Eseu structurat

1.Introducere.
          Contextul operei
          Încadrare textului studiat într-un curent culturar/literar, într-o perioadă sau într-o orientare
tematică.
         Trăsături ale perioadei, ale curentului cultural/literar sau ale orientării tematice precizate.

2.Cuprins.
          Semnificația titlului.
          Temele importante.
          Coordonate spațio-temporale.
          Construcția discursului. Incipit-final.
          Moduri de expunere.
          Tehnici narative.
          Structura (părți, capitole).
          Planuri narative.
         Construcția subiectului. Rezumat pe momentele subiectului.
         Secvențe narative.
         Conflicte (exterioare/interioare).
         Personaje. Mijloace/procedee de caracterizare ale personajelor.
         Limbajul
3.Încheiere.
       Concluzia.
         
Poezia  simbolistă ,,Plumb” deschide volumul cu același titlu, apărut în 1916.
Simbolismul este o mișcare artistică și literară de la sfârșitul secolului al XIX-lea care apare ca
reacție împotriva romantismului și parnasianismului. Promovează
 necesitatea unei înnoiri a poeziei față de retorica romantică și față de impersonalitatea poeziei
parnasiene. Exprimă dorința de a impune în poezie sensibilitatea, visul, muzicalitatea.
     Textul poetic se înscrie în curent prin utilizarea simbolurilor, a sugestiei, a analogiilor,
a corespondențelor, prin muzicalitatea interioară realizată prin tehnica repetițiiilor, cromatica
și dramatismul trăirilor eului liric.

Titlul poeziei este simbolic ,,plumb” , care sugerează apăsarea, cenușiul existențial, universul

monoton, închiderea definitivă a spațiului existențial, fără soluții de ieșire.

Tema poeziei o constituie condiția poetului într-o societate lipsită de aspirații și artificială. 

Imaginarul poetic se conturează în jurul simbolului ,,plumb” regăsit atât în titlu, cât și la nivelul

celor două catrene, reluat în șase din cele opt versuri ale poeziei. Cele două strofe/secvențe
poetice (structură) corespund celor două planuri ale realității: realitatea exterioară,
obiectivă, simbolizată de ,,cimitir” și de ,,cavou” și realitatea interioară, subiectivă, simbolizată
de sentimentul iubirii, a cărui invocare se face cu disperare, fiind și el condiționat de natura
mediului.

Lirismul subiectiv este redat la nivelul expresiei prin mărcile subiectivității: persoana I a

verbelor- ,,stam”, ,,am început” - persoana I a adjectivului posesiv ,,(amorul)meu”.
Strofa I surprinde elemente ale cadrului spațial închis, apăsător, sufocant, în care eul poetic se
simte claustrat: un cavou. Elementele decorului funerar sunt:,,sicriele de plumb”, ,,flori de
plumb”, ,,coroane de plumb.”Repetarea epitetului ,,plumb” are multiple sugestii  insistând asupra
existenței mohorâte, anoste. Vântul este singurul element care sugerează mișcarea, însă produce
efecte reci, ale morții: ,,Și scârțâiau coroanele de plumb.”

Cadrul temporal nu este precizat, dar atmosfera macabră poartă sugestia nocturnului.

Strofa  a II-a debutează sub semnul tragicului existențial, generat de dispariția/moartea

afectivității, poezia fiind un monolog tragic cauzat de pierderea iubirii/ iubitei: ,,Dormea întors
amorul meu de plumb.”

Aripile de plumb sugerează  un zbor întors, căderea surdă și grea, moartea. Încercarea de salvare
este iluzorie: ,,Și-am început să-l strig.”

Elementele naturii primordiale sunt frigul și vântul, care produc disoluția materiei.
Starea de solitudine a eului liric este sugerată de repetarea sintagmei ,,stam singur“ 
care, alături de celelalte simboluri accentuează senzația de pustietate sufletească.

În ceea ce privește prozodia, poezia ,,Plumb”, are o construcție riguroasă, rimă îmbrățișată,

măsura de 10 silabe, iambul alternează cu amfibrahul.

La nivel morfologic se remarcă prezența verbelor statice. Timpul imperfect desemnează trecutul
nedeterminat, permanența stării de angoasă: ,,dormeau”, ,,stam”, ,,era”.

La nivel sintactic se remarcă topica inversă, cu subiectul postpus: ,,Dormea întors amorul.”

La nivel lexical , câmpul semantic al morții: ,,sicriu”, ,,cavou”, ,,funerar, “iar la nivel
stilistic prezența simbolului central ,,plumb” asociat metaforelor ,,flori de plumb”, ,,aripile de
plumb.”

În concluzie, prin atmosferă, muzicalitate, folosirea sugestiei, a simbolului și a

corespondențelor, zugravirea ,,stărilor sufletești” de angoasă, de spleen
,,poezia,,Plumb” se încadrează în estetica simbolistă.