Translated from English to Romanian - www.onlinedoctranslator.
com
Eur J Nucl Med Mol Imaging (2013) 40:1932–1947
DOI 10.1007/s00259-013-2544-2
INSTRUCȚIUNI
Ghidul de practică EANM și SNMMI pentru limfoscintigrafie și
localizarea ganglionului santinelă în cancerul de sân
Francesco Giammarile&Naomi Alazraki&John N. Aarsvold&Riccardo A. Audisio&
Edwin Glass&Sandra F. Grant&Jolanta Kunikowska&Marjut Leidenius&
Valeria M. Moncayo&Roger F. Uren&Wim JG Oyen&Renato A. Valdés Olmos&
Sergi Vidal Sicart
Primit: 8 august 2013 /Acceptat: 13 august 2013 /Publicat online: 2 octombrie 2013
# EANM 2013
Abstract
ScopRecoltarea precisă a unui ganglion santinelă în cancerul de
sân include o secvență de proceduri cu componente din diferite
specialități medicale, inclusiv medicină nucleară, radiologie,
oncologie chirurgicală și patologie. Scopul acestui document
este de a oferi informații generale despre detectarea
ganglionului santinelă la pacienții cu cancer de sân.
MetodeSocietatea de Medicină Nucleară și Imagistica
Moleculară (SNMMI) și Asociația Europeană de Medicină
Nucleară (EANM) au scris și aprobat aceste ghiduri pentru a
promova utilizarea procedurilor de medicină nucleară de
înaltă calitate. Rezultatul final a fost discutat de
F. Giammarile (*)
Médecine Nucléaire, Hospices Civils de Lyon și EA 3738,
Université Claude Bernard Lyon 1, Lyon, Franța e-mail:
francesco.giammarile@chu-lyon.fr
N. Alazraki:JN Aarsvold:Grant SF
Serviciul de Medicină Nucleară Centrul Medical pentru Afaceri Veteranilor și
Departamentul de Radiologie și Științe Imagistice, Universitatea Emory, Atlanta,
GA, SUA
RA Audisio
Spitalul didactic St Helens, Universitatea din Liverpool, St Helens, Marea Britanie
E. Sticla
Medicină nucleară, Centrul de imagistică medicală din California de Sud,
Santa Monica, CA, SUA
J. Kunikowska
Departamentul de Medicină Nucleară, Universitatea de Medicină din Varșovia,
Varșovia, Polonia
M. Leidenius
Unitatea de Chirurgie a Sânilor, Spitalul Central al Universității din Helsinki, Helsinki,
Finlanda
experți distinși din Comitetul de Oncologie EANM,
SNMMI și Societatea Europeană de Oncologie
Chirurgicală (ESSO).
ConcluziePrezentele ghiduri pentru practicienii de medicină
nucleară oferă asistență în optimizarea informațiilor de
diagnostic din procedura SLN. Aceste ghiduri descriu
protocoalele utilizate în prezent în mod curent, dar nu includ
toate procedurile existente. Prin urmare, acestea nu ar trebui
considerate exclusiv ale altor modalități de medicină nucleară
care pot fi utilizate pentru a obține rezultate comparabile. Este
important să ne amintim că resursele și facilitățile disponibile
pentru îngrijirea pacientului pot varia.
VM Moncayo
Serviciul de Medicină Nucleară, Universitatea Emory, Atlanta, GA, SUA
RF Uren
Universitatea din Sydney, Sydney, NSW, Australia
RF Uren
Medicină nucleară și diagnosticare cu ultrasunete, RPAH Medical
Centre, Suite 206, Newtown, NSW, Australia
WJG Oyen
Departamentul de Medicină Nucleară, Universitatea Radboud Centrul
Medical Nijmegen, Nijmegen, Țările de Jos
RA Valdés Olmos
Departamentul de Medicină Nucleară, Institutul de Cancer din Țările de
Jos, Amsterdam, Țările de Jos
RA Valdés Olmos
Imagistica Moleculară Intervențională, Centrul Medical al Universității
din Leiden, Leiden, Țările de Jos
S. Vidal Sicart
Departamentul de Medicină Nucleară, Spitalul Clinic Barcelona,
Barcelona, Spania
Eur J Nucl Med Mol Imaging (2013) 40:1932–1947
Cuvinte cheieNodul Santinela .Cancerul de san .Limfoscintigrafie .
Colorant albastru. Sondă gamma. Cameră Gamma
Preambul
Societatea de Medicină Nucleară și Imagistica Moleculară
(SNMMI) și Asociația Europeană de Medicină Nucleară (EANM)
au scris și aprobat ghiduri pentru a promova utilizarea
procedurilor de medicină nucleară de înaltă calitate. Aceste linii
directoare sunt menite să ajute practicienii în furnizarea de
îngrijiri adecvate de medicină nucleară pentru pacienți. Ele nu
sunt reguli sau cerințe inflexibile ale practicii și nu sunt
destinate și nici nu trebuie utilizate pentru a stabili un standard
legal de îngrijire. Din aceste motive și cele expuse mai jos,
SNMMI și EANM avertizează împotriva utilizării acestor ghiduri
în litigiile în care deciziile clinice ale unui practician sunt puse
sub semnul întrebării.
Judecarea finală cu privire la caracterul adecvat al
oricărei proceduri specifice sau curs de acțiune trebuie
făcută de profesioniștii medicali, ținând cont de
circumstanțele unice ale fiecărui caz. Astfel, o abordare care
diferă de ghiduri nu implică neapărat că abordarea a fost
sub standardul de îngrijire. Dimpotrivă, un practician
conștiincios poate adopta în mod responsabil un curs de
acțiune diferit de cel stabilit în ghid atunci când, în opinia
rezonabilă a practicianului, un astfel de curs de acțiune este
indicat de starea pacientului, limitările resurselor
disponibile, sau progrese în cunoștințe sau tehnologie
ulterioare publicării ghidurilor.
Practica medicinei implică nu numai știința, ci și arta de a se
ocupa de prevenirea, diagnosticarea, ameliorarea și
tratamentul bolilor. Varietatea și complexitatea condițiilor
umane fac uneori imposibilă identificarea celui mai potrivit
diagnostic sau prezicerea cu certitudine a unui anumit răspuns
la tratament. Prin urmare, trebuie recunoscut faptul că
respectarea acestor linii directoare nu va asigura un diagnostic
precis sau un rezultat de succes. Tot ceea ce ar trebui să fie de
așteptat este ca practicianul să urmeze un curs rezonabil de
acțiune bazat pe cunoștințele actuale, resursele disponibile și
nevoile pacientului pentru a oferi îngrijiri medicale eficiente și
sigure. Singurul scop al acestor orientări este de a ajuta
practicienii să atingă acest obiectiv.
Introducere
Recoltarea precisă a unui ganglion santinelă în cancerul
de sân include o secvență de proceduri cu componente
din diferite specialități medicale, inclusiv medicină
nucleară, radiologie, oncologie chirurgicală și patologie.
Subiectele abordate sunt prezentate sub titlurile:Goluri;
Context și definiții;Indicații și precauții clinice comune;
1933
Calificările și responsabilitățile personalului;Proceduri în
medicina nucleară;Proceduri în suita chirurgicală;Dozimetria
radiațiilor; șiProbleme care necesită clarificări suplimentare.
Prezentul ghid a fost pregătit pentru practicienii de
medicină nucleară. Intenția este de a oferi asistență în
optimizarea informațiilor de diagnostic care pot fi obținute
din procedurile ganglionului santinelă (SLN). Dacă
recomandările specifice date nu se pot baza pe dovezi din
studii științifice originale, se face trimitere la „consens
general” și expresii similare. Recomandările sunt concepute
pentru a ajuta la trimiterea, efectuarea, interpretarea și
raportarea procedurii SLN.
Goluri
Scopul acestui document este de a oferi informații generale
despre detectarea SLN la pacienții cu cancer de sân. Acest ghid
descrie protocoalele utilizate în mod curent în mod curent, dar
nu include toate procedurile existente. Prin urmare, nu ar
trebui să fie considerată exclusiv pentru alte modalități de
medicină nucleară care pot fi utilizate pentru a obține rezultate
comparabile. Este important să ne amintim că resursele și
facilitățile disponibile pentru îngrijirea pacientului pot varia.
Prezentul ghid pentru practicienii de medicină nucleară oferă
asistență în optimizarea informațiilor de diagnostic din
procedura SLN. Rezultatul final a fost discutat de experți distinși
din Comitetul de Oncologie EANM, SNMMI și Societatea
Europeană de Oncologie Chirurgicală (ESSO).
Context și definiții
Cancerul de sân este cel mai frecvent cancer diagnosticat la femei
din întreaga lume [1]. SLN-urile sunt ganglionii regionali care
drenează direct limfa din tumora primară. Astfel, SLN-urile sunt
primii ganglioni care primesc celule metastatice limfatice.2]. După
descrierea de către Morton et al. a unei metode pentru biopsia SLN
în managementul pacienților cu melanom [3] în urmă cu două
decenii, cartografierea SLN și biopsia au fost folosite în cancerul de
sân [4]. De atunci, cartografierea SLN și biopsia au devenit tehnici
de rutină în managementul cancerului de sân, contribuind la
dezvoltarea unor proceduri chirurgicale mai puțin invazive.4–12].
Stadializarea precisă a ganglionilor limfatici este esențială atât pentru
prognosticul (a bolii în stadiu incipient), cât și pentru tratamentul (pentru
controlul regional al bolii) la pacienții cu cancer de sân. Limfoscintigrafia (LS)
permite chirurgului să identifice și să biopsieze cu ușurință un SLN. Nicio
modalitate imagistică nu este suficient de precisă pentru a detecta
metastazele ganglionilor limfatici atunci când un cancer mamar primar este
într-un stadiu incipient (I sau II), dar biopsia SLN este o metodă foarte fiabilă
pentru screeningul ganglionilor axilari și pentru identificarea bolii metastatice
și micrometastatice în ganglionii limfatici regionali. [12–14].
1934 Eur J Nucl Med Mol Imaging (2013) 40:1932–1947

În ciuda utilizării pe scară largă a biopsiei SLN pentru cancerul
de sân în stadiu incipient, există o variație semnificativă în
caracteristicile de performanță raportate pentru procedură.
Diferențele în volumele de studiu și în tehnicile de cartografiere
limfatică sunt doi dintre factorii care contribuie la variațiile în
proporțiile cartografiilor de succes.15]. Intervalele ratelor pentru
constatările fals-negative și pentru identificările SLN subliniază
variabilitatea acestei proceduri. Curbele de învățare pentru această
procedură tehnică variază, de asemenea, [15]. Cu toate acestea,
odată ce o echipă multidisciplinară are experiență cu procedura,
sunt atinse niveluri rezonabile de acuratețe, cu rate de identificare
de peste 95 % raportate în mod obișnuit.16].
Indicații și precauții clinice comune
Indicațiile pentru o procedură SLN includ, dar nu se limitează la,
cele din următoarea discuție. Masa1este o listă cu mai multe
indicații, împreună cu recomandări cu privire la dacă o
procedură SLN este stabilită standard de îngrijire.
tabelul 1Recomandări privind utilizarea biopsiei SLN
Circumstanta clinica Utilizarea biopsiei SLN
Indicații comune
Localizarea SLN și biopsia sunt acum „standardul de îngrijire”
pentru stadializarea ganglionilor limfatici axilari la pacienții cu
cancer de sân. Aceste proceduri au înlocuit stadializarea de rutină a
disecției ganglionilor limfatici axilari (ALND) la pacienții cu carcinom
mamar în stadiu incipient, dovedit prin biopsie, fără metastaze ale
ganglionilor limfatici axilari dovedite citologic sau histologic.17,18].
ALND este un tratament standard pentru pacienții cu metastaze
axilare identificate pe procedurile SLN. ALND este, de asemenea, o
opțiune des folosită în managementul pacienților la care SLN nu
este identificat intraoperator, dar care ar trebui să fie îngrijirea
standard la astfel de pacienți nu este rezolvată. O alternativă de
tratament la pacienții cu SLN axilar metastatic este radioterapia
axilară. Aceste două opțiuni de tratament (ALND și radioterapie)
sunt comparate în studiul EORTC AMAROS (în desfășurare) [19]. O
îngrijorare cu privire la acești pacienți provine din datele care
sugerează că mai puțin de 40% dintre cei cu SLN axilar pozitiv au
ganglioni non-santinelă cu metastaze.20]. Au fost efectuate
investigații pentru identificarea factorilor de risc pentru metastazele
nodulului santinelă cu scopul de a identifica un subgrup în care
ALND ar putea fi omisă, în ciuda constatărilor metastatice în SLN
axilare. Factorii de risc identificați pot fi combinați și pot fi create
normograme pentru a evalua riscul de boală reziduală la nivelul

Tumora T1 sau T2 Stabilit axilei.21–23]. O altă îngrijorare cu privire la acești pacienți apare din

Tumora T3 sau T4 Controversat (vezi „Tumorile T3 și T4”) datele obținute într-un studiu randomizat recent în care s-a

Multicentric sau Controversat (vezi „Multifocal și concluzionat că ALND nu oferă niciun avantaj la pacienții SLN
tumora multifocala tumori multicentrice”) pozitivi cu intervenție chirurgicală conservatoare a sânului și
Cancer de sân inflamator Nerecomandat radioterapie pe întreg sânul.24, 25]. Cu toate acestea, pacienții cu
DCIS cu mastectomie stabilită (vezi „Carcinom ductal in situ”) micrometastaze au fost suprareprezentați în acest studiu, în special
DCIS fără mastectomie Controversat, cu excepția DCIS cu în brațul fără ALND [25]. De asemenea, urmărirea a fost prea scurtă
microinvazie suspectată sau dovedită pentru a trage concluzii definitive cu privire la supraviețuire. Cu
(vezi „Carcinom ductal in situ”)
toate acestea, rezultatele sugerează că majoritatea pacienților SLN-
Suspect, palpabil Controversat (vezi „Suspect palpabil pozitivi ar putea să nu beneficieze de ALND.26–28].
ganglionii axilari noduri”)
Vârsta mai înaintată Stabilit
Pacienții cu biopsie de SLN axilar negativă prin evaluarea
Obezitatea Stabilit
histopatologică de rutină nu necesită ALND. Semnificația
Cancer de sân masculin Stabilit
clinică a celulelor tumorale izolate detectate prin
Sarcina Controversat (vezi „Precauții”)
imunohistochimie este în prezent controversată.29]. Nici
Evaluarea internă Controversat (vezi „Evaluarea internă
liniile directoare din St Gallen, nici ale Societății Americane
ganglionii limfatici mamari mamari si alti ganglioni extra-axilari”)
de Oncologie Clinică (ASCO) nu recomandă ALND la
Diagnosticare prealabilă sau Controversat (vezi „Operație anterioară la sân
biopsie de sân prin excizie altele decât biopsia excizională”)
pacienții cu celule tumorale izolate în SLNs.30–32].
