Didactica biologiei

Curs 13 / 24.05.2016

ACTIVITĂŢI DE CUNOAŞTERE A SISTEMELOR BIOLOGICE

ÎN AFARA CLASEI ŞI ŞCOLII (II)

2. Vizitele didactice
Sunt activităţi realizate:
- în sprijinul studiului sistemelor biologice într-o ordine evolutivă, pentru înţelegerea
sensului evoluţiei lumii vii, ca efort de adaptare continuă la mediu (vizitele la grădini
botanice, zoologice, muzee de istorie naturală);
- în sprijinul aprofundării legăturii dintre noţiunile teoretice însuşite şi aplicarea lor practică
(vizitele la staţiuni de cercetare agricole, zootehnice şi ferme).
CERINŢE PRIVIND ORGANIZAREA ŞI DESFĂŞURAREA VIZITELOR DIDACTICE
- obiectivul vizitei trebuie să se axeze pe problematica în studiu pentru a contribui la
completarea, sistematizarea şi aprofundarea cunoştinţelor;
- vizita trebuie anunţată din timp conducerii instituţiei unde se organizează;
- se solicită ajutorul unui îndrumător ştiinţific din instituţia respectivă, care va avea sarcina
de a prezenta elevilor, într-un limbaj accesibil vârstei şi nivelului lor de cunoştinţe,
scopul, activităţile şi realizările instituţiei respective.

2.1. Vizita în grădina botanică

Grădinile botanice oferă o imagine a lumii vegetale într-o formă concentrată şi ordonată,
imagine ce poate fi observată atent, cercetată şi înţeleasă, ajungându-se la concluzii care vor fi
apoi integrate firesc în sistemul lor de cunoştinţe şi competenţe.
Într-o grădină botanică, informaţiile asimilate secvenţial de-a lungul lecţiilor în care au
studiat pe rând noţiuni de morfologie şi anatomie vegetală, sistematică şi ecologie se pot lega
armonios într-o imagine de ansamblu asupra lumii plantelor.
În prezentarea următoare s-a avut în vedere Grădina Botanică „D. Brandza” a
Universităţii din Bucureşti, dar aceleaşi obiective, etape şi concluzii pot fi realizate în orice
grădină botanică sau chiar într-un parc.
Tema vizitei în Grădina Botanică realizată toamna reprezintă o etapă a unei serii de vizite
corelate cu anotimpurile şi cu principalele faze fenologice.
Scopul acestei activităţi îl reprezintă investigarea unor fenomene naturale, dar şi
recapitularea, fixarea şi aprofundarea noţiunilor de biologie vegetală. Prin recapitularea acestor
noţiuni elevii vor aprofunda conceptele biologice fundamentale: unitatea dintre structură şi
funcţie, dintre organism şi mediu, integraliitatea, unitatea, diversitatea şi evoluţia lumii vii.

OBIECTIVE:
Pe parcursul şi la sfârşitul activităţii, elevii trebuie :
- să observe şi să caracterizeze factorii abiotici care determină şi influenţează diversele faze
ale vieţii sezoniere a plantelor (fenofaze);
- să recunoască şi să caracterizeze diferitele tipuri de organe vegetative şi de reproducere;
- să observe şi să interpreteze anumite aspecte morfo- fiziologice obişnuite şi mai puţin
obişnuite;
- să identifice fenofazele observate în funcţie de cunoştinţele pe care le au;
- să recolteze frunze căzute, fructe, conuri, seminţe, clasificându-le după tipurile
morfologice.

