Importanța fiziologiei în înot

Facultatea de Educație Fizică și Sporturi Montane

SPM, anul I, grupa A
Grigor Ana-Maria
 Performanța înotului depinde de factori fiziologici (capacitate de anduranță
și fitness anaerob), tehnici și morfologici. În legătură cu aspectele fiziologice,
studiile au demonstrat că atât metabolizarea aerobă cât și cea anaerobă sunt
importante pentru performanța înotului. Având în vedere volumul mare de timp
petrecut în timpul antrenamentului pentru îmbunătățirea metabolizărilor specifice,
cunoașterea echilibrului energetic în diferite performanțe este importantă pentru
prescripția specifică a antrenamentului.

Deși contribuția aerobă pare a fi ușor calculată de integralitatea consumului

de oxigen (VO2) în timpul efortului, determinarea contribuției anaerobe este
complexă. În acest context, cea mai acceptată metodă de estimare a contribuției
anaerobe este deficitul de oxigen acumulat (AOD), care este presupus ca diferența
dintre cererea de oxigen și contribuția aerobă în timpul unui efort . Cu toate
acestea, cel puțin trei limitări pot reduce aplicabilitatea sa pentru evaluările
înotătorilor.

Prima limitare este timpul alocat pentru a determina necesarul de oxigen,

care necesită mai multe eforturi submaximale efectuate în zile diferite și la
intensități diferite, scăzând aplicabilitatea acestei metode în timpul rutinelor de
antrenament. A doua limitare constă în faptul că contribuțiile fosfatice totale
(AnAl) și glicolitice (AnLa) nu pot fi determinate separat folosind metoda AOD,
scăzând investigația posibilă a acestor metabolizări pe distanțe diferite de înot. În
sfârșit, a treia limitare este utilizarea unui sistem de snorkel și valve pentru a
evalua VO2 în timpul înotului, care reduce viteza și perturbă clar modelul
motorului, ceea ce face imposibilă ondularea, virajul și respirația laterală în timpul
efortului. Având în vedere importanța acestor factori mecanici, utilizarea unui
sistem de snorkel și valve poate influența valorile AOD și, în consecință, poate
conduce la o interpretare greșită a importanței metabolismului anaerob în diferite
performanțe.

Cercetarea științifică în înot în ultimii 10-15 ani a fost orientată către

multiple aspecte care se referă la fiziologia aplicată și de bază, metabolismul,

2
biochimia și endocrinologia. Această revizuire ia în considerare constatările
recente privind:

1) caracteristicile fizice specifice ale înotătorilor;

2) energia energetică a înotului;

3) evaluarea condiției aerobice în înot;

4) unele aspecte metabolice și hormonale legate de înotători.

În primul rând, vârsta finaliștilor la înotul olimpic nu este cu mult diferită

de cea a participanților față de alte sporturi. Sunt mai înalte și mai grele decât o
populație de referință de aceeași vârstă. Perioada de înălțime a înotului poate fi
motivul lipsei de succes din partea unor țări asiatice și africane. Datele
experimentale indică o mai ușoară abilitate, în special la înotătorii de sex feminin,
decât sa văzut în urmă cu 10 ani. În general, înotătorii de sex feminin prezintă o
gamă cuprinsă între 14 și 19% grăsimi corporale, în timp ce bărbații sunt mult mai
mici (5 până la 10%). În al doilea rând, se consideră că relația dintre absorbția O2
și viteza de înotare a crawl-ului (la antrenamente și viteze competitive) este liniară.
Costul energiei variază între accidente vasculare cerebrale cu o dicotomie între cele
2 lovituri simetrice și cele 2 asimetrice. Cheltuielile de energie pentru înot sunt
reprezentate de suma costului mișcării de translație (de tracțiune) și de menținere a
mișcării orizontale (gravitație). Costul acestuia din urmă scade odată cu creșterea
vitezei. Examinarea problemei efectelor asociate dimensiunii asupra costului
înotului, folosind ecuația alometrică a lui Huxley (Y = axb) arată o relație aproape
directă cu tracțiunea pasivă. Exprimarea costului energetic în litri de O2 / m / kg
este propusă ca un indice mai bun al abilității tehnice de înot decât expresia
tradițională a VO2 / distanță în L / km. În al treilea rând, tehnicile convenționale
directe maxime utilizate pentru a evalua consumul maxim de oxigen (VO2 max) în
înot includ înot gratuit, înot legat și înot cu flume. În ciuda particularităților
individuale ale fiecărei metode, cu condiții experimentale similare se vor găsi
rezultate similare pentru VO2 max.

Înotul liber (fără obstacole) folosind metoda extrapolării înapoi va conduce

totuși la rezultate fiabile și valide obținute într-o condiție mai aproape de situația
concurențială decât cu un test direct. Un test indirect maxim de câmp a fost
disponibil recent. Acest test poate prezice VO2 max cu o precizie acceptabilă (r =

3
0,877) și oferă o medie pentru a evalua puterea aerobă maximă funcțională în înot,
care corespunde cu viteza maximă de înot aerobă.

Un studiu a fost realizat recent de Swim England cu privire la beneficiile

pentru sănătate și bunăstare ale înotuluiLa copii și adolescenți sănătoși, înotul
poate reduce o dată capacitatea organismului de a răspunde la stresul oxidativ (care
poate provoca leziuni ale celulelor), cu toate acestea, antrenamentele repetate de
înot pot îmbunătăți efectiv apărarea organismului împotriva stresului oxidativ. Mai
jos sunt mai multe beneficii ale antrenamentului de înot pe termen lung:
Îmbunătățește starea de fitness și rezistența cardiorespiratorie la fetele și adulții
pre-pubertari sănătoși, la femeile în timpul sarcinii, la copii cu astm și la adulți cu
osteoartrită. Îmbunătățește tensiunea arterială sistolică la adulți cu hipertensiune
arterială anormal de ridicată. Studiile de formare a înotului au raportat, de
asemenea, îmbunătățiri ale măsurilor de funcționare a inimii și vaselor de sânge și
cât de sensibil este organismul la efectele insulinei la adulții cu hipertensiune
arterială și la funcționarea vaselor de sânge la adulți mai în vârstă.

4
 Bibliografie:
https://www.researchgate.net/publication/
6282981_Analysis_of_Swimming_Performance_From_Physical_Physiological_an
d_Biomechanical_Parameters_in_Young_Swimmers

https://www.frontiersin.org/articles/10.3389/fphys.2017.00755/full