Studiul de caz în baza schiței „Vizita” de Ion Luca Caragiale

Pleșco Nelli,
profesor de limba și
literatura română,
grad didactic superior
LT ”N. Gogol”, mun. Bălți

Exemplu de aplicare a studiului de caz

Clasa: a VIII- a
Disciplina: Limba şi literatura română
Unitatea de învăţare: Şapte ani de acasă
Elemente de conţinut: Adaptarea la particularităţile interlocutorului
Formularea ideilor principale.
Povestirea orală a unui fragment dintr-un text narativ
Text suport: „Vizită” de Ion Luca Caragiale
Obiective operaţionale:
OC1: să redea conţinutul fragmentului studiat prin cuvinte proprii;
OC2: să exprime propriul punct de vedere cu privire la comportamentul personajelor textului;
OC3: să formuleze concluzii valabile şi în alte situaţii de viaţă.
Etape ale aplicării studiului de caz:
I. Prezentarea cazului supus dezbaterii
Cazul a fost prezentat elevilor printr-un joc prescris, elevilor revenindu-le misiunea de a pune în
aplicare scenariul conceput de învăţător pe baza textului „Vizită” de Ion Luca Caragiale.
II. Declanşarea şi reţinerea (înregistrarea) ideilor emise de elevi
Elevii trebuie ajutaţi să cunoască profund cazul şi să ia în considerație toate datele problemei. În
acest scop, profesorul a formulat întrebări ajutătoare:
♪ Ce evenimente s-au petrecut în timpul vizitei autorului la doamna Popescu?
În răspunsurile lor s-au prezentat următoarele fapte:
 Ionel, băiatul gazdei, o necăjeşte pe servitoare, o femeie bătrână.
 Mama acestuia îl ia în braţe şi îl sărută.
 Ionel se joacă cu trâmbiţa şi cu toba în încăperea unde se află mama sa şi musafirul, astfel
încât aceştia nu pot conversa.
 Supărat că mama îl ceartă, băiatul trânteşte obiectele de joacă şi începe să atace tot ce
întâlneşte în calea sa.
 Ionel îşi loveşte mama, iar aceasta îi cere să o sărute ca să îi treacă şi să îl ierte.
 Băiatul iese în vestibul cu cheseaua plină şi se întoarce cu ea goală
 Autorul, ajuns acasă, constată că are dulceaţă în şoşoni.
♪ Care sunt părţile implicate?
 Ionel, mama sa şi musafirul, autorul.
♪ Ce elemente sunt implicate?
 Vârsta băiatului şi a celor doi adulţi;
 Norme de conduită civilizată
 Comportamentul băiatului şi atitudinea mamei
♪ De ce a reacţionat plecând musafirul?
 Copilul s-a raportat numai la sine, dovedind egoism, ignorând normele de comportare în
preajma unui musafir.
III. Analiza şi evaluarea ideilor emise

S-au stabilit semnificaţiile datelor prezentate, s-au formulat ipoteze care s-au verificat pe
rând. S-au adresat întrebări ajutătoare:
♪ Ce fapte demonstrează că băiatul a avut un comportament greşit?
 Băiatul s-a gândit numai la confortul său, jucându-se în preajma musafirului, făcând zgomot,
perturbând conversaţia dintre mama sa şi musafir.
 Ionel reacţionează violent când este certat şi nu îşi cere iertare nici de la mama sa, nici de la
servitoare.
 Ionel dovedeşte egoism şi prin faptul că a turnat dulceaţă în şoşonii musafirului, fiind
deranjat de prezenţa acestuia.
♪ Ce argumente se pot aduce în favoarea sa?
 Se sărbătorea onomastica sa şi îşi manifesta bucuria
 Educaţia primită de la mama sa era una deficitară, băiatul nefiind învăţat să respecte adulţii,
indiferent de statutul lor social.
 Poate nu ştia cum să se joace, deoarece părinţii săi nu au petrecut suficient timp jucându-se
cu copilul.
♪ Ce alternative sunt?
 Mama ar fi putut să-i ceară copilului să se joace în camera sa sau să-l antreneze pentru scurt
timp într-un joc, apoi să-l trimită în camera sa.
 Mama ar fi trebuit să insiste ca băiatul să facă ceea ce i se cere, mai ales să îşi ceară scuze
atât de la ea, cât şi de la servitoare.
IV. Extragerea unor concluzii cu valabilitate şi în alte situaţii de viaţă (conceptualizarea)
În această fază discuţiile au fost orientate asupra:
 Condiţiilor şi contextului în care s-au petrecut evenimentele;
 Altor cazuri similare în care au fost implicaţi elevii, direct sau indirect;
 Necesităţii de a ne modifica fiecare atitudinea, optând pentru o atitudine constructivă, cu
accent pe ceea ce simte fiecare persoană implicată

V. Formularea concluziei

Familia, alături de şcoală, trebuie să se implice continuu şi eficient pentru educarea copiilor.
Comunicarea constructivă poate fi o soluţie pentru rezolvarea unor situaţii asemănătoare, fără a leza
imaginea de sine a persoanelor implicate.