COLEGIUL NAȚIONAL ECONOMIC

“GH.CHIȚU” CRAIOVA

PROIECT
PENTRU EXAMENUL DE CERTIFICARE
A COMPETENȚELOR PROFESIONALE
NIVEL:3

ÎNVĂȚĂMÂNT: LICEAL
FILIERA: TEHNOLOGICĂ
PROFIL: SERVICII
CALIFICARE: TEHNICIAN ÎN GASTRONOMIE

PROF. ÎNDRUMĂTOR: ABSOLVENT:

TĂNASE ELENA ȘTEFAN IONELA GIANINA
Clasa XIII J

2011

1
 COLEGIUL NAȚIONAL ECONOMIC
“GH.CHIȚU” CRAIOVA

PROIECT
PENTRU EXAMENUL DE CERTIFICARE
A COMPETENȚELOR PROFESIONALE
NIVEL:3

ÎNVĂȚĂMÂNT: LICEAL
FILIERA: TEHNOLOGICĂ
PROFIL: SERVICII
CALIFICARE: TEHNICIAN ÎN GASTRONOMIE

PROF. ÎNDRUMĂTOR: ABSOLVENT:

TĂNASE ELENA ȘTEFAN IONELA GIANINA
Clasa XIII J

2011

2
TEMA PROIECTULUI
TEHNICA SERVIRII
BĂUTURILOR

3
 CUPRINS

ARGUMENT

Capitolul I
Sortimente de băuturi
1.1 Clasificarea băuturilor
1.1.1 După tehnologia de obținere
1.1.1 După concentrația alcoolică
1.1.1 După ordinea servirii într-un meniu
1.1.1 După cantitatea de zahăr
Capitolul II
Servirea băuturilor alcoolice și nealcoolice
2.1 Recomandarea sortimentelor de băuturi
2.2 Aducerea de la secții a băuturilor
2.3 Servirea băuturilor folosind obiecte de incentar adecvate
2.3.1 Servirea băuturilor aperitiv
2.3.2 Servirea vinurilor
2.3.3 Servirea șampaniei
2.3.4 Servirea berii
2.3.5 Servirea băuturilor digestive
2.3.6 Servirea băuturilor răcoritoare
2.3.7 Servirea apei potabile
2.3.8 Servirea cafelei
2.3.9 Servirea ceaiului
2.3.10 Servirea băuturilor in amestec
2.4 Debarasarea obiectelor de inventar
Capitolul III
Concluzii
Bibliografie
Anexe

4
 Argumentarea lucrarii

Am ales aceasta tema deoarece mi se pare important buna servire a

consumatorilor.
Servirea consumatorilor cu preparate culinare si bauturi,in unitatile publice de
alimentatie sau in alte unitati de consum colectiv, constituie un element de evaluare
a gradului de civilizatie a unei societati.
In contextul general al activitatii de alimentatie publica,servirea
consumatorilor constituie factorul determinant,care caracterizeaza nivelul atins de
aceasta activitate intr-o tara, regiune,localitate sau unitate.
Prin servirea consumatorilor cu bauturi se intelege ansamblu de metode si
mijloace folosite pentru transportul,prezentarea si oferirea spre consum a bauturilor
si preparatelor culinare. Intr-o unitate publica de alimentatie.Volumul,structura si
caracteristicile operatiilor de servire sunt diferite,fiind influientate de natura si
particularizarea bauturilor sau a preparatelor servite,numarul si cererea
consumatorilor,gradul de pregatire profesionala al personalului care le efectueaza.
Pentru executarea corecta a acestor operatiuni s-au instituit reguli bine
definite, cu justificare ergonomica,care constituie in fapt tehnica de servire a
consumatorilor in unitatile de alimentatie publica.
Gradul de cunoastere, insusire, formarea priceperilor si a deprinderilor pentru
aplicarea si respectarea acestor reguli definesc in mare masura,potentialul si nivelul
de servire practicat in acest sector de activitate.

5
 CAPITOLUL I
SORTIMENTE DE BĂUTURI
Băuturile sunt produse lichide necesare organismului pentru desfăşurarea normală a
proceselor vitale. Omul pierde.În mod continuu apă din organism, prin diferite
funcțiuni, în cantitate de circa 2-3 l/zi. Reducerea cantităţii cle apă din organism, sub
un anumit nivel în țesuturi şi în celule, provoacă oprirea funcţionării acestora. Apa
eliminată este inlocuită prin consumarea apei potabile, a diferitelor băuturi sau prin
apa care intră în compozitia alimentelor. Lucrătorii din procesul de servire trebuie să
fie bine inforrnaţi profesional cunoaşterea sortimentelor, tehnologia de obţinere,
conținutul acestora pentru a le recomanda, prezența şi servi în funcție de solicitatea
lor pentru consum.

1.1 Clasificarea băuturilor

Băuturile folosite în alimentaţie se pot clasifica după mai multe criterii:
→după tehnologia de obţinere;
→ clupă concentraţia alcoolică ;
→după ordinea servirii într-un meniu;
→ după conţinutul de zahăr.

1.1.1 După tebnologia de obţinere

Naturale -apa potabilă

-apele minerale

-cafeaua
Băuturi
Calde -ceaiul
nealcoolic
-ciocolata caldă
e

-sucurile din fructe

Răcoritoare -siropurile
-nectare
-sucuri din legume

6
 -coniacul
-rachiul de vin
-romul
-țuica de prune
Distilate -șlibovițta
-rachiul de fructe
-rachiul de
drojdie
-whisky
-gin
-berea
-vinul
Băuturi -șampania
alcoolice
Nedistilate -vinul spumos
-vermutul
-vinul pelin

Industriale -rachiul alb

simple -votca

-rom
Aromate
Industriale -rachiu de anason
colorate
-rachiu de visine

Colorate -lichioruri aperitive

industriale -lichioruri desert

1.1.1.1 Băuturi nealcoolice

Consumul băuturilor nealcoolice şi în special a băuturilor tot timpul anului, dar mai
ales în sezonul cald. Valoarea alimentară a băuturilor răcoritoare se datorează
conținutului în zahăr (circa 10%). Ele se consumă pe tot parcursul zilei fără a avea
restricţii.

7
Băuturile alcoolice naturale
Apele minerale se deosebesc de apele potabile simple, prin proporția şi prin natura
substanţelor chimice pe carce le conţin, precum şi prin unele proprietăţi fizice.

