1. Ce reprezinta si cu ce se ocupa domeniul stiinte?

Prin studiul disciplinei Ştiințe ale naturii, se urmăreşte ca elevii să observe şi să perceapă lumea ca un întreg cu
diferite elemente componente – între care au loc procese şi fenomene caracteristice - şi să fie stimulat interesul
şcolarilor pentru cunoaştere.

Științele naturale sunt științe care au ca obiect de studiu natura și înțelegerea fenomenelor naturale.
Științele naturale pot fi împărțite în două ramuri principale: științe ale vieții (sau biologie) și științe
fizice. Aceste ramuri ale științelor naturii sunt împărțite în mai multe ramuri specializate suplimentare
(de asemenea cunoscute sub numele de domenii), fiecare dintre acestea fiind cunoscută ca „științe
naturale”. Principalele domenii ale științelor naturale sunt incluse în astronomie, biologie, chimie,
fizică și grupul științelor Pământului (din care fac parte geografia, geologia, ecologia etc.).

ÎNTREBAREA 6: Ce sunt propietăţile fizice ale corpurilor?(DD17)

PROPIETĂŢI FIZICE – Se referă la transformări care nu modifică compoziţia substanţei; de

exemplu, gust, miros, stare de agregare, constante fizice (densitate, temperatură de fierbere,
temperatură de topire) etc;

ÎNTREBAREA 7: Ce sunt propietăţile chimice ale corpurilor?(DD17)

PROPIETĂŢI CHIMICE – Se referă la transformări care modifică compoziţia substanţei; de

exemplu, propietatea de a fermenta, propietatea de a rugini, propietatea de a arde etc.

10. Descrieți succint alcătuirea corpului plantelor.(DD31)

ORGANE VEGETATIVE CARE AJUTĂ LA HRĂNIRE

 RĂDĂCINĂ este partea care fixează planta în pământ și absoarbe apa cu sărurile minerale
(seva brută=substanțe necesare plantelor, care se găsesc în sol), nu conține clorofilă
Tipuri de rădăcini: firoasă, pivotantă(țăruș), rămuroasă.
 TULPINA are rolul de a susține frunzele, florile și fructele. Prin tulpină circulă apa cu
sărurile minerale (absorbite de rădăcină) spre frunze. Tot prin tulpină circulă
substanțele hrănitoare dinspre frunze spre celelalte părți ale plantei, conține
muguri, frunze și organe reproducătoare; conține clorofilă și participă alaături de
frunze la procesul de fotosinteză
Tipuri de tulpini: aeriene, subpământene(bulbi, rizomi, tuberculi se reproduc
vegetativ. Reproducerea vegetativă reprezintă producerea de noi indivizi vegetali
pornind de la un organ sau fragmente de organe vegetative-rădăcini, tulpini sau
frunze) ), acvatice
 FRUNZA se dezvoltă din mugurii formați pe tulpină; frunza este formată din:
teacă(partea prin care frunza se desprinde de tulpină), pețiol (codița), limb sau
lamină (porțiunea lățită); conține clorofilă, transformă apa cu sărurile minerale în
substanțe hrănitoare (fotosinteză); respirația se desfășoară în toate celulele vii ale
plantei, iar transpirația la nivelul celor care vin în contact cu aerul; frunza are
diferite forme lățite, modele predefinite.

ORGANE DE ÎNMULȚIRE ȘI DE REPRODUCERE

  FLORILE conțin semințe, petalele au rol de protejare sau de atragere a insectelor
pentru polenizare, floarea deține organe de reproducere feminine și masculine; au
forme, culori și mărimi diferite.
 FRUCTUL ia naștere din flori, acestea au diferite forme, culori și mărimi, pot fi
cărnoase sau uscate, protejează sămânța.
 SĂMÂNȚA se află în interiorul fructelor, încolțește și dă naștere unor plante noi,
daca este semănată de oameni sau ajunge pe pământ purtată de vânt sau de
insecte; pentru a încolți are nevoie de apă, aer, temperatura potrivită; are diferite
forme, mărimi, culori.

