Proiect didactic de scurtă durată la biologie

Realizat in grupa 216

Data: 20 februarie 2018
Subiectul lecției : Sistemul respirator la om .Mecanismul respirației .
Lucrarea practică: Determinarea ritmului respirator și a perimetrului toracic .
Tipul lecţiei: Mixtă

Competenţe - cheie: Obiective

Competenţe de autocunoaştere si autorealizare. operaţionale:
Competenţe transversale: O1 – să definească noţiunea de
1.Competenţa de a dobândi şi a aplica cunoştinţele de bază în sistem respirator;
domeniul biologiei în rezolvarea unor probleme din viaţa cotidiană
O2 – să identifice componentele
2.Competenţa de utilizare a limbajului modern a terminologiei
specifice biologiei. sistemului respirator și structura
3. Competenţa acţional – strategică lor ;
*Competenţa de a elabora strategii de activitate în grup
*Competenţa de a alege modul sănătos de viaţă O3 – să stabilească rolul îndeplinit
de fiecare componentă a sistemului
respirator;
Competenţe specifice: O4– să reprezinte grafic structura
1. Competenţa de a utiliza cunoştinţe de bază din
plămânilor și schema schimbului
domeniul biologiei în diverse situaţii de comunicare
referitoare la: structuri morfo-anatomice ,procese şi de gaze la nivelul celulei și
fenomene vitale, legităţi biologice şi a rolului acestora în alveolei
supraveţuirea organismelor. O5 -să identifice cauzele apariţiei
2. Competenţa de a aplica tehnici interactive de acumulare bolilor respiratorii;
,înregistrare ,reprezentare ,interpretare şi comunicare a
informaţiei referitoare la organisme ,procese şi fenomene O6 – să argumenteze consumul
biologice şi corelaţiei dintre ele. diferit de oxigen al omului
3. Competenţa de a se implica personal în activităţi de implicat în diverse activități.
menţinere a propriei stări de sănătate şi a celor din jur
O7 - să utilizeze terminologia
științifică și surse diferite de
Subcompetente: informație
1. Indentificarea organelor şi a sistemelor de organe la
om ,precum şi caracteristicile acestora
2. Utilizarea experimentului şi a investigaţiei pentru
evidenţierea structurii şi fucţiilor oganismului
uman
3. Prelucrarea rezultatelor obţinute din investigaţii şi
experimente şi formularea concluziilor
4. Aplicarea unor reguli de menţinere a sănătăţii
omului
5. Realizarea de conexiuni intra-,inter- şi
transdisciplinare.
 FIXAREA CUNOSTINTELOR
1.Asociati parametrii respiratori si cardiac cu valorile acestora:
a. debit cardiac 1. 0,8s
b. diastola generală 2. 0,7s
c. diastola atrială 3. 0,5s
d. diastola ventriculară 4. 0,4s
e. sistola atrială 5. 0,3s
f. sistola ventriculară 6. 0,1s
g. ciclul cardiac 7. 70 ml
h. frecvenţa cardiacă 8. 70-75 c/minut
i. volumul /bătaie al fiecărui ventricul 9. 5l/minut
j. capacitatea vitală 10. 500 ml
k. volum current 11. VC+ VIE+VER
l. capacitate pulmonara totala 12. CV+VR
m. VIR 13.volum inspirator de rezerva
n.VER 14. Volum expirator de rezerva
o.VR 15. Volum rezidual