Din punct de veclere al consumului, apele minerale pot fi:

→ape de masă carbogazoase sau cu o mineralizare redusă. Ele se recomandă in

consumul simplu sau în combinaţie cu băuturile alcoolice şi nealcoolice.
Exemplu: Borsec, Biborţeni, Bodoc, Harghita, Poiana Negri, Dorna, Lipova, Perla
Harghltei

→ape medicinale, pentru tratarea diferitelor boli ale organismului. Au acţiune

terapeutică preventivă şi curativă în tratarea diferitelor boli digestive.
Exemplu: Căciulata, Malnaş, Şaru Dornei, Hebe, Slănic Moldova, Sângeorz

Sifonul se obţine prin impregnarea apei potabile, sub presiune, cu dioxid de

carbon, obţinându-se acidul carbonic. Sifonul se recomandă şi se servește simplu sau
în combinaţie cu siropuri de fructe şi băuturi alcoolice. Se serveşte rece, la
temperatura de 4-6° C.

Băuturile nealcoolice răcoritoare

Băuturile răcoritoare sunt băuturi nealcoolice carbonate, reconfortante, obtinute

din sirop de zahăr saturat cu dioxid de carbon, la care se adaugă fie sucuri din fructe,
fie siropuri naturale de fructe, fie macerate alcoolice din coji cle fructe citrice sau din
plante, esenţe naturale alimentare. Pentru colorare şi acidulare se folosesc coloranţi
şi acizi alimentari. Băuturile răcoritoare se livrează în butelii de sticlă sau din plastic
de diferite capacităţi. Ele trebuie să se prezinte cu aspect limpede, gust plăcut,
acidulat, aromă plăcută caracteristică fructului sau esenţei respectivc.
Exemplu: Fanta, Coca-cola, Pepsi-cola apă tonică, Cinger-ale etc.

Sucurile din fructe se obţin prin presarea manuală sau la mixer în baruri a fructelor
proaspete, bine coapte, sănătoase, nevătămate şi curate, sau industrial prin
centrifugare. După obţinere, sucurile naturale se îmbuteliază în sticle şi se păstrează
in spaţii frigorifice fiind necesare pentru consumul curet zilnic, recomandate şi servite
ca preparate cle băuturi răcoritoare în combinație şi cu alte ingrediente, conform
reţetelor.
Inclustrial, se produc sucuri cu adaos de zahăr din următoarele fructe: căpşuni,
zmeură, afine, mure, struguri, portocale, grape-fruit etc. Ele se IMbutellază în sticle
prevăzute cu etichetă pe care se află Inscrise denumirea produsului, concentraţia cle
zahăr, producătorul, furnizorul, termenul de valabilitate şi data imbutelierii.
Nectarele sunt băuturi care conţin şi pulpa fructului, dispersată fin în masa sucului,
8
conferindu-i un aspect tulbure în prezentare. Se obţin prin presarea industrială a
fructelor proaspete (caise, piersici, prune, mere, cireşe etc.), prin omogenizarea
pireurilor de fructe cu sirop de zahăr cu adaos de acid citric. Se îmbuteliază în sticle
de 500, 750, 1000 ml, Inchise ermetic, apoi se pasteurizează la temperatura de
75...85°C, urmând răcirea treptată, asigurându-se astfel stabilitatea produsului,
păstrând intacte atăt valoarea nutritivă, cât şi gustul, aroma specifică a fructelor
proaspete. Nectarui se recomandă în consum ca băutură răcoritoare servita simpla
sau în combinaţie cu băuturi slab alcoolice şi alcoolice aperitive. Sucurile de legume
se obţin din legume, prin presare şi centrifugare. Sortimentele de sucuri din legume
care se recomandă pentru servirea în stare naturală sau în combinaţie cu băuturi slab
alcoolice şi nealcoolice aperitive şi digestive sunt: sucul de roşii, sucul de morcovi,
sucul de ţelină, sucul de ridichi negre, sucul de varză albă.

Băuturile nealcoolice caide

Bătaurile nealcoolice aromate calde cele mai solicitate în alimentaţia publică sunt:
ceaiul, cafeaua turcească, cafeaua solubilă. (nesscafe), cacao, ciocolatina. Aceste
băuturi au în componenţa lor substanţe alcaloide, care stimulează sistemul nervos,
activează circulaţia sângelui şi sucul gastric. Datorită conţinutului în cafeină, infuziile
de ceai cafea sunt indicate în stimularea activităţilor intelectuale, la mărirea
rezistenței organismului în anotimpul rece, iar în anotimpul călduros atenuează
stările de nervozitate provocate de căldura excesivă. Consurnate în exces pot
conduce la manifestări de iritabilitate, insomnii, hipertensiune arterială.

1.1.1.2. Băuturile alcoolice

Băuturile alcooiice distilate
Din această grupă fac parte rachiurile naturale care sunt băuturi alcoolice provenite
din distilarea fructelor ferrnentate sau a tescovinei rezultată de la vinificaţie sau a
drojdiilor provenite de la limpezirea vinurilor.
Componenta principală a rachiurilor naturale este alcoolul etilic, obţinut in urrna
fermentaţiei alcoolice a zaharurilor continute în materiile prime.
Ţuica se obţine din toate soiurile de prune din diferite regiuni ale ţării. Concentraţia
de alcool a ţuicii de prune obişnuite şi selecţionată, În funcţie de sortiment şi
tehnologie, este cuprinsă între 22-24°.
Ţuica bătrână este obţinută din selectarea ţuicii de prune din diferite regiuni ale
ţării, fiind invechită în vase de stejar. În această tehnologie, capătă o culoare slb
gălbuie și un buchet caracteristic, cu o concentrație cuprinsa îintre 28-32°.
Șlibovița este un rachiu de prune, obținutprin distilări succesive sau prin
redistilarea țuicii. Are o concentrație de 38-45° și calități deosebite ce se obțin printr-
un proces tehnologic special, prin învechire de timp de mai mulți ani, cu gust și aromă
caracteristică, culoare alb-verzuie până la galben deschis.
Rachiul de drojdie este o băutură alcoolică naturală obținută prin fermentarea și
distilarea drojdiei rămase de la limpezirea vinurilor. Se prezintă cu aspect de lichid

