noşinţe.

Disciplina „Dezvoltare personală” urmăreşte formarea şi dezvoltarea

capacităţii de autoînţelegere, autocunoaştere şi autodezvăluire a copiilor. Sub
formă de joc, copiii observă cum le place mai mult să înveţe, ce este încrede-
rea în sine, cum să-şi exprime emoţiile, modalităţile concrete de a relaţiona cu
familia şi prietenii, achiziţionează cunoşinţe despre meserii, exersează diferite
abilităţi, îşi formează abilităţi şi chiar aitudini despre muncă. Scopul acestei dis-
cipline este dezvoltarea capacităţii copiilor de a trăi împreună cu ceilalţi prin în-
suşirea şi aplicarea normelor de conduită necesare în diferite contexte de viaţă,
alfabeizarea moral-civică a copiilor, dezvoltarea unor aitudini poziive faţă de
propria persoană şi faţă de ceilalţi.

Bibliograie:
1. Druţă G., Jurcău M. Jocul în cadrul acivităţilor complementare. Arad: Editura Print,
2000.
2. Glava A., Glava C. Introducere în predagogia preşcolară. Cluj-Napoca: Editura Dacia,
2002.
3. Olsen J. Nielsen T. Noi metode şi strategii pentru managementul clasei. Bucureşi:
Didacta Publishing House, 2009.
4. Patraşcu D. Managementul conlictului în sistemul educaţional. Tipograia „Reclama”,
2017.
5. Radu M., Ciocâlteau I.A., Floarea R.F., Stănculescu A. Dezvoltare personală. Auxiliar
didacic. Piteşi: Editura Paralele 45, 2014.

MODALITĂŢI DE COLABORARE A GRĂDINIŢEI

CU FAMILIA ÎN VEDEREA PREGĂTIRII COPIILOR
PENTRU ACTIVITATEA DE ÎNVĂŢARE DIN ŞCOALĂ

Alla VASILACHE, manager,

Insituţia de Educaţie Timpurie nr. 225 Chişinău /doctorandă,
Insitutul de Şiinţe ale Educaţiei

Abstract. This aricle relects the current issue of curricular updaing of develop-
ment in early educaion. In the Republic of Moldova it is necessary to
achieve a terminological and conceptual correlaion between all the
documents of poliical educaion in the ield of early educaion (from
birth to 7 years old). Thus, we intend to describe some theoreical
approaches to curricular development in early educaion.

La etapa actuală se comunică mult şi la toate nivelurile despre educaţie, în

procesul educaţional sunt antrenaţi diferiţi factori: familia, grădiniţa, şcoala, co-
munitatea etc.