Î: Care este primul volum prezentat în grafică? Ce valoare

are?
R: Primul volum este volumul curent (VC) şi are o valoare
de aproximativ 500 ml aer.
Î: Ce alt volum este reprezentat în grafic?
. R: Un alt volum reprezentat în grafic este volumul
inspirator de rezervă (VIR), cu o valoare de 3000 ml
(1500 ml)
Î: Cum aţi defini volumul inspirator de rezervă, având în
vedere reprezentarea din grafic?
R: VIR - reprezintă volumul suplimentar de aer introdus în
plămâni peste volumul curent în inspiraţia forţată.
Î: Ce se întâmplă într-o expiraţie forţată, cât aer se elimină?
R: Volumul expirator de rezervă de aproximativ 1500 ml
aer – reprezintă volumul de are eliminat din plămâni în
expiraţia forţată.
Î: După expiraţia forţată mai rămâne aer în plămâni?
R: După expiraţia forţată în plămâni mai rămâne un volum
de aer de aproximativ 1000 ml, numit volum rezidual.
- volumele pulmonare şi valorile lor sunt notate în rubrica „Am învăţat” a tabelului → continuarea schiţei lecţiei.
- după notarea şi discutarea volumelor pulmonare se trece la discutarea capacităţilor pulmonare:
Î: Ce capacitate pulmonară este reprezentată în graficul
observat pe calculator şi cum se poate calcula?
R: Capacitatea inspiratorie: C.I = VC + VIR
Î: Ce cantitate de aer rămâne în plămân la sfârşitul unei
expiraţii normale?
R: În plămân rămân aproximativ 3000 ml aer, reprezentat
de volumul rezidual funcţional: VRF = VR + VER
Î: Ce altă capacitate pulmonară aţi identificat?
R: Capacitatea vitală: CV = VER + VIR + VC
Î: Cât aer va intra maxim în plămâni, dacă la capacitatea vitală se adaugă volumul rezidual?
R: În plămân va intra aproximativ 5000 ml de aer → capacitatea pulmonară totală (CPT): CPT = CV+VR
- elevii notează aceste capacităţi în rubrica „Am învăţat” - profesorul continuă schiţa tablei şi cere elevilor să numere
câte respiraţii au într-un minut, adică frecvenţa respiratorie
R: Frecvenţa respiratorie la femei este de 18 respiraţii/min
Frecvenţa respiratorie la bărbaţi este de 16 respiraţii/min - profesorul introduce noţiunea de debit respirator:
DR= FR x VC
- se finalizează schiţa lecţiei, notând valorile frecvenţei respiratorii, iar elevii o notează în caiete.
- având în vedere valorile diferite ale volumului cutiei toracice măsurate la începutul orei şi valorile diferite ale
frecvenţei respiratorii, profesorul cere elevilor să enumere şi să explice ce factori ar putea modifica frecvenţa
respiratorie şi capacitatea vitală
- elevii enumeră câţiva factori care pot modifica valorile frecvenţei reduse, debitului respirator şi a capacităţii vitale:
- vârsta - sexul starea de sănătate - înălţime - efort fizic
 varsta – la nou nascut 40 respiratii/min;
 la 8-10 ani 30 respiratii/min;
 la 20 ani 20 respiratii/min;
 la 40 de ani 14-18 respiratii/min;
 sex: la femei se intalneste un numar mai mare de respiratii-18/min decat la barbati 12-16/min;
 pozitia corpului;
 altitudine: numarul de respiratii se mareste la altitudini mari datorita scaderii presiunii atmosferice;
 stari fiziologice: in somn numarul respiratiilor scade;
 in timpul graviditatii si al emotiilor creste frecventa respiratorie;
 in timpul efortului si dupa terminarea lui creste frecventa respiratorie.
Cand numarul de respiratii este mai mare de 20/min se numeste stare de tahipnee
(hiperpnee); cand frecventa respiratorie scade sub 14/ min se realizeaza sterea de bradipnee; cand
respiratiile nu se succed regulat, se numeste starea de dispnee; cand respiratia se opreste voit, se
realizeaza starea de apnee.

Debitul respirator reprezinta cantitatea de aer ventilata de plamani in timp de un minut in conditii de
repaus si poate fi obtinut prin produsul dintre volumul curent si frecventa ventilatiei. Astfel, la un
adult la care volumul curent este de 500 ml, iar frecventa respiratorie este 12 cicluri/min, debitul
ventilator va fi de 6 l.

In efortul fizic debitul ventilator creste la 80-100 l/min; volumul de aer care poate fi respirat intr-o
perioada de timp prin respiratii voluntare cu amplitudine si frecventa maxima reprezinta debitul
respirator maxim si are valoare de 180-200 l/min.
 Fişă de autoapreciere
Criterii de apreciere Puncte 1-5
Participarea la întrebările adresate de profesor
Participarea la răspuns pe baza desenelor
Lucru cu fişele
Cel mai isteţ şi mai rapid în cadrul jocului didactic
Cel mai activ la tema nouă
Activ la rezolvarea problemelor
Corectitudinea şi rapiditatea efectuării lucrării practice
Concluzia cea mai captivantă a lucrării practice
Cea mai bună soluţie de renunţare la fumat

Fişă de autoapreciere
Criterii de apreciere Puncte 1-5
Participarea la întrebările adresate de profesor
Participarea la răspuns pe baza desenelor
Lucru cu fişele
Cel mai isteţ şi mai rapid în cadrul jocului didactic
Cel mai activ la tema nouă
Activ la rezolvarea problemelor
Corectitudinea şi rapiditatea efectuării lucrării practice
Concluzia cea mai captivantă a lucrării practice
Cea mai bună soluţie de renunţare la fumat