11. Ce este proiectarea activității didactice. (DD40)

Proiectarea didactică este o activitate prospectivă care se desfășoară după un program conceput
anticipat.
Dumitru Salade subliniază rolul proiectării didactice: „învățătorul trebuie să-și proiecteze activitatea în toate
detaliile (obiective, resurse, tehnologie, evaluare), stabilind precis ceea ce intenționează să realizeze.
Stăpânirea tehnicii proiectării ridică eficiența muncii didactice și educative.”
Stabilirea precisă a obiectivelor didactice dă posibilitatea învățătorului de a prefigura conținutul lecției,
desfășurarea procesului instructiv-educativ, de a construi strategiile didactice cele mai adecvate
obiectivelor și de a cunoaște în fiecare etapă gradul de realizare a performanțelor propuse.

16.Prezentați pe scurt modalități de captare a atenție la disciplina Științe ale naturii sau Cunoașterea mediului.
(DD50)

Orice act de învăţare necesită o stare de pregătire, determinată de atenţie, care îi permite elevului să
selecteze şi să recepteze conţinutul Învăţării În care s-a angajat. Atenţia faci litează introducerea elevu lui În
starea de Învăţare şi amplifică dobândirea mai multor cunoştinţe Într-un interval de timp dat. Există un nivel
optim aJ aţenliţ][l ideal pentru activitatea din clasă . Dacă mobil izarea atenţiei ste-sub nivel ul optim, nu are
loc reacţia de orientare specifică spre conţinutul de asimi lat. Dacă se depăşeşte Însă nivelul optim, apare p
stare de nelinişte, de oboseală, care dăunează Învăţări i. 0 '0 Principalele modal ităţi de captare a atenţiei sunt:
- comunicări verbale sau chiar nonverbale În care să se indice elemente de maxim interes ale informaţiei ; -
prezentarea şi observarea de material didactic specific; - folosirea de materiale grafice viu colorate; -
prezentarea de elemente de noutate, de surpriză, care pot constitui puncte de plecare În formularea unor
probleme sau situaţii-problemă; - informarea cu privire la scopul şi obiectivele urmărite; - apelul la motivaţia
elevu lui, la cu riozitatea lui intelectuală.

17. Ce este demonstrația și cum o utilizam în invațamantul școlar/primar la disciplina Științe ale naturii. (DD59)
În accepţiunea clasică, demonstrția este metoda cu ajutorul căreia Învăţătorul prezintă elevi lor obiecte şi
fenomene reale, ca şi imagini ale acestora, cu scopul cunoaşterii pe cale senzorială a mediului Înconjurător;
asigurării unei baze perceptive pentru asimilarea noţiunilor, conceptelor, princi piilor şi legilor specifice şti
inţelor; uşurării aplicării În practică a metodelor de lucru specifice şti inţelor. În lumina didactici i moderne,
care pune la baza cunoaşteri i şi gândirii acţiunea, locul şi rolul demonstraţiei în asimilarea informaţi ilor şti
inţifice În şcoală alimentează controverse vi i. Aceasta datorită faptului că, pe de o parte, cunoaşterea concretă
este indispensabilă formării noţiunilor, iar pe de altă parte, pentru că demonstraţia , privită ca metodă
tradiţională, are un caracter pasiv şi descriptiv. Problema Înnoirii metodei demonstratiei constituie terenul de
afirmare a mai multor orientf1ri care constau În : a) distribuirea materialului didactic elevilor, individ ual sau pe
grupe mici , aceasta devenind izvor de informatii; acţionând asupra materialului, elevi i ajung la concepte,
principii, legi; b) evidentierea caracterelor esentiale, generale şi specifice, ale obiectelor şi fenomenelor; c)
aplicarea demonstraţiei prin depf1şirea cunoaşterii senzoriale cu ajutorul schemelor care Înlesnesc Însuşirea
unor noţiuni abstracte. Pe linia inovări i metodei demonstraţiei , materialul didactic reprezintf1 o sursf1 de
noi cunoştinte şi generalizf1ri, funcţia de concretizare şi fixare a cunoştinţelor expuse de Învăţător trecând pe
un plan secundar. Cu toate acestea , este absolut necesar ca folosirea sa să se facă atât În asimilarea, cât şi În
verificarea şi fixarea cunoştintelor . • Demonstraţia cu ajutorul materialului didactic, atunci când în clasă există
un singur exemplar, se poate face în două moduri: a) Când se foloseşte un material ale cărui dimensiuni permit
observarea sa de către Întreaga casă, acesta se expune în aşa fel încât să poată fi observat şi analizat de către
toţi elevi i. Aceştia sunt dirijaţi de învăţător să descopere şi să fixeze trăsături le esenţiale ale obiectelor şi
fenomenelor cu aj utorul materialului respectiv. b) Când materialul didactic are dimensiuni mici (cum ar fi
cochilia unui melc), Învăţătorul trece cu materialul pe la fiecare grupă de elevi , stimulându-i să observe o serie
de caractere ale sistemelor demonstrate sau a substitutelor acestora. Este contraindicat să se lase materialul
să treacă din bancă În bancă, În timp ce Învăţătorul Îşi urmează explicaţia.