1
 DESFĂŞURAREA VIZITEI
Profesorul stabileşte durata vizitei (2 ore) şi reaminteşte normele de comportare în
Grădina Botanică. Prezintă, în câteva cuvinte, un scurt istoric al acesteia.
Elevii sunt împărţiţi în 3 grupe cu sarcini precise:
1. observarea şi recoltarea frunzelor;
2. observarea şi recoltarea fructelor şi seminţelor de angiosperme;
3. observarea şi recoltarea conurior şi seminţelor de gimnosperme.
Elevii sunt informaţi asupra scopului şi obiectivelor vizitei; activitatea va fi completată la
întoarcerea în şcoală prin alcătuirea unor planşe tematice pe baza materialelor recoltate. De
asemenea, profesorul precizează că vor căuta împreună explicaţiile pentru aspectele neobişnuite
observate.
Elevii sunt conduşi, pe rând, în diferite sectoare ale Grădinii şi îndrumaţi să observe
ampalsarea plantelor şi caracteristicile morfologice şi fenologice ale acestora.
Se organizează exerciţii – concurs de identificare şi încadrare sistematică a plantelor
cunoscute şi nou învăţate.
La final se fixează şi se recapitulează noţiunile cunoscute şi nou învăţate.
Vizita este urmată de o etapă de valorificare şi evaluare a rezultatelor în şcoală, la
următoarea întâlnire a cercului de biologie (sau în următoarea oră de biologie dacă vizita s-a făcut
cu toată clasa). Se reiau pe scurt principalele probleme abordate şi se fixează concluziile.
Frunzele, fructele şi seminţele colectate se aranjează pe planşe tematice care sunt expuse
pe pereţii laboratorului.
La programarea următoarelor activităţi de acest gen se are în vedere realizarea unei noi
vizite în Grădina Botanică, de data aceasta iarna.

Prin analiza rezultatelor obţinute se poate uşor constata că o astfel de activitate oferă mult
mai multe informaţii şi provocări pentru cunoaştere decât aceeaşi recapitulare în sala de clasă sau
în laborator.
De exemplu, în clasă (laborator) observarea unei frunze oferă informaţii morfologice:
alcătuire, formă, structură. In mediul natural, chiar alături de copacul din care a căzut şi de alţii
din aceeaşi specie, aceeaşi frunză oferă mai multe cunoştinţe, dar poate genera şi mai multe
întrebări despre asemănările şi deosebirile dintre frunzele de pe acelaşi copac, din copaci din
aceeaşi specie sau din specii diferite; se conturează astfel conceptul de unitate în diversitate.
În acelaşi timp, observaţiile fenologice întăresc cunoştinţele despre relaţiile dintre
organism şi mediu.
Cunoaşterea speciilor rare şi ocrotite duce la sporirea atitudinii de ocrotire a naturii.

3. Excursia didactică
În predarea şi învăţarea biologiei, excursia didactică reprezintă una dintre cele mai
importante activităţi realizare în afara clasei şi şcolii. Excursia poate fi o variantă a lecţiei de
aplicare de noi cunoştinţe, de recapitulare sau chiar de evaluare. În funcţie de durata ei şi de
obiectivele urmărite, poate fi realizată pe parcursul unei zile sau mai multora, în timpul
semestrului sau chiar în vacanţă.
Excursiile pot avea un scop introductiv, la începutul studiului unei discipline sau unui
capitol sau final (recapitulativ) oferind un context optim pentru consolidarea şi evaluarea
cunoştinţelor şi competenţelor elevilor, pentru realizarea de aplicaţii şi transferul de noţiuni.
Indiferent de locul ei în procesul instructiv-educativ, o excursie temeinic organizată, cu o
tematică bine stabilită, deschide elevului noi posibilităţi de observare, cunoaştere, aprofundare şi
integrare a noţiunilor biologice în sistemul lor propriu de cunoştinţe.
De asemenea, prin contribuţia la formarea deprinderilor de observare, colectare şi
conservare a materialului biologic, stimulează interesul elevilor pentru munca de cercetare;

2
contextul în care aceste activităţi au loc stimulează spiritul de echipă, stabilirea legăturilor de
prietenie bazate pe preocupări comune.
Elevii, cunoscând natura, o vor îndrăgi şi o vor aprecia, devenind ocrotitorii ei activi;
studiul naturii stimulează , de asemenea, formarea simţului estetic.
Lecţiile în natură, realizate sub forma excursiilor, se pot desfăşura, în general după o
metodologie asemănătoare celei folosite în clasă şi laborator. Profesorul dirijează observarea,
poartă discuţii, iniţiază şi moderează dezbateri cu elevii pe temele vizaze în proiectarea excursiei.