Procedurile de biopsie axilară SLN sunt acum preferate în locul ALND
Operație anterioară a axilare Controversat (vezi „Operație anterioară a axilare”)
pentru stadializarea axilară de rutină în cancerul de sân precoce.14, 30–
Sân anterior non-oncologic Controversat (vezi „Operație anterioară la sân
interventie chirurgicala altele decât biopsia excizională”) 34] în multe, dacă nu în majoritatea scenariilor clinice, așa cum este
După preoperator sistemic Controversat (vezi „Neoadjuvant detaliat în tabel1și în orientările ASCO [32]. La acești pacienți, biopsia
terapie chimioterapie”) SLN are o rată pozitivă a ganglionilor similară cu cea observată la
Înainte de preoperator Stabilit pacienții care au limfadenectomie axilară.14,35]. Biopsia SLN are o
terapie sistemică morbiditate semnificativ mai mică decât limfadenectomia axilară.36] și
are rate de recădere ganglionară la 5 ani similare cu cele ale
Indicațiile controversate sunt acelea pentru care biopsia SLN nu este universal
acceptată sau pentru care dovezile din spatele practicii sunt limitate sau lipsesc limfadenectomiei axilare [37]. Nu au fost observate diferențe
complet (vezi „Probleme care necesită clarificări suplimentare”) semnificative în supraviețuirea fără boală, supraviețuirea globală sau
DCIScarcinom ductal in situ controlul local al bolii cu un SLN negativ [35].
Eur J Nucl Med Mol Imaging (2013) 40:1932–1947
Precauții
Pacienții însărcinate
Sarcina nu este o contraindicație pentru biopsia SLN pe bază de
radiotracer [18,38,39]. Colorantul albastru trebuie inclus în biopsia
SLN la o femeie însărcinată numai dacă există o nevoie medicală
clară. Sa demonstrat că utilizarea cartografierii SLN care implică
doze limitate de radiotrasori prezentate în acest ghid a demonstrat
că expune un făt la o doză neglijabilă, în special atunci când sunt
utilizate activități sub 10 MBq.40]. În cazul sarcinii sau alăptării,
biopsia LS și SLN sunt justificate de riscurile scăzute ale procedurii
în raport cu riscurile disecției axilare.41]. Cu toate acestea,
admiterea unei femei însărcinate într-un departament de medicină
nucleară și potențialele preocupări psihologice trebuie luate în
considerare înainte de a permite procedura.
Mamele care alăptează
Mamele care alăptează trebuie să suspende alăptarea timp de 24 de ore
după administrarea radiofarmaceutică.
Calificările și responsabilitățile personalului
Studiile SLN trebuie efectuate numai de chirurgi și specialiști în
medicină nucleară care au urmat o pregătire specifică în astfel
de proceduri [41]. În acest moment, nicio definiție a pregătirii
necesare nu a fost validată nici pentru chirurgi, nici pentru
specialiștii în medicină nucleară, deși a fost propusă o cerință
de cel puțin 30 de proceduri sub îndrumare pentru fiecare
chirurg care intenționează să efectueze biopsii SLN.42–44].
Proceduri în medicina nucleară
Procedura pentru detectarea și localizarea SLN poate include o
combinație de colorant radiofarmaceutic, colorat sau fluorescent,
imagistică scintigrafică preoperatorie și localizarea intraoperatorie
a sondei gamma urmată de îndepărtarea chirurgicală a SLN
detectate.
Deși există un consens asupra unor aspecte largi ale
protocoalelor SLN în cancerul de sân, nu există un consens
asupra tuturor detaliilor. Există controverse în ceea ce privește
dimensiunea particulelor radiotrasorului, calea optimă de
injectare, momentul scintigrafiei și detecției intraoperatorii și
dacă ar trebui sau nu luați în considerare ganglionii limfatici
extra-axilari. Radiotracerul specific și tehnica utilizată sunt, în
plus, ghidate de disponibilitățile, reglementările și practicile
locale.
Ratele fals-negative și ratele de recurență axilară s-au
dovedit a fi similare indiferent de locul injectării.45]. Dacă
1935
scopul este doar stadializarea axilară, o injecție cu trasor
superficial (periareolară, subareolară, subdermică,
intradermică) poate fi de preferată unei injecții profunde
(peritumorală, intratumorală) datorită unei mai bune vizualizări
a SLN axilare.44]. Unele centre preferă injecțiile duble,
superficiale și profunde. Utilizarea injecțiilor duble surprinde
avantajele ambelor tehnici și este asociată cu rezultate fals-
negative mai scăzute.46]. Dacă scopul cuiva este de a stadializa
bazinele ganglionare extra-axilare, precum și axilei, se
recomandă injecția profundă legată de tumoră.37].
Cartografierea limfoscintigrafică radiotrasor
preoperatorie este foarte recomandată din cauza
potențialelor beneficii suplimentare atât în îmbunătățirea
acurateței, cât și în reducerea morbidității în raport cu
utilizarea sondei gamma portabile în monoterapie.8].
Imagistica preoperatorie servește, de asemenea, ca control
al calității privind utilizarea trasorului adecvat, eșecul
injecției, eșecul radiofarmaceuticului și gestionarea sânului
și axilei adecvate - injectarea părții corecte (L/R). Unii
chirurgi nu folosesc LS preoperator deoarece în mediul lor,
acest lucru duce la întârzieri de programare; alții nu fac
acest lucru deoarece nu există dovezi că LS este asociată cu
o rată mai mare de succes intraoperator în recoltarea SLN
axilare [47,48].
Pregătirea pacientului
Nu este necesară nicio pregătire specială din partea pacientului înainte
de sosirea acestuia în departamentul de medicină nucleară. La toți
pacienții, ar trebui să fie disponibile mamografii recente (nu mai mari de
1 lună), la fel ca toate imaginile recente cu ultrasunete mamare și
imaginile prin rezonanță magnetică. Toate imaginile disponibile ar trebui
să fie revizuite de către medicul de medicină nucleară. La pacientele de
sex feminin, starea de sarcină și starea de alăptare trebuie determinate
astfel încât să se ia măsuri adecvate pentru a menține expunerea la
radiații a pacienților, a fetușilor și a sugarilor (prin lapte) cât mai scăzută
posibil.
În departamentul de medicină nucleară, în pregătirea pentru
imagistică, pacientul trebuie să îndepărteze toate îmbrăcămintea și
bijuteriile de deasupra taliei.
La toți pacienții, un examen fizic al sânului trebuie efectuat
de către medicul de medicină nucleară înainte de injectarea
radiofarmaceuticului. Dacă sunt instalate fire de localizare sau
dacă un pacient a suferit recent o biopsie excizională, aceasta
ar trebui să fie cunoscută de către practicienii de medicină
nucleară.
Se recomandă insistent ca medicul de medicină nucleară
să comunice cu chirurgul înainte și după procedurile
imagistice și ca astfel de comunicări să fie documentate.
Comunicarea ar trebui să aibă loc în special dacă raportul
final nu este disponibil înainte de operație. Chirurgul ar
trebui, în momentul intervenției chirurgicale, să aibă acces
la toate imaginile.
1936 Eur J Nucl Med Mol Imaging (2013) 40:1932–1947

Radiofarmaceutice Studiile au arătat că rata de succes a identificării SLN-urilor

Mai multe99mAgenții pe bază de Tc au fost utilizați pentru
biopsia SLN radioghidată în cancerul de sân. Masa2oferă un
rezumat al celor mai investigate, inclusiv particule de coloid
(trisulfură de antimoniu – Australia și Canada; albumină
nanocoloid – Europa; coloid de sulf – SUA) [49] și o nouă
moleculă mică care vizează receptorii.
Radiotrasorul ideal ar trebui să prezinte un tranzit rapid
către SLN cu retenție prelungită în noduri. În general, drenajul,
distribuția și clearance-ul coloizilor radioactivi de către sistemul
limfatic pot varia și depind de dimensiunea particulelor.
Particulele mici sunt drenate și curățate mai întâi; particulele
mari sunt drenate și curățate ultimele și pot fi reținute mai mult
timp la locul injectării. Există un acord general că un radiocoloid
ar trebui să fie un compromis bun între drenajul limfatic rapid
și retenția optimă în SLNs.30,50]. În mod ideal, colectorii
(canalele) limfatici de drenaj sunt vizualizați astfel încât trasorul
de primire SLN de la un colector să poată fi identificat și distins
de orice nod de al doilea nivel care poate apărea ulterior.
Mărimea particulelor determină, de asemenea, momentul
scintigrafiei preoperatorii și al detectării intraoperatorii a SLN. În
timp ce particulele mai mici permit vizualizarea rapidă a SLN,
particulele mai mari au un tranzit lent în sistemul limfatic, ceea ce
tinde să minimizeze vizualizarea ganglionilor de al doilea nivel non-
santinelă (ganglionii limfatici în aval de SLN)17]. SLN-urile sunt, în
general, vizualizate în decurs de 1-2 ore, iar pacientul trebuie să fie
în sala de operație în 2-30 de ore de la injectarea coloidului, în
funcție de programul unității.2,15,17]. Dacă operația este
programată pentru dimineața devreme, injecția și imagistica pot fi
efectuate în siguranță în după-amiaza dinaintea intervenției
chirurgicale [51].
masa 2 Caracteristicile99mRadiofarmaceutice pe bază de Tc
Agent Dimensiunea particulelor (nm)
axilare nu este afectată semnificativ de dimensiunea particulelor
radiotrasorului.52–55]. Astfel, selecția radiotrasorului se bazează
mai mult pe disponibilitatea locală decât pe diferențele în
detectarea SLN. In Statele Unite ale Americii,99mColoidul Tc-sulfur
este radiocoloidul utilizat în mod obișnuit pentru biopsia SLN.
Nefiltrat99mColoidul de Tc-sulf cuprinde particule cu o gamă largă de
dimensiuni (15–5.000 nm, în funcție de metoda de preparare), cu o
dimensiune medie cuprinsă între 305 și 340 nm. Filtrată99mColoidul
Tcsulphur se obține de obicei folosind un filtru de 0,22 μm.
Rezultatul este o suspensie cu particule coloide care sunt în mare
parte între 100 nm și 220 nm. Un coloid cu particule mici,99m
Albumina tcnanocoloidal (Nanocoll®), este agentul licențiat și
preferat în cea mai mare parte a Europei; dimensiunea particulelor
sale variază de la 5 la 100 nm. Coloidul folosit cel mai mult în
Australia și Canada este99mTc-trisulfură de antimoniu; dimensiunea
particulelor cel mai frecvent utilizate variază de la 3 la 30 nm.
Trasorul trebuie pregătit și etichetat cu99mTcpertechnetate
folosind instrucțiunile relevante ale producătorului. Un
randament de etichetare mai mare de 90–95 % trebuie
confirmat înainte ca radiofarmaceutic să fie injectat la un
pacient. Reacțiile de hipersensibilitate la radiofarmaceutice sunt
rare, dar au fost raportate. Consultați Ghidul SNM privind
produsele radiofarmaceutice pentru cerințe generale [56].
O alternativă la radiocoloizi este radiofarmaceutica
99mTc-tilmanocept (Lymphoseek®), care a fost aprobat de Administrația
SUA pentru Alimente și Medicamente (FDA) în 2013. Tilmanocept este
dextran manosil dietilen-triamină-pentaacetat (DTPA). Dimensiunea sa
moleculară este de aproximativ 7 nm. Mecanismul său de absorbție în
ganglionii limfatici nu depinde de dimensiunea particulelor, deoarece
este un agent de direcționare a macromoleculei; vizează receptorii
dextran-manoză de pe suprafața macrofagelor, inclusiv celulele
dendritice din ganglionii limfatici.50]. Celulele dendritice prezintă eficient
absorbția Lymphoseek mediată de receptorul de manoză la limfocitele
celulelor T din ganglionii limfatici.57].
Activități și volume

Maxim Rău Nu s-a ajuns la un consens asupra activității de administrat într-o

procedură SLN. Activitățile investigate și sugerate variază
Coloid de sulf 350–5.000 (vezi text) 100–220 (filtrat)
considerabil. Activități de până la 3,7 MBq (0,1 mCi) [58] și până la
Trisulfură de antimoniu 80 3–30 370 MBq (10 mCi) [59] a fost folosit. O doză totală injectată de 5
Nanocoloid sulfurat 80 10–50
până la 30 MBq este, în general, considerată suficientă pentru
(Lymphoscint®)
Albumina nanocoloidală 100 5–80 intervenția chirurgicală planificată pentru aceeași zi. Când
(Nanocoll®) injectarea se face în după-amiaza dinaintea intervenției chirurgicale,
sulfura de reniu 500 50–200 până la 150 MBq sunt considerate suficiente [60]. Când se utilizează
nanocoloid (Nanocis®)
injecții superficiale (periareolare, subdermice, intradermice sau
Coloid de staniu 800 30–250
subareolare), volume mari de injectat pot interfera cu fluxul limfatic
Dextran etichetat 800 10–400
normal; prin urmare, sunt preferate volume de 0,05–0,5 ml [17]. În
Amidon hidroxietil 1.000 100–1.000
cazul injecțiilor peritumorale, se utilizează volume mai mari (de ex.
