Tema pasajului este: Credincioșia lui Dumnezeu și credincioșia lui Iacov

Data trecută am văzut că Dumnezeu a fost credincios, dar Iacov nu, însă de data asta, lucrurile
se schimbă, bineînțeles, în dreptul lui Iacov. El ascultă de porunca lui Dumnezeu.

ÎNDEMN LA MULȚUMIRE

Primul moment, va fi unul de mulțumire și poate vă întrebați: Nu mai bine, în loc să

mulțumim Domnului, doar să cerem și să mijlocim? Ce motive de mulțumire să ai în timpul
războiului?

În primul rând, primul motiv de mulțumire ar fi faptul că nu suntem în război noi și Domnul
dă pace acestei țări, și pornind de la motivul acesta, aș mai dori să adaug câteva motive de
mulțumire din text.

Motive de mulțumire:

V3 - În acest verset Domnul îi promite lui Iacov că va fi cu el și așa cum i-a promis lui Iacov,
așa ne-a promis și nouă prin persoana Domnului Isus Hristos, care a trimis Duhul Sfânt ca să
nu ne lase singuri, ci să fie cu noi, și astfel putem avea parte de prezența Domnului în mod
continuu. Să mulțumim Domnului că este cu noi prin Duhul Sfânt și nu ne părăsește indiferent
de orice s-ar întâmpla.

V5 – Fața lui Laban nu mai era aceeași cu privire la Iacov, însă să mulțumim că fața
Domnului rămâne mereu aceeași față de Iacov atunci, și față de noi acum. Iacov spune: „Dar
Dumnezeul tatălui meu a fost cu mine.”, în alte cuvinte, Dumnezeul tatălui meu, spune
Iacov, este același Dumnezeu și cu mine. Să mulțumim Domnului că da, fața oamenilor se
poate schimba oricând într-un mod care să nu ne mai transmită dragoste, însă fața Lui nu se
schimbă față de noi, ci rămâe același.

V7 – Ultima parte din verset spune că Dumnezeu nu i-a îngăduit lui Laban să îl păgubească pe
Iacov, în alte cuvinte, Dumnezeu este în controlul situației și cred că este foarte important să
ne reamintim acest adevăr în zilele în care trăim: adevărul despre faptul că Dumnezeu este
suveran și în controlul situației. Chiar și în controlul a ceea ce se întâmplă în Ucraina și
Rusia? ”Da!”, pentru că Dumnezeu este atotputernic și total suveran și el îngăduie răul când
știe El că trebuie să o facă, și oprește răul când știe El că e mai bine, așa cum a oprit răul ca
Laban să îl păgubească pe Iacov. De aceea, să îi mulțumim Domnului că El este suveran și în
controlul tuturor situațiilor.
ÎNDEMN LA POCĂINȚĂ

Așa cum am spus, tema acestui pasaj este aceasta: credincioșia lui Dumnezeu și credincioșia
lui Iacov. - De data asta cred că vom avea ce să învățăm de la Iacov.

Mai întâi de toate, ce se întâmplă în pasaj: din versetul 1-3 vedem pe fiii lui Laban și inclusiv
pe Laban că îi transmit foarte clar lui Iacov că nu mai este binevenit printre ei să locuiască. Pe
de altă parte, Domnul îi poruncește lui Iacov să plece în țara unde s-a născut promițându-i că
va fi cu el.

Din versetul 4-16 Iacov discută cu soțiile lui despre plecare.

Soțiile lui Iacov, înainte de a spune lui Iacov: ”Hai să plecăm în țara ta!”, ele fac o scurtă
examinare să vadă dacă merită să plece din acel loc, și examinarea aceea constă în 2 întrebări:

„Mai avem noi oare parte şi moştenire în casa tatălui nostru?” și „Nu suntem noi oare
privite de el ca nişte străine, fiindcă ne-a vândut şi ne-a mâncat şi banii?” - se pare că
răspunsurile la întrebări au fost în defavoarea lor, ceea ce le-a făcut să plece.

Din versetul 17 la 21 ne este descris faptul că Iacov își ia familia și pleacă, dar înainte de a
pleca, Rahela îi fură idolii tatălui său.