18. Explicaţia este o intervenţie expozitivă scurtă care permite lămurirea unor probleme mai dificile, în urma
acesteia elevii dobândind cunoştinţe care nu pot fi asimilate prin activitatea directă, de observare şi cercetare
a sistemelor studiate sau a substitutelor lor.

Prin utilizarea explicaţiei, în lecţiile de ştiinţe se urmăreşte:

- comunicarea unor date ştiinţifice legate de structura şi funcţiile organismelor;

- analiza cauzelor care au dus la apariţia unui fenomen sau proces fizic sau chimic;

- prezentarea unor legi şi principii ale naturii.

Specific elevilor din clasele mici, explicaţia, bazându-se pe procedeul inductiv, se sprijină pe observarea
şi analiza particularului şi intuitivului, a materialului natural sau a maginilor acestuia.

Exemplificare cu o temă din natură

Alcătuirea corpului plantelor

Plantele superioare prezintă organe adevărate. Acestea sunt:

 Organe vegetative –care ajută la hrănire

 Organe de reproducere şi de înmulţire

Corpul plantelor este format din:

1. Rădăcina este un organ vegetativ specific plantelor vasculare (cu vase specializate pentru conducerea
sevei), situat de obicei sub nivelul suprafeţei solului şi care creşte în jos , ca efect al gravitaţiei şi
 orientării spre sursele de apă, din sol. Serveşte la fixarea plantei în sol şi la absorbţia apei şi sărururilor
minerale. Sunt mai multe feluri de rădăcini.
2. Tulpina aflată în continuarea rădăcinii este organ vegetativ specific plantelor vasculare, creşte în sus,
spre lumină, şi prezintă muguri, frunze şi organe reproducătoare. Pe lângă funcţia de susţinere, tulpina
are rol de nutriţie –conţine ţesuturi vasculare are transportă apa şi sărurile minerale de la rădăcină la
frunze şi substanţe nutritive de la frunze în tot restul plantei. La unele specii există şi tulpini subterane:
bulbi, rizomi, tuberculi.
3. Frunza este un organ vegetativ specific plantelor vasculare, are formă lăţită şi se dezvoltă din muguri
formaţi pe tulpină. Frunzele sunt dispuse conform unui model bine stabilit şi au o creştere limitată.
Frunzele îndeplinesc funcţii majore în viaţa plantei: fotosinteza, respiraţie, transpiraţie. Fotosinteza se
desfăşoară în toate celulele care conţin clorofilă, respiraţia se desfăşoară în toate celulele vii ale
plantei, iar tanspiraţia la nivelul celor care vin în contact cu aerul.
4. Floarea reprezintăun complex de organede reproducere specific spermatofitelor (plantelor cu
seminţe), complexul de organe fiind protejat sau nu de un înveliş. Organele de reproducere, masculine
şi feminine, se pot găsi în aceeaşi floare, în flori diferite aflate pe aceeaşi plantă sau pe plante diferite.
Din structurile florii se formează seminţe, care pot fi închise sau nu în fructe. Rolul seminţelor este
acela de a proteja embrionul din care va lua naştere o plantă nouă.
5. Fructul , organ caracteristic angiospermelor, se formează din ovarul unei flori după ce ovulul sau
ovulele au fost fecundate. Uneori şi alte părţi ale florii pot să participe la formarea fructului.
6. Sămânţa, caracteristică spermatofitelor, se dezvoltă din ovul după fecundaţie. În ovul se află
embrionul împreună cu un ţesut nutritiv, protejat de un tegument. În timpul formării tegumentului ,
seminţele se usucă şi intră în repaus până când condiţiile devin fovorabile germinării. Plantele anuale
petrec iarna sau anotimpul uscat sub formă de seminţe.

19. Povestirea

Dintre metodele expozitive, povestirea este una dintre cele mai agreate de către elevii din clasele
primare, deoarece răspunde nevoii de introducere într-o lume considerstă iniţial fantastică şi apoi descoperită
ca fiind lumea în care trăiesc ei înşişi.

