar fi
instabilitatea locurilor de muncă, dificultăți în accesarea serviciilor de sănătate sau educație și
separarea de familie și comunitate. De asemenea, muncitorii sezonieri pot fi expuși la condiții de
muncă precare și la exploatare.
Mobilitatea rezidenţială a migratiei
Mobilitatea rezidențială a migrației se referă la schimbarea locului de reședință
permanentă al unei persoane, fie din propria inițiativă, fie din cauza unor factori precum
schimbări în situația economică sau politică. Aceasta poate include, de exemplu, migrația din
zonele rurale în zonele urbane pentru a beneficia de mai multe oportunități de muncă sau
educație, sau migrația între țări pentru a beneficia de mai multe drepturi și oportunități.
Mobilitatea rezidențială poate oferi oportunități de muncă, educație și o viață mai bună
pentru cei care migrează. Totuși, poate fi însoțită de dificultăți precum lipsa accesului la servicii
de sănătate sau educație, precum și de discriminare și marginalizare în societate. De asemenea,
migranții pot fi expuși la condiții de muncă precare și exploatare, precum și la riscul de a fi
deportați sau refuzați în cazul în care nu au permise de ședere valabile.
5.5. Migraţia internaţională
Migrația internațională se referă la mișcarea de persoane care traversează granițele dintre
țări, indiferent dacă este vorba de migrație permanentă sau temporară. Aceasta poate fi motivată
de o varietate de factori, cum ar fi căutarea unui loc de muncă mai bun, reuniunea cu familia sau
fuga de conflicte sau probleme politice. Migrația internațională poate avea efecte pozitive, cum
ar fi contribuția la diversitatea culturală și creșterea economică, dar poate de asemenea să aibă
efecte negative, cum ar fi dificultăți în procesul de integrare și tensiuni sociale.
Migrația social
Migrația socială se referă la mișcarea de persoane care se mută dintr-o zonă socială sau
economică într-o alta, în cadrul aceleiași țări. Acest tip de migrație poate fi motivat de căutarea
unui loc de muncă mai bun sau de oportunități educaționale, precum și de dorința de a trăi într-o
zonă cu o calitate a vieții mai bună.
Migrația socială poate duce la o redistribuire a populației în interiorul țării și poate
contribui la dezvoltarea economică a zonei de destinație, dar poate de asemenea să aibă efecte
negative, cum ar fi creșterea prețurilor locuințelor și a costurilor de viață în zonele populare,
precum și dificultăți în procesul de integrare în comunitatea de destinație.