VITAMINA C = VITAMINA ANTISCORBUTICĂ

• substanţă cristalină
• hidrosolubilă
• de culoare albă,
• uşor oxidabilă în soluţie, în special la cald
• îndeplineşte multiple funcţii ca şi coenzimă / cofactor
• capacitatea de a elibera şi capta hidrogen → îi conferă rol fundamental îmetabolism:
-participă în sinteza de colagen (prin transformarea prolinei în hidroxiprolină → intră în
structura colagenului)
-favorizează respiraţia celulară
-participă la cicatrizare
- riscul la infecţii
-intervine în biosinteza glucocorticoizilor
-îmbunătăţeşte absorbţia Fe
-inhibă probabil formarea de nitrozamine (cancerigene)
• 10 mg  ingestia zilnică minimă necesară pt. a evita scorbutul → totuşi, această doză nu
asigură rezerve acceptabile de vit. C
• ADR pentru:
• adult sănătos: 60mg/zi
• copii 45 mg/zi
• sugari 30-35 mg/zi
• sarcină - creşte la 100 mg/zi
• lactaţie - creşte la 125 mg/zi
 aceste ingestii pot conserva valori plasmatice normale în condiţii de stres emoţional /
ambiental acut (traumatisme, febra, infecţii)
• Datorită cc. scăzute de acid ascorbic în serul fumătorilor, se recomandă ca aceştia să
crească ingestia la cel puţin 100 mg/zi
 Sursele majore de vit. C sunt
fructele şi legumele
 de preferinţă cele acide, proaspete
 dacă e nevoie se fierb rapid, în f.
puţină apă, servite imediat
• Pierderi cumulate prin
• prepararea legumelor şi
• conservare la frigider timp 24 ore  pot ajunge până la:
• 42% pentru produse proaspete şi
• 52% pentru cele congelate
• Deşi foarte rară, carenţa de vitamina C se poate întâlni:
• la persoane care consumă diete lipsite de fructe şi legume
• la alcoolici
• persoane cu vârstă avansată – cu dietă f. limitată
• pacienţi cu stres cronic
• sugari cu o alimentaţie exclusivă cu lapte de vacă
• Carenţa gravă de acid ascorbic cauzează scorbutul
• Simptomele - se manifestă la valori serice < 0,2 mg/100ml
 VITAMINE DIN COMPLEXUL B

Tiamina (Vitamina B1, aneurina)

Rolul biologic:
• indispensabilă pt. metabolismul HC şi al alcoolului → e coenzima unor carboxilaze
esenţiale pt. aceste procese metabolice
• intervine în metabolismul lipidic, proteic şi al acizilor nucleici,
• stimulează activitatea acetilcolinei şi
• sub formă de pirofosfat, sau ca difosfat, acţionează ca o coenzimă vitală pentru respiraţia
celulară

• ADR: datorită strânsei legături cu metabolismul energetic → aportul recomandat se

raportează la ingestia de energie
• ADR copii, adolescenţi, adulţi: 0,5 mg/1000 kcal cu un minim total de 1 mg/zi indiferent
de ingestia energetică totală
• sarcină - necesarul creşte cu 0,4 mg/zi
• lactaţie - necesarul creşte cu 0,5 mg/zi

Necesarul zilnic de vitamina B1 în mg, funcţie de vârstă şi sex:

• Sugari: 0,3-0,4
• Copii (1-14 ani): 0,7-1,4
• Adolescenţi (15-18 ani): 1,3-1,6
• Adulţi: 1,1-1,4
• Sarcină: 1,4-1,5
• Lactaţie: 1,6-1,7
• Peste 65 ani: 1,1-1,3
• o mare varietate de alimente vegetale şi animale
• carne de porc macră organe şi carne de la alte animale,
• cereale integrale, germeni de grâu
• gălbenuş de ou
• peşte
• leguminoase
• Lapte şi produse lactate, fructe şi legume nu sunt bogate în B1
• dacă se consumă în cantităţi suficiente  contribuţie importantă la aportul total
• Carenţa - apare mai frecvent:
• la alcoolicii cronici
→ băuturile alcoolice nu conţin tiamină, iar metabolizarea alcoolului necesită B1
• în ingestii crescute de peşte crud  conţine tiaminaza
• Manifestări: lipsa apetitului, oboseală, dificultate de concentrare
• Deficienţă severă  boala beri-beri, cu:
- confuzie mentală - paralizie periferică
- atrofie musculară - tahicardie
- edeme - cardiomegalie
Simptomele nevrotice → consecinţa alterării metabolismului neuronal
Beri-beri răspunde la tratamentul cu tiamină
Riboflavina (Vitamina B2, Lactoflavina, E101, E101a)
• Necesară pt. metabolismul
energetic al celulelor
• Combinată cu ac. fosforic intra in
structura coenzimelor
flavin-adenin-dinucleotid (FAD)
şi flavin-mononucleotid (FMN), care:
• sunt grup prostetic al enzimelor flavoproteice ce catalizează r. de oxido-reducere
în celule şi
• funcţionează ca şi transportori de hidrogen
în sistemul mitocondrial
• sunt coenzime ale dehidrogenazelor
ce intervin în metabolism glucozei şi ac. graşi
• ADR mg/zi
• Sugari: 0,3-0,5
• Copii (1-14 ani): 0,8-1,5
• Adolescenţi (15-18 ani): 1,7-1,8
• Adulţi: 1,5-1,7
• Peste 65 ani: 1,5-1,7
• sarcină: 1,8
• lactaţie: 2,3
• Surse alimentare:
 amplu distribuită în alimente → prezentă în cantităţi mici
• Cele mai importante surse:
• lapte şi derivate lactate, organe, carne, ou
• legume-frunze
• în cereale 60% din vitamină se pierde prin măcinarea făinii
• Pâine şi cereale îmbogăţite pot constitui sursă apreciabilă în aportul zilnic
• Sursa endogenă: microorganisme intestinale  cantităţi nesemnificative
• Necesarul zilnic de riboflavină se acoperă în
general din lapte, brânză, ouă şi carne
• Aport neadecvat: Deficit de riboflavină →
• simptome oculare - fotofobie, lăcrimare, arsuri în ochi, contracţii
dureroase ale pleoapelor, pierderea acuităţii vizuale
• inflamaţii ale pielii, mucoaselor, buzelor, stomatita angulara, tract
gastrointestinal
• Nu se cunosc supradozări de riboflavină

Niacina = nicotinamida, acidul nicotinic (vitamina B3, factorul PP)

• Aportul zilnic recomandat:
• se exprimă în echivalenţi niacină → se ia în considerare şi contribuţia
triptofanului la aportul total
• un echivalent niacină = 60 mg triptofan = 1 mg niacină
 • copii > 6 luni şi adulţi = 6,6 echivalenţi niacină / 1000 kcal cu un minim de 13 echivalenţi
niacină / zi (sau 13 mg niacină)
• sarcină – ADR cresc cu 2 mg niacină / zi şi
• în lactaţie – ADR cresc cu 5 mg niacină / zi
• sinteza niacinei → realizată de bacteriile intestinale pornind de la triptofan alimentar
→ insuficientă pt. acoperirea necesităţilor organismului
dar,
• alimente bogate în triptofan (lapte) → permit doze < de aport alimentar de niacină
Niacina - cu excepţia grăsimilor, se gaseste in cantităţi importante în multe alimente:
 viscere, mai ales în ficat, carne, peşte
 leguminoase şi cereale integrale → porumbul: multă niacină dar legată de o
proteină - formă neutilizabilă de organism
 drojdie
• O carenţă evidentă se manifestă prin simptomele sindromului celor trei “D”
• dermatită, (inclusiv stomatita, glosita, gastrita, colita)
• diaree şi
• demenţă (sau mai exact confuzie mentală),
cunoscut şi ca pelagra
• Gravitatea acestei afecţiuni - f. variabilă de la individ la individ

• S-au descris simptome necaracteristice:

• astenia
• anorexia
• pierderi în greutate
• vertij
• cefalee
toate însoţite de tendinţe depresive

Piridoxina (Vitamina B6)