Fişă de autoapreciere
Criterii de apreciere Puncte 1-5
Participarea la întrebările adresate de profesor
Participarea la răspuns pe baza desenelor
Lucru cu fişele
Cel mai isteţ şi mai rapid în cadrul jocului didactic
Cel mai activ la tema nouă
Activ la rezolvarea problemelor
Corectitudinea şi rapiditatea efectuării lucrării practice
Concluzia cea mai captivantă a lucrării practice
Cea mai bună soluţie de renunţare la fumat

Fişă de autoapreciere
Criterii de apreciere Puncte 1-5
Participarea la întrebările adresate de profesor
Participarea la răspuns pe baza desenelor
Lucru cu fişele
Cel mai isteţ şi mai rapid în cadrul jocului didactic
Cel mai activ la tema nouă
Activ la rezolvarea problemelor
Corectitudinea şi rapiditatea efectuării lucrării practice
Concluzia cea mai captivantă a lucrării practice
Cea mai bună soluţie de renunţare la fumat
Curs: Sistemul respirator
Rol: Asigură aportul de oxigen necesar organismului şi eliminarea dioxidului de carbon rezultat în
urma proceselor metabolice.
Morfologie: Din punct de vedere anatomo-funcţional sistemul respirator este format din două categorii
de organe: căile respiratorii şi plămânii.
a. Căile respiratorii formează un sistem de conducte cu rol de conducere a aerului şi asigură
curăţarea şi filtrarea aerului, încălzirea la 37 de grade Celsius a aerului şi saturarea cu vapori de apă. Căile
respiratorii sunt reprezentate de: cavitatea nazală, faringe, laringe, trahee, bronhii şi ramificaţiile acestora.
Cavitatea nazală reprezintă primul segment al căilor respiratorii şi este împărţită de septul nazal
în două jumătăţi simetrice (fosele nazale). Fosele nazale comunică cu exteriorul prin narine şi cu naso-
faringele prin choane. Fiecare fosă prezintă două regiuni: vestibul nazal şi fosă nazală propriu-zisă.
Cavităţile nazale sunt captuşite cu mucoasa nazală. Aceasta are o foarte bogată reţea de vase cu rol ȋn
ȋncălzirea aerului. Ea produce mucus care umezeşte aerul şi reţine particulele straine.
Faringele este un conduct musculo-fibros de aproximativ 13 cm care se întinde de la baza craniului până
în dreptul vertebrei cervicale C6, de unde se continuă cu esofagul. Este împărţit în trei segmente: naso - ,
buco – şi laringofaringe. Faringele este organul comun sistemelor digestiv şi respirator
Nasofaringele comunică anterior cu cavitatea nazală prin choane. Pe pereţii laterali ai acestuia se
deschid trompele lui Eustachio care fac legătura cu urechea medie.
Bucofaringele comunică anterior cu cavitatea bucală.
Laringofaringele vine în raport cu baza limbii şi cu orificiul laringelui, iar postero-inferior se
continuă cu esofagul. Reprezintă locul de încrucişare a căii respiratorii cu calea digestivă.
Laringele are dublu rol respirator şi fonator, fiind principalul organ al fonaţiei. Este organ cavitar care
comunică superior cu laringofaringele şi inferior cu traheea. Este format din cartilagii perechi: aritenoide
(situate posterior), corniculate (situate în vârful cartilajelor aritenoide) şi cuneiforme (situate în grosimea
mucoasei laringiene) şi neperechi: epiglota, cartilajul tiroid şi cartilajul cricoid.
Epiglota are formă de frunză şi se leagă de cartilajul tiroid. Ea acoperă orificiul laringian în
timpul deglutiţiei.
Cartilajul tiroid este situat anterior, are aspectul de carte deschisă şi prezintă două coarne care
sunt unite prin membrana tirohioidiană.
Cartilajul cricoid are formă de inel cu pecete, aceasta fiind situată posterior.

