Sunteți pe pagina 1din 5

Lucrarea 11 «Aparate Electrice»

Electromagneţii de curent alternativ

Scopul lucrării
Studiul electromagneţilor de curent alternativ utilizând un electromagnet de acelaşi tip
cu cel utilizat la lucrarea Electromagneţi de c.c. şi compararea rezultatelor obţinute în cele
două şituaţii de alimentare a bobinei.

Programul lucrării

Determinarea experimentală a caracteristicii I(U)


Pentru determinarea caracteristicii I(U) se utilizează montajul următor:

Se fixează valoarea întrefierului iniţială δi=8...10 mm. Se alimentează înfăşurarea


electromagnetului cu tensiune crescătoare 0...12xUn şi se notează simultan valorile tensiunii de
alimentare şi ale curentului absorbit de electromagnet EM, atenţie deosebită acordându-se
valorilor corespunzătoare momentului pornirii armăturii mobile (de la întrefier maxim)
respectiv momentul imediat următor atingerii poziţiei de întrefier minim.

Determinarea experimentală a caracteristicii L(δ)


Se deconectează electromagnetul EM de la sursa de alimentare (separatorul S1) şi se
măsoară cu un aparat numeric rezistenţa R a înfăşurării electromagnetului în stare caldă.
Se conecteză electromagnetul şi se alimentează la tensiune nominală. Se determină
caracteristica I(δ), prin modificarea valorii întrefierului, introducând între piesele polare foiţe
de material neferomagnetic (hârtie) de grosime 0,1 mm. Se menţine constantă tensiunea de
alimentare.
Se calculează caracteristica L(δ) utilizând datele obţinute la trasarea curbei I(δ) şi
folosind relaţiile:

Energetică Industrială - 1431 1 Creţu Nicu Cătălin


Lucrarea 11 «Aparate Electrice»
Determinarea experimentală a caracteristicii F(δ)
Pentru determinarea caracteristicii F(δ) se utilizează montajul următor:

Pentru electromagnetul de tip E – I utilizat la lucrare se trasează curba F=f(U) la


întrefier minim, pentru următoarele tensiuni de alimentare ale EM: 1,2xUn; Un; 0,85xUn.
Valoarea forţei medii F se măsoară cu ajutorul unui dinamometru D urmărind indicaţia
acestuia în momentul desprinderii armăturii.
Se trasează F=f(δ) pentru tensiuni de alimentare constante ale bobinei: Un; 0,85xUn.
Modificând valorile întrefierului cu ajutorul unor foiţe din material neferomagnetic plasate
între piesele polare. Valoarea forţei medii F se măsoară cu ajutorul unui dinamometru D,
sistemul de încărcare fiind reglat pe o poziţie corespunzătoare forţei maxime ce urmează a fi
determinate. Se vor realizat determinări experimentale pentru un număr minim de 6 valori ale
întrefierului (δ=0...2 mm).

Date experimentale:

Determinarea experimentală a caracteristicii I(U)

Un=24 V; f=50 Hz; 1,2xUn=28,8 V.

U[V] 4 5 7,2 8,4 10,6 11 12,2 14,2 18,2 21,6 23,6


I[A] 0,85 1,1 1,35 1,575 1,75 1,75 0,55 0,625 0,675 0,7 0,725

Energetică Industrială - 1431 2 Creţu Nicu Cătălin


Lucrarea 11 «Aparate Electrice»

I=f(U)

2
1,8
1,6
1,4
1,2
Curent [A]

1
0,8
0,6
0,4
0,2
0
0 5 10 15 20 25
Tensiune [V]

Determinarea experimentală a caracteristicii L(δ)

R=3,3 Ω Un=24 V δmax=5 mm ggârtie=0,1 mm

I [A] 0,625 1,05 1,325 1,625 1,9 2,1


δ [mm] 0 0,2 0,4 0,6 0,8 1
L[H] 0,122 0,072 0,057 0,046 0,039 0,035

I=f(δ)

2,5

2
Curentul [A]

1,5

0,5

0
0 0,2 0,4 0,6 0,8 1 1,2
Întrefierul [mm]

Energetică Industrială - 1431 3 Creţu Nicu Cătălin


Lucrarea 11 «Aparate Electrice»

L=f(δ)

0,14
0,12
Inductivitatea [H]

0,1
0,08
0,06
0,04
0,02
0
0 0,2 0,4 0,6 0,8 1 1,2
Întrefierul [mm]

Determinarea experimentală a caracteristicii F(δ)

- F=f(U)
1,2xUn=28,8 V;
Un=24 V;
0,85xUn=20,4 V;
δ =0 mm

U[V] 28,8 24 20,4


F[N] 56 38 30

- F=f(δ)
Un=24 V

δ [mm] 0 0,2 0,4 0,6 0,8 1


F [N] 38 28 24 22 22 22

0,85xUn=20,4 V

δ [mm] 0 0,2 0,4 0,6 0,8 1


F [N] 30 22 21 20 19 19

- pentru Un=24 V

Energetică Industrială - 1431 4 Creţu Nicu Cătălin


Lucrarea 11 «Aparate Electrice»

Ff(δ)

40
35
30
25
Froţa [N]

20
15
10
5
0
0 0,2 0,4 0,6 0,8 1 1,2
Întrefierul [mm]

- pentru 0,85xUn=20,4 V

Ff(δ)

35
30
25
Froţa [N]

20
15
10
5
0
0 0,2 0,4 0,6 0,8 1 1,2
Întrefierul [mm]

Energetică Industrială - 1431 5 Creţu Nicu Cătălin

S-ar putea să vă placă și