Fitat stanos 1.200 200–400
0,5–1,0 ml) [18]. Când se injectează volume mici (de exemplu, 0,1
Tilmanocept Cam 7 Cam 7
ml), seringa poate conține o cantitate mică (0,1 ml) de aer pentru a
(Lymphoseek®) (echivalenţă) (echivalenţă)
curăța orice spațiu mort din vârful seringii și al acului.
Eur J Nucl Med Mol Imaging (2013) 40:1932–1947
Particulele coloide marcate radioactiv sunt suspendate;
astfel, se pot așeza prin gravitație dacă sunt lăsate într-o
seringă nemișcată mai mult de câteva minute. O seringă cu
coloid trebuie rotită ușor imediat înainte de administrarea
coloidului pentru a asigura o bună amestecare a particulelor
marcate radioactiv [11]. Coloizii nu trebuie agitați agresiv.
Procedura de injectare
Tehnica optimă de injectare a fost subiectul unor dezbateri
aprinse. Tehnicile utilizate pe scară largă includ injecțiile
peritumorale, subdermice, periareolare, intradermice și
subareolare. Toate permit identificarea corectă a SLN-urilor
axilare, iar ratele de detectare a SLN satisfăcătoare au fost
raportate pentru toate abordările de injecție. Rezultatele
studiilor multiple au confirmat că metoda de injectare nu
afectează semnificativ identificarea SLN axilare [61–63].
Un avantaj major al injecțiilor superficiale este că sunt ușor de
efectuat. Cu toate acestea, o injecție subdermică, periareolară,
intradermică sau subareolară este adesea mai dureroasă decât o
injecție peritumorală. Adăugarea de lidocaină 1 % cu pH echilibrat la
radiofarmaceutică îmbunătățește adesea confortul pacientului fără
a compromite identificarea SLN.64]. Utilizarea injecțiilor
peritumorale necesită o investigare atentă a imaginilor anterioare și
a dosarelor medicale ale pacientului, mai ales dacă tumora nu este
palpabilă. Dacă este disponibil, ghidarea cu ultrasunete pentru a
ajuta la plasarea injecțiilor peritumorale poate fi de ajutor. Dacă o
tumoare se află în cadranul exterior superior, activitatea relativ
intensă la locul injectării poate face dificilă localizarea unui SLN din
apropiere mai puțin intens.65,66].
Avantajele importante ale injecțiilor profunde sunt detectarea
îmbunătățită a SLN extra-axilare și posibilitatea utilizării unui volum
de injecție mai mare. Atunci când se administrează injecții
profunde, trebuie avută grijă pentru a evita injectarea în spațiul
mort al unui serom rezultat dintr-o biopsie excizională anterioară
sau într-o proteză de sân.
După aproape 20 de ani de experiență, este general acceptat
că atât abordările de injectare profundă, cât și cele superficiale
sunt valabile și că sunt adesea complementare. Combinația
ambelor tehnici de injectare (profundă și superficială) poate
chiar îmbunătăți detectarea SLN și poate reduce rezultatele
fals-negative.46]. Deși majoritatea vaselor limfatice superficiale
ale sânului drenează doar la un singur SLN, un studiu anatomic
recent asupra limfaticei mamare a arătat că există căi
alternative de drenaj limfatic la căile primare. Autorii au
descoperit, de asemenea, că există rețele limfatice separate în
părțile ventrale și dorsale ale sânului. Acestea drenează în axilă
și, respectiv, în lanțul nodului mamar intern (IMN), fără
conexiuni aparente.67]. Această observație se corelează cu
constatările unui studiu clinic în care drenajul către lanțul IMN
și alte stații ganglionare limfatice din afara axilei a fost observat
pentru tumori, indiferent în ce cadran al sânului au fost
localizate.68].
1937
Locul de injectare poate fi masat ușor după administrarea
trasorului pentru a îmbunătăți drenajul trasorului. Masajul poate fi
folosit și dacă trecerea activității de la locul injectării este întârziată
în orice moment în timpul studiului [61,62].
Procedura imagistică
Control de calitate
Controlul calității trebuie efectuat în mod obișnuit pe sistemul de
imagistică și pe afișajul imaginilor utilizate în procedurile SLN [69,70
]. Controlul calității trebuie efectuat în mod obișnuit pe sonda
gamma utilizată în departamentul de medicină nucleară și în sala
de operații pentru procedurile SLN [71]. Cititorul este trimis la
Ghidul SNM pentru imagistica generală pentru informații
suplimentare [72].
Protocol de imagistică
Imagistica este recomandată înainte de orice operație, deoarece
există o variabilitate a pacientului în drenajul limfatic al sânilor în
zonele axile și extra-axilare. Imagistica este un mijloc eficient de a
determina dacă există o absorbție de activitate în orice nod și
îmbunătățește probabilitatea de a identifica toate paturile nodurilor
relevante și, prin urmare, probabilitatea de a localiza toate SLN-
urile.73].
Sistem de imagisticăUn sistem de camere gamma cu un singur sau
dublu cap cu detectoare cu câmp vizual mare (FOV) este, în general,
utilizat pentru a obține imagini de emisie plană și, dacă se dorește,
imagini tomografice computerizate cu un singur foton (SPECT) sau
SPECT/CT. Ar trebui să se utilizeze colimatoare de joasă energie, de înaltă
rezoluție (LEHR) sau de joasă energie de ultra-înaltă rezoluție (LEUHR).
Fereastra de energie ar trebui să fie 15 % (±5 %) centrată pe fotovârful
de 140 keV al99mTc.
Pozițiile pacientuluiCel mai frecvent, la fiecare moment de achiziție
sunt achiziționate cel puțin două sau trei imagini: anterioară,
laterală și oblică anterior de 45°. Imaginile anterioare sunt
achiziționate cu pacientul în decubit dorsal pe patul sistemului
imagistic. În sala de operație, pacientul stă cel mai adesea în
decubit dorsal cu brațul pe partea cu cancer, întins perpendicular
pe corpul său. Se recomandă ca pacientul să-și extindă brațul ca
pentru imaginile anterioare. Imaginile laterale sunt, de asemenea,
obținute cu pacientul în decubit dorsal, cu brațul pe partea cu
cancer (R/L) extins.
Pentru obținerea imaginilor oblice anterioare de 45°,
pacientul (nu camera) trebuie rotit din decubit dorsal la 45°,
brațul pacientului pe partea cu cancer trebuie poziționat
deasupra capului, iar camera trebuie poziționată direct
deasupra rabdator. Rotirea pacientului plasează sânul cu
cancer dependent de linia mediană a pacientului. Aceasta
reduce atenuarea captării în nodulii axilari și
1938
reduce potențialul de suprapunere de proiecție a captărilor
la locul injectării și în nodulii axilari.
Pentru vederile laterale, pacientul poate fi rotit cu 90° față
de decubit dorsal, astfel încât să stea întins pe o parte
contralaterală față de cancer. În această poziție, sânul implicat
al pacientului este dependent de linia mediană a pacientului,
departe de axila care urmează să fie evaluată. Dacă nu este
posibilă rotirea unui pacient pentru imagistica oblică anterioară
de 45°, camera poate fi poziționată pentru a obține imaginile.
În acest caz, dacă este posibil, sânul trebuie ținut spre linia
mediană pentru a permite o mai bună evaluare a imaginii axilei.
Dacă oricare dintre imaginile de mai sus nu este posibilă, pot fi
posibile imagini utile cu pacientul în poziție verticală sau în
poziție culcat cu sânii dependenți.
Achizitie de imagini
Imagistica dinamică (flux).
Deși nu este adesea folosită în procedurile SLN pentru
cancerul de sân, imagistica dinamică (flux) poate oferi
informații utile pentru localizarea SLN. Dacă urmează să fie
efectuată imagistica dinamică, aceasta trebuie începută
imediat după terminarea tuturor injecțiilor.
Imagistica plană (statică).
Imagistica plană (statică) trebuie efectuată la 15-30 min, 1 oră și
2-4 ore după injectare și după cum este necesar până la 18-24 ore.
Trebuie obținute cel puțin două, de preferință toate trei, dintre
următoarele imagini: anterioară, oblică anterior de 45° și laterală.
Fiecare achiziție de imagine durează de obicei 3 până la 5 minute.
Pentru un sistem cu detectoare FOV mari, se recomandă ca
dimensiunea pixelului să fie de aproximativ 2 mm, iar dimensiunea
matricei să fie de 256×256 cu zoom 1 sau, rareori, 128×128 cu
zoom 2. Dacă dimensiunea pixelului de 2 mm nu este fezabil pe un
sistem, ar trebui utilizată cea mai mică dimensiune de pixeli
disponibilă.
Imagistica de transmisie
Conturul corpului pacientului trebuie delimitat pentru
poziționarea și referirea focarelor de activitate. Pentru a realiza
acest lucru, a57Co sau99mSursa de inundații Tc poate fi
poziționată în mod corespunzător pe partea opusă camerei
sau a corpului57Co sau99mSursa „punctivă” Tc poate fi utilizată
pentru a urmări conturul corpului.
Deoarece cantitatea de absorbție a trasorului într-un nod
nu se corelează cu probabilitatea ca acesta să fie SLN,
cuantificarea absorbției trasorului în noduri nu este necesară
sau utilă. În plus, îndepărtarea tuturor ganglionilor axilari cu
radioactivitate duce la mai puține biopsii SLN fals negative [74
]. Localizarea anatomică a captării trasorului este, prin urmare,
suficientă.
Imagistica opțională/alternativă (SPECT sau SPECT/CT)
Imagistica plană convențională nu oferă localizări
anatomice preoperatorii exacte ale ganglionilor detectați.
75]. SPECT/CT furnizează limfoscintigrame tomografice
Eur J Nucl Med Mol Imaging (2013) 40:1932–1947
înregistrate cu date anatomice. Pentru achiziția SPECT/CT, un
pacient este poziționat o singură dată - un avantaj pentru
pacienții care sunt dificil de poziționat. SPECT/CT oferă imagini
tridimensionale care au, în general, un contrast și o rezoluție
spațială mai bună decât imaginile plane. SPECT/CTpermite
posibilitatea de corectare a efectelor de atenuare și
împrăștiere. Oferă o localizare relativ precisă a SLN-urilor într-
un peisaj anatomic, oferind astfel o foaie de parcurs valoroasă
pentru intervenții chirurgicale.76].
Pe baza rapoartelor publicate, indicațiile curente pentru
SPECT/CT includ nevizualizarea SLN pe imagistica plană
convențională, obezitatea pacientului și prezența SLN
extra-axilare sau drenaj neobișnuit, dificil de caracterizat
(de exemplu, mai multe locuri de drenaj, vizualizarea
lanțului IMN). , ganglion limfatic intramamar, ganglioni în
axila contralaterală sau intervenție chirurgicală anterioară
la sân). SPECT/CT poate fi efectuată și dacă imaginile
convenționale sunt dificil de interpretat (de exemplu,
suspiciunea de contaminare sau un SLN în apropierea
zonei de injectare) [75–78].
Achiziția SPECT pentru detectarea SLN trebuie efectuată
cu un sistem SPECT cu detector dublu echipat cu
colimatoare LEHR sau LEUHR. Parametrii de achiziție ar
trebui să includă o dimensiune a matricei de 128×128
(pixeli de 4–5 mm) și 120 sau 128 proiecții la 360° cu 20–25
s/proiecție. Dacă reconstrucția SPECT include recuperarea
rezoluției, numărul de proiecții sau timpul per proiecție
poate fi redus așa cum este recomandat de furnizorul
software-ului de recuperare a rezoluției.
Atât CT cu doză mică (140 kVp, 2,5 mA) cât și CT
convențional (140 kVp, 30–150 mA) pot oferi detalii
anatomice utile care pot fi utilizate pentru localizarea
anatomică și, dacă se dorește, corectarea atenuării.
Stocarea imaginilor
Toate imaginile obținute trebuie stocate într-o formă permanentă în
conformitate cu reglementările naționale și cu alte reglementări relevante.
Marcarea pielii
Urmele de suprafață care oferă un mijloc de a triangula SLN și
un mijloc de a estima adâncimea acestora sunt dorite de unii
chirurgi. Ar trebui efectuate imagini de la cel puțin două
proiecții. Locațiile de suprafață trebuie marcate pe piele cu o
mică pată de cerneală de neșters, iar adâncimea nodului
trebuie remarcată. La marcarea pielii în procesul de imagistică,
trebuie făcută o încercare de a poziționa pacientul așa cum ar fi
poziționat pentru intervenție chirurgicală. Dacă se găsesc mai
mult de un nod în aceeași regiune, unii practicieni preferă să
marcheze doar cel mai tare nod (noduri) și să descrie și să
afișeze celelalte noduri pe rapoartele și imaginile însoțitoare.
Dacă este disponibilă imagistica SPECT/CT, imaginile
coreregistrate corespunzătoare trebuie să fie disponibile în
momentul intervenției chirurgicale.
Eur J Nucl Med Mol Imaging (2013) 40:1932–1947
Procesarea imaginii
Nu sunt necesare proceduri speciale de procesare pentru imaginile
plane. Trunchierea activităților înalte (locurile de injectare) va
îmbunătăți vizualizarea SLN. Pentru afișarea imaginii este de
preferat o scară logaritmică pentru a îmbunătăți zonele cu număr
redus în loc de o scară liniară. Parametrii de procesare trebuie aleși
cu atenție pentru a optimiza calitatea imaginii (vezi Ghidul SNM
pentru imagistica generală [72]).
Interpretare
Imaginile planare limfoscintigrafice timpurii și întârziate
identifică SLN-urile la majoritatea pacienților. Criteriile
majore pentru identificarea ganglionilor limfatici ca SLN
sunt momentul apariției și ocazional vizualizarea canalelor
limfatice (dacă s-a efectuat imagistica dinamică). De obicei,
SLN-urile nu pot fi distinse cu ușurință de ganglionii limfatici
de nivelul doi. SLN nu este neapărat cel mai fierbinte nod,
deși acesta este adesea cazul. Canalele limfatice separate
care drenează către ganglioni limfatici diferiți identifică
fiecare dintre aceștia ca SLN distincte, chiar dacă pot fi
localizate în aceeași regiune anatomică. Când se observă
drenaj în mai mult de o regiune anatomică, fiecare dintre
aceste regiuni are cel puțin un SLN.