9
limpede, fără impurități, incolor sau de culoare alb gălbuie cu miros și gust plăcut,
caracteristic de drojdiee,concentrația alcoolică de 30°.
Rachiul de fructe este o băutură alcoolică naturală, fabricată prin fermentarea şi
distilarea diferitelor fructe: cireşe., vişine, caise, piersici, mere etc. Se poate obține şi
din amestecul mai multor fructe. Se prezintă ca un lichid lirnpede cu o concentraţie
alcoolică de pănă la 34°, cu o culoare galben deschis pănă la galben brun, cu miros,
gust şi aromă specifice fructului de provenienţă.
Coniacul se obtine prin diluarea distilatuiui de vin, maturizat, corectat şi învechit în
vase speciale de stejar. Denumirea de „coniac" provine de la distilatele din vinurile
produse în regiunea «COGNAC» din Franţa. Calitatea coniacului depinde de
modalitatea de învechire, de durata acesteia (3-6 ani), de vasele de învechire, de locul
de păstrare. În funcţie de durata de învechire se deosebesc urrnătoarele tipuri de
coniac:
→V.S.O.P (Very Superior Old Product) — ce are o vechime de peste 30 de anl;
→V.S.O. (Very Superior Old) — ce are o vechime de minim 25 de ani;
→V.O.P. (Very Old Product) — ce are o vechime cuprinsă Intre 15-25 ani;
→V.O. (Very Old) — vechi, fară a preciza anii;
→ Trei stele (***) — cu o vechime Mtre 10- /5 ani;
→Două steie (**) — cu o vechime de 10 ani;
→0 stea (*) — cu o vechime Intre 5-10 ani.
Coniacul se recomandă şi se serveşte ca băutură aperitiv în structura meniurilor sau
ca băutură specială ce însoţeşte cafeaua. În functie de aromă, buchet şi gust, se
recomandă și ca băutură digestivă în structura meniurilor.
Whisky-ul este un rachiu natural special, rezultat la distilarea musturilor
fermentate obţinute de ia zaharificarea diferitelor cereale (ovăz, orz, grău, secară,
porurnb). Whisky-ul este de origine veche irlandeză, fiind apreciat şi consumat în
special de anglo-saxoni. Producătorii cei mai importanţi sunt Irlanda, Scoția. Anglia
S.U.A. şi Olanda.
Whisky-ul face parte din grupa băuturilor alcoolice distilate, aperitive. El se
recomandă şi se serveşte în prima parte a meniurilor, însoțind gustărlie reci sau calde,
în cantităţi de 50ml, în pahare speciale fără picior, de formă cilindrică sau conică, răcit
cu gheată, simplu sau cocteil cu alte băuturi fine.
Ginul este un rachiu natural obţinut din malțul de grâu (încolțit) şi din alte cereale
şi aromatizat cu fructe de ienupăr (esenţe de răşini de brad). Prin distilare se obţine
un rachiu care conţine uleiurile de bază ale acestui fruct, având gust şi aromă
specifică de ienupăr. Producătorii de gin sunt: Franţa, Belgia, Olanda, Germania,
Ungaria, Iugoslavia şi Austria.
Ginul face parte din grupa băuturilor alcoolice distilate, aperitive şi se recomandă în
prima parte a meniurilor, însoţind gustările reci şi calde. Se recomandă şi se serveşte
rece.

10
 Băuturi alcoolice nedistilate
Băuturile alcoolice naturale fermentate, nedistilate sunt băuturi în care alcoolul se
dezvoltă în proclus, în urrna unei fermentatii naturale, prin transformarea
substanţelor zaharoase pe care le conţin.
Berea este o băutură slab alcoolică, obţinută prin fermentarea mustului preparat
din malţ de orz (orzoaică) germinat şi fiert cu hamei. Prin compoziţia sa, berea este o
băutură nutritivă, stimulează secreţia sucurilor digestive şi constituie un bun excitant
stomacal, prin conţinutul de substanţe aromate şi amare, dioxid de carbon si alcool
proporţie de 2-5°, care este uşor asimilat în organism.
Se recornandă şi se serveşte în structura meniurilor culinare, la mesele principale.
Vinul este o băutură slab alcoolică (8-12°) naturala, nedistilată, digestivă, obţinută
prin fermentarea mustului de struguri. Prin conţinutul în săruri minerale (P, K, Fe, Mg
etc.), substanţe pectice, taninuri, vitamine (C, B 1 , B6, PP), vinul reprezintă o valoare
nutritivă şi terapeutică importantă, consumat în cantităţi rezonabile. Supuse
învechirii, vinurile caştigă în calitate dobândind gustul, fineţea, catifelarea şi culoarea
specifice soiului. Vinurile albe se maturizează şi se învechesc mai repede decât cele
roşii. Învechirea şi păstrarea acestora variază intre 4 şi 18 ani, iar cele roşii intre 8 şi
20 de ani la unele sortimente, în funcţie de calitatea lor, vinurile pot fi:
→de consum curent:
de masă — sunt vinurite care au tăria alcoolică intre 8-9% vol. alcool;
de masă superior sunt vinurile cu tăria alcoolică de peste 9% vol.
→ de calitate superioară.

Vinurile de calitate superioară, în funcţie de soiui sau sortirnentul de soiuri de