• piridoxal-fosfatul
• necesar pt. formarea ac.
alfa-animolevulinic –
precursor al hemului din
hemoglobină
• reglează sinteza acidului gama-aminobutiric - un neurotransmiţător
• ca şi coenzimă pentru fosforilază → facilitează eliberarea glicogenului din ficat şi
muşchi
• Creierul conservă valori crescute de piridoxină chiar şi atunci când concentraţiile
plasmatice sunt scăzute
• Necesarul de vitamina B6 creşte în cazul unor ingestii  de proteine
• Se pare că aportul de piridoxină e echilibrat atunci când se atinge un raport de 0,016 mg
B6 / 1 g proteină ingerată
• Totuşi, recomandările sunt superioare acestei valori:
Sugari: 0,3-0,6
Copii (1-14 ani): 0,9-1,8
Adolescenţi (15-18 ani): 1,8-2,2
Adulţi: 1,6-2,0
Peste 65 ani: 1,6-2,0
În sarcină: 2,2
În lactaţie: 2,1
• surse mai importante:
• drojdia, germenii de grâu, carnea şi
organe de porc, cereale integrale,
leguminoase, cartofi, banane, făină
de orz
• cantităţi mici - lapte, ouă, legume şi fructe
• Carenţe de piridoxină - rar întâlnite
• tratament medicamentos perioade lungi de timp
• un antagonist puternic al vit. B6 e izoniazida utilizată ca şi chimioterapic în
tratamentul tuberculozei
→ deficienţe de piridoxină - manifestate prin:
- lipsa apetitului
- atrofie musculară, spasme musculare
- leziuni ale pielii, cheloză angulară
• Carenţe de vitamina B6 pot să apară si în alcoolism

• Carenţa extremă - produce anomalii ale SNC

• Supradozare - prin ingestie prelungită de vit. B6 s-au observat unele tulburări nervoase:
ataxie, neuropatie senzorială gravă

Acidul folic (folacina, pteroilmonoglutamat, vitamina B9)

• esenţial pt. formarea eritrocitelor şi leucocitelor în măduva osoasă şi pt. maturizarea lor
• factor antianemic megaloblastic
• favorizează absorbţia fierului
• prevenirea defectelor de tub neural
• reglarea homocisteinei şi bolilor cardiovasculare
• prevenirea cancerelor
• Se recomandă aport zilnic de 3 g folat /kg greutate corporală, asigurându-se:

• Sugari: 25-35 g pe zi
• Copii (1-14 ani): 50-150 g pe zi
• Adolescenţi (15-18 ani): 150-200 g pe zi
• Adulţi: 180-200 g pe zi
• Peste 65 ani: 180-200 g pe zi
• În sarcină: 400 g pe zi
• În lactaţie: 260-280 g pe zi
• Surse importante:
• ficat, fasole, legume frunze - spanac,
sparanghel, brocoli
 • carne macră de vită, cartofi,
pâine de grâu integrală
• Nu sunt surse adecvate: lapte, carne, ouă, fructe - excepţie portocalele
• La prepararea alimentelor se pierde ~ 50% din folat prezent iar
din aport total de acid folic – utilizat nutriţional 25-50 %
• Bacterii intestinale → sinteză: cantităţi mari de folat  echilibru zilnic
• Carenţa de folaţi se produce mai ales
în circumstanţe speciale:
• Ingestie diminuată – anorexii de
diverse etiologii, vârsta avansată
• Nevoi crescute de folaţi – sarcină, lactaţie, prematuri, anemie hemolitică,
leucemie
• Absorbţie intestinală diminuată- boala celiacă, boala Crohn etc
• Alterări metabolice
• Excreţii crescute – dialize renale, dermatite exfoliative, deficienţă de vitamina
B12 care provoacă o excreţie urinară de folaţi
• Distrugeri crescute de folaţi – ex. când se consumă excesiv suplimente
antioxidante.
• Alcoolismul interferă cu absorbţia acidului folic
• Carenţa: → posibil cea mai comună
hipovitaminoza

• alterarea metabolismului ADN
 schimbarea morfologiei nucleului celular, mai ales la: eritrocite, leucocite, celule
epiteliale gastrice, intestinale, ale vaginului şi uterului
• cauzează creştere defectuoasă, anemie megaloblastică, tulburări hematologice,
alterări gastro-intestinale
• Nu s-au semnalat cazuri de hipervitaminoză

Cobalamina (Vitamina B12)