Prin descrierile făcute, prin faptele expuse prin logica desfăşurării evenimentelor, povestirea atrage
elevii, îi sensibilizează şi le trezeşte emoţiile, făcându-i mai receptivi pentru formarea de reprezentări,
înţelegerea situaţiilor, deprinderea unor concluzii.

O poveste atractivă, redată cu talent, este întotdeauna urmărită cu interes şi participare intensă de
către elevi. Talentul necesar vizează „arta de a vorbi”. Învăţătorul trebuie să-şi dezvolte permanent priceperea
de a expune, dicţia, gestica şi mimica pentru ca povestirile să fie cât mai captivante.
 Pe parcursul povestirii atenţia trebuie menţinută trează şi imaginaţia stimulată cu ajutorul unor
întrebări ca: „Ce credeţi că urmează acum?”. După momentul de povestire introdus în lecţie (de preferinţă,
corespunzător evenimentului de captare a atenţiei), învăţătorul să organizeze o scurtă discuţie cu elevii pentru
a verifica dacă aceştia au înţeles ideile prezentate în povestire şi pentru a-i ajuta să tragă concluzii. Se va
acorda o mai mare atenţie alegerii sau compunerii povestirilor, astfel încât ele să prezinte situaţii obiective,
evitând alunecarea în fantastic şi imaginar.

Exemplificare cu o temă din natură

Ştiinţe ale naturii, clasa a IV-a

Lecţia numărul 2: Plutirea corpurilor în apă

Pentru a capta atenţia elevilor, învăţătorul le va spune elevilor o povestire:

Legenda lui Arhimede.

„Arhimede a fost un învăţat al lumii antice, care a trăit acum 2200 de ani. Realizările sale se înscriu în
numeroase domenii ştiinţifice: matematică, fizică, astronomie, inginerie şi filozofie. A fost considerat drept unul
dintre principalii oameni de ştiinţă din antichitate.

Cea mai cunoscută poveste despre Arhimede ne spune cum a inventat metoda de a determina volumul
unui obiect de formă neregulată. Conform legendei o coroană de aur a fost executată pentru un templu al
regelui Hiero II. Dar la urechile regelui a ajuns zvonul că, aurarul a furat o parte din aur, înlocuindu-l cu argint.
Regele i-a cerut lui Arhimede să rezolve problema fără a distruge coroana, adică topind-o sau dându-i o formă
regulată pentru ai afla densitatea. În timp ce făcea baie, a observat că intrând din ce în ce mai mult în cadă,
mai multă apă se revărsa în afara ei, moment în care şi-a dat seama că datorită acestui efect poate calcula
volumul coroanei, iar prin împărţirea masei coroanei la volumul ei îi putea afla densitatea. Dacă erau folosite
metale cu densitatea mai mică decât a aurului, atunci şi densitatea coroanei ar fi mai mică decât a aurului.
Entuziasmat de descoperirea pe care sa făcut-o şi uitând că era dezbrăcat, a luat-o la fugă pe străzi strigând:
Evrika (am descoperit). Testul pe care l-a făcut ulterior cu coroana a dovedit că într-adevăr aurarul folosise o
anumită cantitate de argint la confecţionarea coroanei.”

Arhimede a descoperit că greutatea apei dezlocuite de un corp scufundat într-un lichid este egală cu
forţa cu care apa acţionează asupra corpului respectiv. Prin această lege se explică fenomenul de plutire al
corpurilor.

În timpul povestirii învăţătorul va cere părerea elevilor, prin întrebări scurte.

 La sfârşitul povestirii se poartă o discuţie, pentru a verifica dacă elevii au înţeles ideile prezentate. Se
vor da exemple de obiecte care plutesc: vaporul, submarinul, barca etc. Şi li se va explica copiilor fenomenul de
plutire.

21. Formulați un eseu referitor la deosebirile dintre corpurile cu viață și corpurile fără viață.

Pentru a supraviețui corpurile cu viață au nevoie de corpuri fără viață. Corpurile cu viață sunt plantele,
animalele și oamenii. Corpurile fără viață sunt reprezentate de tot ce ne înconjoară. Ca și deosebiri
corpurile cu viață se nasc, cresc, se dezvoltă și mor. Corpurile fără viață se caracterizează prin.
proprietăți fizice, greutate, formă, volum, culoare, stare de agregare.

Din punctul meu de vedere corpurile cu viață nu pot exista fără corpurile cu viață, lumea nu ar avea
sens. Pentru a-și spori confortul, omul a transformat corpurile fără viață ăn corpuri utile. Împreună fac
viața omului mai ușoară.