Mucoasa laringiană formează două perechi de plici (corzi vocale) superioare şi inferioare, care
delimitează orificiul laringian (glota). Corzile vocale superioare sunt considerate corzi vocale false, iar
cele inferioare sunt corzi vocale adevărate. Laringele are ȋn peretele sau numeroşi muşchi şi piese
cartilaginoase protectoare. Un cartilaj ȋn formă de frunză (epiglota) acoperă intrarea, ȋn timpul deglutitiei.
Ȋn interior, peretele laringelui are nişte pliuri musculoase, coardele vocale, care produc sunete.
Traheea este situată în continuarea laringelui (C6 – T4), iar inferior se bifurcă în două bronhii principale.
Este formată din inele fibro-cartilaginoase incomplete, ele fiind completate posterior de membrana
traheală. Traheea conţine ȋn peretele său inele cartilaginoase suprapuse care o ţin mereu deschisă
Bronhiile principale (dreaptă şi stângă) sunt formate din inele fibro-cartilaginoase incomplete
posterior. Bronhia stângă este mai lungă decât cea dreaptă. Ele pătrund în plămâni prin hilul pulmonar.
Bronhiile au şi ele ţesut cartilaginos. Mucoasa traheei şi bronhiilor produce mucus care reţine particule
straine şi are cili care prin mişcarea lor permanentă, ȋmping corpurile străine spre iesire
b. Plămânii
Se află în cutia toracică, de o parte şi de alta a inimii. Reprezintă organele propriu-zise ale respiraţiei.
Sunt înveliţi de pleure care prezintă două foiţe: parietală (căptuşeşte pereţii cutiei toracice) şi viscerală
(căptuşeşte plămânii la exterior). Între cele două foiţe se află cavitatea pleurală în care se află o peliculă
fină de lichid pleural. Plămanii ocupă cea mai mare parte din cavitatea toracică. Ei sunt acoperiţi cu 2
membrane subţiri numite pleure: pleura externă adera la peretele toracic iar cea internă aderă la plămâni.
Ȋntre ele este o peliculă subţire de lichid ce favorizează alunecarea lor şi ȋmpiedică dezlipirea lor.
Fiecare plămân este alcatuit din lobi, aceştia din segmente care la rândul lor sunt formate din lobuli.
Fiecare din aceste unităţi primeşte independent căi aeriene, vase şi nervi, astfel că la nevoie, fiecare
poate fi extirpat făra să afecteze structurile vecine.
Conţin ramificaţiile bronhiilor care formează un adevarat arbore bronşic; cele mai subţiri ramificaţii se
numesc bronhiole, care nu mai prezintă cartilaj dar au mult ţesut muscular neted şi se termină cu sacii
alveolari la nivelul cărora se deschid alveolele pulmonare.
Alveolele pulmonare sunt specializate pentru schimbul de gaze. Ele sunt inconjurate de o reţea densă de
capilare sangine. Epiteliul alveolar şi cel al capilarelor formeaza peretele alveolo-capilar, subţire şi
permeabil pentru gazele respiratorii.

Morfologia externă a plămânului

Au formă de trunchi de con cu vârful îndreptat în sus, baza îndreptată spre diafragm şi două feţe: sterno-
costală şi mediastinală.
Faţa sterno-costală prezintă scizuri care împart plămânii în lobi. Plămânul drept prezintă două
scizuri (3 lobi) iar cel stâng o scizură (2 lobi). Faţa mediastinală prezintă hilul pulmonar prin care intră /
ies elementele pediculului pulmonar: bronhia principală, artera pulmonară, venele pulmonare (două),
vene şi artere bronşice, limfatice şi nervi.
Lobii pulmonari sunt formaţi din segmente (10 pentru fiecare plămân), segmentele sunt formate
din lobuli pulmonari, iar lobulii sunt formaţi din acini pulmonari.
Ventilaţia pulmonară(ȋmprospatarea aerului din plămâni) constă ȋn 2 mişcări respiratorii: inspiraţia şi
expiraţia.
Ȋn timpul inspiraţiei se contractă doua categorii de muşchi inspiratori: diafragmul şi muşchii intercostali
se contracta determinand creşterea volumului cutiei toracice. Este un proces activ. Pe măsură ce volumul
plămânilor creşte, presiunea aerului din ei scade sub valoarea presiunii atmosferice şi de aceea aerul este
aspirat ȋn plămâni.
Ȋn timpul expiraţiei, muşchii inspiratori se relaxează şi ca urmare peretele toracic revine la loc, volumul
cutiei toracice se micşoreaza. Presiunea aerului din plămâni creşte peste cea atmosferică şi aerul este
evacuat. Este un proces pasiv.
Î: Din ce este alcătuit sistemul respirator la om?
Î: Care sunt căile respiratorii extrapulmonare?
Î: Unde sunt localizaţi plămânii şi din ce sunt alcătuiţi?
Î: Ce se observă în structura plămânilor?
Î: Ce sunt alveolele pulmonare?
Î: Ce este ventilaţia pulmonară?
Î: Care sunt procesele prin care se realizează ventilaţia pulmonară?
Î: Ce este inspirţia?
Î: Ce modificări au loc în timpul inspiraţiei?
Î: Ce este expiraţia?
Î: Ce schimbări se observă în timpul expiraţiei?