Acum, pentru că acest îndemn este unul la pocăință, vom privi la prima parte a textului, de
la versetul 1-3 pentru a identifica motive de pocăință, mai apoi, vom privi la următoarele
părți ale textului la timpul de cerere și mijlocire.

În primul rând, versetele de la 1 la 3. Așa cum am spus, primele două versete ne spun că Iacov
nu mai este bine venit în casa lui Laban. Fiii lui Laban îl urau pe Iacov, iar fața lui Laban era
posomorâtă față de Iacov. Aceste lucruri au creat pentru Iacov o atmosferă tensionată.

Ați fost vreodată în vreun loc în care atmosfera era tensionată pentru că oamenii vă
transmiteau că nu sunteți bine veniți? Că nu vă doresc în acel loc? Cam asta a experimentat
Iacov atunci.

Acum că suntem în toiul războiului și trebuie primim refugiați, creștinii trebuie să nu îi facă
pe cei pe care îi primesc în case, să se simtă tensionați, să simtă că nu sunt bineveniți, așa cum
au făcut fiii lui Laban și Laban față de Iacov, ci mai mult ca niciodată, creștinii trebuie să
împlinească Romani 12:13 „Ajutaţi pe sfinţi când sunt în nevoie. Fiţi primitori de oaspeţi.”

Acest lucru implică renunțare la confort și sacrificare pentru ceilalți. Iată primul păcat de
care trebuie să ne pocăim: ținerea cu dinții de confort și lipsa de sacrificiu. Poate unii veți
spune: ”Păi, frate, am primit refugiați. Am renunțat la confortul meu și m-am sacrificat.”
Întrebarea mea este: avem mereu o astfel de atitudine de renunțare la confort și sacrificare sau
le avem doar în situații extreme și limită? Domnul să ne schimbe inima într-una sacrificială,
plină de dragoste pentru semeni.
Să privim la un alt păcat al fiilor lui Laban și ca să facem asta, să citim cuvintele lor: „ Iacov a
luat tot ce era al tatălui nostru şi cu averea tatălui nostru şi-a agonisit el toată bogăţia
aceasta.” – Aceste cuvinte sugerează că fiii lui Laban erau invidioși pe Iacov. Aceștia s-au
uitat la bogățiile lui Iacov și au spus: „Tu de ce ai atât de mult și noi nu?” – și cred că putem
răspunde spunând că Iacov avea atât de mult pentru că Dumnezeu a fost credincios față de
promisiunea pe care i-a făcut-o, aceea că va fi cu el, și îl va binecuvânta. Tema acestui pasaj
este foarte asemănătoare cu ce cea de data trecută, unde regăsim din nou credincioșia lui
Dumnezeu. Deci un alt păcat găsit aici este invidia.

Aș dori să ne contrentrăm pe versetul 3 acum, pentru a identifica o parte din tema pasajului și
din nou pentru a identifica un alt păcat: Putem vedea clar credincioșia lui Dumnezeu în
versetul 3, aceasta fiind o parte din tema pasajului: „Atunci, Domnul a zis lui Iacov:
‚Întoarce-te în ţara părinţilor tăi şi în locul tău de naştere, şi Eu voi fi cu tine.’” Din nou îi
reamintește lui Iacov faptul că se va ține de promisiune așa cum S-a ținut până atunci,
promisiunea că va fi cu el.

Iată păcatul nostru: dragii mei, avem tendința să transformăm aceste adevăruri, cum ar fi că
Dumnezeu este cu noi, în banalități, în adevăruri care nu ne stimulează viața de credință și
care ne lasă reci. Dovada? Auzim duminică de duminică predică după predică, miercurea
seara rugăciune, citim cărți creștine bune, articole creștine bune, Scriptura, ne umplem mintea
cu adevăruri profunde și mai prețioase ca aurul, zi de zi, săptămână după săptămână, și viața
de credință rămâne la același nivel de plictiseală, de obinșuință spirituală, fără creștere.