tehnologia aplicată, pot fi:
• de calitate superioară (V.S.) produse în podgoriile sau centrele viticole spccializate,
având tăria alcoolică de minimum 10,5% vol. alcool;
• de calitale superioară cu denumire de arigine controlată (D.O.C.) podgorii- sau
centre viticole specializate, având tăria alcoolică de minimurn 11% vol. alcool;
• de calitate superioară cu denumire de origine controlată şi trepte de calitate
(D.O.C.C.) care se obţin din soiuri bine delimitate în podgorii sau centre viticole.
Vinurile din această categorie pot fi aşezate, funcţie de areal, soi, calitatea strugurilor
şi a vinurilor, pe urrnătoarele nivele:
• „cules la măturarea deplină" (CMD) - se atribuie vinurilor seci, albe şi roşii, care se
ridică la un nivel bun de calitate pentru locurile şi soiurile din care provin;
• „cules târziu" (CT) - se acordă vinurilor obţinute în areale consacrate;
• „cules Ia innobilarea boabelor" (CIB);
• „cules la stafi direa boabelor" (CSB). Treptele C1B şi CSB sunt rezervate vinurilor
dulci obţinute la Cotnari, Pietroasa şi Murfatlar.
→ speciale obtinute din musturi sau vinuri supuse unor anumite tratamente în tirnpul
prelucrării. În această grupă intră:
• vinuri efervescente:
• vinuri spurnante;
• vinuri spumoase;
11
 • vinuri licoroase cu zahăr peste 80g/1;
• vinuri aromatizate, cu adaosuri de plante aromatizante:
• pelinul;
• vermutul;
• alte vinuri aromatizate.
• vinuri licoroase.
Vinurile spumoase și şampania sunt vinuri speciale care spumează cănd sunt
turnate în pahar. Această spumare se datorează degajării dioxidului de carbon care se
dezvoltă în vin, fie pe cale de fermentaţie naturală, repetată (şampania), fie pe cale
de impregnare a vinului cu dioxid de carbon, industrial (vinurile spumoase).
Vinurile spumoase se obţin din soiuri specifice: Riesling Fetească regală, Galbenă,
Pinot Noir, Băbească. Servirea se face în cupe de şampanie, fiind recomandate ca
vinuri dulci, licoroase, cu gust specific. șampania se serveşte, în general, la desert,
frapată cu gheaţă, fiind recomandată cu ocazia meselor obişnuite cu meniuri
complete, la dejun sau cină, sau cu ocazia meselor festive, familiale, colegiale,
protocolare, la care se prezintă şi se oferă o cupă de şampanie.
Vermutul este o băutură aromatizată, care se obţine din vinurile albe şi roşii, la care
se adaugă alcool rafinat, zahăr sub formă de sirop şi macerat din plante.
Sortimentele de vermut se recornandă şi se servesc, fie ca băuturi digestive, în
structura meniurilor sau intre mese, fie ca băuturi aperitive înainte de masă sau
însoţind gustările. Se servesc reci, simpie, cu căteva picături de Juice sau cu lărnăie,
precum şi în cormbinaîie cu alte băuturi alcoolice fine în pahare de 100-150 ml, cu
Vinul pelin este un vin preparat cu flori de pelin şi alte adaosuri şi se caracterizează
prin aromă deosebită și gust specific arnărui. El se recomandă şi se serveşte fie ca
băutură aperitiv, servit "in cantităti de 100-150 ml, fie ca băutură combinată cu alte
băuturi sub forma cocteilului, sau ca vin în cadrul meniurilor culinare, în cantităti
reduse, servit la temperatura obişnuită cu sifon, apă minerală, separat în pahar de vin
cu picior.
Vinurile se recomandă în principal în funcţie de trei factori:
→ ocazia care generează consumul de vin la rnasă;
→ preparatele culinare structurate în meniu la masă;
→ orele de consum în etapele zilei şi servirea vinului la masă.
Băuturi alcoolice industriale
Băuturile alcoolice industriale sunt rachiuri obtinute din alcool etilic (spirt rafinat),
în combinatie cu esente alimentare, coloranti alimentari, zahăr şi apă potabilă.
Băuturile alcoolice industriale simple sunt obtinute din alcool etilic, în concentratie cu
apa potabilă, printr-o tehnologie specifică standardelor de specialitate: rachiu alb,
vodca (este un produs tipic rusesc). Aceste băuturi se recomandă şi se servesc ca
băuturi aperitive în meniuri. Băuturile alcoolice industriale aromate, colorate se obtin
din alcool etilic îri combinaţie cu arome și coloranti alimentari specifici fiecărui
sortirnent: rom, rachita de chimion, rachiu de anason, rachiu de vişine, rachiu de
portocale etc. Băuturile alcoolice industriale colorate, indulcite se pot clasifica astfel:
→ rachiuri industriale colorate aromate şi indulcite, recornandate ca aperitive;
→ lichioruri aperitive, recomandate ca aperitive;
12
 →lichioruri desert, cu o concentratie mai mare de zahăr, cu arome specifice,
recomandate ca desert.
Ele pot însoţi cafeaua turcească, nesscafeaua sau deserturile de cofetărie-patiserie, în
structura meniurilor la mesele principale sau 1ntre mese.

1.1.3. După ordinea servirii într-un meniu

Băuturi aperitiv: tuică, şliboviţă, vermut, bere,
Vinuri albe seci sau demiseci: Riesling, Fetească Regală, Pinot-gris, Tramincr.
Vinuri roşii seci şi derniseci: Cabernet de Drăgăşani, Pinot-noir de Dealul Mare, Merlot
de Odobeşti, Fetească Neagră de Dealul Mare etc.
Vinuri şi băuturi desert: vin spumos, şampanic, vinuri dulci, conjac-lichior.
Ape gazoase, minerale: sifon, apă minerală.
Băuturi calde: cafca, ceai, ciocolată caldă.
Băuturi amestec: fizz, flips, egg-nogg..

1,1,4 După cautitatea de zahăr

În funcţie de sortimentul de bază căruia îi aparţin, băuturile se pot clasifica dupa
cantitatea de zahăr astfej:
→lichioruri:
• lichioruri aperitiv cu un conţinut de zahăr mai mic de 15g/1;
• lichioruri cu un conţinut de zahăr mai mare de 15g/1;
→vinurile de calitate superioară:
• seci cu zahăr rezidual până la 4 g/1;
• demisec cu zahăr rezidual de 5-12g/1;
• semidulci cu zahăr rezidual de 13-500;
• dulci cu zahăr rezidual de peste 50g11;
• licoroase cu zahăr rezidual de peste 80g/1;
→ vinuri spumante (şampania):
• brute (zahăr pănă la 4 gl1);
• seci (zahăr 4-15g71);
• demiseci (zahăr 15-40g11);
• semidulci (zahăr 40-80g11);
• dulci (zahăr peste 80g/1);
→vinuri spumoase:
• seci (zahăr până la 15 g/1);
• semiseci (zahăr 15-40 gl1);
• semidulci (zahăr peste 40 g/1);
→amestecuri de bar:
• seci;
• demiseci;
• dulci;
•foarte dulci (licoroase).

13
 1.2. Verificarea caracteristicilor băuturilor
Personalui din salonul de servire trebuie să cunoască caracteristicile băuturilor
incluse în oferta unităţii.
Prin analiza organoleptică (degusta) se întelege aprecierea produselor alimentare cu
ajutorul exclusiv al simțurilor omului.

14
 CAPITOLUL II

SERVIREA BĂUTURILOR ALCOOLICE - ȘI NEALCOOLICE

Băuturile se recomandă şi se servesc fie incluse în structura meniurilor, la mesele
principale obişnuite şi organizate în cursul zilei, fie servite ca atare în cursul zilei,
însoţite de mici gustări, sau preparate culinare de bază, deserturi etc. Calitatea
meniurilor din restaurante este întregită de modul în care sunt prezentate,
recomandate servite băuturile dorite cle clienţi. . ln acest sens, este necesar ca cei ce
oferă băuturile să se orienteze şi să propună numai acele sortimente aflate în
concordantă cu structura şi componentele meniului, cu vârsta şi obiceiurile clienţilor.