3.1. Organizarea şi desfăşurarea unei excursii de lungă durată

A. PREGĂTIREA EXCURSIEI
A.1. ETAPA ORGANIZATORICĂ – activităţile sunt detaliate pe zile şi ore, cu precizarea rutei,
opririlor. Se stabileşte un program de rezervă, realizabil în condiţii nefavorabile.
A.2. ETAPA ADMINISTRATIVĂ – se rezolvă problemele legate de orar, de colaborarea cu
conducerea şcolii, cu comitetul de părinţi, se întocmesc formalităţile legate de transport, cazare,
masă. Dacă excursia urmează să se desfăşoare într-o arie naturală protejată, se va cere acordul de
vizitare custodelui sau administratorului, după caz. Se pregăteşte baza materială necesară
lucrărilor practice, şi anume, materialele necesare:
- orientării în teren: hărţi, busole;
- pentru notarea şi etichetarea probelor colectate;
- pentru efectuarea de observaţii asupra componentelor biotopului: termometre, pH-metre;
- pentru colectarea şi conservarea probelor: hârtie de ziar, cuţit de teren, fileu entomologic,
borcane cu capac, cutii de carton cu orificii, săculeţe de pânză, sticluţe sau eprubete cu
dop, pungi, plase pentru fluturi, alcool, formol, soluţii fixatoare;
- pentru consemnare: aparate de fotografiat, de filmat, reportofon;
- pentru transport.
A.3. ETAPA DE PREGĂTIRE DIDACTICĂ ŞI ŞTIINŢIFICĂ A CONDUCĂTORILOR
EXCURSIEI
- documentare bibliografică;
- documentare asupra florei, faunei, detaliilor fizico-geografice ale zonei.
- alegerea drumurilor de acces, a obiectivelor turistice şi ştiinţifice de vizitat – rezervaţii
naturale, lacuri, peşteri etc.;
A.4. PREGĂTIREA ELEVILOR
- anunţarea din timp a acestora cu privire la obiectivele excursiei;
- stabilirea grupelor de elevi şi precizarea sarcinilor de lucru pentru fiecare grupă şi elev
(de colectare, prelucrare şi păstrare a materialului);
- prelucrarea normelor de disciplină şi conduită;
- precizarea intervalului în care se desfăşoară;
- precizarea echipamentului şi obiectelor de uz personal de care au nevoie.
B. DESFĂŞURAREA PROPRIU – ZISĂ A ACTIVITĂŢILOR ÎN CADRUL EXCURSIEI
- prezentarea zonei în care se desfăşoară excursia, sub aspect fizico-geografic şi din punctul
de vedere al biodiversităţii;
- realizarea sarcinilor de lucru sub controlul şi îndrumarea permanentă a profesorului;
- sistematizarea rezultatelor şi consemnarea lor în fişe sau caiete;
- realizarea activităţilor de conservare şi transport pentru materialul biologic colectat.
C. FINALIZAREA EXCURSIEI
Se realizează în şcoală, în laboratorul de biologie.
Materialul biologic se aranjează şi se iau în continuare măsurile necesare pentru
conservarea acestuia. Plantele se aranjează în herbare, animalele se introduc în acvarii sau terarii
şi se asigură confortul şi hrănirea acestora.

3
 Se revizuiesc notiţele făcute în timpul excursiei, se discută observaţiile făcute şi
problemele apărute în timpul lucrului. Se stabilesc şi se notează concluziile referitoare la
ecosistemul / ecosistemele studiat(e) şi se raportează la obiectivele stabilite iniţial şi la noţiunile
corespunzătoare studiate, conform programei şcolare.
Se pregătesc exponatele pentru muzeul şcolar, aricolele pentru revistă, se prelucrează şi se
selectează forografiile, fimele şi înregistrările făcute şi se stabileşte destinaţia acestora – utilizare
în laborator, expunere.