230
 PARADIGME CURRICULARE ÎN EDUCAŢIA TIMPURIE ŞI ÎNVĂŢĂMÂNTUL PRIMAR

Contribuţia acestora este foarte valoroasă, însă ponderea cea mai mare a in-
luenţelor le revine părinţilor, familiei în întregime. Inluenţa ei are o putere con-
siderabil mai mare decât suma inluenţelor iecăruia dintre membrii acesteia.
Familia, ai cărei membrii sunt reuniţi prin drepturi şi obligaţii comune, are
ca funcţie principală creşterea şi educarea copiilor. Acestora, familia le asigură
existenţa materială şi climatul afeciv şi moral necesar dezvoltării personalităţii.
„Familia, ca matrice pentru adulţi şi copii, trebuie să aibă capacitatea de suport
(emoţional şi inanciar), să asigure securitatea membrilor, să îi poată încuraja în
iniţiaivele lor sau în situaţii limită” [2].
În cadrul organizat al grădiniţei, copilul nu doar ia parte la o serie de aci-
vităţi speciic învăţământului preşcolar, ci şi intră în contact cu mediul extern;
evenimentul are un caracter predeterminat, ceea ce-l deosebeşte de numeroşii
simuli pe care copilul îi receptează din jur. Frecventarea grădiniţei favorizează
conturarea unui autenic comportament interrelaţional. Structura formală şi in-
formală a grupului de copii din grădiniţă generează un climat psihosocial în care
iecare copil este, în acelaşi imp, şi actor, şi spectator.
Parteneriatul şcoală–familie în zilele noastre primeşte noi valenţe. Scopul
fundamental al acestei colaborări este integrarea deplină a grădiniţei/şcolii în
comunitate. Dacă până în prezent acest parteneriat grădiniţă–şcoală–familie a
fost dezvoltat unilateral, iind de multe ori considerat „responsabilitatea” grădi-
niţei/şcolii, acest lucru trebuie să se schimbe pe viitor.
Pornind de la cele relatate anterior, orice ip de efort, realizat de grădiniţă/
scoală pentru a oferi părinţilor mai multe oportunităţi de a-şi ajuta copii să înveţe,
va necesita o schimbare în aitudinea publică, în ceea ce priveşte importanţa
învăţământului, va implica o dorinţă a educatorilor de a regândi fundamental
rolul părinţilor şi al relaţiilor şcoală-familie şi va solicita colaborarea întregii co-
munităţi.
Una dintre caracterisice psihologiei părinţilor este năzuinţa de a-şi vedea co-
piii mari, bine instruiţi şi bine formaţi pentru viaţă.
Pe fundalul unui orizont larg de înţelegere a rolului pe care îl joacă părinţii în
viaţa socială, dar şi în viaţa de familie, inalităţile educaţionale vor dobândi un
grad mai mare de conşienizare.
Obiecivele educaţionale realizabile în familie pentru etapa şcolarităţii sunt:
• Asumarea de către părinţi a rolului de colaborator aciv al şcolii;
• Cunoaşterea cerinţelor speciice şcolii;
• Creşterea condiţiilor necesare acivităţii de învăţare coninuă;
• Asigurarea unităţii de cerinţe, în procesul de formare şi consolidare a compor-
tamentelor speciice, prin instrucţie şi educaţie de ip şcolar;
• Controlul îndeplinirii sarcinilor şcolare;
• Controlul respectării programului zilnic;
• Crearea condiţiilor necesare exinderii capacităţii de cunoaştere prin mijloace
adiacente: cărţi, reviste, expoziţii, teatru, radio-tv., Mail, excursii etc.;
• Crearea condiţiilor necesare dezvoltării apitudinilor arisice şi sporive;
• Consolidarea deprinderilor moral-civice, a conduitei civilizate, în relaţiile cu
ambianţa socială exinsă progresiv [6].

231
 Aceste obiecive operaţionale pot i comunicate părinţilor în prima zi de şcoa-
lă a clasei I, printr-o „scrisoare-apel” adresată şi înmânată iecărui părinte.
Aceasta va consitui un îndemn de a paricipa cu toţii: părinţi şi învăţători în
acivitatea de formare, educare şi instruire a copiilor şi să nu existe concepţia ca,
odată trecut „pragul şcolii”, copii nu mai sunt ai lor şi, numai învăţătorului reve-
nindu-i sarcina să se ocupe de copil,de tot ce are nevoie
Debutul şcolar reprezintă o preocupare majoră atât pentru educatori, pre-
cum şi pentru părinţi. Acesta este opim în condiţiile în care copilul e pregăit
atât sub aspect cogniiv, cât şi socio-afeciv. Debutul şcolar e inluenţat pozi-
iv sau negaiv în funcţie de reprezentarea pe care copilul o are despre viitoa-
rea sa acivitate şcolară – reprezentare formată copiilor prin aportul părinţilor,
educatorilor, învăţătorilor – ca unitate de idei, concepţii şi acţiuni. Orice fel de
disfuncţionalităţi existente la nivelul relaţiei dintre copil–educatoare, părinţi-edu-
catoare privind pregăirea copilului pentru şcoală se va răsfrânge negaiv asupra
viitorului elev. La grădiniţă preşcolarul se va integra şi adapta la acivitatea de aici
în funcţie de metodele pe care le uilizează educatorul, de felul cum îi simulează
interesul de a se implica în acivităţile desfăşurate, de ambianţa pe care o pregă-
teşte pentru ca acesta să se simtă în grădiniţă în siguranţă şi să poată relaţiona. Un
veritabil educator este acel care iubeşte şi înţelege copilul, oferindu-i şanse egale
şi ajutându-l să-şi rezolve nevoile şi trebuinţele în funcţie de propriul său ritm de
dezvoltare şi de paricularităţile sale individuale. Printr-o muncă sistemaică a edu-
catorului copilul îşi dezvoltă apitudinea de şcolaritate care presupune existenţa
unui ansamblu de calităţi, însuşiri în plan senzorio-motor, cogniiv, afeciv-moiva-
ţional şi relaţional, care permit celui în cauză să facă faţă cerinţelor formulate în
şcoală – însuşiri ce asigură desfăşurarea cu succes a acivităţii şcolarului în clasa I.
Cea mai importantă problema legată de apitudinea de şcolaritate este cea refe-
ritoare la capacităţile necesare preşcolarului de a se integra cu succes în clasa I.
Pregăirea pentru primul an de şcoală nu înseamnă doar cumpărarea ghioz-
danului şi a altor rechizite.
Preşcolarul trebuie să ie obişnuit sau cel puţin familiarizat cu ceea ce în-
seamnă şcoală – o insituţie în care îşi vor petrece o bună parte din viaţă, iar
acest lucru nu se realizează în câteva zile, ci în câţiva ani. Tot ceea ce înseamnă
şcoală este nou pentru un copil preşcolar – trezirea de dimineaţă, reguli noi,
pauze, colegi etc.
Asfel, pentru integrarea cu succes în şcoală şi a pregăirii copiilor pentru ac-
ivitatea de învăţare este necesar de o colaborare strânsă şi eicientă a tuturor
factorilor educaţionali.
După cum bine se şie, familia reprezintă factorul primordial în educarea unui
copil şi educaţia începe în familie, de aceea legătura dintre grădiniţă şi mediul
familial va trebui să se întrepătrundă.
Educaţia în familie are ca scop formarea unui om cu o dezvoltare mulilateral
şi armonioasă. Părinţii sunt datori să crească copilul, să îngrijească de sănătatea,
educaţia, învăţătură şi pregăirea profesională a acestuia. Această funcţie are ca
inalitate integrarea eicientă a individului în societate, acest lucru realizându-se