2,1 Recomandarea sortimentelor de băuturi

Recomandarea băuturilor se poate face de către ospătari sau barmani, fie oral fie cu
ajutorul listei de băuturi, în concordantă cu structura meniuiui, cu obiceiurile
alimentare ale clientilor şi chiar cu posibilitățile lor financiare. Asocierea gusturilor
corespunde în mare măsură asocierii culorilor.
Vinurile albe se potrivesc bine cu mâncărurile puţin colorate, respectiv cu
preparatele din peşte, din came albă de pasăre, creier, cu pateu de ficat (servii ca
aperitiv), cu sosurile albe sau galberte. Gustul delicat ai acestor vinuri şi caracterul lor
tandru fac ca ele să poată însoţi anumite specialităţi cu gust mai sărat sau picant aşa
cum sunt mezelurile, preparatele din legume (cu exceptia celor făctute cu oţet, care
nu se asociază cu nici un vin ), brânzeturile proaspete.
Vinurite roşii, caracterizate prin constituţie bogată şi complexă, se pot foarte bine
asocia cu mâncărurile mai grele, cu gusturi puternice. Vinurile roşii lejere sau cele
foarte vechi se potrivesc cu preparatele din carne de vită sau porc, de miel, de
pasăre, sau vânat cu pene. Vinurile mai corpolente, robuste şi taninoase, aflate în
puterea vârstei se asociază bine cu mâncărurile mai grele şt picante preparate cu
sosuri colorate din carne de oaie, de vită sau de vanat mare. În orice caz gustul
taninos al vinului roşu nu se potriveşte cu cel sărat al preparatelor din peşte sau cu
cel dulce. Aceste vinuri se armonizează în schimb foarte bine cu branzeturile, în
special cu cele fermentate de tip Carnembert sau Roquefort.
Vinurile dulci îți au locui la sfârşitul mesei la desert. EJe se asociază mai putin bine
cu cremele sau prăjiturile de ciocolată.
Într-un meniu, indiferent de varietatea lui, nu vor fi incluse mai mult de două
sortimente de vinuri (alb şi roşu, alb şi rose) precum şi un vin dulce servit la desert
care poate fi înlocuit de şampanie.
Ţuica este considerată a fi „băutura eminamente naţionată". Ţuica, după bunul
obicei românesc se bea ca aperitiv, locul ţuicii putând fi luat de orice alt rachiu de
fructe.
Coniacul este băutura produsă în mod tradiţtonai în regiunea franceză Cognac prin
învechirea distilatulut de vin în butoaie din lemn de stejar. Coniacul poate fi plasat la
sfârşitul mesei, la cafea, deţinând funcţia de băutură digestivă (el poate fî înlocuit cu

15
succes cu un rachiu vechi de tescovină sau drojdie). Ortografierea românească a
cuvântului Cognac, impropriu a fost şi este fotosit pentru a desemna vinarsul din
producţia internă. Vinarsul se recomandă băutură aperitiv.
Lichiorurile se servesc ca băuturi digestive porționate, reci, şambrate sau răcite cu
gheaţă.
Băuturile răcoritoare (sirop, limonadă, sucuri naturale etc.) se servesc la cererea
clienţilor în tot timpul zilei.
Şeful de sală, somelierul sau chelnerut care face recomandarea vinurilor la masă
trebuie să cunoască următoarele:
vinurile nu se vor servi înaintea celor vechi;
vinurile uşoare se vor servi înaintea celor tari, puternice;
vinurile seci se vor servi înaintea celor demiseci şi dulci;
vinurile albe secit şi demiseci se vor servi înaintea celor roşii;
vinurile albe dulci se vor servi după cele roşii;
vinurile uşoare se vor servi la preparate uşoare;
vinurile tari se vor servi la preparate picante, consistente.

2.2 Aducerea de la secții a băuturilor

Transportul băuttuilor de la secțiii se face diferențiat: cele porționate în pahare, pe
tavă acoperită cu şervet, sau pe farfurie de desert cu şervet, iar cele la sticle se vor
aduce în mână, coşuleţe speciale şi frapiere.
Pentru băuturile porţionate se va proceda astfel: se va controla dacă paharele sunt
curate, neciobite şi dacă forma şi capacitatea lor corespund băuturii solicitate; se
verifică dacă s-a respectat comanda, se ridică cu mâna dreaptă paharele de pe
tejgheaua barului şi se aşază pe tava acoperită cu şervet, aflată pe mâna stângă având
grijă să le echilibreze pentru a le asigura stabilitatea; se merge cu băuturile în salon,
circulând întotdeauna pe partea dreaptă a culoarului până la masa clientului, unde se
execută servirea după regulile cunoscute.
Pentru băuturile la sticle se va proceda astfel: se verifică dacă sticlele sunt şterse şi
dacă corespund ca sortiment şi preţ cu marcajul, se verifică la lumină dacă în conţinut
există sau nu impurităţi, după care, în funcţie de nurnărul sticlelor, se face transportul
diferenţiat în salon în mână, se due de regulă, două sticie: prima sticiă se ia cu mâna
dreaptă şi se fixează în podul pălmii stângi, prinzând-o cu degeteie mic, inelar şi mare;
se ridică ,apoi cea de-a doua sticlă fixată intre degetele inelar şi mijlociu, prinzând-o
cu degetele arătător mijlociu după care se merge în salon unde se execută serviciul.
Când vinul la sticlă se transportă în frapieră (cu sau fără gheaţă) aceasta se acoperă
cu un şervet şi se duce, în funcţie de greutate, cu o mână sau cu ambele mâini.
Coşuleţul cu o singură sticlă de vin roşu se duce în mâna stângă fiind ţinut cu toate
degetele; mal multe coşuleţe se transportă în mâna stângă, pe o teavă de mărime
corespunzătoare, acoperită cu un şervet.
Debuşonarea sticlelor se face cu tirbuşonul universal (drek) cu spirală, lamă pentru
tăiat capişoane şi cheia de desfacut capsule. Debuşonarea se face la gheridon, în
frapieră, cât şi pe tăviţe speciale de pe mese, pentru a se evita unele accidente
survenite în timpul lucrului
16
 La sticlele cu vin alb, capişonul se taie cu ajutorul lamei de la tirbuşon, pe mijlocul
gâtului sticlei, îndepărtăndu-se cu mâna partea superioară, care se pune în buzunar,
apoi se introduce spirala în mijlocul fără a-l străpunge; se extrage cu atentie dopul
sprijinind pârghia tirbuşonului pe gâtul sticlei; cu ajutoruil ancărului se şterge gâtul
sticlei, după care urrnează servirea clienţilor în ordinea de preferinţă impusă de
ocazie.
De regulă, după scoaterea dopului, chelnerul/somelierul va mirosi dopul îainte de a
oferi vinul clientului spre degustare evitând astfel prezentarea unor vinuri
necorespunzătoare.
La sticlele cu vin roşu, se procedează la fel ca mai sus, având grijă ca în cazul servit
la coşuleţ să se aşeze sub acesta o farfurioară întinsă pentru a evita pătarea feţei de
masă. De gâtul sticlei, cat mai aproape de gură, se poate prinde un şerveţel.
Debuşonarea sticlelor de vin alb se face în salon, în prezenţa clientului, în momentul
servirii. Vinurile roşii se pot debuşona cu câteva ore inainte de degustare, ele
câştigand in calitate prin degajarea buchetului; vinurilor tinere, debuşonarea le
asigură echilibru şi fineţe şi le înlătură gustul uşor amărui, specific. La servirea
vinurilor roşi vechi se recomandă a se realiza decantarea. Debuşonarea sticlelor cu
şampanie se poate face prin două metode;
→prima metodă constă în aşezarea sticlei de şampanie pe gheridon şi desprinderea
staniolului din jurul dopului; acoperirea sticlei cu ancărul şi prinderea doputui cu
podul palmei şi degetele de la măna stângă peste ancăr; prinderea sticlei cu mâna
dreaptă de partea superioară şi scoaterea atentă a dopului cu mana stăngă, lăsănd
uşor presiunea să iasă din sticiă;
→a doua metoda este asemănătoare cu prima, cu deosebirea că sticla uşor înclinată
se ţine în mâna dreaptă, pentru a diminua presiunea dioxidului de carbon din
şampanie, care acţionează asupra dopului în cazul în care unele sticle cu şampanie
mai veche au dopul foarte bine fixat, se impune folosirea cleştelui special pentru
şampanie.