• necesară pt. creştere
• esenţială pt. funcţia metabolică normală a tuturor celulelor, în special din aparatul
digestiv, măduva osoasă, ţesut nervos
• împreună cu ac. folic, colina şi metionina → participă la transferul gr. metil în sinteza
acizi nucleici, purine, intermediari ai pirimidinei
• necesară pt. eliminarea
gr. metil din metil-folat şi
producerea de tetrahidrofolat
necesar sintezei ADN
• vitamina B12 afectează
formarea de mielină
Aport zilnic recomandat prin dietă, în g/zi, pe grupe de vârstă:
• Sugari: 0,3-0,5
• Copii (1-10 ani): 0,7-1,4
• Adolescenţi (11-18 ani): 2
 • Peste 65 ani: 2
• Adulţi: 2
• În sarcină: 2,2
• În lactaţie: 2,6
 Necesarul e redus şi se acoperă printr-o
alimentaţie normală

• Surse alimentare:
• în alimente proteice de origine animală: ficat, rinichi, carne, preparate din carne,
lapte, brânză, ouă, peşte
• Vit. B12  prin sinteza bacteriană intestinală nu se absoarbe, pentru că sinteza se
finalizează în colon după ileonul terminal

Acidul pantotenic (vitamina B5)

Rol biologic:
• face parte din structura coenzimei A, fiind esenţial pt. multe procese metabolice
• ca şi constituent al CoA
• participă la eliberare de energie din HC şi
• la degradarea şi metabolismul acizilor graşi
• acţionează în ciclul acidului citric
• e implicat în sinteza colesterolului, fosfolipidelor, hormonilor steroidieni, a porfirinei -
pentru hemoglobină
• Necesarul zilnic: 4-7 mg pt. Adulţi (limite 5 - 20 mg)
şi probabil > în sarcină, lactaţie

• Surse alimentare:
• Cele mai importante: gălbenuş de ou, rinichi, ficat, drojdie
• Surse minore: brocoli, carne de vită macră, lapte degresat
• o mare parte din ac. pantotenic conţinut în carne se pierde prin congelare
şi aproximativ 33% prin preparare culinară
• prin măcinare se pierde 50% din ac. pantotenic din făină
• Carenţă şi toxicitate: întrucât B5 → răspândire mare  nu s-a observat nici o boală
carenţială la om
• nu se cunosc efecte toxice importante ale acestei substanţe

• ingestia de cantităţi crescute de ac. pantotenic pot cauza diaree

Biotina (vitamina H, vitamina B8)

Surse:
1. în f. multe alimente şi
2. se sintetizează în intestin prin acţiune bacteriană şi se absoarbe
Surse alimentare
• Cele mai adecvate: rinichi, ficat, gălbenuş de ou, unele vegetale (ciuperci), fructe
(banane, struguri, fragi), drojdia
 • Surse moderate: ouă, lapte matern, peşte
• Surse neadecvate: carne, unele fructe, lapte de vacă
• Dietele reduse în lipide şi colesterol sunt
reduse şi în biotină
Carenţa:
• descrisă la pacienţi alimentaţi parenteral mai mulţi ani
• Simptome la adult:
• dermatită uscată, descuamări ale pielii, paloare
• greţuri, vărsături, anorexie
• Simptome la sugari < şase luni - dermatita seboreică şi alopecia
• Avidina - substanţă din albuş crud de ou - se combină cu biotina în intestin → împiedică
absorbţia acesteia.
• Simptomele carenţei se corectează cu un concentrat de biotină
• Avidina se denaturează prin fierbere
• Carbamazepina şi primidona (anticonvulsivante)
• inhibă transportul de biotină în intestinul uman
•  poate duce la tulburări ale conţinutului de biotină la pacienţi în tratament
prelungit anticonvulsivante

Nu se cunosc efecte toxice ale biotinei

Vitamina A (retinol)
Rol biologic:

• esenţială în procesul de vedere –

face parte din rodopsină, pigmentul
retinei care captează energia luminoasă şi o transformă în impuls nervos
• esenţială în:
• procesul de creştere,
• dezvoltarea osoasă, a dintilor
• formarea şi păstrarea integrităţii
ţesuturilor epiteliale
 intervine în sinteza proteinelor,
în diferenţierea celulelor osoase
şi a celulelor epiteliale ale
mucoaselor
• intervine în:
• apararea impotriva infectiilor
(procese imunologice)
• reproducerea normală (în formarea hormonilor sexuali)
• Necesar minim de vitamina A al unui adult
• pt. a conserva o concentraţie sanguină adecvată şi
• pt. a evita simptome carenţiale
 = 500-600 g de retinol sau cantitate dublă de -caroten
Necesarul zilnic normal în ER / grupe de vârstă:
• Sugari: 375
• Copii (1-10 ani): 400 - 700
• Adolescenţi (11-18 ani): 800 - 1000
• Adulţi: 800 – 1000
• Peste 65 ani: 800 - 1000
• În sarcină: 800
• În lactaţie: 1200 - 1300
• Vitamina A preformată  în alimente de origine animală
• ca formă de depozit la nivelul ficatului
• alături de grăsimea din lapte sau ouă
Vitamina A se găseşte în concentraţii terapeutice în uleiul din ficat de morun

