TRATAREA DIFERENŢIATĂ ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL PRIMAR

Popescu Cornelia – Ionela

Şcoala Gimnazială Scoarţa, Gorj

Diferenţierea în învăţare are ca scop eliminarea unor lacune în cunoştinţele şi deprinderile

elevilor şi atingerea performanţelor minimale acceptate, dar şi îmbogăţirea şi aprofundarea
cunoştinţelor elevilor capabili de performanţe superioare.
Tratarea diferenţiată a elevilor în cadrul lecţiilor de la şcoală determină cadrele didactice
să găsească metode şi procedee optime de intervenţie, prevenire şi stimulare a elevilor şi ar
contribui la o mai bună adaptare a conţinutului învăţământului şi a programei la necesităţile celor
ce sunt implicaţi în procesul instructiv-educativ.
Instruirea diferenţiată porneşte de la ideea că nu există elev bun sau slab, recunoscându-se
faptul că elevii au capacităţi cognitive diferite, stiluri proprii de învăţare etc. Tratarea diferenţiată
nu înseamnă renunţarea la un program unitar de pregătire, ci înseamnă crearea situaţiilor
favorabile pentru fiecare elev, pentru descoperirea intereselor, aptitudinilor şi posibilităţilor de
formare proprie.
Trebuie evitată separarea elevilor capabili de un randament ridicat, de elevii lenţi.
Aceasta implică îmbinarea activităţii frontale cu întreaga clasa şi a activităţilor pe grupe ori
individuale, adaptate particularităţilor acestora.
Instruirea diferenţiată permite crearea situaţiilor favorabile fiecarui elev, pentru
descoperirea intereselor, aptitudinilor şi posibilităţilor de formare proprii. În orice clasă există cel
puţin două categorii de elevi: elevi înalt abilitaţi, capabili de performanţă, şi elevi cu dificultăţi în
învăţare.
Este posibil să obţin îmbunătăţiri ale randamentului şcolar dacă ţin cont de nevoile
elevilor şi de ritmul în care ei învaţă. Trebuie să facilitez formarea la elevi a abilităţilor necesare
pentru a deveni din ce în ce mai independenţi în învatare, ţinând cont de pregătirea, interesul şi
stilul lor de învăţare.
Se poate obţine o bună formare a elevilor dacă elevul este lăsat să experimenteze singur,
chiar dacă o face cu greutate. Am constatat că activitatea cu fiecare elev în parte este diferenţiată
în funcţie de nevoile şi de problemele fiecăruia.
a) Tipuri de fişe:
 În funcţie de subiecţii care folosesc aceste fişe, le putem clasifica în:
Fişe de recuperare(reînvăţare): sunt elaborate pentru elevii care au lacune în
cunoştinţele lor, nu şi-au însuşit bine un anume algoritm, o pricepere, o deprindere. Aceste fişe
de recuperare sunt întocmite şi folosite atunci când, în urma aplicării unei fişe de exerciţiu (de
evaluare), cadrul didactic constată lacunele în cauză.
Fişe de dezvoltare: cuprind exerciţii cu grad sporit de dificultate, probleme de
inteligenţă, ajutându-i pe elevi să-şi perfecţioneze cunoştinţele, să-şi îmbogăţească informaţiile.
Fişe de exerciţiu (evaluare): cuprind exerciţii gradate şi adaptate pentru toţi elevii din
clasă. Sarcinile cuprinse în astfel de fişe se referă la cunoştinţele de bază din programa şcolară,
pe care trebuie să şi le însuşească toţi elevii. Gradul de dificultate al acestora este mediu şi
fiecare lucrează individual la rezolvarea lor, în propriul ritm.
Voi prezenta în continuare câteva fişe de tipuri diferite din punctul de vedere al structurii
gradului de dificultate, pentru unitatea de învăţare ”Adunarea şi scăderea numerelor naturale în
concentrul 0-100 fără trecere peste ordin”,la clasa I, “Înmulţirea numerelor naturale în concentrul
0-50”, la clasa a III-a:
A. Fişă cu conţinut comun şi sarcini comune - conţine un număr de sarcini eşalonate, în
ordine crescânda a dificultăţilor:
Clasa I
1. Calculaţi şi faceţi proba:
37+11= 57-21= 22+63 = 88-30=
2. Calculaţi şi comparaţi:

42+13 __ 22+65 57-25 __ 79-30

___ ___ ___ ___
3. Se dă : a+b+c=58
a=18
c=a-8
Aflaţi b şi c.
Folosesc foarte mult acest tip de fişe deoarece cu ajutorul lor realizez o apropiere unitară
a colectivului de elevi. Ei pot rezolva o parte sau toate exerciţiile potrivit nivelului de cunoştinţe
şi ritmului de lucru.
 B.Fişă cu conţinut unic şi sarcini diferite - au sarcini de nivele diferite ca dificultate,
introducându-se în conţinutul lor informaţii şi puncte de sprijin diferenţiate pe categorii de elevi,
astfel încât să devină mai accesibile acele sarcini care sunt însoţite de mai multe informaţii
privitoare la rezolvarea lor:
Fişa numărul 1- nivelul slab
Clasa I
Calculaţi : 20+40= 23+4= 23+40= 54-30=
54-31= 54-1=
Fişa numărul 2 – nivel mediu
Aşezaţi exerciţiile în ordinea crescătoare a rezultatelor
20+40 23+4 23+40 54-30 54-31 54-1
____ ____ _____ ____ ____ ____
........ ......... .......... ........ ........ .........
Fişa numărul 3- nivel de performanţă
1.Se dau exerciţiile:
20+40 23+34 23+40 54-30 54-31 54-1
Calculaţi :
a) Suma dintre rezultatele ultimelor trei exerciţii:
...........................................................
b) Diferenţa dintre rezultatele exerciţiilor 1 şi 3:
..............................................................
c) Scădeţi rezultatul obţinut din exerciţiul 2:
..............................................................
d) Faceţi diferenţa dintre rezultatul obţinut la punctul a şi cel obţinut la
punctul c :
.........................................................
C)Fişe cu conţinut şi sarcini diferite - acestea sunt date spre rezolvare diferitelor categorii de
elevi, ţinându-se seama de rezultatele obţinute la proba de evaluare, pe grupe de nivel:
Fişa numărul 1 - Fişă de recuperare (pentru elevii care întâmpină greutăţi în calculul
matematic):
1. Calculaţi : 4+3= 80-60=
 8-3= 34+23=
40+3= 59-35=
9-4= 78+20=
40+40= 61-40=
Fişa numărul 2 - Fişă de exersare (pentru elevii care cunosc procedeul de calcul, dar greşesc din
neatenţie):
1. Calculaţi, apoi faceţi proba:
20+45= 54+45= 36+3= 99-66= 78-30= 85-3=
Fişa numărul 3- Fişă de dezvoltare (pentru elevii capabili de performanţe):
1.Aflaţi suma dintre cel mai mic număr scris cu o cifră şi cel mai mare număr format numai din
zeci.
2.Faceţi diferenţa dintre cel mai mare număr scris cu două cifre şi cel mai mic număr format
numai din zeci.
3.Înlocuiţi steluţa cu cifra corespunzătoare:
5* + *7 –
*2 4*
86 50
Pe baza celor expuse fac urmatoarele propuneri pentru activitatea didactică diferenţiată :
1. îmbinarea celor trei forme de organizare (frontală,individuală şi pe grupe) şi realizarea
unei predări difernţiate prin diferenţierea conţinuturilor şi alegerea metodelor şi
procedeelor adecvate, în funcţie de particularităţile fiecărui elev, în vederea creşterii
eficienţei actului didactic;
2. elaborea unor soluţii pedagogice care pot optimiza actul didactic:
-diferenţierea şi individualizarea instruirii în secvenţa de dirijare a învăţării în
cadrul unei activităţi comune;
- programe de recuperare.
3. tratarea diferenţiata a elevilor cu ritm lent , cu posibilităţi reduse, folosind procedeul prin
care cadrul didactic lucrează cu fiecare elev ce rezolvă sarcinile în mod independent,
dându-le posibilitatea de a coopera.
 Bibliografie de referinţă :
1. Carmen Creţu -Curriculum diferenţiat şi personalizat. Ghid metodologic pentru
învăţătorii,profesorii şi părinţii copiilor cu disponibilităţi aptitudinale înalte, Editura
Polirom, Iaşi, 1998.
2. Ministerul Educaţiei şi Cercetării - Instruirea diferenţiată,aplicaţii ale teoriei
inteligenţelor multiple.Ghid ,Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 2001.
3. Ion T. Radu - Învăţământ diferenţiat-concepţii şi strategii, Editura Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti, 1978.