5.

Mișcări posibile ale articulației gleznei

In articulația gleznei au loc mișcările de flexie (dorsoflexie) și extensie (flexie plantara) a

piciorului. Aceste mișcări sunt posibile pentru o amplitudine de 45 de grade, cu variații
individuale, reprezentând părți consituente ale diferitelor faze ale mersului. Extensia
piciorului suferă cele mai mari variații individuale, in special la persoanele care practica
gimnastica sau balet.

6. Anatomia genunchiului

Genunchiul este una dintre cele mai mari si mai complexe articulatii ale corpului. Este
asemănător ca funcție unei balamale, si este responsabil de sustinerea greutății corpului în
timpul mersului.

Oasele care alcătuiesc articulatia genunchiului sunt:

● Tibia, osul gambei si fibula, osul mai subtire alaturat

● Femurul, osul coapsei
● Rotula

Capatul femurului si capatul tibiei formeaza impreuna o articulatie de tip balama. Capetele
osoase sunt acoperite de un strat neted de cartilaj articular. Acest cartilaj favorizează o
mișcare lină in articulatie.
Pentru a proteja acest strat neted de cartilaj, există între capetele osoase 2 structuri cu rol
de amortizor denumite meniscuri, unul pe partea interna si celălalt in partea laterală a
articulatiei. Impreuna cu cartilajul articular meniscurile preiau socurile transmise in articulatie
la impactul piciorului cu solul.

Muschii si tendoanele acestora contribuie la realizarea miscarilor articulatiei. Mușchiul este

legat de os prin intermediul tendonului. Cand mușchiul se contracta acesta va trage de
tendon si aceasta forta se va transmite osului realizând mișcarea în articulatie. Exista 2
grupe musculare importante care contribuie la miscarile genunchiului:

● Mușchiul cvadriceps situat in partea din față a coapsei si genunchiului face extensia.
● Muschii ischiogambieri situați in partea din spate realizează flexia.
 legenda: sartorius (croitor), vastus lateralis (vast lateral),
vastus intermedius (vast intermediar) și vastus medialis (vast medial) alc mușchiul
cvadriceps; gastrocnemian, solear și tibial anterior sunt cei ischiogambieri

7. Mișcări posibile din articulația genunchiului

Mişcarea principală în această articulaţie este cea de flexie-extensie la care se adaugă

mişcări secundare rotaţie (internă şi externă); poate apărea şi o foarte redusă mişcare de
înclinare laterală.
8. Anatomia umărului

Umărul este una dintre cele mai complexe articulatii ale corpului. Anatomia normala a
umarului este compusa din mușchi, tendoane, ligamente, cartilaj si oase care crează
împreună cea mai mobila articulatie a corpului nostru.

Omoplatul (scapula) este localizat în partea din spate a umărului și se unește cu clavicula
situată în partea din față a umărului pentru a forma articulatia acromio-claviculara. Osul
bratului (humerusul) se uneste cu glena care face parte din omoplat pentru a forma
articulatia gleno-humerala.

Muschii, tendoanele si ligamentele conlucreaza pentru a asigura stabilitatea, mobilitatea si

forța umărului.

Scheletul umărului include 3 oase importante:

● Omoplatul (scapula) – conecteaza brațul de trunchi. Scapula este localizată în partea

de sus a spatelui. Are formă triunghiulara și este plata. Glena, partea care se
articuleaza cu capul humeral, este o componenta a omoplatului. Portiunea
superioara a osului bratului (capul humerusului) se articuleaza cu glena. Acromionul
 este o prelungire a părții superioare a omoplatului care se articulează cu capatul
lateral al claviculei formând articulatia acromio-claviculara.
● Clavicula – este un os lung, curbat, care se întinde de la stern pana la acromion,
unde împreună cu acesta formeaza articulatia acromio-claviculara. Functia principala
a claviculei este aceea de a asigura stabilitatea osoasa a articulatiei umărului. De
asemenea, serveste ca loc de inserție pentru majoritatea mușchilor umărului.
● Humerusul (osul brațului)– are un capat rotunjit in portiunea sa superioara (cap
humeral) care se articulează cu glena care face parte din omoplat. Glena are o
suprafata destul de plata. Acest lucru permite articulatiei gleno-humerala să aiba un
grad de mobilitate foarte mare. Articulatia umărului depinde foarte mult de ligamente,
care țin centrat capul humeral pe glena si stabilizează astfel articulatia.

Coafa rotatorilor este formată din 4 mușchi si tendoanele acestora. Aceste tendoane sunt
atașate la partea de sus a humerusului ca o structura continuă creind un manson care
inveleste capul humeral. Acest manson de muschi prin contractie realizează mișcarea
umărului. Mușchii coafei rotatorilor prin contractie țin capul humeral centrat pe suprafata
glenei, asigurand astfel stabilitatea articulatiei gleno-humerale. Mușchii coafei rotatorii sunt:

● supraspinos
● infraspinos
● subscapular
● rotund mic

Muschiul deltoid este un muschi de dimensiuni mari care acopera partile din fata, spate si
lateral ale umarului si lucreaza impreuna cu coafa rotatorie pentru a mișca bratul.
9. Mișcări posibile din articulația umărului

Aceasta este articulația cea mai complexa din punct de vedere al mișcărilor: abductie,
adductie, rotație interna, externa, flexie și extensie și, ca efect combinat, circumductie.
10. Anatomia coloanei vertebrale (vezi ca m-a cam luat valul la subiectul asta, am scris cam
mult)

Coloana vertebrala se intinde de la baza craniului de-a lungul spatelui pana la bazin. Este
compusa din 33 de piese scheletice numite vertebre.