• Formele de caroten - în legumele frunze şi fructele galbene, portocalii, rosii

• culorile mai intense indică concentraţii > de provitamină: rosii, morcovi, varza,
dovleac, legume verzi, caise, catina, banane, palmier rosu
 printre primele carenţe vitaminice descrise în istorie
 ~ 5 milioane persoane în principal sugari şi preşcolari  carenţă de vit. A
• efecte patologice produse de carenţă:
• întârzieri de creştere  alterări în formarea cartilajului osos, în procesul de
osificare
• afectarea capacităţii reproductive  inhibarea ciclului menstrual, a dezvoltării
placentei, a spermatogenezei etc
• perturbarea proliferării normale de mucus şi a secreţiei acestuia  în
epiteliile intestinale, pulmonare, bucale  producând ţesut dur, cheratinizat şi
solzos
• nictalopie = orbirea crepusculară = pierderea vederii în condiţii de luminozitate
scăzută
• xeroftalmia cu hipercheratoză conjunctivală şi alterarea corneei, până la orbire
• susceptibilitate crescută la infecţii bacteriene, virale, parazitare
• alterări cutanate produse prin alterări caracteristice în textura pielii: ex.
hipercheratoza foliculară etc.

Vitamina D (Calciferol)
1. In primul rand actioneaza ca si hormon steroidian- interactioneaza cu receptorii
membranari si nucleari  influenteaza expresia genica (transcriptia genica) intr-o
varietate de tesuturi
2. indispensabilă în formarea oaselor, în metabolismul Ca şi al P - formele metabolic active:
calcitriol şi ergocalcitriol reglează:
• nivele serice de Ca
• împreună cu hormonul paratiroidian:
• stimuleaza secretia de calbindine
• reglează
• absorbţia de Ca şi P în intestin
 • reabsorbţia renală de Ca şi P
• transportul Ca şi P către fetus
• legarea Ca şi P în structura
proteică osoasă
• activitatea fosfatazei alcaline
etc.
• importanta in:

3. reglarea diferentierii, proliferarii si cresterii celulare (piele, muschi, pancreas, nervi, glande
paratiroide, sistem imun) cu rol in preventia cancerelor
4. mentinerea imunitatii
5. functia vasculara
6. sanatatea cardiomiocitelor
7. reducerea inflamatiei
8. reducerea insulino-rezistentei
9. protectie fata de boli cardiovasculare, proteinurie, scleroza multipla, nefropatie diabetica
ADR = Ingestia zilnica recomandata:
se exprimă în g de vitamină sau în UI
• Ingestia zilnică suficientă pentru a evita rahitismul: 2,5 g vitamina D
• recomandările ingestiei zilnice sunt >
• la sugari şi copii: 10 mcg (400 UI)
• la adolescenti si adulţi: 15 mcg
• (600 UI)
• ≥ 70 ani: 20 mcg (800 UI)
• necesarul de vitamina D creşte în sarcină şi lactaţie
• Alimente de origine animală - sub formă
de colecalciferol în:
• unt, smântână, gălbenuş de ou, ficat  cantităţi mici şi variabile
• cele mai bogate surse: uleiuri din ficat de peşte
• laptele - nu e sursă adecvată de vitamina D
• Carenţa - poate să apară datorită:
• lipsei acesteia din dietă
• neexpunerii la soare
• Consecinţele carenţei:
• la copii - rahitismul şi
• la adulţi - osteomalacia, dezvoltarea osteoporozei

• Toxicitatea:
• Hipervitaminoza D  poate cauza alterări patologice ca urmare a hipercalcemiei
 calcifiere excesivă a oaselor şi ţesuturilor moi - rinichi, plămâni
• Preparatele de vitamina D nu trebuie să fie administrate necontrolat atât la adulţi
şi copii cât şi la sugari