2.3. Servirea băuturilor folosind obiecte de inventar adecvate

2.3.1. Servirea băuturitor aperitiv
Aperitivele se beau Inainte de dejun sau cină, la barul de zi, sau la masă Inainte de
începerea serviciilor. Aperitivele pot fi servite prin mai multe metode:
→ porționate de la bar
• porţionarea se face de către barman în pahare adecvate;
• paharele se aşază pe tava pe care am aşezat în prealabil un şervet (şerveţel din
hârtie sau o hârtie dantelată) îneepând de la încheietura braţului cu antebraţul către
vărful degetelor;
• servirea se realizează pe partea dreaptă a consumatorului, paharul de băutură
aperitiv se aşază Ia vărful cuţitului de gustare;
→ direct din sticlă

17
▪ la mesele cu caracter intim, familial, la agape etc„ se preiau sticlele cu băutură
aperitiv de la bar şi se depun la consolă;
• servirea clienţilor se realizează prin dreapta acestora;
→de la căruciorui special sau gheridon
• se aduce căruciorul special de prezentare şi servire a aperitivelor căt mai aproape
de masă;
• ospătarul sau somelierul prezintă sortimentul de aperitive iar fiecare client Işi alege
ce doreste;
• se porţionează băuturile îi paharele specifice şi se servesc ctienţii prin partea
dreaptă respectâncl regulile de protocol;
• In lipsa căruciorului se poate folosi gheridonul.
Aperitivele sunt insoţite de apă minerală sau sifon iar la cererea clienţilor se pot
oferi cuburi de gheaţă.

2.3.2. Servirea vinurilor

La servirea vinurilor se va ţine seama de preferinţa clientului şi dacă vinul ales, nu
este cel indicat, se vor da, cu mult tact, recomandări pentru vinul care se asociază cel
mai bine cu preparatele comandate.
Temperatura vinurilor are o mare importanţă pentru punerea în valoare a calităţii
acestora:
• vinurile roşii se servesc la temperatura camerei, adică 15-18°C;
• vinurilc albe se servesc intotdeauna răcite.
Se spune că un vin cu căt este mai tare, mai vechi, mai dulce, mai licoros sau
spumant, trebuie să fie binc răcit. Alte vinuri, denumite „temperate" (Merlot,
Busuioacă de Bohotin, Roşu de Sâmbureşti); se servesc, la temperatura de 14-15°C,
puţin superioară faţă de cea a pivniţei.
Vinurile vechi, cele de colecţie, vinurile dulci-licoroaşe şi şampania trebuie răcite
foarte bine, temperatura optimă de servire fiind de 2-6'C. Paharele pun, de
asemenea, în evidenţă calitatea vinului aceea ce impune ca ele să fie incolore, fără
decoraţiuni de altă culoare, cu picior şi formă adecvată pentru a permite aprecierea
culorii, aromei şi buche-tului. Paharul pentru vin roşu este mai mare decât cel pentru
vIn alb, deoarece, vinurile albe se servesc răcite şi nu rezIstă mai mult dc 8-10 minule
în pahar fără a se încălzi.
Servirea vinului din sticlă sau pahar, se face întotdeauna prin dreapta
consumatorutui.
Înainte de a face primul serviciu, sticla cu vin se prezintă clientului care a comandat.
Pentru aceasta, după debuşonarea sticlei se toarnă în paharul clientului care a
comandat, cca 50 ml vin pentru a-I degusta şi, după ce a acceptat vinui, se începe
servirea în ordinea de preferinţă impusă de ocazie, ultimul fiind servit cel care face
degustarea. După turnarea în pahar, înainte de servirea următoruiui client se va
şterge gura sticlei cu ancărul (la vinurile albe) sau cu un şerveţel prins în ancăr (la
vinurile roşii).