M-am întrebat: care este problema? De ce nu creștem dacă știm atât de multe adevăruri
prețioase, de ce suntem așa de plictisiți de viața de credință uneori? Răspunsul este așa de
simplu: lipsa credinței. Pot să mai am 100 de capitole scrise de apostolul Pavel în Scriptură și
să le citesc. Dacă eu nu cred ceea ce scrie, atunci în zadar citesc, în zadar mă rog, în zadar vin
la biserică, în zadar citesc Scriptura, cărțile bune, și așa mai departe. Fără credință, este cu
nepuntință să avem o viață stimulată puternic spiritual de adevărurile Scripturii.

Iacov a fost atât de stimulat de acest adevăr, îi drept că nu din prima, însă până la urmă a fost
atât de stimulat de acest adevăr, că Domnul este cu el, încât a plecat de la Laban, ascultând
astfel de Domnul – Și aici putem observa cea de-a doua parte a temei pasajului. Credința
întotdeauna ne va face ascultători față de Domnul.

Încă un lucru tot cu privire la ceea ce spune Domnul în versetul 3. Vedeți, Iacov, după ce a
ascultat ce i-a spus Domnul, nu s-a întrebat: ”Acum, care este voia lui Dumnezeu cu privire la
viața mea?”, pentru că el știa deja care este voia cu privire la viața lui, aceea să plece în țara
natală, asta I-a spus Domnul.

Avem tendința, mai ales când suntem în suferință sau într-o situație stresantă să îl întrebăm pe
Domnul: ”Doamne, ce să fac?”. Noi știm uneori ce să facem, probabil că nu prea ne plac
răspunsurile. Voia lui Dumnezeu ne este descoperită în Scriptură, de ea trebuie să ascultăm
plini de credință.
PAUZĂ DE RESPIRO

Voi enumera câteva motive de pocăință pentru rugăciune, dar înainte să fac asta, mi-aș dori să
vedem Evanghelia din acest pasaj, pentru ca atunci când vom veni înaintea Domnului să ne
rugăm pentru pocăință, să avem liniștea că vom fi iertați prin Hristos de orice păcat.

Evanghelia se află tot în aceste cuvinte din versetul 3: „Întoarce-te în ţara părinţilor tăi şi în
locul tău de naştere, şi Eu voi fi cu tine.” În Matei 2:20 găsim o propoziție foarte
asemănătoare cu aceasta: un înger al Domnului îi spune lui Iosif în vis: „Scoală-te, ia
Pruncul şi pe mama Lui şi du-te în ţara lui Israel...” Știți ce nu găsim menționat din Geneza
în nici un fel în Matei 2:20? Sintagma: ”Eu voi fi cu tine”. De ce? Nu mai era nevoie ca acel
înger să spună asta, pentru că Dumnezeu Însuși deja era cu ei, era în brațele Mariei, Emanuel,
care tălmăcit înseamnă ”Dumnezeu este cu noi”.

Domnul Isus Hristos, S-a născut, a trăit o viață perfectă, a murit o moarte care să satisfacă
mânia lui Dumnezeu care era îndreptată împotriva noastră din cauza păcatelor noastre, și a
murit o moarte care a absorbit vina păcatelor celor care vor crede în El, a înviat și mijlocește
pentru noi la Tatăl ca să fim iertați și sfințiți, însă nu ne-a lăsat singuri, ci înainte să moară,
ne-a promis că va trimite un înlocuitor, pe Duhul Sfânt, și iată dragii mei că Dumnezeu este
cu noi în mod permanent prin Duhul Sfânt.

Motive de pocăință:

1. Ne pocăim de faptul că avem momente când ținem cu tot ceea ce suntem la confortul nostru
și nu ne sacrificăm pentru ceilalți.

2. Ne pocăim de necredința în adevărurile Scripturii, necredință care duce la o viață mediocră

și plicticoasă dpdv. spiritual.

3. Ne pocăim de faptul că, cu toate că avem voia lui Dumnezeu revelată în Scriptură atât de
clar, avem momente când nu ne plac variantele Scripturii, ci alegem să ne facem voia.

