JOCURI…EUROPENE

Jocurile copiilor nu sunt jocuri şi trebuie judecate ca fiind

faptele lor cele mai serioase.
Montaigne

Ocupă-ţi locul!
(Joc german)

Jucătorii se aşează pe câteva scaune. Unul din

ei, determinat la sorţi sau printr-o numărătoare,
ia un bâţ şi începe a umbla de la scaun la scaun.
El se opreşte din când în când lângă un jucător sau
altul şi loveşte cu băţul în podea. Cel vizat
astfel trebuie să se ridice şi să-l urmeze.
Treptat, în urma jucătorului cu băţul se adună
un întreg alai. Deodată el se îndepărtează brusc de
scaune şi începe a alerga, făcând cotituri din cele
mai neaşteptate. Ceilalţi sunt datori să se ţină
din urma lui. Pe neaşteptate el se opreşte în loc
şi loveşte de două ori cu băţul în podea. La acest
semnal, fiecare din jucătorii care alergau, e
cuvine să-şi ocupe locul său, ceea ce nu-i atât de
simplu, deoarece scaunele sunt aşezate fără nici o
ordine, jucătorul cu băţul se străduie să se aşeze
pe oricare din scaunele libere. Cel rămas fără
scaun, îi ia locul.

Care-i mai vânjos!?!

(Joc bielorus)

La acest joc participă două echipe egale ca

forţă şi număr.
Înainte de a începe jocul, pe teren se trasează
o linie de demarcare.
Aliniindu-se perpendicular pe linia de demarcare
de o parte şi de alta a ei, membrii celor două
fruntea fiecărei echipe se situează, ca de obicei, cel mai pute
nic, şi mai abil, căpitanul. Fiecare di ei îşi aduce echipa la lini
de demarcare, se apucă. Îşi înlănţuiesc la rândul lor braţele
i jocul începe. Echipele se străduiesc reciproc să-şi at
agă adversarii dincolo de linia de demarca
Învinge echipa care izbuteşte să tragă în terenul propriu cel
puţin trei jucători din echipa adversă.

Ghiceşte!
(Joc ceh)

Unul dintre jucători iese din odaie. Ceilalţi rămân să aleagă

obiectul care trebuie ghicit. De exemplu, e vorba de o floare, de un
trandafir roşu. Cel care ghiceşte revine în odaie şi-i ispiteşte pe
tovarăşii săi de joacă, adresându-le diferite întrebări, încercând în
fel şi chip să determine obiectul, în cazul dat, floarea. Ceilalţi
răspund respectiv „da” sau „nu”. Alte precizări sunt interzise; cel
ce ghiceşte trebuie să formuleze laconic şi concret întrebările, ca
jucătorii să poată răspunde „da” sau „nu”. De exemplu: „Obiectul
acesta e însufleţit?”, „E îmbrăcăminte?”, „Are miros?”
Câştigă jucătorul, care ghiceşte obiectul, adresând cât mai
puţine întrebări.

Ce-a rămas în linguriţă…

(Joc italian)

La joc participă, rând pe rând, câte doi membri din cele două
echipe a câte 5-10 copii fiecare. Educatoarea (învăţătoarea) aşează
faţă în faţă, la distanţa de 8-10 metri, două scaune. Membrii
echipelor intră în competiţie doi câte doi, aşezându-se pe primele
două scaune. Educatoarea (învăţătoarea) le înmânează câte o
lingură în care pune câte o bilă (un cartof) etc. Şi le explică mai
întâi condiţiile jocului. Educatoarea (învăţătoarea) rosteşte: „ Hai,
băiete, hai fetiţă! / Ce-a rămas în linguriţă!” .
La auzul cuvântului „linguriţă” cei doi copii sar în picioare şi
o iau la fugă cu lingurile întinse înainte spre scaunele respective
din faţa lor. Câştigă acel jucător, care respectă toate condiţiile şi
ajunge primul la finiş, fără a scăpa bila din lingură. Dacă se
întâmplă să scape jos, jucătorul e exclus din competiţie, rezultatul e
anulat, iar cel care a ajuns cu bila la finiş, şi a ocupat scaunul,
aduce un punct echipei sale. Alţi doi jucători din echipele adverse,
care stau în picioare la final, îşi ocupă locul pe scaun şi jocul e
reluat, continuând până când îşi încearcă puterile toţi membrii
echipelor. Câştigă echipa care acumulează cele mai multe puncte.

Capcana
(Joc francez)

Jucătorii se iau de mâini, formează două cercuri şi

încep a se roti în direcţii opuse. La comanda educatoarei
(învăţătoarei) ei se opresc în loc. Copiii din cercul mic ridică
mâinile în sus, iar cei din cercul mare intră şi ies din cerc, la voia
lor. Pe neaşteptate educatoarea (învăţătoarea) comandă „Mâinile –
n jos!”.
Copiii din cercul mic lasă mâinile în jos şi cei din cercul
mare, pe care vremea i-a prins în cerc, se consideră căzuţi în
capcană. Ei se prind în cercul mic şi jocul continuă. Când în cercul
mare rămân puţini jucători, ei formează cercul mic şi jocul e reluat.