18
Repetarea serviciului, (umplerea paharului), se face numai după ce clientul a
consumat aproape în întregime cantitatea existentă, semn că a acceptat sa i se
toarne în pahar.
Când vinul este oferit direct din sticlă, aceasta se prinde cu mâna astfel încât, să se
acopere eticheta (degetul arătător fiind orientat spre gatul sticlei).
Sticla de vin din coşulet se prinde bine, cu toate degetele de la mâna dreapta ,
împreună cu coşul, peste etichectă, turnându-se uşor, pentru a se continua uşor
înainte de a termina turnarea vinului în pahar, sticlei i se va imprima o uşoară mişcare
de rotire spre dreapta pentru a evita căderea picaturilor de vin pe faţa de masă. După
servirea ultimului client, dacă în sticlă a mai rămas vin, se va depune, după caz, în
frapieră, la gheridon sau pe suportul de pe masa:
La servirea vinurilor, lucrătorii vor evita:
→ umplerea exagerată a paharelor;
→ sprijinirea gătului sticlei de marginea paharului;
→ servirea vinului amestecat cu apă (şpriţ)-fără acordul clientului;
→ răcirea vinului prin introducerea în pahar a cuburilor de gheată.
O fază a servirii vinurilor roşii de caliate invechite la sticle este decantarea.
Scopurile decantării sunt:
→ separarea vinului de depunerea sa;
→ aerisirea vinului.
Decantarea se realizează în mai multe etape şi este condiţionată de existența
inventarului specific şi de respectarea tehnologiei de lucru.
Tehnologia de lucru are următoarele etape:
1.se alege carafa care se adaptează vinului, fiind usor de curățat
2.se pune sticla (din pivniță) în poziţia în care a stat, fără a o agita se aşază în coşuleț
cu eticheta în sus si se transportă la gheridon.
Mise-en place pentru decantare: carafa din stIclă de calitate superioară (cristal)
incoloră, pahar pentru degustare, lumânare şi suport, chibrituri, tirbuşon, şervet de
serviciu, șervet de hârtie şi douâ farfurioare.
3. se aprinde lumânarea, se stinge chibritul fără a sufla de sus;
4. se prezintă şi se debuşonează;
5. se miroase discret dopul;
6. se pune puţim vin în carafă, se clăteşte, se recuperează vinul în paharul de
degustare şi se degustă;
7. se scoate cu atenţie sticla din coşuleţ, se prinde cu mâna dreaptă de la bază, cu
degetul mare deasupra şi celelalte dedesubt;
8. se ia carafa în mană şi se aduce gâtul sticlei aproape de cel al carafei;
9. se toarnă încet vin, sticla fiind deasupra lumânării în aşa fel încat umărul sticlei să
fie luminat, iar lichidul să curgă lin pe marginea interioară a peretelui carafei;
10. se inclină puţin sticla astfel incat flacăra lumânării să permită somelierului —
respeetiv şefului de sală — să observe sosirea eventualelor depuneri, aproape de
gâtul sticlei;
11.se lasa sticla pe gheridon și se verifică limpezirea vinului din carafa cu ajutorul
lumânării;
19
12.se oferă vinul pentru degustare celui care a comandat şi după accept, se servesc-
ceilalţi clienţi, revenind la cel care a cornandat;
13. se stinge lumanarea fără a sufla de sus (cu băţul de chibrit);
14. ajutorul debarasează gheridonul lăsând sticla şi dopul la vederea clienţilor sau
prezintă pe farfuria suport, cu şerveţel, la masă.
2.3.3 Servirea şampaniei
Şampania se preia de secţie bine răcită, transportul sticlelor făcându-se în mână, în
frapiere obişnuite sau speciale pentru şampanie. Frapiera poate fi acoperită cu un
şervet sau pe gâtul sticlei se poate pune un şervet împăturit în lung. Sampania se
prezintă clientului și se oferă pentru degustare. Sticla se debuşonează respectându-
şe regulile arătate anterior. Serviciul trebuie să fie îngrijit, şampania fiind turnată în
pahare în două reprize, mai ales atunci când există o spumare abundentă şi
persistentă. Pentru a degaja bioxidul de carbon, se folosesc agitatoare
speciale numite' moissoires (un fel de rozetă montată pe o tijă hexagonală) sau se
oferă pişcoturi. La servirea şampaniei în locul cupelor tradiţionale se folosesc din ce în
ce mai mult paharele subţiri cu picior în formă de lalea (flute), precum şi cupele
piciorul gol care scot mai mult în evidenţă perlarea,

2.3.4. Servirea berii .

Berea se preia de la secţie în sticle, cutii, pahare speciale, pahare tip sondă, căni
pentru bere, halbe sau ţapi. Sticlele se transportă în mană, iar paharele, cănile, ţapii
pe o tavă acoperită cu un şervet. La masa clientului, paharele cu bere se aşază pe
suporturi sau rondele din diferite materiale. Atunci când berea se duce la masă în
sticle, este de dorit utilizarea paharelor de capacitate corespunzătore cu a sticlelor
pentru a nu lăsa sticlele pe masă. Se recomandă ca berea să fie servită la o
temperatură în jur de 7 ⁰C. Răcirea berii prin introducerea cuburilor de gheaţă în
pahar constituic o greşeală. În funcţie de dorinţa clientului; berea poate fi turnată în
pahar, cu sau fără spumă. Pentru formarea spumei, paharul se va lăsa pe masă,
conţinutul turnându-se în jet subţire, în mijlocul paharului, apropiind şi depărtând
sticla de marginea acestuia. Pentru evitarea spumei, se ia paharul în mână şi se
toarnă berea uşor, pe marginea interioară aacestula.

2.3.5. Servirea buturilor digestive

Coniacul, băutură digestivă, poate fi servit în funcție de dorinţa consumatorilor,
şambrat, răcit cu gheată sau flambat. Majoritatea clientilor obișnuiesc să bea coniacul
la temperatura camerei.
Paharele în care se oferă sunt fie de tip balon (cu capacitate de 300-500 ml), fie
pahare alungite, aproape drepte şi destul de înalte, în care pe lângă cantitatea
respectivă de coniac se poate adăuga un cub de gheaţă, dând astrei posibilitatea să se
deguste şi să se aprecie-ze de cunoscători, calitătile deosebite ale băuturii (culoare,
aromă, finețe, buchet). În cazui în care coniacul este porționat de la bar, pahar(fie se
aduc pe tava acoperită cu şervet, se aşază în dreapta clientului, Iângă paharul cu apă,
de regulă în locul celui de vin alb, coniacul asociindu-se la cafea.

20
 Lichiorurile se servesc tot ca băuturi digestive porţionate, reci, şambrate sau răcite
cu gheată. Paharele utilizate sunt cupe de lichior sau baloane asemănătoare celor de
coniac, dar de capacitate mai mică (pentru lichiorurile foarte fine). Se oferă 25 ml. Ca
şi în cazul coniacului, sticlele de lichior se pot prezenta direct la masa clientului, dar în
acelaşi tirnp, porţionarea se poate face şi la barul de serviciu, situaţie în care
preluarea de la sectie, transportul în salon şi servirea la masă, respectă regulile
pentru băuturile portionate.

2.3.6. Servirea băuturilor răcoritoare

Servirea băuturilor răcoritoare (sirop, Iimonadă, Sucuri naturale etc.) se face la
cererea clienţilor în tot timpul zilei. Se servesc în pahare-sonde însoțite de pai, sau în
pahare pentru apă minerală. Se transportă pe tava de serviciu, în cazul când se
servesc mai mulți consumatori, sau pe câte o farfurie întinsă, atunci când se servesc
clientii. Se aşază pe blatul mesei, pe suportul respectiv, pe partea dreaptă a clientului.
Băuturile răcoritoare îmbuteliate se aduc de la secţia bar pe tavă sau pe farfurie, se
desfac capsulele de la sticlă şi se servesc pe partea dreaptă a consumatorilor, în
paharele mari ce se găsesc pe masă. Capsulele se reţin si se duc la oficiu, pentru a fi
depozitate în recipiente speciale. Nu se admite depunerea capsuIelor în frapiere, pe
masa clientilor sau la consolă şi nici aruncarea lor pe pardoseală.

