Augustin de

Hipona

Olah Mihaela Ioana

Voiculescu Corina Nicoleta
Disciplina: IIE
Scurt istoric

Sf. Augustin s-a născut în nordul Africii, în anul 354.

Tatăl său, Patricius, era păgân, iar mama sa, Sf. Monica, era o practicantă exemplară a creștinismului.

Educația elementară a lui Augustin, primită în orașul natal, era creștină.

A învățat mai apoi la Maduara și Cartagina - unde a avut un copil din flori

În 384 călătorește la Milano unde îl cunoaște pe episcopul creștin Ambrozie, care contribuie la
convertirea lui la creștinism
Este unul dintre Cei patru Părinți ai Bisericii Occidentale și unul
dintre cei mai importanți teologi și filosofi creștini

În tinerețe a studiat retorica și filosofia

A devenit în 396 episcop de Hippo Regius, în nordul Africii.

Augustin este unul din cei mai influenți gânditori, mai ales dacă
ținem seama de faptul că inclusiv platonismul a influențat
gândirea medievală prin intermediul lui Augustin.
Augustin și scepticismul
Pentru o perioadă Augustin este atras de scepticismul
Academiei platonice târzii, pentru ca, treptat, să-și
modifice atitudinea astfel încât una din primele sale
scrieri de după convertire este Contra academicilor, un
atac la adresa scepticismului academic.

Scepticii argumentau că ceea ce ne oferă simțurile este

incert și înșelător: un băț introdus în apă ne pare frânt.
Altă sursă a cunoașterii nu există, deci cunoașterea este
îndoielnică.

Augustin nu împărtășește acest „empirism” al

scepticilor, fiind de părere că cunoașterea nu provine în
întregime din simțuri.
Iluminarea și teoria ideilor divine
Soluția dată de Augustin este că noi nu avem puterea de a
produce în mintea noastră o cunoaștere a ideilor divine
dar ea are totuși loc pentru că este produsă în noi de către
ceva mai înalt decât propriul nostru intelect.

În acest fel cunoașterea nu este un produs al intelectului

nostru ci urmarea iluminării. Agentul care produce
cunoașterea ideilor divine în intelectul uman nu poate să
fie însă ceva mai prejos decât ideile însele deoarece ar
însemna din nou că ceva mai prejos decât ideile ar
exercită o putere asupra lor, punându-le în intelectul
nostru. Prin urmare agentul iluminării nu poate fi altul
decât Dumnezeu.
Teoria grației divine
Augustin este primul care a elaborat o teorie sintetică despre grația divină, în contextul eforturilor
sale de combatere a pelagianismului. Pelagianismul zilelor lui Augustin nega păcatul originar dar și
imortalitatea și integritatea lui Adam, altfel spus, întreaga lume supranaturală.

Ideea lui Pelagius, de origine stoică, afirma emanciparea completă a omului față de Dumnezeu și
puterile sale nelimitate în privința binelui și răului. Omul este capabil, conform acestei teorii, să
obțină, fără nicio intervenție din partea lui Dumnezeu, un control complet asupra pasiunilor sale.
Suveranitate absolută
Primul principiu al lui Augustin constă în afirmarea suveranității complete a lui Dumnezeu asupra
voinței. Toate actele virtuoase, fără excepție, necesită o intervenție divină sub forma unei providențe
eficiente care pregătește dinainte orice act bun al voinței. Nu este vorba despre faptul că voința nu
poate realiza un act virtuos ci despre ideea că, fără intervenția providențială, ea nu ar înclina către bine.
Idei pedagogice din scrierile părintelui bisericii
Augustin de Hipona
Augustin este considerat o figură influentă în istoria educației.

O lucrare la începutul scrierilor lui Augustin este De Magistro (Despre profesor), care conține
informații despre educație.

Ideile sale s-au schimbat pe măsură ce a găsit direcții mai bune sau modalități mai bune de a-și
exprima ideile.
 În ultimii ani ai vieții sale, Augustin și-a scris Retractationes ( Retractations ), revizuind scrierile
sale și îmbunătățind textele specifice.

Henry Chadwick consideră că, o traducere exactă a „retractărilor” poate fi „reconsiderări”.

Reconsiderările pot fi văzute ca o temă generală a modului în care a învățat Augustin.

Înțelegerea lui Augustin despre căutarea înțelegerii, sensului și adevărului ca o călătorie

neliniștită lasă loc de îndoială, dezvoltare și schimbare
 DIALECTICA
Augustin credea că dialectica este cel mai bun mijloc de învățare și că această metodă ar trebui să servească drept
model pentru întâlnirile de învățare dintre profesori și studenți. Scrierile de dialog ale lui Augustin modelează necesitatea
unui dialog interactiv viu între cursanți. El a recomandat adaptarea practicilor educaționale pentru a se potrivi cu mediile
educaționale ale elevilor:

● elevul care a fost bine educat de către profesori cunoscuți;

● studentul care nu a avut nici o educație;
● studentul care a avut o educație slabă, dar se crede bine educat.
 ● elevul care a fost bine educat de către profesori cunoscuți;

Dacă un elev a fost bine educat într-o mare varietate de subiecte, profesorul trebuie să fie atent
să nu repete ceea ce a învățat deja, ci să-l provoace pe elev cu materiale pe care încă nu le cunoaște
temeinic.

● studentul care nu a avut nici o educație;

Cu studentul care nu a avut nici o educație, profesorul trebuie să fie răbdător, dispus să repete
lucrurile până când studentul înțelege.

● studentul care a avut o educație slabă, dar se crede bine educat.

Poate că cel mai dificil student este cel cu o educație inferioară, care crede că înțelege ceva când
de fapt nu înțelege. Augustin a subliniat importanța arătării acestui tip de elev diferența dintre „a avea
cuvinte și a avea înțelegere” și de a-l ajuta pe student să rămână umil cu dobândirea cunoștințelor sale.
STILURILE DE PREDARE

O altă contribuție majoră a lui Augustin la educație este studiul său asupra stilurilor de predare.
El a susținut că există două stiluri de bază pe care un profesor le folosește atunci când le vorbește
elevilor.

Stilul mixt, include un limbaj complex și , uneori , arătos pentru a ajuta elevii să vadă
frumusețea măiestriei subiectului ce îl studiază.

Grand Stilul nu este la fel de elegant ca stilul mixt, dar este interesant și are scopul de a aprinde
aceeași pasiune în inimile elevilor. Augustin și-a echilibrat filosofia de predare cu practica tradițională,
bazată pe Biblie , a disciplinei stricte
Bibliografie

Marrou, Henri-Irenée, Patristică și umanism, traducere de Cristina și Costin Popescu, Editura

Meridiane.

Marrou, Henri-Irenée, Sfântul Augustin și sfârșitul culturii antice, traducere de Dragan

Stoianovici și Lucia Wald, Editura Humanitas