Vitamina E (tocoferol)
• Rol biologic:
• esenţială pt. reproducerea speciei şi pt. metabolismul lipidelor
 • protejează AG nesaturaţi şi vit. A faţă de oxidare
• la nivel celular - protejează membranele celulare şi subcelulare faţă de deteriorare
eliminând radicalii liberi care conţin oxigen
• În lipsa vitaminei E:
• radicalii liberi catalizează peroxidarea PUFA - costituenţi structurali ai
membranelor  distrugerea lor dezvoltă:
• structuri celulare anormale şi
• alterări ale funcţiei celulare
• Necesarul de vit. E depinde de cantitatea de PUFA din dietă
• Cantităţi crescute de PUFA provin mai ales din uleiuri vegetale  ele însele surse
importante de vit. E
• Se estimează că 3-4 mg -tocoferol / zi asigură protejarea PUFA esenţiali din dietă
• Necesarul zilnic de vitamina E pe grupe de vârstă, în mg:
• Sugari: 3-4
• Copii (1-10 ani): 6-7
• Adolescenţi (11-18 ani): 8-10
• Adulţi: 8-10
• Peste 65 ani: 8-10
• În sarcină: 10
• În lactaţie: 11-12
• Ingestii de vit.E superioare necesităţilor zilnice nu exercită nici un efect curativ sau
preventiv
• cantităţi importante în alimente comune ca:
• uleiurile din seminţe - în special ulei de germeni de grâu
• alte surse alimentare:
• fructe oleaginoase, legume, grăsimile animale
Conţinutul mediu de vitamina E al unor alimente / 100 g aliment
• ulei de germeni de grâu - 215 mg
• ulei de floarea soarelui - 55,8 mg
• unt - 2,2 mg
• margarină vegetală - 16 mg
• gălbenuş de ou de găină - 2,1 mg
• tărâţe de grâu - 2,8 mg.
Carenţa
• - disponibilitate dietetică mare  carenţe f. rare
• se poate datora:
• unei malabsorbţii şi
• anormalităţi de transport de lipide,
• se manifestă prin neuropatie periferică
• deficienţa se asociază cu tulburări cronice la animalele de experienţă:
• sterilitate, anemie, distrofie musculară
Toxicitate
• majoritatea persoane care au luat doze mari de vit. E nu au prezentat efecte toxice
• datorită cunoaşterii toxicităţii celorlalte vit. liposolubile, se sugerează evitarea
administrării de megadoze de vit. E
• Vitamina E se descompune sub acţiunea luminii solare
Vitamina K (fitoquinona, menoquinona)
• Proprietăţi - Vitamina K:
• este rezistentă la căldură
• nu se distruge prin metode
uzuale de preparare culinară
• tinde să fie sensibilă la lumină şi la pH alcalin
• Rolul biologic:
• esenţiali pt. formarea de protrombină şi

• sinteza hepatică a unor factori proteici care participă în procesul de coagulare

sanguină
• ADR - din valoarea recomandată de 1g/kg - se presupune că:
• ½  din sinteza intestinală şi
• restul provine din dietă
Necesar zilnic de vitamina K, în g, pe grupe de vârstă:
• Sugari: 5-10
• Copii (1-10 ani): 15-30
• Adolescenţi (11-18 ani): 45-65
• Adulţi: femei; bărbaţi 60; 80
• Peste 65 ani: 65
• În sarcină: 65
• În lactaţie: 65
• concentraţii mari în legumele frunze: brocoli, varză, gulie, salată verde
• cantităţi < în fructe, alte legume, cereale, produse lactate, ouă, carne
• Carenţa:
• apare f. rar
şi se corelează cu
• malabsorbţia lipidelor sau
• cu distrugerea florei intestinale prin antibiotico-terapie continuă
• Hepatopatiile care interferă cu utilizarea vit. K pot produce carenţe grave

• Nou născuţii - susceptibili la deficienţă de protrombină în primele zile de viaţă 

necesară administrare preventivă de vitamina K

• Utilizarea de anticoagulante – ex. cumarina (dicumarol) - afectează factorii de coagulare

dependenţi de vit. K
 o hemoragie excesivă poate fi corectată prin administrare de vit. K
• Toxicitate: Doze excesive de vitamina K sintetică (menadiona) pot cauza anemie
hemolitică la animale de experienţă şi “icter nuclear” la sugari