232
 PARADIGME CURRICULARE ÎN EDUCAŢIA TIMPURIE ŞI ÎNVĂŢĂMÂNTUL PRIMAR

prin formare după un anumit ideal de personalitate. Prin acivităţile de colabo-

rare cu părinţii, ne asigurăm un sprijin în propria acivitate, o educaţie solidă a
copilului, iar prezenţa familiei în cadrul grădiniţei va i liantul între copil şi mediul
necunoscut iniţial.
La etapa actuală mulţi părinţi preind că îşi cunosc bine copiii, dar nu şiu
să acţioneze, unii folosesc pedeapsa corporală în aplanarea conlictelor, alţi pă-
rinţi pun accent pe asigurarea condiţiilor materiale, copiii iind frustraţi pe plan
afeciv; Unii părinţi se bazează şi preind doar intervenţia educaivă a grădiniţei,
necunoscând strategii adecvate de acţiune poziivă în relaţia cu copiii lor.
În acest sens propunem să descriem în coninuare formele de colaborare a
grădiniţei cu familia şi şcoala în vederea pregăirii copiilor pentru acivitatea de
învăţare din şcoală.
Formele de colaborare dintre familie şi grădiniţă sunt general cunoscute.
Ciclul formelor de colaborare a grădiniţei cu familia şi şcoala îl prezentăm în
Figura 1.

Figura 1. Ciclul formelor de colaborare a grădiniţei cu familia şi

şcoala în vederea pregăirii copiilor pentru acivitatea de învăţare din şcoală

Formele de colaborare sunt muliple şi diverse, însă în Figura 1 sunt repre-

zentate formele cel mai ades uilizate în cadrul acivităţii manageriale în scopul
colaborării grădiniţei cu familia.
Vizitele reciproce familie–grădiniţă–şcoală şi grădiniţă–familie se consituie,
pe de o parte, în oportunităţi ale educatorului în ce priveşte culegerea unor date
preţioase referitoare la climatul educaiv din familie, la personalitatea copilului.
Pe de altă parte, părinţii ală date relevante asupra modului în care copiii răs-
pund sarcinilor didacice şi măsura în care le duc la îndeplinire.
Vizitele la muzee, expoziţii, monumente şi locuri istorice, case memoriale –
organizate seleciv – consituie un mijloc de a intui şi preţui valorile culturale,