Raportul către medicul curant trebuie să descrie orientările
imaginilor obținute, radiofarmaceutic, metoda de administrare,
doza și volumul de activitate injectat, locația SLN-urilor pe
fiecare imagine și orice sursă de eroare sau inexactitate a
procedurii. . Imaginile și raportul ar trebui să fie disponibile
până când pacientul ajunge în cabinetul chirurgical - în formă
electronică sau pe hârtie. Dacă acest lucru nu este posibil,
informațiile critice trebuie transmise direct chirurgului. O relație
strânsă de lucru între departamentul de imagistică și chirurg
este esențială pentru diseminarea corectă a informațiilor cu
privire la numerele și locațiile nodurilor.
Proceduri în sala chirurgicală
Localizarea nodului cu colorant albastru
Majoritatea chirurgilor de cancer mamar combină informațiile LS/sondă cu
informațiile obținute folosind colorant albastru injectat în timpul intervenției
chirurgicale. Această combinare de informații este o metodă excelentă pentru
scăderea rezultatelor fals-negative și pentru creșterea sensibilității [45,62].
În prezent, coloranții utilizați în mod obișnuit sunt albastru patent V,
albastru izosulfan și albastru de metilen. Colorantul albastru poate fi
injectat în jurul tumorii primare într-un mod similar cu cel pentru
injecțiile radiofarmaceutice, cu 10-20 de minute înainte de intervenție
chirurgicală, într-un volum de 2-5 ml. Trebuie avut grijă pentru a evita
injectarea în spațiul mort al unui serom [34]. Injecția
1939
trebuie efectuată după ce pacientul este anesteziat pentru a evita
injectarea dureroasă. Dacă urmează să fie utilizată anestezie locală,
anestezicul local trebuie administrat folosind o seringă separată (de
exemplu, lidocaină), deoarece amestecul de albastru izosulfan cu
anestezice locale în aceeași seringă are ca rezultat precipitarea
imediată a complexului de medicament 4-9%. Cinci minute de masaj
al locului de injectare îmbunătățește mișcarea colorantului prin
limfatice către SLN. În 5-15 minute, SLN-urile sunt colorate. Spălarea
este evidentă după aproximativ 45 de minute.
Mai multe studii au stabilit validitatea coloranților albaștri ca
markeri pentru SLN. Rezultatele studiului includ rate de detecție
destul de ridicate (între 75 % și 95 %).79], deși sunt ușor mai mici
decât cele obținute atunci când sunt utilizate radiofarmaceutice. În
cele mai multe cazuri, aceleași SLN-uri sunt detectate prin cele două
metode. Un dezavantaj notabil al folosirii coloranților albaștri este
că coloranții albaștri nu sunt de ajutor dacă trebuie evaluați
ganglionii extraaxilari (IMN sau ganglioni supraclaviculari).80,81].
Un alt dezavantaj la pacienții care au o intervenție chirurgicală de
conservare a sânilor este tatuajul albastru temporar al pielii sau al
areolei atunci când colorantul este injectat superficial.
Este important să fiți conștienți de contraindicațiile pentru
utilizarea coloranților albaștri. Coloranții albaștri pot interfera cu
citirile pulsoximetriei, așa că la anumiți pacienți trebuie utilizați cu
prudență. Colorantul albastru poate induce reacții anafilactice care
necesită resuscitare la 0,5 până la 1,0 % dintre pacienți.
Hipersensibilitatea la produs este singura contraindicație.
Colorantul albastru nu trebuie utilizat la femeile însărcinate din
cauza riscului de reacție anafilactică. De asemenea, colorantul
albastru nu trebuie utilizat dacă există dovezi anterioare că un
pacient a avut o reacție alergică la acest tip de agent sau că un
pacient are insuficiență renală severă [79–85].
Chirurgie radioghidată
Sondele de detectare trebuie să fie capabile să detecteze SLN-urile
de pe suprafața pielii, precum și în interiorul cavităților chirurgicale
expuse. Prima sarcină necesită ca sensibilitatea detectorului să fie
suficientă pentru a identifica un SLN slab activ atunci când este
atenuat de până la 5 cm de țesut moale. Activitatea de discriminare
în cadrul unui SLN necesită, de asemenea, ca sonda să fie bine
colimată pentru un unghi mic de vedere. Astfel, este recomandabil
ca componenta majoră a colimației să fie sub forma unui colimator
detașabil de construcție adecvată. Acest lucru îi permite să fie
îndepărtat atunci când nu este necesar, făcând sonda mai compactă
și mai sensibilă. Detectorul trebuie construit astfel încât să ofere un
nivel ridicat de ecranare împotriva radiațiilor care lovesc partea
laterală a ansamblului sondei. Întregul sistem ar trebui să fie
proiectat și construit pentru a fi adecvat utilizării intraoperatorii [2].
Detectorul în sine ar trebui să fie proiectat ergonomic pentru o
manevrabilitate ușoară și construit astfel încât să fie adecvat pentru
sterilizare.
1940
Când este utilizată intraoperator, o sondă este plasată într-o
pungă sterilă, astfel încât să poată fi utilizată în câmpul chirurgical
steril. Un afișaj capabil să ofere contorizări clare instantanee și
cumulate este o cerință majoră. Este util dacă rata de numărare
instantanee este transmisă unui semnal audio care transmite
informații despre rata de numărare. Multe modele comerciale sunt
disponibile cu diferențe perceptibile [69,86]. În Uniunea Europeană,
este o cerință ca toate echipamentele medicale să aibă certificare
CE. Dispozitivele medicale comercializate în SUA trebuie să fie
aprobate de FDA. Cu toate acestea, niciun organism nu impune
respectarea obligatorie a celui mai larg recunoscut standard
internațional de siguranță electromedicală IEC 60601 [87]. Astfel,
informațiile privind compatibilitatea cu cerințele regionale ar trebui
căutate separat de la producătorul unui dispozitiv.
Folosind imaginile și marcajele pielii ca ghidaje, sonda (plasată peste
regiunile cu cel mai mare număr) poate fi utilizată pentru a selecta
locația optimă pentru incizie. Chirurgul folosește sonda pentru a ghida
disecția către nodul (nodulii) fierbinte și plasează sonda în patul
chirurgical după excizia nodului pentru a confirma îndepărtarea nodului
(nodulilor) fierbinți. În lucrul cu sonda, este important să direcționați
sonda departe de activitatea la locurile de injectare. Numărările sunt
înregistrate pe unitatea de timp cu sonda în câmpul operator, peste nod
înainte de excizie (in vivo) și după excizie (ex vivo). Un număr de țesuturi
de fond este, de asemenea, înregistrat cu sonda îndreptată departe de
locul de injectare, activitatea ganglionară sau alte acumulări fiziologice
(de exemplu, ficat).
SLN-urile identificate sunt îndepărtate de către chirurg. Când un
nod fierbinte a fost îndepărtat, locul rănii trebuie verificat pentru
activitate rămasă. Datorită rezoluției spațiale limitate a camerelor
gamma, nodurile mai apropiate de aproximativ 15–20 mm pot
apărea ca un singur punct. Astfel, după îndepărtarea unui nod, un
alt nod fierbinte poate fi încă prezent. Utilizarea curentă a SPECT/CT
poate dezvălui prezența unui grup de ganglioni limfatici pe
imaginile CT. Numărul de noduri de îndepărtat dintr-un singur
bazin va depinde de raportul din LS și de practica locală [88,89].
SLN-urile localizate adânc sunt greu de detectat din cauza atenuării și
radioactivității la locul de injectare, care pot determina ascunderea SLN-
urilor din apropiere. Această situație se observă mai ales atunci când
tumorile sunt în cadranul exterior superior și când tumorile sunt
localizate în cadranele interne și SLN-urile sunt în IMN. Este
recomandabil să se utilizeze sonde cu diametru mai mic (de exemplu,
sonde cu diametrul de 10 mm) în zonele intercostale, deoarece acestea
permit, în general, ca activitatea focală în spații chirurgicale limitate să
fie localizată mai ușor.90]. Utilizarea imaginilor SPECT/CT poate ajuta la
localizarea activității focale, la fel ca și utilizarea imaginilor
intraoperatorii cu camere gamma portabile.91,92].
Pacienții care au suferit o intervenție chirurgicală anterioară la
sân sau au primit radiații pot prezenta ganglioni în locații care nu
sunt de obicei observate la pacienții fără antecedente de intervenție
chirurgicală. Canalul limfatic către SLN inițial poate fi obstrucționat
de creșterea tumorii sau SLN original poate fi înlocuit în întregime
de boală. În consecință, drenajul limfatic poate fi fie deviat către un
ganglion non-santinelă, fie nu poate fi niciun ganglion limfatic.
Eur J Nucl Med Mol Imaging (2013) 40:1932–1947
vizualizate, crescând rezultatele fals-negative. Pentru a minimiza
rezultatele fals negative, axila deschisă trebuie palpată și ganglionii
limfatici suspecti recoltați, chiar dacă aceștia nu sunt nici fierbinți,
nici albaștri. În cazurile de nevizualizare sau dacă SLN este situat în
afara părții mediale inferioare a axilei, palparea zonei tipice SLN
este deosebit de importantă.93].
Deșeurile radioactive din sala de operație (bureți, etc.) și din
patologie trebuie colectate conform procedurilor instituționale de
siguranță împotriva radiațiilor. Aceste deșeuri vor reprezenta, de
asemenea, un pericol biologic și ar trebui să fie tratate în
consecință. Personalul care nu este obișnuit să se ocupe de
materiale radioactive ar trebui să fie educat cu privire la
manipularea și eliminarea în siguranță a acestora. Educația
adecvată a personalului cabinetului chirurgical și a patologilor va fi
adesea foarte valoroasă pentru stabilirea unei manipulări adecvate
a materialelor radioactive, asigurarea persoanelor în cauză și
procesarea rapidă a țesuturilor.
nevizualizarea SLN
Majoritatea pacienților cu nevizualizare limfoscintigrafică a SLN
preoperatorie vor avea cel puțin un SLN detectat intraoperator, fie
prin sonda gamma singură, fie prin sonda gamma combinată cu
colorant albastru. Deși este dificil din punct de vedere logistic în
majoritatea centrelor, o a doua injecție cu radiotrasor, poate la un
alt loc de injectare, poate fi utilă pentru a vizualiza SLN-urile
nevizualizate anterior.
La aproximativ 1 până la 2% dintre pacienți, SLN-urile nu vor
fi detectate preoperator sau intraoperator și starea ganglionilor
axilari nu poate fi determinată. Vârsta înaintată, obezitatea,
localizarea tumorii, alta decât cadranul exterior superior și
nevizualizarea SLN pe LS preoperator pot fi asociate cu
localizarea eșuată a SLN.94]. Semnificația nonvizualizării
scintigrafice preoperatorii nu este încă cunoscută. Unele studii
au sugerat că pacienții cu cartografiere axilară nereușită pot
avea un risc crescut de implicare pozitivă a axilare [95]. Nu
există un consens definitiv asupra a ceea ce trebuie făcut dacă
un SLN nu poate fi vizualizat. Cu toate acestea, standardele
actuale de îngrijire recomandă ALND atunci când identificarea
intraoperatorie a SLN nu este realizată [96].
SLN-uri multiple
În principiu, biopsia SLN necesită îndepărtarea tuturor SLN
care primesc drenaj limfatic direct de la locul tumorii
primare. În practică, acest lucru nu se realizează
întotdeauna. Rămâne întrebarea câte SLN ar trebui
biopsiate atunci când sunt găsite mai multe noduri. La
pacienții cu ganglioni radiomarcați multipli, este adesea
dificil să se facă distincția între SLN și nodurile de al doilea
nivel. Cu toate acestea, îndepărtarea a mai mult de cinci
ganglioni din axilă nu are ca rezultat o îmbunătățire
marcată a sensibilității biopsiei SLN axilare.90–100].
Eur J Nucl Med Mol Imaging (2013) 40:1932–1947
Histopatologie
Înainte ca specimenele să fie trimise pentru examinare histologică,
acestea trebuie evaluate ex vivo folosind sonda pentru a demonstra
că sunt radioactive [101]. Această evaluare trebuie efectuată pe
toate specimenele ganglionare și pe toate specimenele tumorale.
Evaluarea histopatologică a SLN este procedura „standard de
aur” pentru managementul chirurgical ulterior al pacienților cu
cancer de sân. Cu toate acestea, acest standard de aur este foarte
variabil între centre. În multe instituții, SLN-urile sunt evaluate
intraoperator folosind citologie de amprentă, secționare înghețată
sau ambele și mai amănunțit după operație. Sensibilitatea
diagnosticului intraoperator este variabilă și multe facilități nu o
adoptă deloc [102]. Unele metode moleculare au fost utilizate
anterior pentru diagnosticul SLN, dar au demonstrat o lipsă de
reproductibilitate, necesită un timp mai lung pentru evaluarea
intraoperatorie și nu oferă mijloace pentru a studia întregul
ganglion limfatic. O nouă metodă moleculară a fost dezvoltată
recent. Se bazează pe o metodă de amplificare a acidului nucleic
într-o etapă (OSNA). Această procedură se află în studii de validare
în multe centre; este utilizat de rutină în alții [103].
Dozimetria radiațiilor
Profesioniștii în medicină nucleară, chirurgie și patologie sunt
implicați dacă un produs radiofarmaceutic este utilizat într-o
procedură SLN. Fiecare medic implicat și pacienții care primesc
astfel de proceduri sunt expuși la radiații. Expunerile primite de
fiecare, atunci când sunt administrate doze standard pentru
procedurile SLN, sunt mult sub limitele recomandate atât pentru
expunerile publice, cât și, prin urmare, profesionale.