Fiecare vertebra este constituita din urmatoarele parti:

● Corpul vertebral este cea mai mare parte a vertebrei, fiind partea cu cea mai mare
inaltime.
 ● Lama vertebrala este localizata in spatele canalului spinal in mare se afla maduva
spinarii.
● Procesele spinoase sunt protruzile osoase pe care le simtiti pe mijlocul spatelui.
● Procesele transverse sunt perechile de protruzii localizate de o parte si de alta a
vertebrei pe care muschii spatelui se ataseaza.
● Procesele articulare sunt 2 perechi de protruzii prin care vertebrele se conecteaza
intre ele incluzand:
● Fatetele articulare superioare, orientate superior
● Fatetele articulare inferioare, orientate inferior

Punctele de legatura dintre doua vertebre sunt fatetele articulare care tin coloana vertebrala
aliniata in timpul miscarilor. Similar cu alte articulatii, fatetele articulare sunt aliniate cu
ajutorul unei membrane denumita sinovium care produce un lichid ce permite alunecarea
uneia pe cealalta.

Localizate intre 2 vertebre, discurile intervertebrale functioneaza ca si amortizoare intre doua

structuri osoase.

Discul are 2 componente:

● Inelul fibros – portiunea exterioara rezistenta
● Nucleul pulpos – portiunea centrala de consistenta gelatinoasa.
Desi coloana vertebrala este o structura continua, ea este adesea descrisa ca si cinci unitati
separate, acestea sunt cele cinci sectinuni diferite ale coloanei:
● Coloana cervicala – gatul si portiunea superioara a spatelui, compusa din 7 vertebre
care sunt in vecinatatea craniului. Ea suporta greutatea si miscarile capului si
protejeaza nervii care parasesc craniul.
● Coloana lombara – portiunea inferioara a spatelui, compusa din 5 vertebre, ofera
suport pentru aproximativ intreaga dvs greutate corporala.
● Coloana toracala – portiunea medie a spatelui, constituita din 12 vertebre situate
intre coloana cervicala si lombara.
● Sacrul – baza coloanei care este compusa din 5 vertebre fuzate (unite impreuna) ca
si un corp solid, el se ataseaza de oasele iliace ale pelvisului formand articulatiile
sacroiliace.
● Coccisul – localizat sub sacru, format din 4 vertebre unite.

11. Deformațiile coloanei vertebrale, scolioza, cifoza

Scolioza este afectiunea coloanei vertebrale, deviata în plan lateral stanga sau dreapta cu o
rasucire usoara. Scolioza poate aparea la mijlocul spatelui, la nivelul coloanei toracice, sau
în partea de jos a spatelui, în zona lombara, si poate prezenta una sau mai mai multe
curburi.
Cifoza reprezinta o curbare antero-posterioara a zonei toracale a coloanei vertebrale si
afecteaza regiunea dintre omoplati, rotunjind, astfel, spatele si proiectand gatul in fata. In
mod normal, coloana se curbeaza in zona gatului, a partii superioare a spatelui, pentru a
absorbi din efectul sustinerii greutatii corporale.

Daca ai cifoza, apare o usoara cocoasa in partea superioara a spatelui, iar deformarea duce
la o presiune suplimentara asupra coloanei si pot aparea inclusiv dificultati respiratorii.

Hiperlordoza

Coloana lombara, fiziologic este pozitionata in usoara lordoza, creand o curba cu

concavitatea anterior in plan sagital (profil). Cand aceasta curbura devine exagerata apar
probleme de statica a coloanei vertebrale si atrage dupa sine diverse afectiuni.

12. Deformațiile piciorului. Varus equin, talus valgus, picior plat

“Varus equin” este o diformitate cu care se nasc unii copii, ale cărei cauze sunt încă
necunoscute, în care piciorul care este răsucit spre interior, iar vârful piciorului este orientat
în jos. Cu tratament corespunzător, piciorul se vindecă total, fără a rămâne diferenţe
sesizabile faţă de un picior normal.
“Talus Valgus” este una dintre cele mai frecvente afectiuni ale piciorului si apare la nastere,
fiind cauzata de pozitionarea picioarelor bebelusului in burtica mamei. Unul sau ambele
picioare se lipesc de gamba. In primele luni de viata, talus-valgus-ul se corecteaza relativ
repede, cam in 2-3 luni de tratament, dar dupa ce copilul a inceput sa stea in picioare si sa
mearga, durata tratamentului se prelungeste la cativa ani.

Conditia medicala denumita “picior plat” sau “platfus” se manifesta prin lipsa arcadei (sau a
scobiturii) talpii, putand sa genereze dureri sau senzatie de disconfort la nivelul picioarelor.
Nu este o afectiune care sa necesite tratament daca nu apar simptome, insa daca este cazul
se poate opta pentru cateva alternative de diminuare a neplacerilor provocate de platfus.
Persoana in cauza poate sa foloseasca niste orteze speciale, numite si talonete, poate sa
faca anumite exercitii fizice sau poate sa ia un tratament medicamentos pe care il stabileste
medicul in urma unui consult.