2.3.7. Servirea apei potabile

Apa potabilă prezintă o importanţă deosebită în servire, mai ales pentru cei care nu
obişnuiesc să consume la masă apă minerală. Se recomandă ca apa potabilă să fie
preluată din oficiu bine răcită, în căni speciale cu cuburi de gheaţă în conţinut. De
regulă, cănile de apă se transportă în mâna având grijă ca cele fără capac, să fie
acoperite cu un şervet curat. Servirea se face prin dreapta clientului după care cana
se lasă pe masă, pe suport sau la consolă.

2.3.8 Servirea cafelei

Cafeaua se serveşte întotdeauna fierbinte, de regulă, în ceşti mici, încălzite în
prealabil, cu suport adecvat. Între ceaşcă şi suport se pune un şerveţel sau o rondelă
de hârtie. 0 floare mică poate marca o atentie deosebită pentru client.

2.3.9. Servirea ceaiului

Ceaiul de masă şi cel medicinal se servesc diferenţiat, în funcţie de sorţiment (vrac
sau plic) şi de locul unde se pregăteşte (la masa clientului, la cofetărie sau la bar), La
secţie ceaiul vrac se poate pregăti infuzie, decoct sau macerat. În ofici se, montează
pe o tavă cu şervet inventarul necesar pentru client-ceaşcă fierbinte de ceai cu suport
linguriţă, precum şi produsele de însoțire — zahăr, rondelă de lămaie sau portocală,
lapte concentrat sau lapte rece. Se ia ceainicui de pe suport cu șervet, se aşază pe
aceeaşi tavă sau se duce în mâna dreaptă, după care se merge în salon, după caz, la
gheridon, sau direct la masa clientului, unde prin dreapta acestuia, se pune pe masă

21
ceaşca pentru ceai cu suport, produsele de însoţire si se toarnă ceaiul în ceaşcă
produsele de insotire se adaugă de client după gust.
La masă, în salon, se pregătesc, de regulă, diferite sortimente de ceai preambalat la
pliculețe. Serviciul se efectuează ca și în cazul precedent, cu deosebirea că în loc de
ceai pregătit, se ia un ceainic cu apă fierbinte, care se toarnă în ceaşcă la masa
clientului, avănd grijă ca în prealabil să se pună în ceaşcă pliculetul cu ceai. În arnbele
situaţii, serviciui se face pe partea dreaptă a clientului. Înclinându-se numai ceainicul,
suportul se menţine drept. Ceainicul poate rămâne la masă pe suport, pentru cei care
mai doresc sa consume.

2.3.10. Servirea băuturilor în amestec

Băuturile în amestec se servesc în pahare specifice, fiecarui sortiment şi se aşază pe
masă prin dreapta clientului, de regulă fără suport, direct pe faţa de masă.
Daca este cazul la unele băuturi reci se pot oferi paie în suport special (port-paie); la
băuturile calde, nu se aduce, pai. Linguriţa se, oferă numai la băuturile care au în
conţinut fructe, frişcă, gheaţă, sau care trebuie sa fie amestecate. În acest caz,
servirea băuturilor se face farfurioară-suport, cu şerveţel sau rondelă din hârtie.

2.4. Debarasrea – obiectelor din inventar

Debarasarea paharelor se face atunci cand clienţii au consumat băutura respectivă
și ati trecut la sortimentul următor. Paharele se debarasează pe tavă acoperite în
şervet de panză iar unul singur pe fărfurie cu şerveţel.
Se aşază tava pe palmă şi antebraţul mâinii stângi iar cu mâna dreaptă se prinde
paharul de picior cu trei degete: mare, arătător şi mijlociu și se aranjează pe tavă
incepând dinspre braţ spre vârful degetelor.
La debarasarea paharelor trebuie să ţinem seama de următoarele:
→nu se prind paharele cu toată măna sau din interior;
→nu se aşază unul lângă altul la distanţă mai mică de 0,5 cm deoarece se pot atinge
producând zgomot în timpul transportului
→nu se afișază unul în celălalt pentru că aceasta denotă lipsă de profesionalism și
→nerespectarea normelor de protecţia muncii.
Tava cu obiectele de inventar folosite se transportă la oficiul de spălat pahare.

22
 CONCLUZII

Aceasta lucrare este rezultatul experientei acumulate atat in scoli cat si in

unitatile de alimentatie publica.Meseria de ospatar nu este una usoara,asa cum ar
putea sa apra la prima vedere.Practicarea ei aduce baneficii dar si inconveniente.

In ceea ce primeste avantajele ce le ofera aceasta meserie putem mentiona, in

primul rand posibilitatea de a intra in contact cu persoane variate. Interactiunea cu
acestea are o importanta ridicata,ea facilitand acumularea experientei cu clientii,
perfectionarea abilitatilor de comunicare cu acestia, imbunatatirea tehnicilor de
recomandare si servire ale preparatelor si bauturilor.

Un alt aspect ce trebuie mentionat in meseria de ospatar este castigul financiar

pe care il obtinem in urma serviciilr oferite.In acest domeniu renumerarea serviciilor
se face in functie de abilitate si de pregatirea personala a fiecaruia. Sa nu uitam ca
meseria de ospatar poate fi extrem de profitabila din acest punct de vedere,cu
conditia de a stapani tehnicile de servire la standarde inalte.

Pe de alta parte vom lua in calcul si inconvenieintele acestei meserii,caci

acestea ne pot conditiona alegerea.Pentru a face fata programului incarcat si
responsabilitatilor pe care le implica meseria de ospatar este nevoie de un organism
sanatos,lucru certificat prin analize medicale,dar si de cunoasterea si aplicarea
catorva reguli ce ajuta la reducerea efortului ortostatic depus in timpul desfasurarii
activitatii de servire.Pentru a-si insusi toate acestea,viitorii ospatari au nevoie de
indrumare si consiliere profesionala dar si de mici sfaturi pe care sa le poata aplica.

23
 Bibliografie :

1.Nicolescu R., -Tehnologia activitatii din restaurant si bar, Bucuresti,1981

2. Nicolescu R.,-Tehnologia restaurantelor, Editura Inter Rebs, Bucuresti,1996
3.Sgander St.,Brumar C.,-A.B.C-ul ospatarului, Editura Amaktea, Bucuresti, 2004
4.Stavrositu S.,-Arta serviciilor in restaurante, baruri si hoteluri, Editura
Dobrogea,2001
5. Stavrositu S.,-Cartea lucratorului in restaurant,Editura Tehnica, Bucuresti,1997
6. Stavrositu S.,-Ghid profesional in alimentatia publica, Editura
Tehnica,Bucuresti,1983
7. Stavrositu S.,-Practica serviciilor in restaurante si baruri, Editura
Tehnica,Bucuresti, 1994
8. Stavrositu S.,Dobrescu E.,-Tehnica servirii consumatorilor, Editura
Tehnica,Bucuresti,1996

24
ANEXE

25
26
27
28
29
30
31