Estimări ale expunerilor la pacienți [101,104–110],
chirurgi [101,105,107,111–117] și patologii [101,105,
Tabelul 3Intervalele estimărilor expunerilor la radiații
Expunerea la radiații Gama de estimăriA
Doza absorbită la locul injectării Doză 1 până la 50 mGy/MBq
echivalentă injectată la sân Doza 0,03 până la 0,8 (mSv/MBq) 0,002
eficientă pentru pacientd până la 0,03 (mSv/MBq) 0,00003
Doză echivalentă pentru făt/uter Doză echivalentă până la 0,0009 (mSv/MBq) 0,00009
pentru lentila ochiului chirurg Doza echivalentă în (mSv/MBq)
mână pentru chirurg Doza eficientă pentru chirurg 0,0004 până la 0,01 (mSv/MBq)
0,00004 până la 0,0003 (mSv/MBq)
Doza echivalentă a lentilei ochiului de patolog 0,00001 până la 0,00003 (mSv/MBq)
Doză echivalentă a mâinii de patolog Doză 0,00001 până la 0,001 (mSv/MBq)
eficientă de patolog 0,00002 până la 0,0000000/MBq
AEstimări extrase sau derivate din informațiile din referințele incluse
bPresupunând că procedurile SLN au fost efectuate pe 100 de pacienți într-un an și presupunând că fiecare pacient a fost injectat cu o doză de 18,5 MBq (0,5 mCi)
cLimitele recomandate de Comisia Internațională pentru Protecție Radiologică (ICRP) [122]
dEstimarea și limita dozei efective pentru femeia însărcinată sunt aceleași cu cele pentru o pacientă care nu este însărcinată
1941
112–115,118,119] au fost raportate de mai mulți investigatori și
sunt oferite în prospecte relevante pentru radiofarmaceutice [
120,121]. Masa3este un rezumat și o interpretare a multora
dintre datele disponibile.
Toate datele publicate indică faptul că expunerile la pacienți și
profesioniști din procedurile SLN sunt minime. Doză scăzută eficientă
pentru pacient și doză foarte mică echivalentă făt/uter [39,40,101,109,
110,123] indică expunerea la radiații nu este o contraindicație pentru o
procedură SLN la nicio pacientă, inclusiv la pacientele gravide. Cu toate
acestea, prudența dictează că ar trebui să se manifeste grijă atunci când
se efectuează o procedură SLN pe orice pacient. La pacientele care
alăptează, alăptarea trebuie suspendată timp de 24 de ore după
administrarea radiofarmaceutică. În ceea ce privește profesioniștii,
Comisia de Reglementare Nucleară a Statelor Unite (NRC) a stabilit că
expunerile la patologi de la specimenele de SLN radioactive sunt prea
mici pentru a necesita reglementare.124]. Doza absorbită la locul
injectării poate fi semnificativă (vezi capabil3). Nu sunt cunoscute
consecințe negative ale acestui lucru. Site-ul este adesea, dar nu
întotdeauna, eliminat. Doza este foarte mică în raport cu cea primită de
la radioterapie postoperatorie. Deoarece expunerile în procedurile SLN
ale întregului personal care nu fac parte din medicină nucleară sunt
scăzute, niciunul nu trebuie monitorizat în mod obișnuit pentru
expunerea la radiații. Decizia de a însemna personalul implicat numai în
procedurile SLN este la latitudinea persoanelor și a obiceiurilor locale.
Dozele absorbite și dozele echivalente pentru mai multe
organe au fost estimate și pot fi găsite în tabelele din câteva
publicații și prospecte relevante [104,106,110, 120,121,125].
Doza pentru un pacient de la o sursă de transmisie va varia. O
estimare a dozei de la o sursă de transmisie este de 0,003 mSv [
106,107]. Doza de la un CTscan variază, de asemenea. O
estimare a dozei din elementul CT al unei scanări SPECT/CT este
de 2,4 mSv [126]. O scanare CT cu doze mici cu un câmp vizual
limitat pentru a evita țesuturile radiosensibile poate ajuta
× 18,5 MBq × 100 pacienți/anbLimită publicăc Limita ocupationalac
<925 mGy
<15 mSv
<0,56 mSv <1 mSv
<0,017 mSv <1 mSv
<0,17 (mSv/an) <15 (mSv/an) <150 (mSv/an)
<19 (mSv/an) <50 (mSv/an) <500 (mSv/an)
<0,56 (mSv/an) <1 (mSv/an) <20 (mSv/an)
<0,056 (mSv/an) <15 (mSv/an) <150 (mSv/an)
<1,9 (mSv/an) <50 (mSv/an) <500 (mSv/an)
<0,37 (mSv/an) <1 (mSv/an) <20 (mSv/an)
1942
mențineți doza echivalentă la minimum. Estimările
depind de diverși parametri de achiziție. Expunerea
totală în astfel de cazuri este doza generată de emisii
plus doza generată de transmisie.
Probleme care necesită clarificări suplimentare
Tumorile T3 și T4
Dovezile privind eficacitatea biopsiei SLN se bazează în principal pe
studii care includ doar tumori T1 și mici T2. Câteva rapoarte
sugerează că ratele fals-negative în cazul tumorilor mari sunt
similare cu cele ale tumorilor mici; cu toate acestea, sunt necesare
mai multe dovezi pentru confirmarea definitivă a acestui lucru [127,
128].
Tumori multifocale și multicentrice
Cancerul de sân multifocal este definit ca două sau mai multe
focare separate de carcinom ductal care se află la o distanță mai
mare de 2 cm în cadrul aceluiași cadran; cancerul de sân
multicentric este prezența unor focare independente separate de
carcinom în cadrane diferite [129]. Ambele tipuri de cancer au o
prevalență ridicată a metastazelor axilare și ambele au rate ridicate
raportate falsenegative.130]. În ciuda acelor factori, care ridică
îngrijorări, au fost raportate rate acceptabile de recidivă axilară.127
–131].
Carcinom ductal in situ
Carcinomul ductal in situ (DCIS) nu metastazează la ganglionii
limfatici regionali, dar invazia ductală este omisă la până la 40%
dintre pacienții cu DCIS. Pentru că acesta este cazul, biopsia
SLN este recomandată la pacienții cu DCIS supuși mastectomiei
[132]. La pacientele la care se planifică conservarea sânilor,
dacă se detectează invazia într-o probă chirurgicală, biopsia
SLN poate fi efectuată ulterior. Cu toate acestea, excizia locală
largă poate altera drenajul limfatic, în special la IMN. Deoarece
invazia locală poate fi omisă la biopsia diagnostică inițială,
unele centre aleg să efectueze biopsia SLN la toți pacienții cu
DCIS pentru a evita o biopsie SLN mai puțin precisă după
excizia locală largă.133].
Noduri palpabile suspecte
Ganglionii axilari palpabili pot fi tumori negative la până la 40% dintre
pacienți [134]. O practică larg acceptată pentru evaluarea nodurilor
palpabile suspecte este scanarea preoperatorie cu ultrasunete axilar cu
citologia de aspirație cu ac fin sau biopsia cu ac central. O altă practică
acceptată este efectuarea biopsiei SLN dacă ganglionii palpabili sunt
negativi în urma evaluării preoperatorii. În acest caz, ganglionii palpabili
suspecti ar trebui recoltați pentru evaluarea histopatologică, chiar și
atunci când nu sunt nici fierbinți, nici albaștri.
Eur J Nucl Med Mol Imaging (2013) 40:1932–1947
Evaluarea ganglionilor mamari interni și a altor ganglioni extra-
axilari
Ratele de detectare a SLN mamare interne sunt afectate
semnificativ de profunzimea injectării radiofarmaceutice. În
general, este recunoscut faptul că cartografierea IMN-urilor
necesită injectarea profundă de radiofarmaceutice, fie
peritumorale, fie intratumorale.135–137]. În unele studii, IMN-
urile au fost detectate la aproximativ o treime dintre pacienții
cu cancer de sân, dintre care aproximativ 63-92% ar putea fi
recoltate în timpul intervenției chirurgicale. Dintre IMN-urile
recoltate, 11-27% aveau metastaze [138–140]. Nu există nicio
îndoială că metastazele în IMN înrăutățesc semnificativ
prognosticul în cancerul de sân, iar modelele predictive
sugerează că subtratarea acestor metastaze este cauza
prognosticului mai prost în tumorile din cadranul medial față
de tumorile din cadranul lateral.141]. Cu toate acestea,
semnificația biopsiei IMN continuă să fie discutată. Există
dovezi că cartografierea IMN-urilor duce la migrarea etapei și la
modificări ale planificării tratamentului în ceea ce privește
radioterapie și terapia sistemică, dar sunt necesare mai multe
dovezi pentru a susține ideea că cartografierea IMN-urilor va
îmbunătăți rezultatul tratamentului și supraviețuirea [1].140,
142]. Dacă se urmărește biopsia completă a SLN în cancerul de
sân, este necesară injectarea peritumorală de trasor.
Biopsie exciziala prealabila
Drenajul limfatic este probabil modificat la pacientele care au
suferit o intervenție chirurgicală la sân. Drenajul non-axilar a
fost identificat mai des în biopsia reoperatorie a SLN decât în
biopsia primară a SLN.133]. Cu toate acestea, există dovezi că
biopsia SLN cu succes poate fi efectuată în apropierea locului
unei biopsii de sân anterioare.143,144].
O intervenție chirurgicală anterioară la sân, alta decât biopsia excizională
Biopsia SLN poate fi efectuată în urma recurenței locale
după conservarea sânilor la pacienții cu DCIS. Mai mult,
chirurgia plastica cu marirea sau reducerea sanilor nu
contraindica procedura SLN [145].
Operație anterioară a axilare
O a doua biopsie SLN poate fi efectuată în urma recidivei locale
după conservarea sânilor și biopsia SLN axilară negativă. Rata
de succes poate fi mai mică decât în cazul unei biopsii primare
de SLN. În plus, SLN-urile extra-axilare sunt vizualizate mai
frecvent la pacienții cu intervenții chirurgicale axilare
anterioare. Au fost raportate rezultate încurajatoare în ceea ce
privește detectarea recidivelor axilare, dar dovezile nu sunt
concludente [146]. Pe de altă parte, nu există dovezi că acești
pacienți beneficiază de ALND diagnostic.
Eur J Nucl Med Mol Imaging (2013) 40:1932–1947
Chimioterapia neoadjuvantă
Biopsia SLN oferă o stadializare axilară precisă înaintea
chimioterapiei neoadjuvante; totuși, biopsia SLN prechimioterapie
poate întârzia începerea tratamentului și poate necesita o
intervenție chirurgicală suplimentară. După chimioterapia
neoadjuvantă, biopsia SLN poate duce la o subestimare a stadiului
inițial [34,147]. Pe de altă parte, statusul ganglionar axilar după
terapia neoadjuvantă este un factor de prognostic foarte
semnificativ. Răspunsul patologic complet la nivelul axilei poate fi
obținut la până la 40% dintre pacienți. ALND și morbiditatea
asociată sunt evitate la acești pacienți. Datele disponibile arată că,
în această categorie de pacienți, nu există diferențe semnificative în
rata de succes a biopsiei SLN în comparație cu pacienții fără
chimioterapie neoadjuvantă.148–150].
MulțumiriAutorii le mulțumesc membrilor Comitetului de
Oncologie EANM, Societății Europene de Oncologie Chirurgicală
(ESSO), Comitetului Executiv EANM și Comitetului SNMMI
pentru Ghid pentru contribuțiile lor la pregătirea acestui ghid.
Comitetul de Oncologie al EANM este format din următoarele
persoane:
Francesco Giammarile, MD, PhD (președinte) (Universitatea Claude
Bernard, Hospices Civils, Lyon, Franța), Sally Barrington, MD (Spitalul St.
Thomas, Londra, Marea Britanie), Ambros Beer, MD (Klinikum rechts der
Isar, Technische Universität , Munchen, Germania), Fani Bozkurt, MD,
PhD (Școala de Medicină a Universității Hacettepe, Ankara, Turcia), MD
Roberto Delgado-Bolton, MD (Hospital Clínico San Carlos, Madrid,
Spania), Stefano Fanti, MD, PhD (Universitatea din Bologna , Italia), Ken
Hermann, MD (Technische Universität, München, Germania), Jolanta
Kunikowska, MD (Universitatea de Medicină, Varșovia, Polonia), Werner
Langsteger, MD, PhD (Spitalul St Vincent, Linz, Austria), Michel Meignan,
MD , PhD (Hopital Henri Mondor, Créteil, Franța), Felix Mottaghy, MD,
PhD (Universitätsklinikum Aachen, Germania), Wolfgang Weber, MD,
PhD (Universitatea din Freiburg, Germania)
Comitetul pentru orientările SNMMI este format din următoarele
persoane:
Kevin J. Donohoe, MD (Președinte) (Beth Israel Deaconess Medical
Center, Boston, MA); Sue Abreu, MD (Sue Abreu Consulting, Nichols Hills,
OK); Helena Balon, MD (Beaumont Health System, Royal Oak, MI); Twyla
Bartel, DO (UAMS, Little Rock, AR); Paul E. Christian, CNMT, BS, PET
(Huntsman Cancer Institute, Universitatea din Utah, Salt Lake City, UT);
Dominique Delbeke, MD (Centrul Medical al Universității Vanderbilt,
Nashville, TN); Vasken Dilsizian, MD (Universitatea din Maryland Medical
Center, Baltimore, MD); Kent Friedman, MD (Școala de Medicină NYU,
New York, NY); James R. Galt, PhD (Emory University Hospital, Atlanta,
GA); Jay A. Harolds, MD (OUHSC-Departamentul de Științe Radiologice,
Edmond, OK); Aaron Jessop, MD (UT MD Anderson Cancer Center,
Houston, TX); David H. Lewis, MD (Harborview Medical Center, Seattle,
WA); J. Anthony Parker, MD, doctorat (Beth Israel Deaconess Medical
Center, Boston, MA); James A. Ponto, RPh, BCNP (University of Iowa,
Iowa City, IA); Lynne T. Roy, CNMT (Cedars/Sinai Medical Center, Los
Angeles, CA); Schoder, MD (Memorial Sloan-Kettering Cancer Center,
New York, NY); Barry L. Shulkin, MD, MBA (St. Jude Children's Research
Hospital, Memphis, TN); Michael G. Stabin, PhD (Universitatea Vanderbilt,
Nashville, TN); Mark Tulchinsky, MD (Milton S. Hershey Med Center,
Hershey, PA)
Comitetul executiv al EANME este format din următoarele persoane:
Fred Verzijlbergen, MD, PhD (Erasmus MC Centreal Location,
Rotterdam, Olanda); Arturo Chiti, MD (Istituto Clinico Humanitas,
Rozzano Mi, Italia); Savvas Frangos, MD (Bank of Cyprus Oncology
1943
Center, Strovolos, Nicosia Cipru); Jure Fettich, MD (Centrul Medical
Universitar Ljubljana, Ljubljana, Slovenia); Bernd J. Krause, MD, PhD
(Universitätsklinikum Rostock, Rostock, Germania); dr. Dominique Le
Guludec (Hopital Bichat, Paris, Franța); Wim Oyen, MD, PhD (Centrul
Medical al Universității Radboud, Numegen, Țările de Jos)
Referințe
1. Jemal A, Siegel R, Xu J, Ward E. Statistica cancerului, 2010. CA
Cancer J Clin. 2010;60:277–300.
