Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
n timpul domniei fiului și succesorului lui Basarab I, Nicolae Alexandru, puterea și stabilitatea au fost
consolidate pe plan intern, și au fost menținute relații importante cu Imperiul Bizantin, cu țarul
Vidinului și cu Serbia. În 1359 și-a asumat titlul de domn autocrat de sine stăpânitor și , în urma
negocierilor cu reprezentanții bizantini, a instituit mitropolia Țării Românești în dependență de
patriarhia Constantinopolului. Se desăvârșea teritorial și instituțional crearea Țării Românești ca stat
de sine stătător. În timpul celui de-al doilea rege maghiar angevin, Ludovic I al Ungariei, relațiile
dintre Țară Românească și Ungaria au fost tensionate. Cronica maghiară a lui Ioan Târnave a
menționat scena închinării lui Nicolae Alexandru în față regelui maghiar când se afla în Transilvania
atunci când a înăbușit răscoala sașilor în 1344. Regele maghiar și-a impus autoritatea în 1358 după
ce le-a acordat privilegii comerciale negustorilor din Brașov și a permis practicarea comerțului fără
restricții vamale între Ialomița și Siret. Cuceririle sudului Moldovei au deschis drum comercial către
gurile Dunării, unde se aflau centrele comerciale genoveze. Privilegiile au fost însă anulate de
domnitori în anii următori, intrând într-o perioada de suzeranitate maghiară.
Odată cu moartea lui Nicolae Alexandru la 16 noiembrie 1364, a urcat fiul său la tron, Vladislav
I Vlaicu. A consolidat legăturile cu patriarhia din Constantinopol, înființând a doua mitropolie,
în Oltenia. A luat o serie de măsuri care au dus la înflorirea vieții economice a țării. Printr-o diplomă
din 1368, le-a întărit locuitorilor Brașovului libertatea de comerț, pe care le aveau în vechime,
acordându-le dreptul de negoț cu regim preferențial. Regele maghiar a proclamat mobilizarea oastei
nobiliare pentru a-l pedepsi pe domnitor pentru toate acestea, care s-a înscăunat fără acordul lui și
urma să fie la fel de nesupus ca tatăl și bunicul său. Campania maghiară a fost însă deturnată spre
alte obiective, dar l-au adus pe domnitor la obediență. Maghiarii au cucerit Țaratul Bulgar de la Vidin
și l-au transformat într-un banat maghiar. Vladislav-Vlaicu s-a supus constrâns regelui, obediență
acestuia față de rege fiind reflectată într-un document din ianuarie 1368, în a cărui titulatura se
afirmă că era domnitor din milă lui Dumnezeu și a regelui. În timpul răscoalei bulgarilor împotriva
dominației maghiare, domnitorul a refuzat să acorde un sprijin militar armatei maghiare și a fost
considerat rebel și necredincios. A învins armata maghiară în toamna anului 1368 pe Dâmbovița. A
intervenit în problema Vidinului, atacându-l în iarnă următoare, profitând că Dunărea era înghețată.
În 1369 s-a ajuns la un compromis, fiind restaurat țarul Stracimir în Bulgaria de la Vidin, cu garanția
domnitorului român și a lui Dobrotici al Dobrogei. A recunoscut suzeranitatea maghiară și a primit
banatul de Severin și ducatele Făgărașului și al Almașului din sudul Transilvaniei.