4. Cercul de biologie
Cercul de biologie reprezintă una dintre formele de activitate realizate în şcoală, în afara
orelor prevăzute în planul de învăţământ pentru disciplina biologie sau pentru disciplinele
opţionale derivate din biologie.
OBIECTIVELE CERCULUI DE BIOLOGIE
- îmbogăţirea sistemului de cunoştinţe ştiinţifice format la elevi în cadrul obiectului
biologie cu noi date despre lumea vie, în scopul unei cunoaşteri mai extinse şi mai
aprofundate a proceselor acesteia;
- dezvoltarea la elevi a spiritului de investigare, de cercetare, a curiozităţii şi a creativităţii;
- dezvoltarea competenţelor specifice activităţilor practice de investigare şi cercetare a
lumii vii, familiarizarea cu metodele şi mijloacele de lucru specifice biologiei;
- realizarea unor conexiuni strânse între teorie şi practică;
- accentuarea spiritului de echipă, realizarea unui echilibru optim între cooperare şi
competiţie în realizarea proiectelor de cerc.
TEMATICA CERCULUI DE BIOLOGIE
Selectarea temelor pentru activităţile cercului de biologie trebuie să corespundă anumitor
cerinţe, cum ar fi :
- tematica să corespundă intereselor şi preocupărilor membrilor cercului;
- să fie adecvată particularităţilor de vârstă ale elevilor;
- să cuprindă o problematică legată de specificul zonei în care este situată şcoala;
- să ţină seama de baza didactico – materială a şcolii şi să contribuie la îmbunătăţirea
acesteia;
- să îmbine activitatea teoretică cu cea practică şi cu cercetarea ştiinţifică.
Ţinând seama de toate acestea, iată câteva sugestii pentru temele cercului:
Teme de biologie vegetală:
- studiul plantelor medicinale din zonă; recunoaştere, recoltare, preparare, experimentarea
efectelor acestora;
- studiul plantelor decorative şi al condiţiilor necesare cultivării, creşterii şi dezvoltării lor
optime;
- observaţii fenologice asupra plantelor din grădina proprie sau din curtea şcolii / terenul
experimental şcolar;
- influenţa lucrărilor agricole asupra producţiei la principalele plante de cultură din zonă;
- influenţa poluării aerului, apei, solului asupra pădurilor / culturilor din zonă;
- întocmirea unor colecţii de ciuperci şi plante din zona şcolii;
- cultivarea şi îngrijirea culturilor de pe terenul experimental şcolar;
- vizite la grădini botanice, staţiuni de cercetare agricolă.
Teme de biologie animală:
- creşterea şi îngrijirea animalelor domestice şi de laborator;
- studiul diferitelor tipuri de comportamente la animalele domestice şi de laborator;
- alcătuirea unor insectare cu insectele dăunătoare culturilor din zonă; stabilirea
modalităţilor de combatere a acestora;
- vizite la muzee de istori naturală, grădini zoologice, staţiuni de cercetare zootehnică.
4
Teme de biologie umană:
- teme specifice educaţiei pentru păstrarea sănătăţii, prevenirea îmbolnăvirilor, tratamente
naturiste, primul ajutor;
- vizite în policlinici şi spitale, discuţii cu cadre medicale.
Teme de ecologie
- poluarea aerului, apelor, solului din zona şcolii; efectele poluării asupra plantelor de
cultură, animalelor şi oamenilor; modalităţi de prevenire şi de combatere;
- studiul lanţurilor, reţelelor şi piramidelor trofice din zona şcolii;
- excursii în zone cu relief cât mai variat, investigarea şi descrierea de ecosisteme diferite
de cele specifice zonei în care se află şcoala.

4.1. Exemplu de temă de cerc, realizabilă îndividual sau în grup, realizată cu mijloace
minime de lucru:
OBSERVAŢII ASUPRA ASPECTELOR SEZONIERE ALE VIEŢII PLANTELOR
În viaţa plantelor perene apar şi se succedă ritmic evenimente cum ar fi: înmugurirea,
înfrunzirea, înflorirea, formarea fructelor şi seminţelor, răspândirea lor, colorarea, uscarea şi
căderea frunzelor, perioada de repaus din timpul iernii. Fiecare specie de plantă are o perioadă
anume din an în care se desfăşoară aceste evenimente. Cu toate acestea , perioadele
corespunzătoare pot să fie mai lungi sau mai scurte, grăbite sau întârziate de factorii climatici şi
de alte influenţe externe (atacuri ale unor dăunători).
În cele ce urmează se prezintă o serie de sarcini date elevilor pentru observarea unor
evenimente sezoniere.
FIŞĂ DE LUCRU (DE OBSERVAŢIE): JURNALUL PLANTEI
Îţi propui să studiezi shimbările observate la o plantă (sau mai mulţi indivizi din aceeaşi
populaţie) în funcţie de anotimp şi de factorii de mediu:
- observă şi notează evenimentele caracteristice într-un caiet, care va fi un jurnal al plantei
sau plantelor pe care le studiezi;
- alege plante pe care le vezi zilnic sau aproape zilnic (de exemplu un arbore sau mai mulţi
din apropierea casei sau a şcolii);
- este bine ca în zilele în care îţi notezi observaţiile să măsori temperatura aerului cu un
termometru, aproxiamtiv la aceeaşi oră;
- e important să notezi dacă au fost precipitaţii şi felul acestora;
- desenează în caiet arborele respectiv, frunzele şi florile lui;
- lipeşte în jurnal rămurele cu frunze presate şi uscate din arborele tău;
- notează în caiet denumirea ştiinţifică a arborelui şi toate informaţiiile pe care le găseştei
despre el (importanţă, curiozităţi etc.);
- poţi folosi acest jurnal în anul următor pentru a verifica dacă unele fenomene au loc mai
devreme sau mai târziu decât în anul anterior (de exemplu, o primăvară caldă face ca
înflorirea să se producă mai devreme); compară clima din cei doi ani; dacă ai constatat
aspecte neobişnuite, discută-le cu colegii şi profesorul de biologie; urmăreşte să înţelegi
cauza acestora ! (de exemplu, unii arbori înfloresc înainte de a înfrunzi, alţii invers; pe
unele frunze poţi observa larve de insecte etc ).
Pentru majoritatea plantelor ierboase care trăiesc un singur an cel mai uşor mod de a le
studia este să le cultivi şi să le creşti tu în ghiveci şi / sau în grădină / seră.
Vei nota în caietul-jurnal :
- data când ai puse seminţele în pământ;
- data încolţirii;
- data apariţiei primelor frunze;
- ziua când a apărut prima floare;