2. Keshtgar MRS, Ell PJ. Detectarea și imagistica ganglionilor santinelă.
Eur J Nucl Med. 1999;26:57–67.
3. Morton DL, Wen DR, Wong JH, Economou JS, Cagle LA, Storm FK și
colab. Detalii tehnice ale cartografierii limfatice intraoperatorii
pentru melanomul în stadiu incipient. Arch Surg. 1992;127: 392–9.
4. Krag DN, Weaver D, Alex JC, Fairbank JT. Rezecția chirurgicală și
radiolocalizarea ganglionului santinelă în cancerul de sân folosind
o sondă gamma. Surg Oncol. 1993;2:335–9.
5. Giuliano AE, Kirgan D, Guenther JM. Cartografie limfatică și
limfadenectomie santinelă pentru cancerul de sân. Ann Surg.
1994;220: 391–401.
6. Noguchi M, Katev N, Miyazaki I. Diagnosticul metastazelor ganglionilor limfatici
axilari la pacienții cu cancer de sân. Tratament pentru cancerul de sân.
1996;40:283–93.
7. Taylor A, Murray D, Herda S, Vansant J, Alazraki N. Limfoscintigrafie
dinamică pentru a identifica ganglionii santinelă și satelit. Clin Nucl
Med. 1996;21:755–8.
8. Pijpers R, Meijer S, Hoekstra OS, Collet GJ, Comans EF, Boom RP și colab.
Impactul limfoscintigrafiei asupra identificării ganglionului santinelă cu
albumină de tehnețiu-99m-coloid în cancerul de sân. J Nucl Med.
1997;38:366–8.
9. Giuliano AE. Cartografierea limfatică și biopsia ganglionului santinelă în
cancerul de sân. JAMA. 1997;277:791–2.
10. Veronesi U, Paganelli G, Galimberti V, Viale G, Zurrida S, Bedoni
M, şi colab. Biopsia ganglionului santinelă pentru a evita disecția axilară
la pacienții cu cancer de sân cu ganglioni limfatici negativi clinic. Lancet.
1997;349:1864–7.
11. Conferința internațională de consens pentru cancerul de sân. Cancer de sân
detectat prin imagine: diagnostic și tratament de ultimă generație. J Am Coll
Surg. 2001;193:297–302.
12. Benson JR, Della Rovere GQ, Axilla Management Consensus
Group. Managementul axilei la femeile cu cancer mamar.
Lancet Oncol. 2007;8:331–48.
13. Veronesi U, Paganelli G, Viale G, Luini A, Zurrida S, Galimberti V, et al. O
comparație randomizată a biopsiei ganglionului santinelă cu disecția
axilară de rutină în cancerul de sân. N Engl J Med. 2003;349:546–53.
14. Veronesi U, Paganelli G, Viale G, Luini A, Zurrida S, Galimberti V, et al.
Biopsia ganglionului santinelă ca procedură de stadializare în cancerul
de sân: actualizare a unui studiu controlat randomizat. Lancet Oncol.
2006;7:983–90.
15. Buscombe J, Paganelli G, Burak ZE, Waddington W, Maublant J, Prats E, et
al. Nodul santinelă în ghidurile de procedură pentru cancerul de sân.
Eur J Nucl Med Mol Imaging. 2007;34:2154–9.
16. Zaknun JJ, Giammarile F, Valdes Olmos RA, Vidal-Sicart S,
Mariani G. Changing paradigms in radioguided surgery and
intraoperative imaging: the GOSTT concept. Eur J Nucl Med
Mol Imaging. 2012;39:1–3.
17. De Cicco C, Cremonesi M, Luini A, Bartolomei M, Grana C, Prisco
G, şi colab. Limfoscintigrafie și biopsie radioghidată a ganglionului axilar
santinelă în cancerul de sân. J Nucl Med. 1998;39:2080–4.
18. KaufmannM, MorrowM, vonMinckwitz G, Harris JR, Biedenkopf
Expert Panel Members. Tratamentul locoregional al sânului primar
1944
cancer: recomandări de consens de la un grup internațional de
experți. Cancer. 2010;116:1184–91.
19. Straver ME, Meijnen P, van Tienhoven G, van de Velde CJ, Mansel RE,
Bogaerts J, et al. Rolul clearance-ului axilar după un ganglion
santinelă tumoropozitiv în administrarea terapiei adjuvante în
cancerul de sân precoce. J Clin Oncol. 2010;28(5):731–7.
20. van la Parra RF, Peer PG, Ernst MF, Bosscha K. Meta-analiză a factorilor
predictivi pentru metastazele ganglionilor limfatici non-sentinel la
pacientele cu cancer de sân cu SLN pozitiv. Eur J Surg Oncol. 2011;37:
290–9.
21. Unal B, Gur AS, Kayiran O, Johnson R, Ahrendt G, Bonaventura
M, şi colab. Modele pentru prezicerea pozitivității ganglionilor limfatici non-
santinele în cancerul de sân pozitiv al ganglionului santinelă: importanța
sistemului de scor. Int J Clin Pract. 2008;62:1785–91.
22. Sanjuán A, Escaramís G, Vidal-Sicart S, Illa M, Zanón G, Pahisa J, et al.
Predicția stării ganglionului limfatic non-santinelă la pacienții cu cancer
de sân cu implicare a ganglionului santinelă: evaluarea a două sisteme
de scor. Breast J. 2010;16:134–40.
23. Cserni G, Boross G, Maráz R, Leidenius MH, Meretoja TJ, Heikkila PS, et al.
Validarea multicentrică a diferitelor instrumente predictive ale implicării
ganglionilor limfatici nonsentinel în cancerul de sân. Surg Oncol.
2012;21:59–65.
24. Giuliano AE, McCall L, Beitsch P, Whitworth PW, Blumencranz P,
Leitch AM și colab. Recidiva locoregională după disecția
ganglionului santinelă cu sau fără disecție axilară la pacienții
cu metastaze ale ganglionului santinelă: studiu randomizat al
Colegiului American de Chirurgii Oncology Group Z0011. Ann
Surg. 2010;252:426–32.
25. Giuliano AE, Hunt KK, Ballman KV, Beitsch PD, Whitworth PW,
Blumencranz PW și colab. Disecția axilară vs nicio disecție axilară la
femeile cu cancer mamar invaziv și metastază în ganglion
santinelă: un studiu clinic randomizat. JAMA. 2011;305:569–75.
26. de Boer M, van Deurzen CH, van Dijck JA, Borm GF, van Diest PJ,
Adang EM, et al. Micrometastaze sau celule tumorale izolate și
rezultatul cancerului de sân. N Engl J Med. 2009;361: 653–63.
27. Degnim AC, Zakaria S, Boughey JC, Sookhan N, Reynolds C,
Donohue JH, et al. Recidiva axilară la pacientele cu cancer de sân cu
celule tumorale izolate în ganglionul limfatic santinelă [AJCC N0(i+)].
Ann Surg Oncol. 2010;17:2685–9.
28. Giuliano AE, Hawes D, Ballman KV, Whitworth PW, Blumencranz PW,
Reintgen DS și colab. Asocierea metastazelor oculte în ganglionii
limfatici santinelă și măduva osoasă cu supraviețuirea în rândul femeilor
cu cancer de sân invaziv în stadiu incipient. JAMA. 2011;306:385–93.
29. Giobuin SM, Kavanagh DO, Myers E, Doherty AO, Quinn CM, Crotty
T, et al. Semnificația pozitivității imunohistochimiei în ganglionii
santinelă care sunt negativi pe hematoxilină și eozină în cancerul
de sân. Eur J Surg Oncol. 2009;35:1257–60.
30. Lyman GH, Giuliano AE, Somerfield MR, Benson 3rd AB, Bodurka DC,
Burstein HJ și colab. Recomandările ghidurilor Societății Americane de
Oncologie Clinică pentru biopsia ganglionului santinelă în cancerul de
sân în stadiu incipient. J Clin Oncol. 2005;23:7703–20.
31. Goldhirsch A, Ingle JN, Gelber RD, Coates AS, Thürlimann B, Senn HJ și
colab. Praguri pentru terapii: punctele importante ale Consensului
internațional de experți din St Gallen privind terapia primară a
cancerului de sân precoce 2009. Ann Oncol. 2009;20:1319–29.
32. Edge SB, Compton CC. Comitetul mixt american pentru cancer: a 7-a
ediție a manualului de stadializare a cancerului AJCC și viitorul
TNM. Ann Surg Oncol. 2010;17:1471–4.
33. Galimberti V, Zurrida S, Zucali P, Luini A. Cancery node biopsy avoid
axillary dissection in clinically node-negative breast cancer
patients? Sânul. 1998;7:8–10.
34. Schwartz GF, Giuliano AE, Veronesi U, Consensus Conference
Committee. Lucrările Conferinței de Consens privind rolul
biopsiei ganglionului santinelă în carcinomul mamar. Sânul.
2002;11:362–73.
Eur J Nucl Med Mol Imaging (2013) 40:1932–1947
35. Krag DN, Anderson SJ, Julian TB, Brown AM, Harlow SP, Ashikaga T
și colab. Rezultatele tehnice ale rezecției ganglionului santinelă și
disecției convenționale a ganglionilor limfatici axilari la pacienții cu
cancer de sân cu ganglioni negativi clinic: rezultate ale studiului
randomizat de fază III NSABP B-32. Lancet Oncol. 2007;8: 881–8.
36. Purushotham AD, Upponi S, Klevesath MB, Bobrow L, Millar K, Myles JP și
colab. Morbiditatea după biopsia ganglionului santinelă în cancerul
mamar primar: rezultate dintr-un studiu controlat randomizat. J Clin
Oncol. 2005;23:4312–21.
37. van der Ploeg IM, Nieweg OE, van Rijk MC, Valdes Olmos RA,
Kroon BB. Recidiva axilară după o biopsie a ganglionului
santinelă tumorală negativă la pacienții cu cancer de sân: o
revizuire sistematică și meta-analiză a literaturii. Eur J Surg
Oncol. 2008;34:1277–84.
38. Amersi F, Hansen NM. Beneficiile și limitările biopsiei ganglionului
santinelă. Curr Treat Options Oncol. 2006;7:141–51.
39. Keleher A, Wendt 3rd R, Delpassand E, Stachowiak AM, Kuerer HM.
Siguranța cartografierii limfatice la pacientele gravide cu cancer de sân
care utilizează coloidul de sulf Tc-99m. Breast J. 2004;10:492–5.
40. Gentilini O, Cremonesi M, Trifirò G, Ferrari M, Baio SM, Caracciolo
M, et al. Siguranța biopsiei ganglionului santinelă la pacientele
gravide cu cancer de sân. Ann Oncol. 2004;15:1348–51.
41. Morita ET, Chang J, Leong SP. Principii și controverse în
limfoscintigrafie cu accent pe cancerul de sân. Surg Clin
North Am. 2000;80:1721–39.
42. Krag D, Weaver D, Ashikaga T, Moffat F, Klimberg VS, Shriver C și colab.
Nodul santinelă în cancerul de sân – un studiu de validare multicentric.
N Engl J Med. 1998;339:941–6.
43. Giuliano AE, Jones RC, Brennan M, Statman R. Sentinel
lymphadenectomy in breast cancer. J Clin Oncol. 1997;15:
2345–50.
44. Martin 2nd RC, Edwards MJ, Wong SL, Tuttle TM, Carlson DJ, Brown CM și colab.
Orientări practice pentru detectarea optimă a sondei gamma a ganglionilor
limfatici santinelă în cancerul de sân: rezultatele unui studiu multiinstituțional.
Pentru Grupul de Studiu al Cancerului de Sân al Universității din Louisville.
Interventie chirurgicala. 2000;128:39.
45. Pesek S, Ashikaga T, Krag LE, Krag D. Rata fals-negativă a biopsiei
ganglionului santinelă la pacienții cu cancer de sân: o meta-analiză.
World J Surg. 2012;36:2239–51.
46. Hindie E, Groheux D, Espie M, Bourstyn E, Toubert ME, Sarandi F, et al. Biopsia
ganglionului santinelă în cancerul de sân. Cancerul de taur. 2009;96: 713–25.
47. McMasters KM, Wong SL, Tuttle TM, Carlson DJ, Brown CM, Noyes
RD, et al. Limfoscintigrafia preoperatorie pentru cancerul de sân nu
îmbunătățește capacitatea de a identifica ganglionii santinelă
axilari. Ann Surg. 2000;231:724–31.
48. Marchal F, Rauch P, Morel O, Mayer JC, Olivier P, Leroux A, et al.
Rezultatele limfoscintigrafiei preoperatorii pentru cancerul de sân sunt
predictive pentru identificarea ganglionilor limfatici santinelă axilari.
World J Surg. 2006;30:55–62.
49. Wilhelm AJ, Mijnhout GS, Franssen EJF. Radiofarmaceutice în detectarea
ganglionilor limfatici santinelă - o privire de ansamblu. Eur J Nucl Med.
1999;26:S36–42.
50. Vera DR, Wallace AM, Hoh CK. O macromoleculă sintetică pentru
detectarea ganglionului santinelă: (99m)Tc-DTPA-manozil-dextran. J Nucl
Med. 2001;42:951–9.
