Organizarea Daciei romane.

In anul 106 d Hr provincia romana Dacia (cuprindea Transilvania, Banat, Oltenia) a fost
organizata ca provincie de rang imperial, administrata de un guvernator – “ Legatus Augusti pro
Praetore”. Capitala provinciei este stabilita la Ulpia Traiana Sarmizegetusa.

Sudul Moldovei, Muntenia au fost anexate provinciei sud dunarene Moesia. Restul dacilor
(costoboci, carpi, dacii liberi) din Maramures, Crisana, Nordul Moldovei ramaneau liberi.

Imparatul roman Hadrian a reorganizat provincia impartind-o in: Dacia Superior, Dacia Inferior,
Dacia Porolissensis.

Imparatul Marcus Aurelius imparte la randul lui Dacia in :

Dacia Porolissensis – capitala la Porolissum

Dacia Malvensis – capitala la Malva

Dacia Apulensis – capitala la Apulum.

Aceste trei unitati administrative au fost puse sub conducerea unui guvernator – Legatus pro
Praetoretrium Daciarum.

Intre 271-275 I Hr a avut loc retragerea aureliana . Imparatul Aurelian a retras armata si
administratia romana din Dacia. Pe teritoriul Daciei ramas o populatie romanizata daco – romana, care
in conditiile marilor migratii, in urma procesului de etnogeneza a dat nastere poporului roman si limbii
romane.

Etnogeneza romaneasca

Romanizarea

Definitie – Procesul specific lumii romane in cadrul caruia elementele civilizatiei romane: limba
latina, cultura materiala, cultura spirituala – patrund in toate compartimentele vietii unei provincii,
astfel incat duce la inlocuirea limbii vorbite cu limba Latina si la un nou mod de viata al autohtonilor.

Etapele romanizarii:

1.Etapa preliminara sec. I I Hr – II d.Hr

2. Etapa romanizarii propriu-zise 106 – 275 d.Hr

3.Etapa romanizarii, dupa parasirea Daciei de catre romani 275 d Hr - sec VIII

Factorii romanizarii:

Administratia, armata, veteranii, colonistii, urbanizarea, viata economica, Justitia, viata culturala, viata
religioasa.

Dupa retragerea aureliana (275 d Hr ) pe teritoriul Daciei ramas o populatie romanizata daco –
romana, care in conditiile marilor migratii, in urma procesului de etnogeneza a dat nastere poporului
roman si limbii romane. In acest sens stau marturie numeroase dovezi:
 - Dovezi arheologice – Ceramica daca-romana de secol V- VI descoperita la Bratei, Sarata

Monteoru

- morminte si obiecte crestine : Napoca, Apulum

- ziduri ridicate la Sarmizegetusa in sec. IV

- Dovezi numismatice – Tezaurele descoperite la Sarmizegetusa, Napoca, Potaissa

- Dovezi epigrafice – Inscriptia de pe inelul de la Micia, inscriptii pe ceramica descoperita la

Porolissum.

- Dovezi lingvistice – hidronime - Alutus (Olt), Maris (Mures)

- toponime – Napoca, Drobeta, Apulum

Dupa retragerea romana, pe teritoriul provinciei Dacia Romana, s-au asezat grupuri de daci liberi
si populatia daco-romana s-a extins dincolo de limitele provinciei Dacia Romana. Acest proces a condus
la uniformizarea culturii daco-romane in intregul spatiu carpato-danubiano-pontic.