ÎNDEMN LA CERERE ȘI MIJLOCIRE

Am spus că tema pasajului are în vedere și credincioșia lui Iacov față de ceea ce îi spune
Dumnezeu. Unde putem vedea asta?

Vedem ascultarea lui Iacov încă din acțiunea de a le chema pe soțiile lui la câmp ca să
vorbească despre plecare.

În legătură cu această acțiune a lui Iacov, putem trage concluzia că el nu alege să facă singur
decizia de a pleca, ci vorbește cu familia. Deciziile din familie ar trebui luate cu toată familia,
nu separat de familie.

Iacov nu putea să zică: eu sunt bărbat, eu iau deciziile.

Mi-aș dori să observați care este argumentul forte a lui Iacov către soțiile sale, pentru a le
convinge să plece cu el în țara lui: versetul 13: „Eu sunt Dumnezeul din Betel, unde ai uns
un stâlp de aducere aminte, unde Mi-ai făcut o juruinţă. Acum, scoală-te, ieşi din ţara
aceasta şi întoarce-te în ţara ta de naştere.” – După argumentul acesta, soțiile încep să își
pună acele întrebări și decid să plece.

Cel mai puternic argument a lui Iacov către soțiile sale a fost porunca lui Dumnezeu.

- Iacov putea să spună atunci: ”Uitați cum mi-a vorbit Domnul prin vis.”, însă astăzi modul
standard de vorbire a lui Dumnezeu către copiii Săi este Cuvântul Său, Biblia.

Să dau câteva situații unde putem folosi Cuvântul lui Dumnezeu și unde Cuvântul lui
Dumnezeu dovedește că are putere:

1. Atunci când vrem să arâtăm unui frate că a păcătuit, trebuie să folosim Cuvântul, pentru că
Cuvântul are cea mai mare putere și autoritate față de el. Nu înțelepciunea noastră, nu
argumentele noastre, nu ”Așa mi-a vorbit Domnul”, ci Cuvântul.

2. În evanghelizare, când proclamăm Evanghelia trebuie folosim Cuvântul lui Dumnezeu,

bineînțeles, cu persoanele care cred că Biblia este adevărată. De ce? Pentru că Cuvântul lui
Dumnezeu are cea mai mare putere să convingă pe om de păcat.

Domnul să ne dea înțelepciune să știm cum și când să îl folosim.

În cele din urmă, când familia era în prag de plecare, Rahela fură idolii tatălui său și Iacov îl
înșală pe Laban.

În primul rând, Rahela fură dumnezeii lui Laban. Se pare că Rahela trăiește în contrast cu
promisiunea făcută de Dumnezeu lui Iacov, aceea că va fi cu el și prin extindere cu toți cu
care Iacov intră în contact.

Ea nu credea că Dumnezeul adevărat este cu ea, așa că a luat dumnezeii falși ca să se asigure
că divinitatea este cu ea, ci nu singură în această călătorie.

Probabil și noi avem anumiți ”dumnezei” ca să nu ne simțim singuri în călătoria vieții noastre:
poate fi soția, soțul, copilul, banii, munca. Orice ne dă semnificație și ne face să simțim că nu
suntem singuri. Domnul să ne facă dependenți doar de El.

În al doilea rând, Iacov îl înșală pe Laban. Deși Iacov ascultă de porunca lui Dumnezeu, el
acționează într-un mod greșit ca să împlinească această poruncă. Cumva Iacov a împlinit
zicala: ”Scopul scuză mijloacele!”. E drept că a ascultat, dar ascultarea lui era și mai plăcută
dacă îi spunea lui Laban că vrea să plece.

Motive de cerere și mijlocire:

1. Să cerem Domnului să ne dea înțelepciune ca să știm când și cum să folosim Cuvântul lui
Dumnezeu.
2. Să cerem Domnului putere ca în această viață să nu depindem de nimeni altcineva sau
altceva decât de El.

3. Să cerem Domnului ca atunci când ascultăm de el să nu împlinim și noi cum a împlinit

Iacov zicala: ”Scopul scuză mijloacele!”, ci să ascultăm într-un mod total de el.