51. Babiera GV, Delpassand ES, Breslin TM, Ross MI, Ames FC,
Singletary SE, et al. Modele de drenaj limfatic pe
limfoscintigrafia mamară precoce versus întârziată efectuată
după injectarea de coloid de sulf Tc-99m filtrat la pacienții cu
cancer de sân supuși biopsiei ganglionului santinelă. Clin Nucl
Med. 2005; 30(1):11–5.
52. Mariani G, Moresco I, Viale G, Villa G, Bagnasco M, Canavese G, et al.
Biopsie radioghidată a ganglionului santinelă în chirurgia cancerului
mamar. J Nucl Med. 2001;42:1198–215.
Eur J Nucl Med Mol Imaging (2013) 40:1932–1947
53. Clarke D, Khoni N, Mansel ER. Biopsia ganglionului santinelă în cancerul de sân.
Procesul ALMANAHULUI. World J Surg. 2001;25:819–22.
54. Bourgeois P. Investigații scintigrafice ale sistemului limfatic:
influența volumului și cantității injectate de trasor coloidal
marcat. J Nucl Med. 2007;48:693–5.
55. Burak WE, Agnese DM, Povoski SP. Progrese în managementul
chirurgical al cancerului de sân invaziv în stadiu incipient. Curr
Probl Surg. 2004;41:877–936.
56. Callahan RJ, Chilton HM, Ponto JA, Swanson DP, Royal HD, Bruce AD. Ghid
de procedură pentru utilizarea medicamentelor radiofarmaceutice 4.0. J
Nucl Med Technol. 2007;35(4):272–5.
57. Engering AJ, Cella M, Fluitsma D, Brockhaus M, Hoefsmit EC, Lanzavecchia
A, et al. Receptorul de manoză funcționează ca un receptor de antigen
cu capacitate mare și specificitate largă în celulele dendritice umane. Eur
J Immunol. 1997;27(9):2417–25.
58. McCarter MD, Yeung H, Yeh S, Fey J, Borgen PI, Cody 3rd HS. Localizarea
ganglionului santinelă în cancerul de sân: rezultate identice cu injectarea
cu izotop în aceeași zi și cu o zi înainte. Ann Surg Oncol. 2001;8:682–6.
59. van der Ent FW, Kengen RA, van der Pol HA, Hoofwijk AG. Biopsia ganglionului
santinelă la 70 de pacienți neselectați cu cancer de sân: fezabilitate crescută
prin utilizarea radiocoloidului de 10 mCi în combinație cu un trasor colorant
albastru. Eur J Surg Oncol. 1999;25:24–9.
60. Grey RJ, Pockaj BA, Roarke MC. Injectarea de coloid de sulf marcat cu 99mTc cu
o zi înainte de operație pentru cartografierea ganglionului santinelă al
cancerului de sân este la fel de reușită ca injectarea în ziua operației. A.m
J Surg. 2004;188:685–9.
61. Nieweg OE, Estourgie SH, van Rijk MC, Kroon BB. Rațiune pentru tehnicile
de injectare superficială în cartografierea limfatică la pacienții cu cancer
de sân. J Surg Oncol. 2004;87:153–6.
62. Noguchi M, Inokuchi M, Zen Y. Complement de injectare peritumorală și
subareolară în biopsia ganglionului santinelă al cancerului de sân. J Surg
Oncol. 2009;100:100–5.
63. Linehan DC, Hill ADK, Akhurst T, Yeung H, Yeh SD, Tran KN și colab. Injecția
intradermică cu radiocoloid și colorant albastru intraparenchimatos
optimizează identificarea ganglionului santinelă la pacienții cu cancer de sân.
Ann Surg Oncol. 1999;6(5):286–93.
64. Stojadinovic A, Peoples GE, Jurgens JS, Howard RS, Schuyler B, Kwon
KH și colab. Radiocoloid standard versus pH-ul ajustat și
suplimentat cu lidocaină pentru pacienții supuși cartografierii
ganglionilor santinelă și biopsie pentru cancerul de sân precoce
(trial PASSION-P): un studiu controlat dublu-orb, randomizat.
Lancet Oncol. 2009;10(9):849–54.
65. Pelosi E, Bello M, Griors M, Ala A, Giani R, Bussone R, et al.
Detectarea ganglionului santinel la pacientii cu cancer de san in
stadiu incipient: compararea tehnicilor de injectare periareolara si
subdermica/peritumorala. J Nucl Med. 2004;45:220–5.
66. Chakera AH, Friis E, Hesse U, Al-Suliman N, Zerahn B, Hesse B. Factori de
importanță pentru non-vizualizarea scintigrafică a ganglionilor santinelă
în cancerul de sân. Eur J Nucl Med Mol Imaging. 2005;32:286–93.
67. Suami H, Pan WR, Mann GB, Taylor GI. Anatomia limfatică a sânului și
implicațiile sale pentru biopsia ganglionului limfatic santinelă: un studiu
pe cadavre uman. Ann Surg Oncol. 2008;15:863–71.
68. Uren RF, Howman-Giles RB, Thompson JF, Malouf D, Ramsey-
Stewart G, Niesche FW, et al. Limfoscintigrafie mamară la pacienții
cu cancer de sân – cartografierea modelelor de drenaj limfatic și
localizarea ganglionilor santinelă. J Nucl Med. 1995;36:1775–80.
69. NEMA. NU 1-2007 Măsurători de performanță ale camerelor cu scintilație.
Asociația Națională a Producătorilor de Electricitate; 2007. http://
www.nema.org/stds/nu1.cfm(accesat în martie 2013).
70. Comisia Electrotehnică Internațională. Instrumente de medicină
nucleară – Teste de rutină – Partea 2: Camere cu scintilație și
imagistică prin tomografie computerizată cu emisie de fotoni. IEC/
TR 61948–2 ed1.0 Geneva: IEC; 2001.http://webstore.iec.ch/
webstore/webstore.nsf/Artnum_PK/26717(accesat în martie 2013).
1945
71. NEMA. NU 3-2004 Măsurători de performanță și ghiduri de control al
calității pentru sonde gamma intraoperatorii fără imagini. Asociația
Națională a Producătorilor de Electricitate; 2004.http://www.nema.org/
stds/nu3.cfm(accesat în martie 2013).
72. Ghidul de procedură SNM pentru imagistica generală 6.0.http://
interactive.snm.org/docs/General_Imaging_Version_6.0.pdf
(accesat în martie 2013).
73. Alazraki NP, Styblo T, Grant SF, Cohen C, Larsen T, Aarsvold JN. Stadializarea
ganglionului santinelă a cancerului mamar timpuriu folosind limfoscintigrafie
și sonda intraoperatorie de detectare a gamma. Radiol Clin North Am.
2001;39:947–56.
74. Goyal A, Newcombe RG, Chhabra A, Mansel RE, ALMANAC Trialists Group.
Factori care afectează localizarea eșuată și ratele falsenegative ale
biopsiei ganglionului santinelă în cancerul de sân - rezultate ale fazei de
validare ALMANAC. Tratament pentru cancerul de sân. 2006;99(2):203–8.
75. Lerman H, Metser U, Lievshitz G, Sperber F, Shneebaum S,
Even-Sapir E. Identificarea nodului santinelă limfoscintigrafic la
pacienții cu cancer de sân: rolul SPECT-CT. Eur J Nucl Med Mol
Imaging. 2006;33:329–37.
76. Keidar Z, Israel O, Krausz Y. SPECT/CT în imagistica tumorală:
aspecte tehnice și aplicații clinice. Semin Nucl Med. 2003;33:
205–18.
77. van der Ploeg IM, Nieweg OE, Kroon BB, Rutgers EJ, Baas-Vrancken
Peeters MJ, Vogel WV, et al. Randamentul SPECT/CT pentru
cartografierea anatomică limfatică la pacienții cu cancer de sân.
Eur J Nucl Med Mol Imaging. 2009;36:903–9.
78. Vermeeren L, van der Ploeg IM, Valdes Olmos RA, Meinhardt W, Klop WM,
Kroon BB și colab. SPECT/CT pentru localizarea preoperatorie a
ganglionului santinelă. J Surg Oncol. 2010;101:184–90.
79. Anan K, Mitsuyama S, Kuga H, Saimura M, Tanabe Y, Suehara N, et al. Dubla
cartografiere cu colorant albastru subareolar și injecții de colorant verde
peritumoral scade rata fals negativă a biopsiei ganglionului santinelă doar cu
colorant pentru cancerul de sân precoce: injecția în 2 locuri este mai precisă
decât injecția într-un loc. Interventie chirurgicala. 2006;139:624–9.
80. Rodier JF, VeltenM, Wilt M, Martel P, Ferron G, Vaini-Elies V, et al. Studiu
prospectiv multicentric randomizat care compară injecția periareolară și
peritumorală de radiotrasor și colorant albastru pentru detectarea
ganglionului limfatic santinelă în procedurile de economisire a sânilor:
trial FRANSENODE. J Clin Oncol. 2007;25:3664–9.
81. Varghese P, Abdel-Rahman AT, Akberali S, Mostafa A, Gattuso JM, Carpenter R.
Colorant de albastru de metilen – o alternativă sigură și eficientă pentru
localizarea ganglionului santinelă. Breast J. 2008;14:61–7.
82. Albo D, Wayne JD, Hunt KK, Rahlfs TF, Singletary SE, Ames FC și
colab. Reacții anafilactice la colorantul albastru de izosulfan în
timpul biopsiei ganglionului santinelă pentru cancerul de sân. Am J
Surg. 2001;182:393–8.
83. Montgomery LL, Thorne AC, Van Zee KJ, Fey J, Heerdt AS, Gemignani M, et al.
Reacții colorante cu albastru izosulfan în timpul cartografierii ganglionilor
santinelă pentru cancerul de sân. Anesth Analg. 2002;95:385–8.
84. Raut CP, Hunt KK, Akins JS, Daley MD, Ross MI, Singletary SE și colab.
Incidența reacțiilor anafilactoide la colorantul albastru de izosulfan în
timpul cartografierii limfatice a carcinomului mamar la pacienții tratați
cu profilaxie preoperatorie: rezultatele unui protocol de practică clinică
prospectivă chirurgicală. Cancer. 2005;104:692–9.
85. Scherer K, Studer W, Figueiredo V, Bircher AJ. Anafilaxia la albastru de
isosulfan și reactivitate încrucișată la albastru patentat V: raport de caz și
revizuire a nomenclaturii coloranților albaștri vitali. Ann Alergy Astm
Immunol. 2006;96:497–500.
86. Zanzonico P, Heller S. Sonda gamma intraoperatorie: principii de
bază și opțiuni disponibile. Semin Nucl Med. 2000;1:33–48.
87. Comisia Electrotehnică Internaţională. Echipamente electrice medicale –
Partea 1: Cerințe generale de siguranță și performanță esențială. IEC
60601-1 ed3.1 Geneva: IEC; 2012.https://webstore.iec. ch/webstore/
webstore.nsf/standards+ed/IEC%2060601-1%20Ed.% 203.1?
OpenDocument(accesat în martie 2013).
1946
88. Liu LC, Lang JE, Jenkins T, Lu Y, Ewing CA, Hwang SE, et al. Este necesar să
se recolteze ganglioni limfatici suplimentari după rezecția celui mai
radioactiv ganglion santinelă în cancerul de sân? J Am Coll Surg.
2008;207:853–8.
89. Chung A, Yu J, Stempel M, Patil S, Cody H, Montgomery L. Este „regula 10%” la
fel de valabilă pentru toate subseturile de pacienți cu cancer de sân cu
ganglion santinelă pozitiv? Ann Surg Oncol. 2008;15:2728.
90. Clough KB, Nasr R, Nos C, Vieira M, Inguenault C, Poulet B. Noua
clasificare anatomică a axilei cu implicații pentru biopsia
ganglionului santinelă. Br J Surg. 2010;97:1659–65.
91. Uren RF, Howman-Giles R, Chung DK, Spillane AJ, Noushi F, Gillett D
și colab. Scanările SPECT/CT permit localizarea anatomică precisă a
ganglionilor limfatici santinelă în cancerul de sân și redefinește
drenajul limfatic de la sân la axilă. Sânul. 2012;21:480–6.
92. Aarsvold JN, Alazraki NP. Actualizare privind detectarea ganglionilor
limfatici santinelă la pacienții cu cancer de sân. Semin Nucl Med.
2005;35: 116–28.
93. Serrano Vicente J, Infante de la Torre JR, Domínguez Grande ML,
García Bernardo L, Durán Barquero C, Rayo Madrid JI și colab.
Optimizarea biopsiei ganglionului santinelă în cancerul de sân prin
palpare axilară intraoperatorie. Rev Esp Med Nucl. 2010;29:8–11.
94. Cheng G, Kurita G, Kurita S, Torigian DA, Alavi A. Current status of
santinel lymph-node biopsy in patients with breast cancer. Eur J
Nucl Med Mol Imaging. 2011;38:562–75.
95. Brenot-Rossi I, Houvenaeghel G, Jacquemier J, Bardou VJ, Martino
M, Hassan-Sebbag N, şi colab. Nonvizualizarea ganglionului santinelă
axilar în timpul limfoscintigrafiei: există o semnificație patologică în
cancerul de sân? J Nucl Med. 2003;44:1232–7.
96. Veronesi U, Paganelli G, Viale G, Galimberti V, Luini A, Zurrida S, et
al. Biopsia ganglionului santinelă și disecția axilară în cancerul de
sân: rezultate într-o serie mare. J Natl Cancer Inst. 1999;91(4):368–
73.
97. Leidenius MH, Krogerus LA, Toivonen TS, Leppänen EA, von Smitten KA.
Sensibilitatea stadializării axilare atunci când se utilizează biopsia ganglionului
santinelă în cancerul de sân. Eur J Surg Oncol. 2003;29:849–53.
98. Goyal A, Newcombe RG, Mansel RE, Axillary Limfatic Mapping
Against Nodal Axillary Clearance (ALMANAC) Trialists Group.
Relevanța clinică a ganglionilor santinelă multipli la pacienții cu
cancer de sân. Br J Surg. 2005;92:438–42.