233
folclorice şi istorice ale poporului nostru. Ele oferă preşcolarilor prilejul de a ob-
serva obiectele şi fenomenele în starea lor naturală, procesul de producţie în
desfăşurarea sa, operele de artă originale, momentele legate de trecutul istoric
local, naţional, de viaţa şi acivitatea unor personalităţi de seamă ale şiinţei şi
culturii universale şi naţionale, relaţiile dintre oameni şi rezultatele concrete ale
muncii lor, simulează acivitatea de învăţare, întregesc şi desăvârşesc ceea ce
elevii acumulează în cadrul lecţiilor.
Adunările/ şedinţele cu părinţii, desfăşurate lunar sau ori de câte ori este ne-
voie, urmăresc abordarea unor aspecte pedagogice şi promovarea schimbului
de idei în legătură cu procesul formaiv-instruciv, exprimarea unor dileme care,
prin comunicare, îşi pot ala răspunsul.
Lectoratele cu părinţii, organizate sistemaic, au drept scop o vie propagan-
dă pedagogică în rândul comunităţii cetăţeneşi. Părinţii de la un întreg nivel
beneiciază, în cadrul lectoratelor,de prezenţa şi consilierea unor specialişi din
domeniul psihopedagogiei sau a unor reprezentanţi ai insituţiilor cu care gră-
diniţa derulează programe în parteneriat (poliţie, dispensar medical, insituţii
culturale,ONG-uri)
Comitetul de părinţi al grupei/clasei, ales anual, consituie nucleul colaboră-
rii grădiniţei/şcolii cu familiile copiilor, iind forul organizat în vederea găsirii şi
aplicării de soluţii viabile la problemele de ordin socio-gospodăresc. De aceea,
consfătuirea periodică cu membrii comitetului de părinţi al grupei/ clasei se în-
scrie la un loc de frunte în agenda educatoarei.
Consultaţiile cu părinţii: Realizarea unor postere cu material informaiv de
specialitate poate simula interesul şi curiozitatea părinţilor. Consultarea unora
dintre acestea (cărţi,broşuri, referate, planuri de intervenţie etc.) contribuie la
lărgirea experienţei pedagogice a părinţilor şi, implicit, la o implicare potrivită
în anumite situaţii educaţionale. Realizarea unor aişe speciale poate avea un
rol simulaiv de a oferi copiilor condiţii corespunzătoare de viaţă, de acivitate
intelectuală, de hrană etc., pentru eliminarea exploatării copiilor, determinarea
părinţilor de a-şi integra copiii în acivităţi recreaive, cluburi ale copiilor etc.
Serbări culturale: Sărbătorirea în comun a unor evenimente din viaţa lor con-
situie momente de cunoaştere reciprocă şi de implicare în actul educaiv.
Excursiile sprijinite pe un conţinut concret-intuiiv, consituie un cadru deose-
bit de valoros pentru exercitarea de inluenţe educaive asupra copiilor, pentru
culivarea spiritului lor de cercetare, a curiozităţii şi interesului lor spontan pen-
tru descoperirea de noi cunoşinţe. Excursia reprezintă inalitatea unei acivităţi
îndelungate de pregăire a copiilor, îi ajută să înţeleagă excursiile nu numai din
perspeciva evadării din atmosfera de muncă de zi cu zi ci şi ca un act de ridicare
a nivelului cultural.
Voluntariatul este un mijloc puternic de autodezvoltare şi, mult mai mult, un
mod prin care poţi demonstra că ieşi aciv şi îi pasă de ceea ce se întâmplă în jur.
Un rol deosebit de important îl au proiectele educaţionale – ce consituie o
oportunitate la dispoziţia insituţiilor preşcolare / şcolii de a asigura inovaţia, dez-

234
 PARADIGME CURRICULARE ÎN EDUCAŢIA TIMPURIE ŞI ÎNVĂŢĂMÂNTUL PRIMAR

voltarea şi schimbarea desfăşurate într-o anumită perioadă de imp implicând re-

surse umane, inanciare în soluţionarea perinentă a problemelor ideniicate.
Deci, educaţia în familie este o parte integrantă a educaţiei în ansamblu; ală-
turi de şcoala, familia consituie factorul care exercită cea mai puternică inluentă
asupra copiilor. Familia este prima şcoală a copiilor si, deseori ea exercită o inlu-
enţă asupra acestora atât de adâncă, încât urmele ei rămân pentru toată viaţa.

BIBLIOGRAFIE:
1. Cemortan S. Dimensiuni psihopedagogice ale socializării copiilor de vârstă
impurie. Chişinău: IŞE (Tipogr. „Cavaioli”), 2015.
2. Ciofu C. Interacţiunea părinţi–copii. Bucureşi: Editura Medicală Amaltea,
1998.
3. Dolean I. Meseria de părinte. Bucureşi: Editura Aramis, 2002.
4. Pascari V. Mâine vom i şcolari. Pentru educatori, învăţători şi părinţi. Chişi-
nău: Editura Ruxanda, 1998.
5. Socoliuc N., Cojocaru V. Fundamente pentru o şiinţă a educaţiei copiilor de
vârstă preşcolară. Chişinău: Editura Cartea Moldovei, 2005.
6. htps://www.didacic.ro/materiale-didacice/59537_modalitai-de-colabo-
rare-a-scolii-cu-familia-in-cadrul-acivitailor-scolare-si-extrascolare.

235
Powered by TCPDF (www.tcpdf.org)