Caracteristicile corpurilor cu viață. Corpurile cu viață se mișcă, se hrănesc, simt, răspund la

modificările mediului, cresc, îmbătrânesc și mor.

Plantele- în cadrul orelor de știință elevii vor observa și compara diferite tipri de plante în scopul
identificării elementelor comune și definitorii pentru o plantă. În clasă se pot aduce ca material de
observat: planșe de ierbar, planșe didactice, plante în ghivece sau plante întregi de dimensiuni mai
mici. Sunt prezentate toate organele vegetative și de reproducere de la o plantă angiospermă și se trece
la descrierea alcătuirii sale.

Pe baza cunoștințelor dobândite elevii pot clasifica plantele în: spontane/cultivate și utile/dăunătoare.
Sensibilitatea și mișcarea sunt însușiri de bază ale viețuitoarelor. Atunci când comparăm plantele cu
tendința de a spune că animalele se mișcă iar plantele nu. Însă și plantele realizează mișcări care apar
ca răspuns al factorilor de mediu. Mișcările plantelor pot fi pasive sau active. Mișcările pasive sunt
determinate de mecanisme fizice: plutirea plantelor acvatice sub influența curenților de apă,
răspândirea fructelor sau semințelor cu ajutorul vântului sau al animalelor; plantele se folosesc de
factorii de mediu.

Mișcările active sunt inițiate de plante sau de părți ale acestora care consumă energie pentru realizarea
lor.

Caracteristicile animalelor. Animalele se clasifică în vertebrate și nevertebrate; se identifică părțile

componente ala corpului unor animale. Pe baza cunoștințelor dobândite până acum, referitoare la ce
este folositor/dăunător omului elevii pot clasifica animalele în folositoare/dăunătoare și
sălbatice/domestice.

Caracteristicile omului. Elevii indică părțile componente ale corpului uman, scriu ce rol are fiecare
parte a corpului și identifică rolul îndeplinit de fiecare parte a corpului.
22. Ce sunt deșeurile și prezentați modalități de valorificare. (DD132)
Deseurile sunt resturi materiale rezultate dintr-un proces tehnologic sau casnic de realizare a
unui anumit produs care nu mai pot fi valorificate direct in obtinerea bunului respectiv.
Omaneii polueaza apele cu deseurile industriale; taie padurile pentru a face loc terenurilor
agricole sau unor mar constructii; folosesc mari cantitati de substante chimice pentru a spori
fertilitatea solului sau arunca diferite obiecte uzate pe pamant sau in apa. Aceste activitati sunt
un pericol pentru viata plantelor, a animalelor si chiar a omului. Hartia, plasticul, sticla,
metalele si alte materiale din deseuri se pot prelucra si intrebuinta la obtinerea de produse noi,
adica acestea sunt reciclabile. Deseurile alimentare se pot folosi precum ingrasaminte naturale,
care sunt mai sanatoase decat cele chimice.

23. Realizați 2 itemi obiectivi cu alegere multiplă cu teme din natură. (DD138)
1. Incercuieste litera corespunzatoare raspunsului corect:
Plantele sunt formate din:
a. Radacina, tulpina frunze
b. Tulpina, floare, bulb
c. Radacina, tulpina, frunza, floare, fruct, seminte
2. Apa potabila are urmatoarele proprietati:
a. Are gust placut, curge si are miros
b. Curge, este solida, are miros neplacut
c. Fara gust, fara culoare, fara miros

24. Realizați 2 itemi subiectivi cu teme din natură. (DD140)

1. Explica in 10 randuri componentele plantelor si functiile acestora.
2. Stiind ca toate animalele sunt adaptate mediului lor de viata, cum iti explici ca broastele
traiesc si pe uscat si in apa?
25. Ce este investigația și care sunt caracteristicile generale ale acesteia. (DD142)
Investigatia vizeaza rezolvarea unei probleme teorectice sau practice care nu are o solutie
simpla si imediata. Desi sarcina poate fi scurta, timpul de lucru este relativ lung. De regula
incepe in clasa si se poate finaliza acasa. Aceasta poate fi individuala sau de grup si presupune
urmatoarele obiective: intelegerea si clarificarea sarcinilor, aflarea procedeelor pentru gasirea
de informatii, colectarea si organizarea datelor sau informatiilor necesare, formularea si
testarea ipotezelor de lucru.