99. Ban EJ, Lee JS, Koo JS, Park S, Kim SI, Park BW. Câți ganglioni
santinelă sunt suficienți pentru stadializarea axilară precisă în
cancerul de sân T1-2? J Cancerul de sân. 2011;14:296–300.
100. Schuman S, Walker G, Avisar E. Procesarea ganglionilor santinelă în
cancerul de sân: când și câte? Arch Surg. 2011;146:389–93.
101. Waddington WA, Keshtgar MRS, Taylor I, Lakhani SR, Short MD, Ell PJ.
Siguranța radiologică a tehnicii ganglionului santinelă în cancerul de
sân. Eur J Nucl Med. 2000;27:377–91.
102. Krishnamurthy S, Meric-Bernstam F, Lucci A, Hwang RF, Kuerer HM, Babiera G și
colab. Un studiu prospectiv care compară citologia amprentei tactile, analiza
secțiunii înghețate și imunocolorarea rapidă a citokeratinei pentru evaluarea
intraoperatorie a ganglionilor limfatici santinelă axilari în cancerul de sân.
Cancer. 2009;115:1555–62.
103. Bernet L, Cano R, Martinez M, Dueñas B, Matias-Guiu X, Morell
L, şi colab. Diagnosticul ganglionului santinelă în cancerul de sân: o
metodă moleculară reproductibilă: un studiu spaniol multicentric.
Histopatologie. 2011;58:863–9.
104. Bergqvist L, Strand SE, Persson B, Hafström L, Jönsson PE.
Dozimetria în limfoscintigrafia coloidului de sulfură de antimoniu
Tc-99m. J Nucl Med. 1982;23:698–705.
105. Cremonesi M, Ferrari M, Sacco E, Rossi A, De Cicco C, Leonardi
L, şi colab. Protecția împotriva radiațiilor în chirurgia radioghidată a cancerului de
sân. Nucl Med Commun. 1999;20:919–24.
106. Law M, Cheng KC, Wu PM, Ho WY, Chow LW. Doza eficientă pentru
pacient din limfoscintigrafia ganglionului santinelă în cancerul de sân:
un studiu folosind o fantomă umanoidă feminină și dozimetre
termoluminiscente. Br J Radiol. 2003;76:818–23.
Eur J Nucl Med Mol Imaging (2013) 40:1932–1947
107. Law M, Chow LW, Kwong A, Lam CK. Tehnica ganglionului santinelă
pentru cancerul de sân: probleme de siguranță a radiațiilor. Semin
Oncol. 2004;31:298–303.
108. Sata S, Knesaurek K, Krynyckyi BR. Doză eficientă în imagistica
ganglionului santinelă. Br J Radiol. 2004;77:709. răspunsul autorului
709.
109. Dubernard G, Garbay JR, Rouzier R, Delaloge S. Safety of santinel node
biopsy in pregnant patients. Ann Oncol. 2005;16:987. răspunsul
autorului 987–8.
110. Pandit-Taskar N, Dauer LT, Montgomery L, St Germain J, Zanzonico
PB, Divgi CR. Estimări ale dozei absorbite de organe și fete din
limfoscintigrafia coloidală cu 99mTc-sulf și localizarea ganglionului
santinelă la pacienții cu cancer de sân. J Nucl Med. 2006;47:1202–8.
111. Miner TJ, Shriver CD, Flicek PR, Miner FC, Jaques DP,
Maniscalco-Theberge ME, et al. Ghid pentru utilizarea în
siguranță a materialelor radioactive în timpul localizării și
rezecției ganglionului santinelă. Ann Surg Oncol. 1999;6:75–82.
112. Stratmann SL, McCarty TM, Kuhn JA. Siguranța la radiații cu biopsie a
ganglionului santinelă mamar. Am J Surg. 1999;178:454–7.
113. Morton R, Horton PW, Peet DJ, Kissin MW. Evaluarea cantitativă a
pericolelor și riscurilor radiațiilor în procedurile ganglionului santinelă.
Br J Radiol. 2003;76:117–22.
114. de Kanter AY, Arends PP, Eggermont AM, Wiggers T. Radiation
protection for the sentinel node procedure in breast cancer. Eur J
Surg Oncol. 2003;29:396–9.
115. Klausen TL, Chakera AH, Friis E, Rank F, Hesse B, Holm S. Doze de radiații
către personalul implicat în operațiunile nodului santinelă pentru
cancerul de sân. Clin Physiol Funct Imaging. 2005;25:196–202.
116. Nejc D, WrzesieńM, Piekarski J, Olszewski J, Pluta P, Kuśmierek J, și colab.
Biopsia ganglionului santinel la pacientii cu cancer de san – evaluarea
expunerii la radiatii a personalului medical. Eur J Surg Oncol. 2006;32:
133–8.
117. Glass EC, Waddington WA. Protecția împotriva radiațiilor în chirurgia
radioghidată, capitolul 5. În: Mariani G, Giuliano AE, Strauss HW, editori.
Chirurgie radioghidată: o abordare cuprinzătoare în echipă. Springer
Science+Business Media, LLC; 2008. p. 37–47.
118. Glass EC, Basinski JE, Krasne DL, Giuliano AE. Considerații privind
siguranța radiațiilor pentru tehnicile ganglionului santinelă. Ann Surg
Oncol. 1999;6:10–1.
119. Singleton M, Firth M, Stephenson T, Morrison G, Baginska J. Biopsii de
ganglion santinelă de sân ghidate de radiații – este necesară o întârziere
de manipulare pentru protecția împotriva radiațiilor? Histopatologie.
2012;61:277–82.
120. prospect Nanocoll, 2012.http://www.produktresume.dk/ docushare/
dsweb/GetRendition/Document-13422/html(accesat în martie
2013).
121. Pharmalucence, Inc., prospect pentru coloid de sulf 99mTc, 2012.
http://www.sulfurcolloid.com/pdf/PI.pdf(accesat în martie 2013).
122. Clarke RH, Bines W. Evolution of ICRP Recommendations 1977,
1990, 2007 – Publications 26 to 60 to 103. OECD NEA, No 6920,
2011.http://www.oecd-nea.org/rp/reports/2011/nea6920-
ICRPrecommendations.pdf.
123. Spanheimer PM, Graham MM, Sugg SL, Scott-Conner CE,
Weigel RJ. Măsurarea expunerii la radiații uterine prin
limfoscintigrafie indică siguranța biopsiei ganglionului
santinelă în timpul sarcinii. Ann Surg Oncol. 2009;16:1143–7.
124. Comisia de Reglementare Nucleară din Statele Unite. Rezumatul
problemelor de reglementare NRC 2008-31 cerințele de licențiere pentru
biopsia ganglionului santinelă. 2008.http://pbadupws.nrc.gov/docs/
ML0816/ ML081620152.pdf(accesat în martie 2013).
125. Keshtgar MRS, Waddington WA, Lakhani SR, Ell PJ. Dozimetrie și
radioprotecție. În: Keshtgar MRS, Waddington WA, Lakhani SR, Ell
PJ, editori. Ganglionul santinelă în oncologie chirurgicală. Berlin:
Springer; 1999.
126. LawM, MaWH, Leung R, Li S, Wong KK, HoWY și colab.
Evaluarea dozei eficiente a pacientului din ganglionul santinelă
Eur J Nucl Med Mol Imaging (2013) 40:1932–1947
limfoscintigrafie în cancerul de sân: un studiu fantomă cu
recomandări SPECT/CT și ICRP-103. Eur J Radiol. 2012;81:717–20.
127. Veronesi U, Galimberti V, Paganelli G, Maisonneuve P, Viale G, Orecchia R,
et al. Metastaze axilare la pacienții cu cancer de sân cu ganglioni
santinelă negativi: o urmărire a 3548 de cazuri. Eur J Cancer.
2009;45:1381–8.
128. Meretoja TJ, Leidenius MH, Heikkilä PS, Joensuu H. Biopsie nod santinelă
la pacienții cu cancer de sân cu tumori mari sau multifocale. Ann Surg
Oncol. 2009;16:1148–55.
129. Kumar R, Jana S, Heiba SI, Dakhel M, Axelrod D, Siegel B, et al.
Analiza retrospectivă a localizării ganglionului santinelă în cancerul
de sân multifocal multicentric, palpabil sau nepalpabil. J Nucl Med.
2003;44:7–10.
130. Spillane AJ, Brennan ME. Precizia biopsiei ganglionului santinelă în
carcinomul mamar mare și multifocal/multicentric - o revizuire
sistematică. Eur J Surg Oncol. 2011;37:371–85.
131. Gentilini O, Veronesi P, Botteri E, Soggiu F, Trifirò G, Lissidini G, et al.
Biopsia ganglionului santinelă în cancerul de sân multicentric: rezultate
de cinci ani într-o serie mare de la o singură instituție. Ann Surg Oncol.
2011;18:2879–84.
132. IntraM, Rotmensz N, Veronesi P, Colleoni M, Iodice S, Paganelli G, et
al. Biopsia ganglionului santinelă nu este o procedură standard în
carcinomul ductal in situ al sânului: experiența Institutului
European de Oncologie pe 854 de pacienți în 10 ani. Ann Surg.
2008;247:315–9.
133. Taback B, Nguyen P, Hansen N, Edwards GK, Conway K, Giuliano AE.
Biopsie ganglionului santinelă pentru recidiva locală a cancerului de sân
după terapia de conservare a sânilor. Ann Surg Oncol. 2006;13: 1099–
104.
134. Specht MC, Fey JV, Borgen PI, Cody 3rd HS. Este axila pozitivă clinic
în cancerul de sân într-adevăr o contraindicație pentru biopsia
ganglionului santinelă? J Am Coll Surg. 2005;200:10–4.
135. Paganelli G, Galimberti V, Trifirò G, Travaini L, De Cicco C,
Mazzarol G, et al. Limfoscintigrafia ganglionului mamar intern
și biopsie în cancerul de sân. QJ Nucl Med. 2002;46:138–44.
136. Krynyckyi BR, Chun H, Kim HH, Eskandar Y, Kim CK, Machac J.
Factorii care afectează ratele de vizualizare a ganglionilor
santinelă mamari interni în timpul limfoscintigrafiei. J Nucl
Med. 2003;44:1387–93.
137. Estourgie SH, Tanis PJ, Nieweg OE, Valdés Olmos RA, Rutgers EJ, Kroon
BB. Ar trebui să înceapă vânătoarea de ganglioni santinelă a lanțului
mamar intern? O evaluare a 150 de paciente cu cancer de sân. Ann Surg
Oncol. 2003;10:935–41.
138. Paredes P, Vidal-Sicart S, Zanón G, Pahisa J, Fernández PL, Velasco
M, şi colab. Relevanța clinică a ganglionilor limfatici santinelă în interior
1947
lanțul mamar la pacientele cu cancer de sân. Eur J Nucl Med Mol
Imaging. 2005;32:1283–7.
139. Bourre JC, Payan R, Collomb D, Gallazzini-Crepin C, Calizzano A,
Desruet MD, et al. Poate tehnica ganglionului santinelă să afecteze
deciziile de a oferi iradierea lanțului mamar intern? Eur J Nucl Med
Mol Imaging. 2009;36:758–64.
140. Veronesi U, Marubini E, Mariani L, Valagussa P, Zucali R. Disecția
ganglionilor mamari interni nu îmbunătățește supraviețuirea pacienților
cu cancer de sân. Rezultatele unui studiu randomizat pe 30 de ani. Eur J
Cancer. 1999;35:1320–5.
141. Noushi F, Spillane AJ, Uren RF, Gebski V. Metastaza nodulului mamar
intern în cancerul de sân: modele predictive pentru a determina starea și
algoritmii de management. Eur J Surg Oncol. 2010;36:16–22.
142. Leidenius MH, Krogerus LA, Toivonen TS, Leppänen EA, von Smitten KA.
Valoarea clinică a biopsiei ganglionului santinelă parasternal în cancerul
de sân. Ann Surg Oncol. 2006;13:321–6.
143. Luini A, Galimberti V, Gatti G, Arnone P, Vento AR, Trifiro G, et al. Biopsia
ganglionului santinelă după o intervenție chirurgicală anterioară la sân;
rezultate preliminare pe 543 de pacienți tratați la EIO. Tratament pentru
cancerul de sân. 2005;89:159–63.
144. Leidenius MH, Vironen JH, von Smitten KA, Heikkilä PS, Joensuu HJ.
Rezultatul biopsiei ganglionului santinelă la pacienții cu cancer de
sân cu biopsie chirurgicală preoperatorie. Surg Oncol.
2009;99:420–3.
145. Rodriguez Fernandez J, Martella S, Trifirò G, Caliskan M, Chifu C, Brenelli
F, et al. Biopsia ganglionului santinel la pacientii cu interventii
chirurgicale anterioare estetice la san. Ann Surg Oncol. 2009;16:989–92.
146. Kothari MS, Rusby JE, Agusti AA, MacNeill FA. Biopsia ganglionului limfatic
santinel dupa o interventie chirurgicala axilara anterioara: o revizuire. Eur J
Surg Oncol. 2012;38:8–15.
147. Veronesi P, Gentilini O, Rodriguez-Fernandez J, Magnoni F. Breast
conservation and sentinel lymph node after neoadjuvant systemic
therapy. Sânul. 2009;18:590–2.
148. Mamounas EP, Brown A, Anderson S, Smith R, Julian T, Miller B și
colab. Biopsia ganglionului santinelă după chimioterapie
neoadjuvantă în cancerul de sân: rezultate din National Surgical
Adjuvant Breast and Bowel Project Protocol B-27. J Clin Oncol.
2005;23: 2694–702.
149. Kelly AM, Dwamena B, Cronin P, Carlos RC. Identificarea și
clasificarea ganglionului santinelă a cancerului de sân după
chimioterapie neoadjuvantă - revizuire sistematică și metaanaliză.
Acad Radiol. 2009;16:551–63.
150. Schwartz GF, Meltzer AJ. Precizia biopsiei ganglionului santinelă în urma
chimioterapiei neoadjuvante (de inducție) pentru carcinomul mamar.
Breast J. 2003;9:374–9.