5
 - momentul dezvoltării ei maxime (stabilită prin măsurarea lungimii tulpinii şi a suprafeţei
celor mai mari frunze).
- intervalul dintre apariţia primului fruct şi coacerea tuturor fructelor.
De asemenea, vei desena şi vei lipi frunze şi flori din palnta ta sau fotografii ale acesteia
în diferitze etape ale vieţii ei.
Care sunt factorii abiotici de care au nevoie palntele cultivate de tine? Ce experimente
poţi imagina şi realiza prin care să evidenţiezi necesitatea luminii, căldurii, apei şi a valorilor
optime ale acestora ?

4.2. Organizarea şi desfăşurarea activităţilor cercului

Pentru selecţia corespunzătoare a membrilor cercului este necesar ca activităţi precum
cele sugerate în temele de cerc să fie realizate cu toţi elevii. La finalul fiecăreia dintre activităţile
realizate, profesorul evaluează gradul de interes, de implicare al elevilor, spiritul de observaţie,
cunoştinţele despre natură evidenţiate şi aplicate pe parcursul activităţii.
După selecţia membrilor, urmează:
- elaborarea statutului de funcţionare a cercului care să prevadă drepturile şi îndatoririle
membrilor ;
- elaborarea planului semstrial de activitate;
- repartizarea activităţilor curente şi a proiectelor între membrii cercului (individual sau pe
echipe) precum şi stabilirea etapelor de lucru şi a termenelor de realizare;
- asigurarea bazei mateiale necesare desfăşurării activităţilor de cerc şi stabilirea planului
de îmbunătăţire a acesteia.

Tipuri de activităţi:
ACTIVITĂŢI PERMANENTE: experienţe, lucrări de cultivare şi întreţinere a plantelor,
de îngrijire a animalelor domestice şi de laborator, observaţii asupra creşterii şi dezvoltării
plantelor, asupra comportamentului animalelor, lucrul la proiectele de cercetare.

ACTIVITĂŢI PERIODICE: şedinţe de lucru comune pentru toţi membrii cercului,

sesiuni de comunicări ştiinţifice, excursii, vizite, întâlniri cu oameni de ştiinţă, schimburi de
experienţă cu alte cercuri.

VALORIFICAREA ACTIVITĂŢILOR DE CERC

Stimularea activităţilor membrilor cercului de biologie se realizează şi prin valorificarea
activităţii lor.
Valorizarea şi valorificarea activităţii conferă elevilor încredere în ei înşişi, în cunoştinţele
şi competenţele lor. De aceea, pe tot parcursul existenţei sale, este bine ca rezultatele activităţii
cercului să fie popularizate prin diferite mijloace: şedinţe de lucru deschise la care să fie invitaţi
colegi şi profesori, expoziţii cu fotografii şi rezultate ale activităţilor, articole, concursuri.
La sfârşit de semestru sau an susţinerea proiectelor trebuie să aibă un caracter festiv,
îmbinând atmosfera de examen cu cea de festivitate de premiere. Se recomandă ca la aceste
evenimente să participe colegi, profesori, părinţi, personalităţi locale din domeniul respectiv, alte
persoane care au ajutat în orice mod elevii la realizarea proiectelor. Fiecare proiect original şi
bine realizat trebuie premiat şi onorat cu o diplomă, care poate fi apoi expusă în laborator sau în
şcoală.